PIATA MONETARA - Cererea si oferta de moneda

PIATA    MONETARA

Desfasurarea activitatii economice in conditiile pietei implica prezenta masei monetare corespunzatoare, formata atat din bani cat si din celelalte instrumente recunoscute ca mijlocitori ai tranzactiilor. Obiectul cererii si ofertei pe aceasta piata il formeaza masa monetara, moneda sau banii (in sens generic); agentii economici participanti sunt, in principiu, purtatorii cererii si ofertei, precum si intermediarii, iar pretul imbraca forma specifica de rata a dobanzii.

1. Cererea si oferta de moneda

Cererea de moneda provine de la agentii economici care, prin natura activitatilor lor, se afla in situatia de a cheltui mai mult decat resursele proprii, astfel incat, pentru a-si realiza interesele, trebuie sa recurga la imprumuturi.

In situatia de ofertanti se afla agentii economici ale caror resurse monetare raman, intr-o proportie mai mare sau mai mica, temporar disponibile, precum si alte institutii financiar bancare cu atributii de acest fel.

Intalnirea directa dintre cererea si oferta de moneda este dificil de realizat, de aceea, in practica, ea se face indirect, prin intermediari care colecteaza disponibilitatile banesti din economie si le acorda celor care au nevoie de ele, sub forma de credite : banci; case de economii; societati de asigurare etc.

Piata monetara are rolul de a compensa excedentul cu deficitul de moneda existent la diferitii agenti economici si de a regla cantitatea de moneda din economie. Rolul central apartine bancilor.

Activitatea pe aceasta piata este reglementata juridic in fiecare tara.

Cererea de moneda provine de la agentii economici care cheltuiesc mai mult decat resursele de care dispun, si anume :

- intreprinderile - pentru a-si finanta activitatea;

- trezoreria (tezaurul) - pentru finantarea deficitului bugetar;

- bancile si alte institutii financiare care au nevoie de credite;

- populatia - pentru finantarea unor proiecte.

Oferta de moneda provine de la agentii economici care au la un moment dat resursele monetare disponibile, si anume :

- bancile; casele de economii si pensii; societatile de asigurare;

- alte institutii financiare; populatia;

- trezoreria (tezaurul) - in situatia in care are excedente;

- Banca Centrala (de Emisiune) pentru :

* refinantarea bancilor care au nevoie de credit;

* acoperirea deficitului bugetului de stat.

2. Operatii pe piata monetara

Satisfacerea cererii si ofertei de bani pe piata monetara se realizeaza prin operatii proprii monetare. Din punct de vedere al continutului orice operatie trebuie sa aiba ca finalitate intrarea in posesia cantitatilor de moneda de catre cei care au solicitat moneda respectiva.

Aceste operatii se clasifica astfel :

I) Dupa modul cum este implicata averea celui ce solicita imprumutul (creditul). Din acest punct de vedere se disting doua mari categorii de operatii :

a) fara garantie sau credite in alb (practicate mai mult in Germania) si

b) cu garantie, cand cel care solicita imprumutul (debitorul) garanteaza creditul cu averea sa.

II) Dupa complexitatea lor avem:

a) operatii de finantare prin acordarea de catre banci a unor credite necesare firmelor pentru desfasurarea activitatilor economice si

b) operatii de refinantare cand banca creditoare se imprumuta la alte banci pentru a-si asigura noi disponibilitati banesti.

III) Dupa durata angajamentelor pe care le genereaza, operatiile pe piata monetara se grupeaza in trei mari categorii :

a) operatii pentru credite de o zi sau pentru o noapte;

b) operatii pentru credite pe perioada de 2 la 90 zile, care sunt cele mai frecvente;

c) operatii pentru credite pe perioade mai lungi de 90 de zile, pana la 18 luni sau chiar pana la 2 ani.

3. Piata monetara si disponibilitatile banesti

Piata monetara realizeaza, prin operatii specifice, reglarea cantitatii de moneda necesara pentru desfasurarea activitatii economice prin :

- cresterea cantitatii de moneda;

- restrangerea cantitatii de moneda.

Cauzele cresterii volumului masei monetare

a) cresterea volumului bunurilor si serviciilor supuse vanzarii;

b) acoperirea deficitului bugetului de stat;

c) scaderea vitezei de circulatie a bunurilor;

d) convertibilitatea monedelor straine in moneda nationala;

e) retinerea, de catre anumiti agenti economici (populatie si intreprinderi), a unor sume de moneda efectiva care nu se mai depun in institutiile financiare, fiind retrase astfel din circulatia baneasca.

Aceste cauze nu actioneaza izolat, ci in interactiune.

Modalitati de crestere a masei monetare

a) acordarea de credite - sursa creditelor sunt economiile, adica excedentele sau disponibilitatile agentilor economici;

b) emisiunea monetara - realizata de Banca Nationala atunci cand disponibilitatile banesti sunt insuficiente pentru a acoperii cererile de credit;

c) diminuarea rezervei obligatorii instituite de Banca Nationala. Pentru tara noastra - rezerva obligatorie este de circa 9 -10 % din disponibilitatile existente la orice banca. Aceasta nu poate fi folosita pentru acordarea de credite fara aprobarea Bancii Nationale.

d) schimbul valutar al monedelor straine pe moneda nationala.

Dobanda, rata dobanzii si profitul bancii

Dobanda reprezinta suma pe care trebuie sa o plateasca debitorul (cel ce beneficieaza de imprumut) creditorului sau (banca, alta institutie financiara, agent economic), pentru a folosi disponibilitatile banesti ale acestuia, pana la restituire.

Marimea dobanzii se calculeaza astfel :

D = C d^' n, iar d^' = D/C x 100

unde : D = dobanda; C = suma acordata (creditul);

d^' = rata anuala a dobanzii, adica plata (pretul platit) pentru a dispune timp de un an de 100 unitati monetare;

n = durata creditului in ani;

Aceasta este formula dobanzii simple.

Pentru credite cu o durata mai mare de un an se foloseste formula dobanzii compuse :

D = C (1 + d^')ⁿ - C sau D = S_n - C,

unde : S_n = suma ce revine proprietarului dupa n ani de folosire a capitalului, suma formata din capitalul acumulat (C) si dobanda cuvenita (D).

Deci: S_n = C + D

Rata dobanzii, care se calculeaza ca raport procentual intre dobanda (D), primita sau platita, si suma care a facut obiectul imprumutului (C) varieaza in timp, in functie de: raportul dintre cerere si oferta de credit starea economiei si factorii de risc.

Castigul bancii rezulta din diferenta intre dobanda incasata de banca de la cei pe care i-a creditat si dobanda platita deponentilor sai. Aceasta reprezinta castigul brut. Daca se scad cheltuielile de functionare (administrative) ale bancii, ramane profitul (castigul net).

Cauzele restrangerii masei monetare

a) diminuarea volumului (valoric) al bunurilor si serviciilor produse si supuse vanzarii;

b) existenta excedentului bugetar de stat;

c) convertibilitatea monedei nationale in alte monede;

d) cresterea vitezei de circulatie a banilor, intrucat aceasta este invers proportionala cu masa monetara.

Aceste cauze coexista, sunt interdependente si se manifesta concomitent cu cele care determina cresterea masei monetare.

Modalitati de restrangere a masei monetare

a) limitarea sau plafonarea creditului prin: stabilirea unei sume maxime si/sau stabilirea unui cuantum (procent).

b) cresterea rezervei obligatorii impuse de Banca Centrala;

c) schimbul valutar al monedei nationale pe alte monede convertibile.