CEREREA, OFERTA SI ELASTICITATEA LOR

I. Cererea si elasticitatea ei

Teoria cererii sta la baza alocarii veniturilor banesti limitate de catre consumatorii rationali care se decid sa cumpere diferite bunuri.

Pentru caracterizarea cererii este necesara clarificarea, in prealabil, a doua notiuni: capacitatea de cumparare si vointa de a cumpara.

Capacitatea de cumparare a consumatorului de satisfactori, ca si de prodfactori, consta, in primul rand, din resursele banesti disponibile, numai acestea generand cererea solvabila.

Vointa de cumparare reprezinta latura subiectiva a deciziei de repartizare efectiva a unor disponibilitati banesti pentru cumpararea de bunuri. La randul ei, aceasta depinde de: structura si intensitatea nevoilor; anticiparile privitoare la evolutia veniturilor si a preturilor etc.

Cererea reprezinta cantitatea dintr-o anumita marfa dorita, care poate fi cumparata de un individ (consumator), intr-o perioada de timp, la un pret unitar dat.

Cererea poate fi individuala, de piata si totala.

Cererea individuala rezulta din optiunea consumatorului-cumparator si din reactiile lui fata de variatiile venitului pe care-l poate aloca pentru achizitionarea unui bun, ca si fata de modificarile pretului acelui bun.

Cererea de piata este suma cantitatilor solicitate dintr-un anume bun, la fiecare nivel de pret, cu conditia ca cei ce solicita bunul sa ia deciziile lor independent unii de altii.

Marimea cererii depinde, in principal, de nivelul pretului la bunul cerut si de cuantumul venitului cumparatorului ce poate fi alocat pentru cumpararea bunului respectiv.

Dinamica generala a cererii este una descrescatoare si se prezinta ca o panta de la stanga la dreapta. Aceasta semnifica faptul ca, la o scadere a pretului, cererea sporeste in cantitate. Acest efect al scaderii pretului asupra dinamicii cererii se explica prin legea utilitatii marginale descrescande, consumatorul cautand maximum de satisfactie din sporirea cantitatilor consumate. Aceasta relatie da forma convexa curbei cererii fata de originea axelor (pe abscisa sunt inscrise cantitatile cerute, iar pe ordonata pretul). Se executa graficul pe tabla.

Graficul arata ca marimea cererii pentru un bun variaza in raport proportional cu nivelul si modificarea pretului.

Legea generala a cererii exprima raporturile esentiale ce apar pe o piata libera intre modificarea pretului bunului oferit si schimbarea marimii cantitatii cerute din acel bun. Rezulta ca, in cazul bunurilor cu statut normal in consumatia oamenilor, atunci cand pretul creste, are loc contractia cererii si, invers, cand pretul scade, cererea creste.

Pe langa pret, care este factorul principal, evolutia cantitatii cerute mai depinde si de alti factori.

a) Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor

In cazul bunurilor normale, intre evolutia veniturilor familiei si evolutia cererii pentru aceste bunuri exista o relatie directa si pozitiva. O data cu cresterea veniturilor, creste si cererea pentru astfel de bunuri si invers. In cazul bunurilor inferioare, intre dinamica veniturilor si cerere exista o relatie negativa (cresc veniturile, scade cererea pentru astfel de bunuri).

b) Modificarea preturilor altor bunuri

In situatia a doua bunuri substituibile, intre modificarea pretului bunului A (bun ce este inlocuit) si cererea pentru bunul B (bun care substituie) exista o relatie pozitiva. De pilda, daca are loc o cresterea a pretului la miere - celelalte conditii nu se schimba - atunci este de asteptat ca cererea pentru zahar sa creasca. In cazul bunurilor complementare, relatia intre cresterea pretului unui bun si cantitatea ceruta din celalalt este negativa (cresterea pretului energiei electrice duce la scaderea cererii pentru aparate electrocasnice).

c) Numarul de cumparatori - are o influenta pozitiva.

d) Preferintele cumparatorilor - influenteaza pozitiv.

e) Anticiparile privind evolutia pretului si a venitului

Daca se preconizeaza cresterea pretului unui bun, atunci cererea prezenta pentru acel bun va spori. De fiecare data, cand se asteapta ridicari generale ale preturilor, consumatorii fac stocuri cumparand mai mult decat necesarul curent. In situatia cand se asteapta scaderea pretului bunului, cumparatori procedeaza invers. Daca se preconizeaza cresterea venitului intr-un viitor apropiat, cererea prezenta pentru bunurile normale va scadea si invers.

- Elasticitatea cererii exprima gradul de sensibilitate a cererii la schimbarea factorilor ce o influenteaza.

Aceasta se masoara cu ajutorul coeficientului elasticitatii cererii in functie de schimbarea pretului, care este factorul cel mai important de influenta.

Coeficientul elasticitatii cererii la un bun oarecare in functie de modificarea pretului la acel bun se calculeaza astfel:

a) K_ec/p =

unde: DC - proportia modificarii cererii;

C₁ - cererea in perioada curenta;

C₀ - cererea in perioada de baza;

DP - proportia modificarii pretului;

P₁ - pretul in perioada curenta;

P₀ - pretul in perioada de baza.

b) K_ec/p = %DC/%DP

% - procentul modificarii cererii / procentul modificarii pretului.

In functie de marimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri poate inregistra urmatoarele forme:

1. Cand K_ec/p>1, cerere elastica;

2. Cand K_{ec/p <1, cerere inelastica;}

3. Cand K_ec/p = 1, cerere cu elasticitate unitara;

4. Cand K_{ec/pÞ¥, cerere perfect elastica;}

5. Cand K_ec/p = 0, cerere perfect inelastica.

Ultimele doua forme au mai mult o valoarea teoretica decat practica, ele intalnindu-se foarte rar si numai in anumite conditii de piata.

Pe langa pret, elasticitatea cererii mai este influentata si de alti factori.

a) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun in bugetul total al unei familii. Cu cat ponderea respectiva este mai ridicata, cu atat elasticitatea cererii la pret este mai mare, cu conditia ca celelalte conditii sa fie constante.

Unele categorii de bunuri au o pondere mai mare in cheltuielile totale, in timp ce altele au o pondere mai mica. Cresterea diferentelor dintre veniturile banesti determina modificari in ponderile cheltuielilor pentru diferite categorii de bunuri. Astfel, pe masura ce veniturile banesti cresc, ponderea cheltuielilor alimentare se reduce. De aceea, cheltuielile pentru alimente au o pondere mult mai mare in totalul cheltuielilor persoanelor cu venituri reduse decat la cele cu venituri mari.

In aceasta situatie, coeficientul elasticitatii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare pentru persoanele cu venituri mici, in comparatie cu persoanele care au venituri mari si foarte mari.

b) Gradul de substituire a bunurilor are o influenta pozitiva asupra elasticitatii cererii functie de pret. Astfel, daca este foarte greu ca in consum bunul A sa fie substituit cu alte bunuri, iar pretul acestuia creste cu 50%, cererea pentru bunul A se va reduce cu mai putin de 50%, de exemplu cu 20%, (K_ec/p = 0,4). In situatia in care bunul A poate fi cu usurinta substituit cu alte bunuri disponibile pe piata, care au proprietati similare sau apropiate si al caror pret nu s-a modificat, cerera pentru bunul A se va reduce cu un procent mai mare de 50%, de exemplu cu 75% (K_ec/p = 1,5).

c) Gradul necesitatii in consum. Din punct de vedere al naturii trebuintelor care pot fi satisfacute, bunurile pot fi grupate in doua categorii:

- bunuri normale de stricta necesitate;

- bunuri de lux.

De regula bunurile care pot fi considerate de lux au o cerere elastica, iar cererea pentru bunurile vitale este inelastica.

d) Durata perioadei de timp de la modificarea pretului - are o influenta pozitiva asupra elasticitatii cererii la pret.

Cunoasterea influentei acestor factori asupra elasticitatii cererii in functie de modificarea pretului prezinta o importanta deosebita pentru estimarea venitului total incasat care este egal cu produsul dintre cantitatea bunurilor vandute (Q) si pretul de vanzare pe piata (P). Putem considera ca veniturile totale incasate de vanzatori (VT) sunt egale cu cheltuielile totale ale cumparatorilor (QP).

Daca cererea pentru anumite bunuri este elastica in functie de pretul acestora, intre modificarea pretului si venitul total incasat exista o relatie inversa, negativa. In cazul in care cresterea este inelastica intre evolutia pretului si venitul total exista o relatie pozitiva. In situatia in care exista o cerere cu elasticitate unitara, venitul total incasat nu se modifica.

Cunoasterea formei de elasticitate a cererii prezinta o importanta deosebita in procesul decizional deoarece in conditiile practicarii unor preturi mai scazute, maximizarea profitului este posibila numai in situatia unei cereri elastice.

II. Oferta si elasticitatea ei

Oferta reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit bun pe care un vanzator intentioneaza sa o vanda intr-o perioada determinata de timp, la un anumit pret.

In functie de nivelul cererii, cantitatea vanduta poate fi diferita de cea oferita. Daca pe piata unui bun se insumeaza cantitatile oferite, la acelasi pret, de catre toti vanzatorii, rezulta oferta de piata.

Pornind de la natura bunurilor putem distinge urmatoarele forme de oferta:

a) oferta de bunuri independente (oferta de paine, de automobile, de incaltaminte etc.);

b) oferta complementara, cand din productia unor bunuri principale rezulta unele bunuri secundare;

c) oferta mixta, cand mai multe bunuri oferite satisfac aceeasi cerere (de pilda ceai, cafea, lapte).

Extinderea sau contractia ofertei sunt determinate, in principal, de modificarea pretului. Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea pretului si cantitatea oferita constituie continutul legii generale a ofertei. Corespunzator acestei legi, cresterea pretului determina cresterea cantitatii oferite, iar reducerea pretului determina reducerea cantitatii oferite.

Presupunand ca ceilalti factori care determina modificarea ofertei, nu se schimba, rezulta ca intre evolutia pretului si cantitatea oferita exista o relatie directa, pozitiva. Asadar, dinamica ofertei este crescatoare si se prezinta ca o panta de la stanga la dreapta, pe abscisa reprezentand cantitatea oferita, iar pe ordonanta pretul.

La acelasi nivel al pretului, cantitatile oferite sunt influentate si de alti factori.

1. Costul productiei. Daca celelalte conditii raman neschimbate, reducerea costului de productie determina sporirea ofertei; este deci o relatie negativa intre cele doua marimi. Reducerea costului de productie al unui bun este determinata, in principal, de imbunatatirea tehnologiilor de fabricatie. In al doilea rand, marimea costului depinde si de nivelul preturilor factorilor de productie.

2. Pretul altor bunuri. O cantitate determinata de resurse economice poate fi utilizata in aceleasi conditii de eficienta pentru producerea a doua bunuri, de exemplu x si y. Daca pretul bunului x se reduce, o mare parte a volumului de resurse va fi folosita pentru producerea bunului y al carui pret nu s-a modificat.

3. Numarul firmelor care produc acelasi bun. Intr-un anumit domeniu isi pot desfasura activitatea mai multe firme. Daca productia acestor firme nu se modifica intr-o anumita perioada de timp si noi firme vor intra in domeniul respectiv, oferta va creste. Daca unele din firmele respective vor da faliment, oferta se va reduce.

4. Taxele si subsidiile. Majorarea taxelor pe profitul firmelor dintr-o anumita industrie va determina reducerea ofertei, iar reducerea taxelor, o crestere a ofertei. Totodata, unele firme pot beneficia de subsidii din bugetul statului rezultand astfel o crestere a ofertei, celelalte conditii ramanand neschimbate.

5. Previziunile privind evolutia pretului. Orice firma isi desfasoara activitatea pe o piata prezenta cat si pe o piata viitoare. Daca una sau mai multe firme dintr-un domeniu prevad ca in viitor pretul de piata al bunului produs va creste, oferta prezenta se va reduce, iar daca se asteapta ca pretul sa scada, oferta de pe piata prezenta va creste, celelalte conditii ramanand constante.

6. Evenimentele social-politice si naturale. Cadrul social-politic si juridic prezinta o importanta deosebita pentru asigurarea oricarei activitati economice. In unele domenii de activitate    (agricultura, minerit, constructii etc.) importante sunt si conditiile naturale. In conditii social-politice si naturale favorabile, ceilalti factori ramanand neschimbati, oferta creste iar o inrautatire a unora sau altora din aceste conditii va avea ca rezultat o scadere a ofertei.

Prin insumarea algebrica absoluta sau relativa a influentei fiecarui factor va rezulta modificarea totala a ofertei unui anumit bun, la un nivel dat al pretului.

- Elasticitatea ofertei exprima sensibilitatea acesteia la variatiile diferitilor factori, indeosebi ale preturilor. Ea se masoara cu ajutorul coeficientul elasticitatii ofertei la pret. Modul de calculare al acestuia este acelasi ca in cazul cererii, cu singura deosebire ca are semnul pozitiv, intrucat oferta si pretul se modifica in acelasi sens.

In functie de nivelul coeficientului elasticitatii ofertei la pret, formele ofertei sunt:

a) oferta este elastica atunci cand unui anumit procent de modificare a pretului unitar ii corespunde o modificare mai mare a ofertei. In acest caz K_ec/p este mai mare decat unu;

b) oferta cu elasticitate unitara, cand unui procent in modificarea pretului ii corespunde unul similar in schimbarea ofertei. Deci K_ec/p este egal cu unu;

c) oferta inelastica (rigida) - cand procentul modificarii ofertei este mai mic decat procentul modificarii pretului, K_ec/p este mai mic decat unu;

d) oferta perfect elastica reprezinta un caz extrem, un concept teoretic care nu exista in realitate si care presupune ca la un pret dat, oferta sa creasca la infinit; K_ec/pÞ¥

e) oferta perfect inelastica reprezinta un alt caz extrem, cand la orice modificare a pretului, oferta nu se modifica, K_ec/p = 0.

Elasticitatea ofertei mai este influentata, pe langa pret, si de alti factori.

1. Costul productiei. Daca pe piata unui bun cererea creste, iar celelalte conditii raman neschimbate, cresterea depinde de nivelul costului de productie. Intre nivelul costului si elasticitatea ofertei exista o relatie negativa.

2. Posibilitatile de stocare a bunurilor. Daca bunul x poate fi depozitat si pastrat o anumita perioada de timp, elasticitatea ofertei in functie de pretul acestui bun creste si invers, in cazul in care posibilitatile de stocare sunt reduse. Asadar, acest factor are o influenta pozitiva asupra elasticitatii ofertei.

3. Costul stocarii. Pastrarea oricarui bun costa. In acest cost sunt incluse atat cheltuielile de depozitare, chirii, salarii etc., cat si cheltuielile legate de pierderea, prin depreciere sau schimbare a modei, nivelului calitativ al bunurilor stocate. Aceste cheltuieli se adauga la pretul de cumparare, avand deci o influenta negativa asupra elasticitatii ofertei.

4. Perioada de timp de la modificarea pretului. Daca pretul de pe piata bunului x se majoreaza, iar celelalte conditii ale ofertei raman constante, forma elasticitatii ofertei depinde de durata perioadei de timp care a trecut de la modificarea pretului. In acest context distingem trei perioade de timp:

- scurta;

- medie;

- lunga.

Intr-o perioada scurta de timp de la modificarea pretului bunului x, ca urmare a cresterii cererii, ofertantii se gasesc in imposibilitatea sporirii productiei, oferta fiind perfect inelastica, adica oferta ramane aceeasi, indiferent de cresterea pretului.

In perioada medie de timp, in conditiile cresterii pretului bunului x ca rezultat al cresterii cererii, exista posibilitatea sporirii in anumite limite, a cantitatii oferite prin utilizarea unui volum mai mare de resurse disponibile (munca, materii prime, materiale, energie etc.).

Perioada lunga de timp asigura posibilitatea unei oferte elastice a bunului x, intrucat producatorii pot spori productia prin noi investitii. De asemenea, in ramura pot intra noi producatori.

- Pe tabla se prezinta grafic evolutia ofertei corespunzator celor trei perioade de timp.

Din situatiile prezentate privind modificarea celor doua forte ale pietei - cererea si oferta - datorita schimbarii unor factori specifici care pot fi denumiti ca fiind conditiile cererii si ofertei, rezulta urmatoarele ipoteze:

a) o crestere a cererii (conditiile ofertei ramanand neschimbate), sau o reducere a ofertei (conditiile cererii ramanand neschimbate) vor conduce la o crestere a pretului;

b) o reducere a cererii (conditiile ofertei fiind considerate constante), sau o crestere a ofertei (conditiile cererii fiind considerate constante), vor determina o reducere a pretului.

Aceste ipoteze reprezinta axiomele fundamentale ale legii generale a cererii si ofertei.

APLICATII

1. Extinderea sau restrangerea cererii pentru un bun de consum este rezultatul influentei directe a :

a) modificarii numarului de firme care produc acel bun;

b) schimbarile economice determinate de evenimente naturale;

c) modificarii sistemului de taxe si impozite;

d) trecerea la economia de piata;

e) reducerea costului de productie.

2. Cererea pentru un bun, intr-o anumita perioada de timp, este influentata de:

a) cresterea numarului de emigranti;

b) cresterea veniturilor;

c) modificarile sistemului de taxe si impozite;

d) modificarea raportului dintre diferitele venituri;

e) schimbarea preferintelor consumatorilor.

3. Daca pretul unei marfi se reduce, cheltuielile totale efectuate de consumatori pentru bunul respectiv cresc, scad, sau raman constante in functie de forma cererii. Care din urmatoarele afirmatii este corecta:

a) cererea este inelastica, cheltuielile totale constante;

b) cererea este inelastica, cheltuielile totale scad;

c) cererea este inelastica, cheltuielile totale cresc;

d) cererea este elastica, cheltuielile totale constante;

e) cererea elastica, cheltuielile totale se reduc.

4. Daca pretul bunului x scade cu 5%, iar veniturile incasate se reduc cu 5%, cererea este:

a) cu elasticitate unitara;

b) inelastica;

c) elastica;

d) perfect elastica;

e) perfect inelastica.

5. Se cunoaste ca pretul marfii x este de 8000 lei si ca, la acest nivel al pretului, cererea saptamanala este de 400 de unitati. Care va fi cererea pentru marfa respectiva daca pretul unitar creste cu 25%, iar coeficientul de elasticitate al marfii respective la pret este egal cu 2 ?

6. Oferta inregistreaza o crestere in urmatoarele situatii:

a) reducerea taxelor;

b) introducerea in fabricatie a unor tehnologii avansate;

c) cresterea numarului de emigranti angajati cu salarii reduse;

d) cresterea preturilor;

e) reducerea subsidiilor.

7. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

a) coeficientul elasticitatii ofertei la pret este intotdeauna egal ca cel al elasticitatii cererii la pret;

b) elasticitatea ofertei depinde de durata perioadei de timp de la modificarea pretului;

c) forma de elasticitate a ofertei determina gradul de modificare a preturilor;

d) cantitatea oferita nu se schimba cand oferta este perfect inelastica;

e) daca oferta resurselor pentru productia unui anumit bun este inelastica, atunci si oferta bunului respectiv este inelastica.

8. Intr-o saptamana pretul si cantitatea oferita din marfa x se prezinta astfel:

Pretul unitar (lei) 500 600 700

Cantitatea oferita (buc.) 200 280 490

a) care este marimea coeficientului elasticitatii ofertei la pret, cand pretul unitar creste de la 500 la 600 de lei? Dar cand pretul se reduce de la 700 de lei la 600 de lei?

b) in ce categorie de elasticitate poate fi inclusa oferta acestei marfi?

9. Analizati textele:

"Pretul unei marfi nu este numai in functie de utilitatea acesteia si numai de mijloacele care stau la dispozitia cumparatorului, ci este in functie si de preturile celorlalte marfuri, pe care trebuie sa le cumpere pentru indestularea traiului sau. El poate plati cu atat mai mult pentru o anumita marfa, cu cat i-au ramas mai multi bani, dupa ce le-a cumparat pe celelalte, care ii sunt necesare pentru traiul sau. In aceasta privinta, observam schimbari foarte importante in compozitia consumului, care se petrec indeosebi in vremuri de criza, cand veniturile unor anumite obiecte care se scumpesc sunt parasite si inlocuite cu altele, si consumul in genere se restrange la ceea ce este strict necesar. Anumite produse necesare de o anumita calitate sunt inlocuite cu surogate, care au un cost mai redus si care corespund cu puterea de cumparare scazuta a diferitelor categorii sociale. Considerarea dependentei reciproce a preturilor diferitelor marfuri lamureste astfel o serie de manifestari care ar fi ramas altminteri deplin neintelese. Observarea izolata a curbei cererii induce la acceptarea ca orice urcare a pretului unei marfi aduce cu sine o reducere a cererii. Daca privim insa relatia reciproca a preturilor, ajungem la un alt rezultat". (Virgil Madgearu, Curs de economie politica, Bucuresti, 1944).

"Productivitatea medie a unei tari traseaza o linie de separare foarte clara intre diferitele ramuri de productie, existente sau virtuale. O activitatea economica oarecare este in general avantajoasa atunci cand stimuleaza in tara un fel de productie, sau o sporire a felurilor de productie deja existente a caror productivitatea a muncii este superioara productivitatii medii a tarii; ea va fi, dimpotriva, dezavantajoasa atunci cand da nastere unei noi productii a carei productivitate a muncii este mai mica decat cea a mediei. In primul caz, productivitatea medie inseamna a spori sau a micsora nivelul de viata al producatorilor tarii". (Mihail Manoilescu, Fortele nationale productive si comertul exterior. Teoria protectionismului si a schimbului international, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, p. 279).

"Orice productie are ca scop, in ultima instanta, sa satisfaca un consumator. De obicei trece insa timp - iar uneori mult timp intre suportarea costurilor de catre producator (care il are in vedere pe consumator) si cumpararea produselor de catre consumatorul final. In acest interval, intreprinzatorul (notiune in care includem atat pe cel care produce, cat si pe cel care investeste) trebuie sa faca cele mai precise anticipari de care este capabil, cu privire la pretul pe care consumatorii vor fi dispusi sa-l plateasca atunci cand el va fi gata sa-i satisfaca (direct sau indirect), dupa o perioada care poate fi destul de lunga. El nu are de ales, ci trebuie sa se calauzeasca dupa aceste anticipari, ca sa poata indeobste produce, procesele respective necesitand timp.

Aceste anticipari de care depind deciziile intreprinzatorilor se impart in doua grupuri, anumite persoane sau firme specializate in anticipari de primul tip, iar altele in anticipari de tipul al doilea. Primul tip se refera la pretul pe care un fabricant, atunci cand este pe punctul de a incepe procesul de fabricatie, poate conta ca-l va obtine pentru productia sa "finita"; productia este "finita" (din punct de vedere al fabricantului) atunci cand este gata pentru a fi utilizata sau pentru a fi vanduta altcuiva. Cel de-al doilea tip se refera la ceea ce intreprinzatorul poate spera sa castige sub forma de incasari daca achizitioneaza (sau, eventual, fabrica) produse "finite" pentru a le adauga la echipamentul sau de productie. Anticiparile de primul tip putem sa le denumim pe termen scurt, iar pe cele de al doilea tip anticipari pe termen lung". (John Maynard Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, Bucuresti, Editura Stiintifica 1970, p. 81).