CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
CONSUMUL SI DETERMINARILE SALE
Consumul reprezinta folosirea de catre fiecare agent economic, inclusiv statul, a unei parti din venit pentru cumpararea de bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor de viata si functionarii societatii.
Trebuie sa se faca distinctie intre consum final si consum productiv.
Consumul final se refera la folosirea unui bun care nu participa la crearea altor bunuri; acest consum include consumul gospodariilor (menajelor) populatiei si consumul adminstratiei publice si private (numit consum public sau guvernamental).
Consumul productiv se refera la folosirea diferitelor bunuri (stofa, lemn, otel, energie electrica etc.), de catre agentii economici producatori, in vederea producerii altor bunuri si servicii
Relatia care ia nastere intre venitul disponibil si cheltuielile pentru consum exprimate in variabile agregate este pusa in evidenta de functia de consum.
Functia de consum reprezinta unul dintre pivotii 'Teoriei generale .' a lui J.M. KEYNES. Pe ea se bazeaza conceptul de multiplicator si, deci, esenta politicii macroeconomice de relansare economica. In conceptia lui KEYNES, consumul reprezinta un instrument de baza al cheltuielilor agregate.
Functia de consum se concretizeaza in doi indicatori de baza:
A. Inclinatia medie spre consum sau rata medie a consumului (Rc), care se determina raportand consumul (C) la venit (Y):
Rata medie a consumului arata cat reprezinta cheltuielile pentru consum din totalul venitului disponibil; poate fi exprimata ca numar zecimal (0,8), in procente (80%) sau sub forma de fractie (4/5). Daca (consumul este egal cu venitul (C = Y), rata consumului este egala cu 1. Cu cat consumul se apropie de venit, rata consumului se apropie de 1. La un volum dat al venitului, cu cat rata consumului este mai mare, cu atat este mai mica partea destinata economiilor.
Din functia inclinatiei medii spre consum rezulta existenta unei relatii functionale intre un anumit venit si cheltuielile pentru consum:
J.M. KEYNES arata ca marimea cheltuielilor pentru consum depinde atat de factori obiectivi cat si de factori subiectivi1.
Factorii obiectivi de care depinde marimea cheltuielilor pentru consum: |
marimea si dinamica salariilor; |
modificarea diferentei dintre venit si venitul net; |
modificarile neprevazute ale capitalului neluate in seama in calculul venitului net; |
modificarea raportului de schimb intre bunurile prezente si bunurile viitoare; |
modificarile politicii fiscale (care pot largi sau restrange cererea de consum). |
Factorii subiectivi - exista 8 scopuri principale care determina indivizii sa se abtina de la cheltuieli din veniturile lor: de a-si crea o rezerva pentru situatii neprevazute; de a-si mentine standardul de viata obisnuit; de a putea beneficia de dobanzi si de sporuri de valoare; de a putea majora treptat cheltuielile; de a avea o senzatie de independenta si de libertate de miscare; de a-si asigura o masa de manevra pentru punerea in aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale; de a lasa avere mostenitorilor; de a-si satisface pur si simplu zgarcenia. |
Trebuie subliniat ca marimea venitului este variabila principala de care depinde consumul oamenilor.
B. Inclinatia marginala spre consum sau rata marginala a consumului (c') arata cu cat creste consumul (ΔC) daca venitul disponibil (ΔY) creste cu o unitate:
J.M. KEYNES considera ca in viata economica actioneaza o lege psihologica fundamentala potrivit careia: 'de regula si in medie, oamenii inclina sa-si mareasca consumul atunci cand venitul lor creste, dar nu cu atat cu cat creste venitul' . Deci: a) atunci cand creste venitul (ΔY) creste si consumul, dar nu cu atat cu cat sporeste venitul - ci mai putin; de aceea raportul este pozitiv dar subunitar; b) atunci cand scade venitul, consumul scade si el - dar mai putin decat acesta.
Pornind de la ipostazele functiei de consum, pot fi formulate trei categorii de raporturi intre inclinatia medie si inclinatia marginala spre consum:
a) consumul este proportional cu venitul: C = Rc V. In acest caz, inclinatia medie de consum este constanta si egala cu inclinatia marginala;
b) inclinatia medie spre consum este functie descrescatoare a nivelului de venit. In acest caz, inclinatia marginala spre consum este inferioara inclinatiei medii spre consum;
c) inclinatia medie spre consum scade odata cu nivelul venitului; in acest caz, inclinatia marginala spre consum scade odata cu cresterea nivelului venitului si a consumului.
INCLINATIA MEDIE SI MARGINALA SPRE CONSUM
Figura nr. 14.6
Graficul arata ca pana la nivelul 00' al venitului (minimum vital) curba este o dreapta la 45. Cand venitul continua sa creasca, de exemplu la Y1, cresterea consumului la C1 este mai mica decat a venitului. Aceasta inseamna depasirea pragului si obtinerea de economii. O mica parte a venitului va fi economisita. Prin urmare, inclinatia marginala spre consum va fi considerata curba (derivata), ingrosata pe grafic intre Y1 si Y2, apoi intre Y3 si Y4 pentru un venit mai ridicat. Se poate observa ca raportul este mai inalt decat . Aceasta inseamna ca proportia venitului afectata consumului descreste pe masura ce venitul progreseaza. Desigur, consumul nu va fi mai mic cand venitul este mai mare, ci din contra. Consumul reprezinta o fractiune cu atat mai mica cu cat venitul este mai mare, ceea ce inseamna ca inclinatia marginala spre consum este invers proportionala cu venitul. Totodata, o data cu cresterea veniturilor disponibile are loc scaderea ratei medii a consumului.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1122
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved