CEREREA SI OFERTA

1. Cererea

1.1. Conceptul de cerere si factorii care determina modificarea cererii.

Cererea exprima cantitatea dintr-un bun pe care un agent economic (menaj, firma), sau toti agentii economici sunt dispusi sa o achizitioneze intr-o perioada de timp, in conditiile pretului dat si ale altor imprejurari economice si subiective care o determina.

Cererea individuala reprezinta cantitatea dintr-un bun pe care un agent economic este dispus sa o achizitioneze intr-o perioada de timp (zi, saptamana, luna, etc.) in baza imprejurarilor economice (pretul unitar, venitul disponibil, pretul altor bunuri, starea conjuncturii economice etc.) si a preferintelor subiective, in raport de intensitatea trebuintelor sale.

Cererea pietei desemneaza cantitatea dintr-un bun pe care toti agentii individuali sunt dispusi sa o achizitioneze intr-o perioada de timp, in conditiile restrictiilor economice si a preferintelor subiective care le sunt specifice. Cererea pietei apare ca o agregare a cererilor individuale ale celor 'n' agenti economici pentru un bun oarecare 'x'.

Factorii care determina modificarea cererii, reprezinta totalitatea instrumentelor si parghiilor economice si extraeconomice a caror actiune se sintetizeaza intr-un anumit volum determinat al cererii si a caror dinamica se reflecta in modificarea volumului cererii.

Cererea pentru un anumit bun sau serviciu poate sa creasca sau sa se reduca, intr-o perioada determinata de timp, in functie de evolutia unor factori cum sunt:

pretul unitar al produsului;

modificarea preturilor pentru bunurile substituibile , daca scade pretul bunurilor substituibile, cererea acestora va creste, diminuandu-se cererea pentru bunul al carui pret nu s-a modificat;

previziunile privind evolutia pretului unitar. Daca se anticipeaza o crestere a pretului unitar pentru un produs, va spori cererea curenta ca o masura de aparare a consumatorilor fata de efectele inflatiei;

modificarea marimii venitului disponibil al consumatorului influenteaza direct asupra marimii cererii individuale, iar a veniturilor tuturor consumatorilor influenteaza cererea totala, de piata a unui produs. Prin aceasta ea apare drept cerere solvabila, adica cererea de marfuri si servicii pentru care agentii economici au acoperire baneasca corespunzatoare

modificarea numarului populatiei si a structurii acesteia pe categorii de varsta, sex, categorii socioprofesionale, etc..

modificarea gusturilor si a preferintelor consumatorilor, a nevoilor acestora. Exista factori multipli care pot influenta asupra schimbarii gusturilor si preferintelor consumatorilor si deci si asupra evolutiei si structurii cererii cum sunt:

cresterea gradului de civilizatie;

cresterea nivelului de pregatire;

modificarile in statutul social al locuitorilor;

schimbarile in structura populatiei pe mediul urban si rural;

varsta;

situatia familiala;

evolutia modei;

efectul reclamei si a publicitatii.

aparitia unor produse noi care transforma obisnuintele consumatorului si care inseamna, de fapt, modificarea cererii unui alt produs;

starea conjuncturii economice.

1.2. Functia cererii.

Cererea individuala si cererea totala a pietei pentru un produs reprezinta o variabila dependenta de multiplii factori care o influenteaza sau o determina, cu ponderi si sensuri diferite. O asemenea relatie de dependenta a cererii de factorii sai reprezinta o relatie functionala. Fiecare consumator individual sau colectiv poate fi caracterizat printr-o functie de cerere specifica. O asemenea functie descrie comportamentul consumatorului in calitatea sa de agent economic si consemneaza efectele pe care le au diferitii factori de influenta asupra cererii.

Daca se au in vedere ansamblul de factori ce influenteaza asupra nivelului cererii individuale, relatia functionala a cererii ca variabila dependenta de factorii acesteia pentru un produs oarecare 'X', poate fi notata simbolic astfel:

Q_X = f(p_n, p₁, .,p_n-1, y, S)

unde :    Q_X = cantitatea din produsul 'X' pe care o cere consumatorul;

f = cererea este o functie de factorii sai;

p_n = pretul produsului 'X';

p₁, .p_n-1 = preturile tuturor celorlalte produse;

y = venitul consumatorului;

S = o multime de alti factori care influenteaza cererea.

Variabila din partea stanga a ecuatiei este variabila dependenta, deoarece valoarea sa depinde de valoarea variabilelor din partea dreapta. Variabila din partea dreapta este numita variabila independenta, ea putand lua orice valoare.

1.3. Cerere - pret. Cerere - venit.

Cerere - pret

Marimea cererii pentru un anumit bun variaza in raport invers cu modificarea pretului unitar. Legea generala a cererii (atat a cererii individuale cat si a celei de piata): cu cat pretul unitar este mai mare cu atat cantitatea ceruta este mai mica si cu cat pretul unitar este mai mic cu atat cantitatea ceruta este mai mare. Aceasta lege generala a cererii, se aplica in cazul 'bunurilor normale' si pentru majoritatea 'bunurilor inferioare'. Corelatia dintre cerere si pret are la baza comportamentul normal al consumatorului rational, care actioneaza pe criterii de eficienta.

In categoria de 'bunuri normale', se includ acele bunuri de consum a caror cerere creste odata cu sporirea veniturilor reale ale cumparatorilor. 'Bunurile inferioare' sunt acele bunuri de consum a caror cerere scade odata cu cresterea venitului real al cumparatorului.

In situatia anumitor bunuri inferioare, cresterea preturilor poate fi urmata de o extindere a cererii, iar diminuarea preturilor poate fi urmata de o contractie a cererii, proces cunoscut sub denumirea de 'Paradoxul Giffen', dupa numele celui care a studiat acest fenomen.

Economistul a observat faptul ca atunci cand are loc o crestere generalizata a preturilor, familiile sarace isi reduc drastic consumul alimentar de bunuri cu valoare nutritiva ridicata si de calitate superioara, sporindu-si volumul achizitiilor si consumului de bunuri cu valoare nutritiva redusa. Explicatia acestor modificari se bazeaza pe cele doua efecte generale ale cresterii pretului unui anumit produs si anume:

tendinta de a creste cantitatea achizitionata din bunurile substituibile a caror pret nu s-a modificat - acesta fiind efectul de substituire;

diminuarea venitului real - acesta fiind efectul de venit. Intre modificarea pretului si cantitatea ceruta pentru bunurile 'inferioare' exista o relatie inversa, comparativ cu bunurile 'normale'. Daca pretul unui bun inferior creste, iar efectul de venit este mai mare decat efectul de substituire, va creste cantitatea ceruta.

In analiza relatiei dintre modificarea pretului si cea a cererii mai trebuie avut in vedere ca evolutia cererii nu depinde doar de pretul bunului ci si de alti factori sau conditii ale cererii care pot sa contracareze efectul cresterii pretului asupra reducerii cererii. De exemplu, cresterea pretului poate fi urmare a unei imbunatatiri a calitatii produsului, fapt ce poate duce la sporirea cantitatii cerute, deoarece diferenta de pret va fi compensata prin castigul realizat pe seama sporului de calitate.

Cerere - venit

Pe piata de marfuri nu este luata in considerare decat cererea solvabila, care este o cerere reala, corelata cu puterea de cumparare. Capacitatea de cumparare depinde de marimea venitului global disponibil precum si de repartitia lui intre consumatori. Ce-a de-a doua lege, are in vedere modificarea volumului cererii in raport cu modificarea venitului disponibil al consumatorului. Cererea pentru un bun 'normal' creste atunci cand sporeste venitul disponibil al cumparatorului si scade atunci cand se diminueaza venitul disponibil al cumparatorului.

Modificarea marimii venitului disponibil antreneaza schimbarea structurii consumului, a cantitatii si a ponderii diferitelor produse si servicii consumate. In alegerea produselor, consumatorul cauta sa maximizeze utilitatea obtinuta in limitele venitului sau disponibil. Daca creste venitul, el isi va orienta cererea spre produse superioare, care au un pret mai ridicat, diminuand cantitatile si ponderile produselor inferioare.

Principalele tendinte ce se manifesta in modificarea cererii de consum pentru diverse produse, odata cu modificarea venitului sunt :

pentru produsele 'normale' unei cresteri a venitului ii corespunde o sporire a cererii de consum in proportie egala sau mai mica si invers, unei diminuari a venitului ii corespunde o reducere a consumului;

pentru bunurile 'inferioare', pe masura ce se amelioreaza nivelul de trai prin cresterea venitului disponibil, cererea de consum se micsoreaza;

un caz particular este cel inregistrat la produsele complementare, cresterea cererii de consum este proportionala cu cea a venitului disponobil, astfel ca structura consumului nu se modifica in acest caz.

in cazul bunurilor perfect substituibile, consumatorul va alege bunul cel mai ieftin;

daca cererea pentru un bun creste intr-o proportie mai mare decat cresterea venitului se considera ca avem de-a face cu bunuri de lux, numite si bunuri 'superioare'.

1.4. Elasticitatea cererii

Elasticitatea reprezinta un concept utilizat pe larg in teoria si practica economica pentru a evidentia reactia unor variabile economice la modificarea unor factori de influenta.

Elasticitatea cererii reprezinta proprietatea acesteia de a se modifica sub influenta schimbarii petrecute in factorii care o determina (pretul marfii, venitul disponibil, s.a.). Este vorba deci de raspunsul cererii la modificarea factorilor sai.

Intensificarea modificarii cererii in functie de variatiile de pret, venit, s.a., poate fi masurata prin coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret si in functie de venit.

Coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret pentru un bun oarecare X (E_cpx) arata gradul, fractiunea sau procentul modificarii cererii in functie de schimbarea pretului sau a altor factori ai cererii. Astfel, coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret pentru bunul X, se determina pe baza raportului dintre variatia cererii () fata de cantitatea initiala (C₀ ) si variatia pretului (), fata de pretul initial (p₀ ):

E_cpx = - =

unde:

= variatia cantitatii cerute;

p = variatia pretului;

C₀ = cantitatea din bunul X ceruta in perioada de baza (initiala);

C₁ = cantitatea din bunul X ceruta in perioada curenta (actuala);

P₀ = pretul bunului X, in perioada de baza;

P₁ = pretul bunului X, in perioada curenta.

Acest coeficient se determina prin raportarea variatiei relative a cantitatii cerute din bunul X (variabila dependenta) si variatia relativa a pretului la acest bun (variabila independenta).

Semnul minus din fata formului de calcul semnifica faptul ca cererea reactioneaza in sens invers in raport cu sensul modificarii pretului. In cazul unei cereri 'normale', o variatie de pret determina o modificare a cererii in sens opus. Reactiile cererii fata de modificarile preturilor se manifesta cu intensitati foarte diferite de la un produs la altul.

Practica a demonstrat ca exista mai multe forme de elasticitate a cererii in functie de pret, asa cum sunt:

Cerere elastica - atunci cand modificarea procentuala a cantitatii cerute este superioara modificarii pretului (C > p si E_cpx >

Cerere inelastica sau rigida - atunci cand variatia procentuala a cantitatii cerute este mai mica decat variatia procentuala a pretului (C < p si E_cpx <

Cerere cu elasticitate unitara - atunci cand variatia procentuala a cantitatii cerute este egala cu variatia procentuala a pretului (C = p si E_cpx

Cerere perfect inelastica - atunci cand oricat s-ar modifica nivelul pretului, cantitatea ceruta din bunul X ramane neschimbata (E_cpx = 0);

Cerere perfect elastica - atunci cand la o scadere infinit de mica a pretului, cantitatea ceruta tinde sa creasca foarte mult (E_cpx = +).

Ultimele doua forme de elasticitate prezentate au mai mult o valoare teoretica decat practica, ele intalnindu-se foarte rar si numai in anumite conditii de piata.

Diversele tipuri de elasticitate a cererii sunt specifice pentru diferite bunuri precum si anumitor consumatori.

Cererea inelastica este proprie unor bunuri cum sunt:

bunurile de prima necesitate (paine, lapte, etc.) de care consumatorul nu se poate dispensa;

anumite bunuri de lux pentru segmentul de populatie cu venituri mari, mai putin sensibila la nivelul preturilor;

bunurile cu pondere mica in cheltuielile de consum (sare, chibrituri, etc.);

bunurile complementare (benzina - masina);

Cererea elastica este specifica la acele bunuri de semi-lux care nu sunt esentiale pentru existenta umana, dar care au intrat sau sunt pe cale sa intre in obiceiurile de consum. In aceasta categorie se inscriu si bunurile usor substituibile si cerute de consumatorii cu venituri si de conditie medie.

Elasticitatea cererii in functie de pret pentru diverse marfuri depinde de anumiti factori cum sunt:

ponderea pe care o detin cheltuielile pentru achizitionarea bunului respectiv in totalul cererii de consum a cumparatorului. Bunurile care au o pondere insemnata in bugetul familiei au o cerere elastica in raport cu pretul comparativ cu cele care au pondere mai mica;

importanta pe care bunurile o au in asigurarea satisfacerii nevoilor de consum. Bunurile vitale, care se consuma in mod curent au o cerere in functie de pret inelastica. Bunurile care pot fi considerate de lux au o cerere elastica in raport cu pretul;

gradul de substituire a bunurilor, intre gradul de substituire a unor marfuri si elasticitatea cererii in functie de pret este o relatie pozitiva. De exemplu, daca bunul X poate fi cu usurinta substituit in consum cu bunul Y, care are caracteristici similare sau apropiate si al carui pret nu s-a modificat, iar pretul bunului A a crescut cu 10%, cererea pentru acest bun se reduce cu mai mult de 10%, crescand cererea pentru produsul substituibil. Cu cat un bun are mai multe bunuri substituibile, are si o cerere mai elastica in functie de pret, comparativ cu bunurile nesubstituibile sau greu substituibile care au o cerere inelastica.

Coeficientul de elasticitate al cererii in functie de venit (E_cvx), exprima sensibilitatea cererii pentru un produs la modificarea veniturilor disponibile. Se calculeaza ca un raport intre modificarea cantitatii cerute si modificarea venitului.

E_cvx = =

unde:    C = variatia cererii;

V = variatia venitului;

C₀ = cererea in perioada de baza;

C₁ = cererea in perioada curenta;

V₀ = venitul in perioada de baza;

V₁ = venitul in perioada curenta.

In mod normal, elasticitatea cererii in functie de venitul disponibil este pozitiva, modificarile in venitul disponibil al consumatorilor produc modificari de acelasi sens in volumul cererii. Exista totusi o exceptie pentru bunurile inferioare pentru care cresterea veniturilor conduce la scaderea cantitatii cerute pentru ele.

In functie de marimea coeficientului de elasticitate a cererii in raport cu dinamica venitului disponibil, cererea produsului poate fi:

cerere elastica fata de venit (E_cvx >1) atunci cand la o modificare a marimii venitului disponibil, marimea cererii se modifica in acelasi sens, dar mai intens. Acest tip de elasticitate este caracteristic pentru bunurile de lux, pentru servicii, in special cele pentru instruire si pentru bunurile de folosinta indelungata dincolo de un anumit prag al venitului (locuinte, autoturisme, aparatura electrocasnica);

cerere inelastica fata de venit (E_cvx <1) atunci cand la o crestere a venitului cererea se modifica in acelasi sens cu venitul, dar mai lent. Ea se intalneste la majoritatea produselor alimentare de baza, care se incadreaza in categoria bunurilor de consum curent;

cerere de elasticitate unitara fata de venit (E_cvx = 1) atunci cand modificarea procentuala a venitului disponibil si a cantitatii cerute sunt egale, este caracteristica pentru bunurile nealimentare de uz personal si folosinta curenta (lenjerie, imbracaminte).

Elasticitatera cererii fata de venit permite clasarea bunurilor in functie de gradul lor de necesitate. Cu cat bunul va fi mai inelastic in raport cu modificarea venitului disponibil, el va fi un bun de prima necesitate (alimente).

Din perspectiva urmarilor inregistrate de modificarea venitului asupra nivelului cererii, se evidentiaza urmatoarele efecte economice:

Efectul de venit consta in faptul ca reducerea pretului unui bun da posibilitatea achizitiei (cu acelesi buget disponibil), a unei cantitati sporite din produsul respectiv, ceea ce echivaleaza cu o crestere indirecta de venit. Propriu-zis, prin cuantumul cererii, efectul inregistreaza 'raspunsul' consumatorului la variatia pretului si este determinat de modificarea in sens pozitiv a puterii de cumparare;

Efectul de substitutie arata sensul modificarii cererii pentru un anumit bun, atunca cand pretul relativ al acestuia creste, in scopul mentinerii utilitatii totale la acelati nivel. El inregistreaza, de fapt tot un 'raspuns' al cumparatorului, avand ca urmare tendinta de inlocuire a produsului dorit cu altul, al carui pret s-a redus, fie s-a mentinut, fie n-a crescut atat de mult cat cel al bunului initial;

Efectul de substitutie datorat efectului de venit se refera la situatia in care pretul unui bun de necesitate stringenta creste, ceea ce duce la scaderea puterii de cumparare si totusi, la orientarea in continuare a persoanei asupra aceluias bun, in detrimentul altora.

Elasticitatea incrucisata (valabila atat in cazul substitutiei, cat si al complementaritatii dintre doua bunuri), exprima variatia relativa a consumului din bunul X, ca urmare a variatiei relative a pretului unui alt bun Y, aflat intr-o anumita legatura cu bunul X. Ea se calculeaza prin intermediul coeficientului de elasticitate incrucisata a cererii pentru bunul X, in raport cu pretul lui Y (Kei_x/y):

Kei_x/y = = =

unde: Q_x0 = cantitatea ceruta initial din bunul X;

Q_x1 = cantitatea ceruta din bunul X dupa modificarea pretului bunului Y;

Q_x = variatia cererii pentru bunul X de la o perioada de timp la alta;

P_y0= pretul initial al bunului Y;

P_y1 = pretul bunului Y dupa modificare;

P_y = variatia pretului bunului Y de la o perioada de timp la alta.

Aceasta metoda de calcul arata posibilitatea de apreciere a sensibilitatii cererii de manifestare pentru un bun in raport cu pretul altuia, in conditiile in care venitul consumatorului si preturile celorlalte produse sunt date. Ea tine seama de existenta bunurilor substituibile si a celor complementare.

2. Oferta

2.1. Conceptul de oferta si factorii care determina modificarea ofertei

Cantitatea dintr-un produs sau serviciu pe care firmele sunt capabile si dispuse sa o ofere spre vanzare se numeste cantitate oferita. Oferta este un flux dorit, ce cantitate doresc firmele sa vanda intr-o paerioada determinata de timp si nu ce cantitate vand in realitate.

Oferta reprezinta cantitatea dintr-un bun material sau serviciu pe care un vanzator sau toti vanzatorii sunt dispusi s-o comercializeze intr-o perioada de timp in functie de nivelul pretului unitar si a altor factori economici si extraeconomici.

Oferta se poate referi la volumul productiei unui agent economic individual si colectiv si la nivelul agregat, pe produs sau pe ramura precum si pe totalul economiei nationale. Daca pe piata unui bun se insumeaza cantitatile oferite de catre toti vanzatorii, rezulta oferta de piata a bunului.

Volumul ofertei este dependent de pret, modificarea acestuia influenteaza si modificarea volumului ofertei astfel:

cresterea pretului determina cresterea volumului ofertei;

scaderea pretului determina scaderea volumului ofertei.

Relatia de cauzalitate care se stabileste intre volumul ofertei unui bun sau serviciu si pretul unitar este exprimata de legea generala a ofertei. Continutul acestei legi consta in aceea ca ofertantii de bunuri sporesc volumul ofertei la o crestere a preturilor si o diminueaza in cazul scaderii preturilor. Producatorul vrea sa vanda bunuri in cantitati din ce in ce mai mari si cu preturi cat mai mari, nu numai pentru a obtine un profit suplimentar, ci si pentru ca este nevoit sa efectueze cheltuieli suplimentare pentru a ridica randamentele productiei sau pentru a contracara tendinta randamentelor descrescande. In cazul in care pretul pe piata scade, producatorii devin tot mai putin interesati sa produca si sa vanda, iar cantitatea oferita spre vanzare este in scadere, la un anumit prag al pretului, o parte din producatori va fi nevoita sa abandoneze complet productia.

In afara de pret, factorii care influenteaza volumul ofertei sunt:

in cadrul relatiilor de piata concurentiala, unde nivelul pretului este stabilit de fortele pietei (cu exceptia pietei de monopol) producatorul manat de interesul maximizarii profitului isi indreapta atentia spre reglarea volumului fizic al productiei (ofertei) si nivelul costului. Daca producatorul ofertant, nu are posibilitatea sa impuna sau sa influenteze nivelul preturilor, totusi aceasta nu inseamna ca preturile nu sunt in miscare sau ca nivelul lor nu oscileaza in timp. Comportamentul agentilor economici ofertanti are atitudini diametral opuse in comparatie cu cele ale cumparatorilor, atunci cand preturile se modifica, fiind stimulat sa produca si sa vanda mai mult daca pretul creste;

modificarea preturilor bunurilor inlocuitoare are efecte diferite asupra ofertei. Daca scade pretul bunurilor inlocuitoare oferta bunului principal se va diminua datorita scaderii cererii pentru aceasta;

modificarea preturilor bunurilor concurente care se produc cu ajutorul acelorasi factori de productie. Daca pretul bunului concurent A creste, producatorii acestuia vor fi dispusi sa achizitioneze o cantitate mai mare de factori de productie. Efectul imediat este resimtit de bunul B, al carui pret nu s-a modificat, asfel ca ramane o cantitate mai mica din oferta totala de factori de productie si de aceea scade oferta din bunul B;

oferta unui bun secundar Y, evolueaza in relatie pozitiva cu pretul bunului principal X. daca pe piata, pretul bunului principal creste, creste inevitabil si oferta de bunuri secundare;

costul productiei - diminuarea acestuia in cazul unui bun oferit determina sporirea volumului ofertei, iar cresterea costului determina scaderea ofertei. La randul sau, modificarea costului de productie este influentata de o seama de alti factori cum sunt: tehnologiile de productie, nivelul pretului factorilor de productie, s.a.. O crestere a salariului lucratorilor si a pretului materiilor prime utilizate pentru producerea unui bun oarecare va reduce productia si oferta aferenta acestuia;

perspectivele privind evolutia preturilor, firmele producatoare au in vedere oferta pentru o piata prezenta, dar si pentru o piata de perspectiva. Daca in viitor firmele apreciaza ca va fi iminenta o crestere a pretului unor bunuri, crestere determinata de anumiti factori conjuncturali sau de durata, se va reduce oferta prezenta pentru anumite bunuri;

modificarea impozitelor si a subsidiilor, daca impozitul pe profit pentru anumite bunuri sau servicii se majoreaza, apare tendinta de diminuare a ofertei. Statul poate interveni pentru a sustine productia unor bunuri sau servicii, sau chiar ramuri ale economiei nationale prin alocatii de la bugetul de stat, respectiv cu subsidii, influentand cresterea ofertei;

conditiile naturale si cele social-politice, cadrul social-politic si cel juridic oferit prin legislatia aprobata are o mare importanta asupra oricarui gen de activitate economica influentand asupra dimensiunilor ofertei. Daca acestea sunt favorabile (stabilitate politica, cadru legislativ adecvat, etc.), vor avea consecinte pozitive asupra sporirii ofertei. Totodata conditiile naturale reprezinta un factor important care influenteaza marimea ofertei indeosebi in unele domenii ca: agricultura, industria extractiva, constructii, etc.). Modificarea volumului total al ofertei pentru un anumit bun sau serviciu va fi rezultatul influentei pozitive sau negative a modificarii tuturor factorilor ce o determina, tinand seama si de evolutia volumului cererii.

2.2. Elasticitatea ofertei si factorii care determina elasticitatea ofertei.

Elasticitatea ofertei reprezinta gradul de modificare a ofertei in functie de schimbarea pretului bunului sau a oricaruia din factorii ofertei. Evidentierea gradului de modificare a ofertei ca urmare a efectelor pe care le au modificarile ce intervin in factorii ei se poate face prin calcularea coeficientului elasticitatii ofertei. Determinarea coeficientului elasticitatii ofertei in functie de modificarea pretului unui bun economic X se face astfel:

E_opx = =

unde : O = variatia cantitatii oferite;

O₀ = cantitatea oferita in perioada de baza;

O₁ = cantitatea oferita in perioada curenta;

P = variatia pretului;

P₀ = pretul in perioada de baza;

P₁ = pretul in perioada curenta.

Formele ofertei, in functie de nivelul coeficientului de elasticitate in raport cu modificarea preturilor pot fi :

oferta elastica, atunci cand unui procent de modificare a pretului ii corespunde un procent mai mare de modificare a ofertei, in acelasi sens cu modificarea pretului (E_opx>1

oferta de elasticitate unitara, atunci cand unui procent in modificarea pretului ii corespunde unul similar si de acelasi sens in schimbarea ofertei (E_opx = 1);

oferta inelastica, atunci cand procentul modificarii ofertei este mai mic decat procentul modificarii pretului (E_opx < 1

oferta perfect elastica, atunci cand la un pret dat sau la o fluctuatie de pret infinit de mica au loc cresteri ale ofertei importante (infinite), la un nivel dat al pretului, corespund niveluri ale ofertei mergand de la de la zero la infinit (E_opx=). Acesta este un concept teoretic, neantalnit in realitate.

oferta perfect inelastica, atunci cand la orice modificare a nivelului preturilor, cantitatea oferita este fixa (E_opx = 0). Aceasta corespunde cazului produselor perisabile care nu se pot stoca si pe care producatorul este constrans sa le vanda oricare ar fi pretul.

Pentru majoritatea bunurilor oferite spre vanzare este tipica relatia directa intre volumul ofertei pe piata si pretul acestora. Sunt insa si exceptii, cand oferta scade odata cu sporirea pretului, si creste pe masura reducerii acestuia. De exemplu, cand salariul creste peste un anumit prag care ii asigura angajatului o existenta decenta, ofertantul de munca evaluand raportul dintre utilitatea aditionala, rezulta de pe urma vinderii unei cantitati cantitati suplimentare de munca, si efortul impus de cresterea volumului de munca peste anumite limite, opteaza pentru reducerea ofertei de munca. In anumite imprejurari se intalneste si fenomenul invers. Astfel, daca bunul oferit spre vanzare nu poate fi stocat, volumul ofertei va creste chiar daca scad preturile deoarece amanarea vanzarii sale ar putea duce la pierderi superioare fata de cele rezultate din vanzarea la preturi mai mici. Sau, daca se reduce salariul orar iar remuneratia constituie singurul venit al angajatului, lucratorul este constrans sa ofere spre vanzare mai multa munca, pentru a-si mentine nivelul anterior al venitului.

Studirea elasticitatii ofertei prezinta o deosebita importanta pentru procesul decizional al agentilor economici, aceasta deoarece in functie de evolutia pretului de pe piata fiecarui bun, totalul veniturilor incasate depinde de forma elasticitatii cererii precum si de posibilitatile de adaptare a ofertei la cerere.

Factorii care determina elasticitatea ofertei sunt:

costul productiei, intre nivelul costului productiei si elasticitatea ofertei exista o relatie negativa, sporirea costului va determina o scadere a elasticitatii ofertei, iar diminuarea acestuia va duce la o crestere a elasticitatii daca toate celelalte conditii raman constante;

costul stocarii productiei, stocarea bunurilor determina cheltuieli de depozitare, salarii, chirii, conservare, etc., la care se pot adauga pierderile rezultand din deprecierea produselor, schimbarea modei pentru bunurile vestimentare. Aceste cheltuieli se adauga la pretul la care produsele au fost cumparate de la producator rezultand costul total, care se afla in relatie inversa cu elasticitatea ofertei la pretul de pe piata bunului respectiv;

posibilitatile de stocare a bunurilor. Daca anumite bunuri se pot depozita si pastra o anumita perioada de timp, elasticitatea ofertei in functie de pretul lor creste, si invers, daca sunt reduse posibilitatile de stocare elasticitatea ofertei in functie de pretul lor scade;

posibilitatile in timp de care dispun ofertantii pentru sporirea volumului ofertei. Daca de examplu, pretul de pe piata bunului X, creste, iar celelalte conditii ale ofertei raman constante, cererea creste iar forma elasticitatii ofertei depinde de durata perioadei de timp care trece de la modificarea pretului. Se disting trei perioade de timp:

A.    perioada pietei - este durata de timp foarte scurta de la modificarea pretului bunului X ca urmare a cresterii cererii, perioada in care ofertantii se afla in imposibilitatea cresterii productiei, oferta fiind perfect inelastica. Dispunand de o cantitate data de bunuri, producatorul va decide marimea ofertei in functie de pretul curent al pietei si de modificarile anticipate in evolutia pretului. In cazul anticiparii unei cresteri a pretului se va diminua volumul ofertei.

B.     perioada scurta de timp - este aceea in care se poate produce cresterea volumului ofertei prin imbunatatirea gradului de folosire a echipamentului de productie existent, datorita cresterii cererii si pretului. Dar, procentul de crestere a cantitatii oferite este mai mic decat procentul de crestere a pretului, oferta fiind inelastica.

C.     perioada lunga de timp - asigura posibilitatea unei oferte elastice a bunului. Producatorii pot creste cantitatea de factori alocati in producerea bunului respectiv prin investitii pentru largirea capacitatilor de productie existente sau prin aparitia de noi firme producatoare, determinate de cresterea cererii si cresterea pretului bunului. In aceasta situatie procentul cresterii cantitatii oferite este mai mare decat cel de crestere a pretului.

3. Interactiunea dintre cerere si oferta

Raportul dintre cerere si oferta reflecta sintetic situatia pietei. Oferta si cererea interactioneaza pentru a determina pretul la care vanzatorii sunt dispusi sa ofere acea cantitate de bunuri pe care cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere. Atunca cand prin interactiunea dintre cerere si oferta se determina, pentru un bun oarecare, atat pretul cat si cantitatea ceruta si oferita, piata bunului respectivse gaseste in echilibru. Volumul productiei si pretul la care piata unui bun se echilibreaza se numesc cantitate de echilibru si pret de echilibru. Modificarea echilibrului dintre cantitatea oferita si cantitatea ceruta pe piata unui bun oarecare poate fi urmarita pe baza urmatoarelor date ipotetice din tabelul nr.5.

Tabel nr.5

Echilibrul cerere-oferta pe o piata oarecare

La pretul de 500 u.m./buc. excedentul cantitatii oferite este de 100.000 bucati, ceea ce va face ca pe piata sa se exercite o presiune asupra pretului, in sensul scaderii sale. La pretul de 80.000 u.m./buc., cantitatea ceruta este egala cu cantitatea oferita, astfel ca piata este in echilibru. La pretul de 100 u.m./buc., deficitul cantitatii oferite este de 110.000 bucati, ceea ce va face ca pe piata sa se exercite o presiune asupra pretului in sensul cresterii sale. Putem spune ca, daca pretul efectiv al bunului este mai mare sau mai mic decat pretul de echilibru, fortele pietei actioneaza in sensul atingerii starii de echilibru.

Figura nr.6

pret

E

cantitate

Starea de echilibru pe piata

Corespunzator graficului de mai sus, in punctul de intersectie dintre curba cererii si curba ofertei (E), se inregistreaza o cantitate de echilibru ( Q_E = C = O = 80.000 bucati ) si un pret de echilibru (p_E = 350 u.m./buc). Orice pret mai mare sau mai mic decat pretul de echilibru face ca fortele pietei sa actioneze asupra acestora astfel incat, sa se tinda spre starea de echilibru.