SELECTAREA ESANTIONULUI IN AUDIT. NATURA SI CAUZA ERORILOR

Esantionarea statistica

cere ca elementele esantionului sa fie selectate aleator astfel incat fiecare unitate de esantionare sa prezinte o probabilitate cunoscuta de a fi selectata.

unitatile de esantionare pot fi elemente fizice, precum facturile sau unitati monetare.

In esantionarea nestatistica

auditorul foloseste rationamentul profesional pentru a selecta elementele unui esantion.

Datorita faptului ca scopul unei esantionari este acela de a trage concluzii despre intreaga populatie,

auditorul selecteaza un esantion reprezentativ prin alegerea unitatilor de esantionare care au caracteristici tipice pentru populatia respectiva, iar esantionul se selecteaza in asa mod incat sa se evite subiectivismul.

Principalele metode de selectare a esantioanelor sunt:

a.

Utilizarea unui generator computerizat de numere aleatoare sau a unor tabele de numere aleatoare.

b.

Selectarea sistematica,

in care numarul unitatilor de esantionare din cadrul populatiei este impartit la marimea esantionului, obtinand un interval de esantionare, de exemplu, 50, iar dupa determinarea unui punct de plecare, cuprins in primele 50, se selecteaza fiecare a 50-a unitate de esantionare.

Desi punctul de plecare ar putea fi determinat la intamplare, esantionul are o probabilitate mai mare de a fi aleator daca este determinat prin utilizarea unui generator computerizat de numere aleatoare sau a unor tabele de numere aleatoare.

Cand se utilizeaza selectarea sistematica, auditorul are nevoie sa determine ca unitatile de esantionare din cadrul populatiei sa nu fie structurate in asa fel, incat intervalul de esantionare sa corespunda cu un anumit tipar de populatie.

c.

Selectarea la intamplare

in care auditorul:

alege esantionul fara a urma o tehnica structurata

asigura ca toate elementele din populatie au sansa de a fi selectate

nu este adecvata, atunci cand se utilizeaza esantionarea statistica

d.

Selectarea in bloc

implica selectarea unui (unor) bloc(uri) de elemente contigue din cadrul populatiei.

nu poate fi folosita in mod obisnuit la esantionarea in audit:

deoarece majoritatea populatiilor sunt structurate in asa fel, incat este probabil ca elementele unui sir sa aiba caracteristici similare unul fata de altul, dar caracteristici diferite fata de elementele din alta parte a populatiei.

Desi, in unele circumstante, examinarea blocurilor de elemente poate fi o procedura de audit corespunzatoare, rareori este o tehnica de selectare adecvata a esantionului,

atunci cand auditorul intentioneaza sa realizeze deductii corecte despre intreaga populatie bazandu-se pe esantion.

Procedurile de audit, adecvate pentru fiecare obiectiv al testului, se aplica asupra fiecarui element selectat.

Daca elementul selectat nu este potrivit pentru utilizarea procedurii, aceasta se aplica de obicei asupra unui element de inlocuire.

De exemplu:

poate fi selectat un cec anulat cand se testeaza dovada unei autorizatii de plata.

Daca auditorul este multumit de faptul ca acel cec a fost anulat in mod corespunzator, astfel incat sa nu constituie o eroare, este examinat un substitut ales in mod corespunzator.

Totusi, uneori auditorul nu poate sa aplice unui element selectat procedurile de audit planificate, pentru ca, documentatia referitoare la acel element a fost pierduta.

Daca asupra acelui element nu pot fi aplicate proceduri alternative viabile, auditorul considera de obicei acel element ca prezentand o eroare.

Un exemplu de procedura alternativa viabila poate fi examinarea unor incasari ulterioare, atunci cand nu a fost primit nici un raspuns ca urmare a unei cereri de confirmare.

Pentru scopul esantionarii, eroare inseamna:

abateri de la control

atunci cand sunt derulate teste ale controalelor

denaturari

atunci cand sunt derulate proceduri de fond

similar, eroarea totala este folosita pentru a se exprima fie rata abaterii, fie gradul de denaturare.

Atunci cand sunt derulate teste asupra controalelor,

auditorul are in vedere structurarea si operarea controalelor, precum si evaluarea riscului de control.

Totusi, atunci cand deviatiile de control sunt identificate, auditorul are nevoie sa ia in considerare probleme, cum sunt:

efectul direct al deviatiilor de control identificate asupra situatiilor financiare

eficienta sistemelor contabile si de control intern si efectul lor din punctul de vedere al auditorului cand, de exemplu, deviatiile rezulta din eludarea controlului intern de catre management.

In aceste cazuri, auditorul determina daca:

testele controalelor efectuate ofera o baza adecvata pentru folosirea probei de audit.

sunt necesare teste suplimentare ale controalelor.

riscul potential al unor erori trebuie sa fie abordat folosind proceduri de fond.

In circumstantele in care multe dintre erorile descoperite au o caracteristica comuna, de exemplu, tip de tranzitie, linie de produs sau perioada comuna,

auditorul poate decide sa identifice toate elementele din cadrul populatiei care poseda acea trasatura comuna si sa extinda procedurile de audit in acel strat.

In plus, astfel de erori pot fi intentionate si pot indica posibilitatea existentei unei fraude.

Uneori, auditorul stabileste daca exista o eroare atipica.

Eroarea atipica:

este rezultatul unui eveniment izolat care nu se repeta in alte situatii in afara celor special identificate si este, in consecinta, nereprezentativa pentru erorile din populatie.

nu este reprezentativa pentru populatia respectiva

Aceasta siguranta se obtine prin efectuarea de controale suplimentare.

Efortul suplimentar depinde de situatie, dar este adecvat sa asigure probe suficiente ca acea eroare nu afecteaza si partea ramasa a populatiei.

Exemple:

o eroare cauzata de o defectiune a computerului si care se cunoaste ca a avut loc numai intr-o singura zi in timpul perioadei.

In acest caz, auditorul evalueaza efectul defectiunii, de exemplu, prin examinarea tranzactiilor specifice procesate in acea zi si evalueaza efectul defectiunii asupra procedurilor si concluziilor de audit.

o eroare care s-a descoperit a fi cauzata de folosirea unei formule incorecte in calculul tuturor valorilor de inventar la o anumita filiala.

Pentru a stabili daca aceasta este o eroare atipica, auditorul se asigura ca formula consta a fost folosita la alte filiale.

a

Pentru procedurile de fond:

auditorul proiecteaza:

erorile monetare gasite in esantion asupra populatiei si evalueaza efectul erorii proiectate asupra unui obiectiv anume de testare si asupra altor domenii de audit.

eroarea totala pentru populatie, in vederea:

obtinerii unei priviri de ansamblu a dimensiunii erorilor

compararii dimensiunii erorilor cu eroarea tolerabila.

Eroarea tolerabila o reprezinta inregistrarea eronata tolerabila si este o suma mai mica sau egala cu estimarea preliminara a pragului de semnificatie facuta de auditor, folosit pentru soldurile conturilor individuale auditate.

Eroarea atipica poate fi exclusa cand se proiecteaza erorile esantionului asupra populatiei.

Daca este inca necorectata, efectul unei asemenea erori se ia in considerare in plus fata de proiectarea erorilor tipice.

Daca soldul unui cont sau o clasa de tranzactii a fost divizata in structuri, eroarea este proiectata asupra fiecarui strat in parte, separat.

Erorile proiectate plus erorile neregulate pentru fiecare strat sunt apoi combinate, atunci cand se ia in considerare efectul posibil al erorilor asupra soldului total sau asupra clasei de tranzactii in intregime

b

Pentru testele asupra controalelor

nu este necesara o proiectie explicita a erorilor din moment ce rata de deviatie a esantionului este, de asemenea, rata proiectata de eroare pentru populatie ca un intreg.

In cazul:

testelor de control

o rata de deviatie neasteptat de mare a esantionului poate conduce catre o crestere a nivelului riscului de control evaluat.

cu exceptia cazului in care sunt obtinute probe ulterioare care sa sustina evaluarea initiala

unei proceduri de fond:

o eroare neasteptat de mare intr-un esantion poate determina auditorul sa creada ca soldul unui cont sau o clasa de tranzactii contine greseli semnificative.

in absenta probelor suplimentare ca astfel de greseli semnificative nu exista.

Daca valoarea totala a erorii proiectate plus cea a erorii neregulate este mai mica, dar apropiata de ceea ce auditorul accepta ca valoare tolerabila

acesta ia in considerare persuasivitatea rezultatelor esantionului in lumina altor proceduri si poate considera adecvata obtinerea de PROBE DE AUDIT ADITIONALE

Nivelul total al erorii proiectate plus eroarea neregulata este estimarea cea mai buna a erorii dintr-o populatie, pe care o are la dispozitie auditorul.

Cu toate acestea, rezultatele esantionului sunt afectate de catre riscul de esantionare.

Atunci cand cea mai bine estimata eroare este apropiata de eroarea tolerabila.

auditorul recunoaste riscul ca un esantion defect sa determine o valoare - cea mai bine estimata - diferita, care sa depaseasca eroarea tolerabila.

Luarea in considerare a rezultatelor altor proceduri de audit ajuta auditorul sa aprecieze acest risc, desi riscul poate fi redus, daca sunt obtinute probe de audit aditionale.

Daca evaluarea rezultatelor esantionului indica faptul ca evaluarea preliminara a caracteristicilor relevante ale populatiei necesita o revizuire, auditorul poate:

sa ceara managementului sa investigheze erorile identificate si potentialul de aparitie a erorilor viitoare si sa faca ajustarea necesara; si/sau

sa modifice procedurile de audit planificate

De exemplu: in cazul unui test de control, auditorul poate:

mari dimensiunea esantionului

testa un control alternativ

modifica procedurile de fond aferente

analiza efectul asupra raportului de audit