Cresterea care saraceste

Cresterea care saraceste

Autorul acestei carti. Constantin Popescu, este Profesor Universitar Doctor la catedra de Economie si politici economice, unde functioneaza din 1968, trecand prin toate treptele didactice universitare.In prezent este si conducator stiintific de doctorat, specializarea Economie politica.

Dupa anul 1968 isi incepe activitatea publicistica si de cercetare stiintifica, fiind autor si coautor al mai multor lucrari de specialitate. De notat este faptul ca in 1995 regizeaza filmul "Tranzitia si intreprinzatorul roman" subtitrat si in limba engleza.

Datorita performatelor sale profesionale Constantin Popescu devine laureat al Premiului "P.S. Aurelian" al Academiei Romane: in anul 1981 pentru lucrarea "Coordonate ale optimizarii dezvoltarii economico-sociale in Romania" si in anul 1995 pentru lucrarea "Tranzitia prin criza".

"Cresterea care saraceste" a aparut in anul 2003 la Editura Tribuna si strange in paginile ei cateva studii cu privire la viata pe care o avem de trait si la incertitudinile care o insotesc, la economia societatii omenesti aflata sub dictatul limitarii mijloacelor si imperativul folosirii lor cu rationalitate natural - umana.

Cartea este alcatuita din 13 capitole (capitolul 7 este cel ce da titlul cartii), fiecare dintre ele caracterizand anumite conceptii ale unei societati. Acele capitole sunt:

Interdependente alr tranzitiei prin viata umana

De la puterea tranzitiei la tranzitia puterii

Despre "Efectul de tranzitie"

Costurile tranzitiei prin viata umana

Economia - societate aflata sub "zgarcenia" naturii si incertitudinile vietii     natural - umane

Anticiparea retributiei motiveaza contributia

Cresterea care saraceste

Viata politica si democratia

Iluzia politicii versus interesele reale ale cetatenilor

Bogatia si saracia - expresii ale responsabilitatii fata de riscurile incertitudinilor vietii natural - umane

Sens si contrasens in tranzitia din Romania

Necesitatea conducerii reformei de proiecte

Educatia economica - la temelia cunoasterii si intelegerii complexitatii vietii economice

Constantin Popescu este autorul unor teorii socio-economice ce se potrivesc aproape perfect cu situatia Romaniei din ultimele cinci decenii, astfel incat tara noastra s-a aflat intr-un proces de tranzitie indelungat ce are doua faze : prima s-a produs in perioada socialismului marxist, prin "cresterea care saraceste", acel tip de crestere care risipeste resursele si asa limitate, producand mai mult, dar mai putin eficient competitiv, iar a doua faza este cea realizata dupa Marea Cotitura din decembrie 1989 cu scopul de a opri "cresterea care saraceste", dar constatam ca de fapt tranzitia care saraceste se produce si astazi prin "descresterea care saraceste" lasand neutilizate sau utilizate necorespunzator o mare parte din resursele vietii economice si sociale din tara noastra in conditiile cand avem atata nevoie de o crestere care sa sustina dezvoltarea si sa implineasca bunastarea majoritatii populatiei.

Tranzitia este un proces de trecere de la o stare la alta sau de la o forma la alta (proces intermediar), fiind specifica oricarei fiinte sau oricarui lucru : totul pleaca de la o stare initiala si ajunge intr-un punct (poate sa fie final) prin acest proces de tranzitie. De exemplu: omul de cand se naste si pana moare este in tranzitie prin viata, are o linie specifica de urmat dupa legi naturale inca nescrise, dar ale caror efecte se produc zi de zi si ceas de ceas, la scara intregii noastre planete. Exista trei evenimente unice si ireversibile pentru om : nasterea, viata si moartea, iar autorul subliniaza ca "ceea ce este deosebit, este faptul ca omul nu simte cand se naste, sufera ca trebuie sa moare si uita sa traiasca". Moartea este singura certitudine pe care o are un om in viata se gandeste la clipa aceasta cu o oarecare teama si nedumerire: "Ce este dupa moarte".

In acest proces natural al tranzitiei prin viata individul isi creeaza criterii de valori ce imbraca forma unui anumit ideal care se doreste a fi atins treptat si pentru care merita sa traiasca, si sa faca eforturi omenesti normale. In opinia mea viata nu este un "cadou frumos" pe care Dumnezeu il ofera oamenilor, pretul bucuriei de a trai viata, la nivelul fiecarei fiinte umane este expresia sacrificiilor, renuntarilor pe care omul real este dispus sa le faca, astfel incat sa poata dobandi acea stare de armonie interioara, linistea sufleteasca si spiritul iscoditor necesare rgenerarii continue a combustibilului vietii,luptei necurmate cu "zgarcenia" naturii, neajunsurile varstei si nedreptatile oamenilor, cu incertitudinile vietii.

Realizarea imperativelor vietii, de care vorbea medicul Alfred Adler - viata traita in societate, munca si iubirea - are la baza educatia fiintei umane, din perspectiva cunoasterii si intelegerii legilor universului nostru, asimilarii experientei de viata, pe fondul manifestarii sentimentului de comuniune sociala. Pentru a avea, in permanenta, asigurate conditiile necesare satisfacerii nevoilor vitale de viata normala, o minte sanatoasa intr-un corp sanatos este esential ca omul sa fie in masura invete tot timpul, pentru a cunoaste si intelege ceea ce este avantajos si ceea ce nu este, pentru a sti ca sa intreprinda in viata, cum sa se adapteze la schimbarile pe care le impune natura din noi, mediul in care traim. In acest cadru de exigente si limitari, libertatea de a alege apare ca reprezentand prima trasatura natural - umana, in numele careia si pentru care merita sa lupti.Faptul ca durata tranzitiei noastre prin viata, la nivel de individ uman este finita, ea fiind determinata de perioada de timp pe care o parcurgem intre cele doua momente unice - nastere si moartea - , ne pune in fata celei de a treia restrictii a libertatii noastre,     ca libertate umana, in sensul ca omul trebuie sa se obisnuiasca cu dificultatile fiecarei varste, deoarece natura din noi nu greseste niciodata. Prin educatie reusim sa ne definim clar telul tranzitiei prin viata, iar acesta nu poate fi decat innobilarea vietii, creearea unei lumi care sa traiasca in armonie sociala si naturala pentru ca solidaritatea umana si constiinta asumarii ei reprezinta cheia progresului pentru oameni si prin oameni.

Unul dintre cele mai importante grupuri sociale este FAMILIA. Acest grup social in opinia mea este expresia echilibrului, este punctul de sprijin al unei societati. In masura in care barbatul si femeia sunt suficient de cuprinzatori. Casatoria se transforma dintr-o necesitate, in bucuria de a trai, pentru binele amandorura si pentru viata celor care au aparut din aceasta relatie    psihologica.

In dorinta fireasca de a ne trai viata cat mai bine, in armonie cu natura si societatea din noi, este vital sa intelegem ca lupta pentru bucuria de a fi fericiti trebuie castigata, in primul rand, cu noi insine si apoi cu interdependentele in care traim.Viata pe care o avem de trait incepe cu dependenta noastra, inainte de nastere, la nastere si dupa aceea, o perioada, se continua cu independenta - cand apare increderea in fortele proprii, cu cooperarea intre fiinte umane, in cadrul unor interdepndente - si se incheie tot cu dependenta fiintei noastre, in forma in care a aparut initial.

Daca in primul capitol ne-am familiarizat cu ceea ce inseamna procesul de tranzitie si cu legatura acestuia cu viata fiintelor umane, vom analiza in continuare puterea, efectul si costul tranzitiei in viata umana. Astfel incat la nivel de individ dar si de sociogrup, puterea tranzitiei prin viata este data de trei elemente: forta fizica, forta materiala si forta spiritual - culturala.

Forta fizica isi are originea in starea de sanatate biologica si psihicomentala a individului sau a sociogrupului si se manifesta sub forma capacitatii de a depune constient efortul necesar pe care il solicita actiunile ce urmeaza sa fie intreprinse. Violenta, ca sursa a puterii, trebuie interpretata in stransa legatura cu starea sanatatii fizice si psihice, dar si cu mediul economic si social - politic in care traieste individul, cureactia pe care o genereaza fortele ce se opun schimbarii.

Forta materiala a puterii tranzitiei prin viata o reprezinta ansamblul valorilor natural - materiale care confera individului si sociogrupului in care traieste mijloacele directe de actiune practica pentru a produce bogatia de care acesta are nevoie.

Forta spirituala a puterii tranzitiei prin viata rezida in capacitatea de a intelege si actiona, atat la nivel de individ, cat si de colectivitate, in ansamblul ei. Sursa fortei spirituale, desi in deplina conexiune cu starea de sanatate fizica si psihica, este produsul cel mai de pret al investitiei in educatie, pregatire, cultura si credinta individului si a sociogrupului din care face    parte.

De asemenea, aceste trei elemente, in unitatea si interdependenta lor dinamica definesc caracterul politic, economic, social - uman si natural - ecologic al puterii tranzitiei. Puterea politica a tranzitiei este definita de ansamblul regulilor si mecanismelor ce fac posibila alegerea celei mai bune strategii, pe termen mijlociu si lung, de participare a membrilor societatii la rezolvarea problemelor pe care le ridica tranzitia prin viata, in folosul individului si al colectivitatii in general, insa marele dezavantaj al puterii politice, chiar intr-o democratie politica autentica este ca poate corupe, in numele mentinerii ei, generand o serie de fonomene grave, mai ales la nivelul suprastructurii politice.

Puterea economica a tranzitiei este expresia corecta a gradului de competitivitate a economiei nationale, a capacitatii agentilor economici de a produce, in conditii de rationalitate economica, social - umana si ecologica, bunurile necesare vietii, de a patrunde si de a mentine pe piete concurentiale reprezentative sub aspectul intereselor de competitivitate.

Puterea sociala a tranzitiei consta in forta individului, a familiei si a celorlalte sociogrupuri, mai mici sau mai mari, de a-si impune, prin forme si modalitati deferite, decizia pe care o doresc.

Efectul de tranzitie reprezinta ansamblul consecintelor dorite si nedorite pe care le genereaza activitatile umane intentionale individuale, dar si colective, in procesul tranzitiei prin viata, cand generatiile coexista si se succed dupa o lege naturala imposibil de schimbat, fara a ne pune in pericol insasi viata. Atunci cand vorbim de efectul de tranzitie trebuie sa stim ca logica actiunii individuale in realizarea propriului interes nu este acelasi lucru cu logica actiunii colective in realizarea unor interese comune.

Costurile tranzitiei prin viata reprezinta eforturile pe care fiecare individ    sau colectivitate umana in ansamblu le depun pentru viata pe care o traieste. La limita, costul suprem al tranzitiei prin viata, este viata insasi : de exemplu Revolutia din 1989.

Economia - Societate aflata sub "zgarcenia" naturii

Daca natura nu ar fi fost "zgarcita" cu omul, oferindu-i tot ce-si doreste, probabil ca economia - ca forma de activitate umana nu ar mai fi fost necesara. In conditiile in care natura este "zgarcita" omul a trebuit sa se adapteze conditiilor impuse de aceasta. Activitatea economica este cea care se ocupa de utilizarea rationala a resurselor naturii. Primul element al limbajului economic cu care ne obisnuim, dar si pe care trebuie sa-l invatam este cuvantul utilitate. In sens economic, prin necesitate, nevoi, trebuinte, intelegem exigente umane, individuale sau colective, care trebuie satisfacute in timp si spatiu, cu bunuri, pentru a asigura desfasurarea normala a vietii si activitatii oamenilor. In comparatie cu resursele care sunt limitate nevoile se diversifica si sunt nelimitate, iar rolul activitatii economice este de a cunoaste interesele economice si de a     le pune in functiune folosind cele mai adecvate parghii economice si financiare.

Natura in calitate de factor de productie originar de productie, reprezinta ansamblul elementelor preexistente pe care omul le foloseste in activitatea de producere a bunurilor. Acest factor primar formeaza mediul in care oamenii isi desfasoara activitatea, si anume mediul natural. Aici intalnim primele avantaje si restrictii ale activitatii umane. Astfel in functie de clima, de bogatiile solului si subsolului factorul natural are o serie de limite si restrictii cu caracter general, care sunt distribuite inegal pe teritoriul globului. In calitate de factor de productie primar, munca este considerata a fi un proces intre om si natura, prin care omul efectueaza, reglementeaza si controleaza schimbul de materii dintre el si natura in cadrul unor relatii sociale. Calitatea muncii este stimulata prin salarii pentru bunastarea individuala - umana, aceste salarii genereaza si competitia reala pe piata muncii. Nu se poate face performanta cu oameni prost platiti si nu se poate obtine competivitte cu oameni retributi in dispret fata de aspiratiile lor de viata normala. O Buna motivatie a muncii, va determina in cel care este motivat si in cel care motiveaza un nou mod de a concepe libertatea de alegere, de a-si folosi timpul si banii.

Cresterea care saraceste

Cresterea care saraceste este de fapt, cresterea care risipeste resursele economice limitate, plarizand in termeni irationali frontiera posibilitatilor de productie. In perioada care s-a scurs din evolutia vietii economice, cel putin de cand avem informatii credibile, constatam, astazi, ca avem crestere economica care imbogateste dezvoltarea si implineste bunastarea umana individuala si sociala si avem crestere economica care nu asigura dezvoltarea si saraceste bunastarea umana individuala si sociala, dezechilibrand evolutia vietii umane planetare, de la Nord la Sud si de la Vet la Est. Potrivitunor analisti ai vietii economice, cresterea natiunilor sarace ar fi, de fapt o crestere autodistructiva. Conform lor "cresterea polarizata la export a natiunilor sarace ar deterioara in asa masura termenii lor de schimb incat ele ar ajunge sa se gaseasca intr-o situatie mai proasta decat aceea pe care ar fi avut-o fara crestere. Economistii caracterizeaza aceasta situatie sub numele de crestere care saraceste.

Problema de baza a noii dezvoltari nu este lipsa resurselor economice, ci utilizarea ineficienta a acestora, risipirea lor prin activitatile umane care se desfasoara in numele celor mai felurite idealuri si motivatii. Formele majore, de utilizare ineficienta, de risipa, in sens general, a resurselor economice limitate, asa cum apar ele din experienta vietii economice de pretutindeni, se concretizeaza in urmatoarele:

folosirea lor acolo unde nu trebuie - se produc lucruri inutile, si in acelasi timp, raman nevoi neacoperite cu utilitati din anumite domenii

folosirea lor pentru a produce utilitati pentru necesitati, dar cu mari consumuri specifice in raport cu tehnologia dominanta a timpului respectiv - se produce ce se cere, totusi consumurile mari inseamna, atat risipa de resurse, cat si lipsa unei cantitati sporite de bunuri din resursele care ar fi putu fi economisite, aparand si probleme de supraamortizare, daca ne referim la capitalul fix

o alta forma a risipei resurselor limitate este lipsa partiala sau totala a proceselor de reintroducere in circuitul economico - social real a tuturor deseurilor ce rezulta din procesele de productie propriu - zise, ca si din cele de consum ale menajelor.

"Cresterea care saraceste" este in stransa legatura cu viata politica si regimurile politice a unei tari. Ce mai bun exemplu este cel al Romaniei care se afla in tranzitie de la economia de comanda din timpul regimului marxist - leninist la economia de piata dupa 1989. Riscam ca aceasta stare de tranzitie sa devina o stare de normalitate atata timp cat situatia din tara noastra nu se imbunatateste, ba mai rau se degradeaza.

Suntem, asadar, de mai bine de 10 ani, intr-un proces de tranzitie prin criza, cand parametrii fundamentali ai vietii organismului nostru economic si social se abat de la limitele lor normale de evolutie: poductivitatea muncii natioanle scade; competitivitatea bunurilor noastre economice nu este corespunzatoare; producem cu costuri unitare foarte mari, desi factorul munca este remunerat in afara motivatiei; exportam, de regula, bunuri slab prelucrate si chiar in forma primara; cu o valoare adaugata minima, capacitate de absortie a pietei interne scade cantitativ, dar si ca exigente calitative; datoria externa creste, toate acestea inrautatesc viata a milioane de oameni care si-au dorit si isi doresc economie de piata, bazata pe proprietate privata si concurenta, dar si pe reguli si legi clare, adoptate democratic in asa fel incat nimeni sa nu fie mai presus de lege.

Puterea de a schimba ceva in bine in Romania este in mana generatiilor urmatoare ce sunt educate intr-un spirit democratic si care isi doresc un viitor mai bun pentru ei si pentru urmasii lor. Dupa ce au fost amagiti timp de 14 ani oamenii acestei tari si-au pierdut increderea in ceea ce inseamna politica si sistem politic si nu le mai ramane decat speranta ca poate viitorul va fi mai prosper decat trecutul si prezentul anevoios.