Bugetarea, metoda moderna de conducere

Bugetarea, metoda moderna de conducere

Fundamentarea financiar-monetara, prin activitatea specifica finantistilor de intocmire si realizare a bugetelor, trebuie sa constituie o prezenta permanenta in toate actele manageriale din oricare firma , intr-o corelatie permanenta cu fundamentarea tehnica, economica sociala, etc.¹   

Bugetele sunt instrumente ale managementului , materializate in documente financiare proforma, care detaliaza planurile financiare ale firmelor, in care sunt aratate modul de utilizare a fondurilor pentru activitatea de exploatare, cea de investitii, cum vor fi cheltuite fondurile de salarizare, procurarea materialelor de baza si auxiliare, mijloacele fixe, lucrarile pentru terti, etc. si indica de unde si cum se vor obtine fondurile necesare. Bugetele se utilizeaza in planificarea, coordonarea, si controlul operatiilor firmei.²

Ca regula generala, in practica manageriala economico-financiara, se utilizeaza trei tipuri de bugete, respectiv, Bugetele exploatarii (fabricatiei sau activitatii de baza), Bugetele numerarului si Bugetele capitalului .

Bugetul exploatarii este o suma de bugete individuale, combinate pentru a forma o parte a Planului de afaceri al firmei. Ca si prim pas in elaborarea unui Buget al exploatarii, il reprezinta pregatirea Bugetului vanzarilor, care constituie o parte deosebit de dificila si de mare importanta a planificarii, deoarece necesita luarea in consideratie a unui mare numar de factori, incluzand toate conditiile in care functioneaza economia si ramura de activitate din care face parte firma, capacitatea de productie a acesteia, preturile si segmentul de piata pe care il ocupa, concurenta, cheltuielile de reclama si de promovare, etc.

Dupa intocmirea si aprobarea Bugetului vanzarilor se poate trece la pregatirea Bugetului productiei, urmarindu-se realizarea celor doua obiective principale ale planificarii, respectiv: sa atinga vanzarile asteptate pentru perioada aferenta bugetarii si sa realizeze un nivel dorit al stocurilor de la sfarsitul perioadei de planificare. In plus, Bugetul productiei, prezinta si costurile de productie viitoare care se preconizeaza a se efectua pentru realizarea volumului de vanzari estimate si cu stocurile finale. Etapa finala de elaborare a Bugetului exploatarii, include combinarea Bugetului vanzarilor cu cel al productiei, pentru calcularea estimativa a nivelului profitului brut.

Bugetul numerarului reprezinta un instrument de planificare, cu precadere, pe termen scurt, el reprezentand o previziune detaliata (luna de luna) a asteptarilor privind intrarile si iesirile de numerar pentru o perioada de un an, sau mai lunga, el oferind suportul de informatii in legatura cu : -Data la care firma poate sa-si investeasca surplusul de numerar sau din contra, va fi nevoita sa recurga la imprumut .

-Cati bani sunt in joc la fiecare decizie de investire sau recurgerea la imprumuturi .

-Periodicitatea si duratele investitiilor sau imprumuturilor .

Sunt previzionate - in general - nevoile de numerar ca si componenta generala a planificarii procesului previzional, respectiv, veniturile din vanzari, activele imobilizate si stocurile, nivelurile de realizare a incasarilor si a periodicitatii acestora, plata impozitelor dobanzilor, dividendelor si a altor obligatii, etc. In final, toate aceste informatii prezentate in Bugetul numerarului, arata planificarea intrarilor si iesirilor de numerar din firma pe o perioada de timp.

Principalele etape de realizare a unui astfel de buget sunt :

-Previzionarea vanzarilor

-Planificarea intrarilor totale de numerar inclusiv incasarile previzionate .

-Planificarea iesirilor totale de numerar.

-Interactiunea dintre intrari si iesiri, avand la baza deciziile conducerii firmei.

-Determinarea excedentului sau deficitului de numerar pe perioada planificata.

Etapa finala in procesul planificarii numerarului incearca diferite strategii de acoperire a deficitului sau de investire a surplusului de numerar. Precizia bugetului depinde de caracteristicile firmei, gradul de incertitudine cu mediul afacerilor si de capacitatea planificatorului de a previziona corect fluxurile viitoare de numerar .

Bugetele pe termen lung sunt folosite pentru scopuri de planificare generala, in timp ce bugetele pe termen scurt, sunt utilizate la controlul curent al numerarului.

In luarea deciziei privind durata pentru care se elaboreaza planificarea numerarului, trebuiesc luati in considerare urmatorii factori:

-Ratele inflatiei si costurile de oportunitate .

-Marimea fluxurilor de numerar.

-Timpul efectiv disponibil pentru planificarea si administrarea fluxului de numerar .

-Predictibilitatea in timp si ca marime a fluxului de numerar.

-Marimea nivelului pentru asigurarea echilibrului numerarului .

Bugetul capitalului (bugetul investitiilor), este de fapt o lista a proiectelor de investitii planificate sa intre in functiune in perioada de plan .