CONCEPTUL SI STRATEGIA DEZVOLTARII DURABILE ECONOMICE

CONCEPTUL SI STRATEGIA DEZVOLTARII DURABILE

Preocuparile privind dezvoltarea durabila la nivelul fiecarei tari, dar si la nivel mondial, sunt rezultatul unui complex de probleme care ingrijoreaza: bolile, saracia, degradarea mediului inconjurator, subtierea stratului de ozon, extinderea necontrolata a urbanizarii, nesiguranta ocuparii unui loc de munca, inlaturarea valorilor traditionale, inflatie, somaj, etc.

Principala caracteristica a multora din aceste probleme este aceea ca au fost provocate cu participarea tuturor oamenilor, natiunilor si statelor, si in consecinta rezolvarea lor presupune o combinatie pe masura - acorduri la nivel modial.

Abordarea de p`na acum a procesului de dezvoltare a fost gresita, dezvoltare cu degradarea mediului, cu epuizarea resurselor neregenerabile, cu urmarirea obtinerii profitului pe termen scurt cu neincluderea in ecuatia dimensiunii ecologice.

Astfel, pentru economisti s-a pus problema acceptabilitatii si a politicii traditionale de crestere, consider`nd ca politica de protectia mediului si promovarea cresterii economice sunt incompatibile.

In consecinta, are loc trecerea de la vechiul concept de dezvoltare bazat pe realizarea nerationala, neeconomicoasa a resurselor la un alt concept denumit dezvoltare durabila a carei sfera de cuprindere este mult sub baza.

Salvagardarea vietii pe Pam`nt, adica gestionarea resurselor sale astfel inc`t

sa se asigure si generatiilor viitoare conditii de viata a cel putin echivalente cu cele

ale noastre, este o idee mai veche care s-a impus acut in ultimele decenii. Concentrarea acestei idei intr-o formulare care avut un ecou rapid, si anume aceea de sustinable development , s-a produs cu ocazia prezentarii raportului intitulat viitorul nostru comun cunoscut si sub numele de Raportul Brundland cu ocazia lucrarilor Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare din 1987.

In acest context sustoinoble development a fost definit ca : tipul de dezvoltare economica care asigura satisfacerea necesitatilor prezente, fara a compromite posibilitatea generatiiloe viitoare de a-si satisface propriile cerinte

Transpunerea in limba rom`na a denumirii englezesti nu s-a facut direct, ci prin intermediul echivalentului din franceza, respectiv development durable , ceea ce s-a tradus cu dezvoltarea durabila ^x)

Corespondenta in rom`na a denumirii englezesti originare de sustinoble development , respectiv dezvoltare durabila , a inceput sa se rasp`ndeasca cu rapiditate si in tara noastra, in ultimul an se vorbeste de dezvoltare durabila a oraselor, de dezvolatre durabila a industriei, de dezvoltare a agriculturii, gestiune durabila a apei s.a.m.d.

Toate aceste componente incerca sa ofere o cale de echilibru care sa permita abordarea corelata a problematicii dezvoltarii economice-sociale, a cerintelor, privind echitatea in utilizarea resurselor neregenerabile pe termen lung si a restrictiilor impuse de necesitatea protejarii mediului inconjurator.

Sensul pe care il genereaza atributul din rom`na nu corespunde satisfacator cu cel din engleza pentru ca:

a) durabil insemna mai degraba persistent sau rezistent in timp , in vreme ce sustoinoble sugereaza ideea de constant permanent neincetat , adica dezvoltarea trebuie vazuta ca un proces continuu, de care sa beneficieze si generatiile viitoare;

b) in engleza pentru durabil exista termenii durable sau losting dar conceptul in discutie utilizeaza termenul sustoinoble cu semnificatii diferit nuantate.

In limba rom`na exista alti temeni care ar putea exprima mai bine sensul aferent conceptului original, de pilda: dezvoltare echitabila dezvoltare ponderenta dezvoltare moderna dezvoltare viabila

In Raportul Brundland, comisia pledeaza pentru o reconciliere intre economie si mediul natural: Dezvoltarea durabila- se afirma in raport - este conceputa in viziunea reconcilierii intre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare, care sa sutina progresul uman nu numai in c`teva locuri si pentru c`tiva ani, ci pentru intrega planeta si pentru un viitor indelungat Raportul Brundland Rio de Janeiro-1992

Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un optim al intercatiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental si tehnologic

intr-un proces dinamic si flexibil de functionare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi mentinuta de catre cele patru sisteme. Pentru ca modelul sa fie operational, trebuie ca aceasta sustinere sau viabilitate sa fie aplicata la toate subsistemele ce formeaza cele patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile, adica plec`nd de la energie, agricultura, industrie si p`na la investitii, asezari urbane si biodensitate.

Din punct de vedere economic, dezvoltarea durabila presupune desfasurarea activitatilor economice fara degradarea mediului, ci prin conservarea, utilizarea si reciclarea resurselor.

Din punct de vedere uman, dezvoltarea durabila trebuie sa plaseze fiinta umana in centrul prioritatilor, fapt ce presupune protejarea vietii umane precum si asigurarea a c`t mai multor locuri de munca pentru evitarea somajului si armonizarea relatiilor sociale.

Dezvoltarea durabila sustinuta din punct de vedere ambiental este considerata aceea dezvoltare care asigura satisfacerea nevoilor prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile lor nevoi

Din punct de vedere tehnologic, dezvoltarea durabila impune utilizarea in procesul de productie a unor tehnologii care sa foloseasca eficient resursele si in acelasi timp sa nu conduca la deterioararea mediului prin evacuarea din atmosfera, apa, sol a unor deseuri.

In esenta dezvoltarea durabila este definita de urmatoarele elemente mai importante:

-compatibilitatea permanenta si sigura a mediului creat de om cu mediul natural;

-echitatea sanselor generatiilor care coexista si se succed in timp si spatiu;

-interpretarea prezentului prin prizma viitorului, prin introducerea securitatii ecologice ca scop al dezvoltarii;

-compatibilitatea strategiilor nationale de dezvoltare ca urmare a refelectarii de fiecare tara a interdependentelor geo-economice si ecologice;

-mutarea centrului de greutate in asigurarea bunastarii generale spre calitatea cresterii economice;

-redefinerea strategiei a dezvoltarii prin luarea in obiectiv a capitalului uman, a factorilor instructiv-culturali;

-obiectivele dezvoltarii economico-sociale sunt subordonate deopotriva, insanatosirii omului si mediului natural, ambele privite in timp si spatiu.

Trecerea de la era ecologica a dezvoltarii durabile va insemna proiectarea unui sistem energetic viabil care sa apeleze la energia solara, precum si reciclarea

materialelor, reducerea drastica a deseurilor, schimbarea produselor si rectivii oamenilor, renuntarea la societatea risipei.

Realizarea noii ere adezvoltarii durabile presupune o perioada de tranzitie in care at`t liderii politici, c`t si cetatenii sa-si reevalueze telurile si aspiratiile, sa redefineasca etaloanele reusitei in viata si sa-si adapteze munca si folosirea timpului liber la un nou set de valori - principii, care sa aiba ca obiectiv prosperitatea si protectie generatiilor viitoare.

Pe fondul unor elemente comune, strategia dezvoltarii durabile devine operationala prin politici nationale adecvate, in masura sa favorizeze compatibilitatea sistemelor ce se interconditioneaza in timp si spatiu, colaborarea si cooperarea cu caracter regional, international si mondial.

Componentele esentiale ale unei startegii pentru o dezvoltare durabile sunt clar definite; ele prevad:

-stabilizarea cresterii demografice;

-reducerea dependentilor de petrol;

-promovarea resurselor de energie regenerabila;

-conservarea solului;

-protejarea sistemelor biologice ale pam`ntului;

-reciclarea materialelor.

Plas`nd fiinta umana in centrul prioritatilor, dezvoltarea durabila nu constituie un scop in sine, ci un mijloc pentru a umaniza progresul tehnic si economic, pentru ai distribui c`t mai echitabil efectele asupra generatiilor care coexista si se succed.

Desi apare ca o cerinta fundamentala pentru tarile lumii, strategia dezvoltarii durabile trebuie abordata tin`nd seama de decalajele existente astazi in lume, de impartirea tarilor nedezvoltate si slab dezvoltate, bogate si sarace producatoare de arme nucleare.

In consecinta, desi obiectivul final al strategiei durabile este acelasi pentru toate tarile, problemele concrete care urmeaza sa fie rezolvate sunt foarte diferite de la o tara la alta.

In cadrul acestui proces, relativ indelungat, vor aparea pe l`nga factori favorabili - nationali si internationali - si factori nefavorabili at`t in tarile dezvoltate c`t si in cele dezvoltate.

Esentialul este insa sa existe o vointa comuna si puternica pentru rezolvarea unicului obiectiv final in fata caruia toti oamenii sunt egali de la natura.

In stategia dezvoltarii durabile nationale, o directie noua a cercetarii o constituie componenta spatiala (teritoriala, regionala) a acestuia.

Dezvoltarea durabila in spatiu este dezvoltarea economico-sociala compatibila cu criteriile ecologice ale unui sistem spatial (zone, regiuni) lu`nd in considerare obiectivele specifice ale zonelor componente.

Dezvoltarea spatiala durabila pune in corelatie cel putin trei elemente:

a) externalitatile spatiale (pozitive si/sau negative) ale unor operatiuni

(spre exemplu, dezvoltarea infrastructurii transporturilor produce externalitati pozitive prin sporirea posibilitatilor de deplasare in zona respectiva si externalitati negative, prin cresterea gradului de poluare, zgomot, accidente, deteriorarea peisajului natural, s.a.m.d.);

a) modul de utilizare a terenurilor intr-o zona ;

b) dezvoltarea teritoriala specifica;

Literatura recenta consacrata stategiilor de dezvoltare durabila face distinctie intre dezvoltare durabila puternica si dezvoltare durabila slaba.

Dezvoltarea durabila puternica implica imbunatatirea tuturor componentelor functiei bunastarii, fara a permite declinul niciuneia din ele.

Dezvoltarea durabila slaba poate conduce la o crestere a bunastarii in general, dar admite unele compensari in termenii schimbarilor pozitive si negative in componentele acestei functii.

O alta distinctie se refera la dezvoltarea spatiala interioara si exterioara.

Dezvoltarea durabila interioara este dezvoltarea durabila puternica sau fragila in cadrul unei zone date. Dezvoltarea durabila exterioara este dezvoltarea puternica sau fragila in zonele adiacente.

Realizarea unei dezvoltari durabile ecologice in plan social-economic si spatial reclama, in primul r`nd, ca mobilitatea spatiala intr-o economie moderna, a carei functionare in ansamblu este organic legata de reteaua infrastructurala, sa nu

dauneze calitatii vietii dar, in acelasi timp, sa asigure un acces corespunzator la toate serviciile necesare.

Pentru succesul noii ere durabile, pe l`nga constituirea strategiilor nationale bazate pe resursele si nevoile proprii, dob`ndesc importanta majora strategiile cu caracter regional, international si chiar mondial. Acestea trebuie sa tina seama nu numai de globalizarea dezvoltarii durabile ci si de faptul ca este imperios necesar sa se redistribuie eforturile si dupa amploarea si intensitatea cu care au fost provocate daunele progresului si mediului natural de catre diferitele state ale lumii.

Pentru tarile dezvoltate economic noua strategie impune tranzitia spre restructurarea de fond a activitatilor economice si sociale a invatam`ntului, ocrotirii sanatatii omului si mediului inconjurator. Pentru tarile sarace si slab dezvoltate, nu se poate pune problema opririi cresterii economice, ci dimpotriva, gasirea acelor strategii care sa raspunda favorabil, concomitent, at`t problemelor cresterii productivitatii muncii c`t siproblemelor populatiei, mediului inconjurator si calitatii vietii oamenilor. In cadrul acestui proces complex si contradictoriu, aproape ca nu se stie cine este mai avantajat : tarile aflate in linia int`i,care trebuie sa-si restructureze aproape tot ceea ce au creat; tarile aflate in ultima linie, care trebuie sa g`ndeasca inceputul noii ere de dezvoltare de pe pozitia int`rziatilor la vechea dezvoltare. Ceea ce se stie cu certitudine astazi este ca succesul in toate tarile va fi favorizat nu numai de vointa politica a guvernantilor, ci si de hotar`rea

care trebuie sa vina de la fiecare individ in parte, de la fiecare cetatean al Terrei

si de la toti oamenii planetei, luati impreuna.

Noua viziune a dezvoltarii durabile va trebui sa insemne si strategii noi de distribuire mai echitabila a veniturilor si bogatiilor la nivelul tarilor lumii, o ordine sociala superioara - care este interesata de viata generatiilor prezente si care se concentreaza mai mult asupra sanatatii planetei si a oamenilor dec`t asupra acumularii materiale a puterii militare

La baza noii ordini sociale pe care o impune dezvoltarea durabila, Declaratia de la Tokio din 27 februarie 1987, aseaza opt principii de baza :

- redimensionarea cresterii economice 2n sensul conservarii resurselor nationale;

- modificarea calitatii procesului de crestere;

-conservarea si sporirea bazei de resurse;

-asigurarea unui nivel de crestere durabila a populatiei;

-restructurarea tehnologica si punerea sub control a riscurilor acesteia;

-integrarea deciziilor privind economia si mediul inconjurator intr-un proces unic;

-reforma relatiilor economice internationale;

-intarirea cooperarii internationale;

In legatura cu masurarea dezvoltarii durabile, aceasta reprezinta obiectivul global la care se ajunge prin masuratori partiale ale dimensiunilor durabilitatii, evidentierea echilibrului dintre ele d`nd expresia durabilitatii totale.

In literatura de specialitate sunt aduse in discutie trei mari grupe de indicatori :

a) indicatori ai durabilitatii economice;

b) indicatori ai durabilitatii sociale;

c) indicatori ai durabilitatii mediului inconjurator;

a) Indicatori ai durabilitatii economice - din aceasta grupa se pot mentiona in special urmatorii :

sistemul sporului PNB sau PIB / locuitor;

structura pe ramuri a consumului energetic;

structura pe ramuri si PIB;

structura pe ramuri a populatiei ocupate;

potentialul energetic instalat pe resursele energetice;

densitatea retelelor pe calea ferata;

ponderea drumurilor modernizate in total retea drumuri publice;

valoarea adaugata in industria prelucratoare;

ponderea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea in PIB;

- coeficientul de inventivitate;

- structura exportului si importului;

b) Indicatori ai durabilitatii sociale

Data fiind importanta dezvoltarii sociale ca factor de baza al dezvoltarii, pe plan mondial se impune conceptul dezvoltarii umane integrat conceptului mai larg al dezvoltarii durabile.

Conceptului dezvoltarii umane i se ataseaza grupuri de indicatori care se prezinta astfel:

Populatia -marimea, structura si fluxurile;

-distributia geografica a populatiei: locuinte, transport;

-formarea si disolusia familiilor;

Sanatate -stare de sanatate (mortalitate, morbiditate);

-servicii de sanatate si resurse;

Invatam`nt -nivel de instruire al populatiei;

-servicii de invatam`nt;

-resurse;

Ocuparea fortei de munca si conditiile de munca:

-gradul de ocupare al fortei de munca;

-somajul;

-remunerarea;

-conditiile de munca

Venitul si consumul populatiei

Securitataea sociala

Alte zone de interes social. In aceasta categorie intra indicatori referitori la timp liber, cultura si comunicatii, criminalitate si delicventa.

c)Indicatori ai durabilitatii mediului natural (mediului inconjurator).

Durabilitatea dezvoltarii economice si sociale are efecte at`t direct c`t si indirecte asupra durabilitatii ecologice.

Durabilitatea ecologica se caracterizeaza prin nivelul flexibilitatii mediului, a capacitatii sale de raspuns si adaptare la socurile externe. Acestora trebuie sa li asocieze indicatori biofizici cu semnificatie de limite ce nu pot fi depasite.

Structura lor se prezinta astfel:

Folosirea resurselor naturale in activitatile umane:

-venitul generat de folosirea lor pe unitatea de masura de factor de mediu;

-valoarea de capital a fiecarui factor sau sursa de mediu;

Emisii, deseuri si folosirea chimicalelor pe unitatea de masura de factor;

Impactul de reducere al activitatii umane:

-reducerea si/sau cresterea resurselor;

-calitatea mediului pe factori;

-sanatatea umana si dezastrele de mediu (ex. - contaminarea populatiei datorita factorilor de mediu, reziduri chimice in hrana si apa, nivel de radiatii in om si in hrana, morbiditate si mortalitate cu cauze de mediu si subnutritie, etc.)

Reactie la degradarea mediului:

-managementul resurselor si refacerea mediului;

-protectia si conservarea naturii;

-refacerea mediului degradat pe tipuri de factori ;

Monitoring-ul si controlul poluarii:

-cercetarea si supravegherea poluarii;

-standarde si restrictii;

-curatirea mediului (activitati de curatire si refacere);

-facilitati de control al poluarii publice (capacitatea de testare si filtrare a apei precum si dotari pentru evacuarea apelor uzate si de depunere a deseurilor);

Prevenirea si diminuarea pericolului dezastrelor naturale;

Stocuri de inventare de resurse naturale:

-resurse biologice;

-resurse regenerabile si neregenerabile;

-stocuri de resurse energetice.

Acest sistem de indicatori nu este permanent. El poate suferi in timp modificari, completari, sistematizari determinate de progresul realizat in stiinta.

Indicatorii dezvoltarii durabile reprezinta instrumente deosebit de importante pentru ajustarea planurilor de dezvoltare pe termen lung.

In concordanta deplina cu continutul raportului Comisiei asupra Viitorului nostru comun, Saburo Okita considera ca Mediul inconjurator este factorul de

baza pentru continuarea supravituirii omului, iar prosperitatea omenirii pe termen

lung este de neconceput daca nu suntem in stare sa asiguram generatiilor viitoare posibilitatea de a se bucura din plin de binefacerile naturii.

In acelasi timp insa dezvoltarea economica este necesara pentru a solutiona problema saraciei din tarile in curs de dezvoltare si a da posibilitatea oamenilor de pretutindeni sa traiasca in mod civilizat intr-un mediu ambiant mai propice, desi protectia mediului si dezvoltarea economica trebuie sa constituie preocupari complementare