CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI

CONCEPTUL DE MONEDA

FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI

FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB

FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE

FUNCTIA DE REZERVA A VALORII (MIJLOC DE TEZAURIZARE)

FUNCTIA STANDARD A PLATILOR AMANATE SI BAZA A CREDITULUI

FUNCTIA DE UNITATE DE CONT

CLASIFICAREA SI CARACTERISTICILE MONEDEI

CLASIFICAREA MONEDEI

CARACTERISTICILE MONEDEI

PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI

CONCEPTUL DE MONEDA

Literatura de specialitate si limbajul curent folosesc atat termenul "bani" cat si cel de "moneda".

Termenul de moneda, folosit in special in limbajul poporului francez, englez si italian desemneaza, potrivit dictionarului Larousse, "o piesa de metal, emisa de autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb" , este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta.

Termenul "bani", se utilizeaza aproximativ cu acelasi sens. In dictionarul explicativ al limbii romane desemneaza "echivalentul general al valorii marfurilor, moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de schimb sau de plata".

Cu toate ca intre cele doua notiuni exista mici diferente calitative si cantitative, in prezent sunt considerate a fi similare, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetara si circulatie baneasca.

FUNCTIILE SI ROLUL MONEDEI

Formele pe care le imbraca moneda sunt numeroase si in continua schimbare, ceea ce conduce la definirea acesteia si prin functiile pe care le realizeaza.

Functiile indeplinite de moneda sunt in esenta urmatoarele, cu posibilitatea regruparii sau divizarii intr-un numar mai mare sau mai mic.

FUNCTIA DE INSTRUMENT UNIC (MIJLOC) DE PLATA SI DE SCHIMB

Aceasta functie a aparut ca urmare a necesitatii crearii unui instrument care sa mijloceasca schimbul economic.

Productia, circulatia si consumul sunt realizate prin cicluri de mai multe operatiuni precum sunt M-B-M sau B-M-B, cu ajutorul monedei.

Aceasta conduce la disocierea schimbului, in doua operatiuni distincte: o operatiune de vanzare (flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda si o operatiune de cumparare (flux monetar pentru obtinerea bunurilor reale).

Moneda indeplineste functia de schimb, pentru ca este singura marfa general acceptata. Participantii la tranzactii cunosc faptul ca aceasta poate fi cedata pentru a se obtine un oricare alt bun.

In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum: painea, laptele, hainele si alte bunuri de stricta necesitate.

Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila, intrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plata. In anul 1828, guvernul rus a incercat sa introduca platina, ca metal monetar, insa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate.

In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor in economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau scripturali.

FUNCTIA DE ETALON AL VALORII BUNURILOR SCHIMBATE

Reprezinta cea mai importanta functie, intrucat permite exprimarea valorii bunurilor economice, in termeni monetari si efectuarea de comparatii intre preturile diferitelor bunuri si servicii.

Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se masoara valoarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare , aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor.

Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii, prezinta si trasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ pentru obtinerea bunurilor de care au nevoie si pe care le prefera.

FUNCTIA DE REZERVA A VALORII (MIJLOC DE TEZAURIZARE

Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economici, conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile, terenuri, lucrari de arta, bijuterii, moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere.

Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu celelalte forme.

La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.

Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale, presupune un inconvenient major, atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate, rezulta ca populatia si agentii economici pastreaza sumele mari de bani fie in numerar, fie in moneda scripturala.

In anumite circumstante, moneda nu reperzinta o rezerva efectiva a valorii. Este cazul perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei. In asemenea situatii, valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a acestora, iar rata dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierderea de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se cauta forme de prezervare a valorii, dintre care aurul este o modalitate preferata dupa anii '70, cand inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie o reprezentau plasamentele in metale pretioase.

Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caror valoare nu este fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente persoanle, care permit o actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia.

FUNCTIA DE STANDARD AL PLATILOR AMANATE SI BAZA A CREDITULUI

Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la o data viitoare, precum si rolul de mijlocitor al creditului.

Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezinta, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.

1.2.5. FUNCTIA DE UNITATE DE CONT

Din functia de baza a monedei, cea de etalon a valorii, rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de inregistrari contabile si efectuarea de analize financiare.

Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii in timp si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

Functia de unitate de cont, poate fi indeplinita de moneda, fara existenta fizica a acesteia. Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri si servicii este exprimat intr-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari.

Un exemplu il reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de Tragere) care a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul finantarii internationale.

Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita in functie de 5 monede: $, DM, FF, ₤, Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu usurinta a DST ca unitate de cont in sectorul privat si in numeroase tranzactii comerciale internationale. Desi evaluarea tranzactiilor se realizeaza in DST, plata acestora trebuie realizata intr-una din monedele aflate efectiv in circulatie. Astfel, moneda DST, desi exista ca unitate de cont, nu poate exista si ca mijloc de plata.

CLASIFICAREA SI CARACTERISTICILE MONEDEI

De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existenta, de la forma marfa a acesteia la forma abstracta sau moneda semn. Pentru a intelege modificarile de ordin cantitativ si calitativ care au marcat evolutia monedei, este necesar atat o clasificare in functie de anumite criterii, cat si un studiu al principalelor caracteristici.

CLASIFICAREA MONEDEI

Forma de existenta a monedei este un prim criteriu de clasificare, in functie de care se distinge: (A) moneda materiala si (B)moneda scripturala.

A.Moneda materiala cunoaste doua forme, in functie de calitatea materialului din care este confectionata: moneda din metal si moneda din hartie.

Moneda metalica , cunoscuta inca din antichitate, este alcatuita din metale comune, obisnuite sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, ca instrument de schimb se folosea arama, iar in mileniul al II-lea i.e.n., aurul. La inceput se utilizau lingourile, dar, datorita inconvenientului pe care il prezentau prin operatiunile de divizare si cantarire in momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisa a monedelor, ca piese metalice.

Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibila datorita calitatilor fizice si chimice ale acestora.

Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii economico-sociale reclama, la un moment dat, o cantitate mai mare de metal pretios. Cantitatea limitata de metal pretios si chiar utilizarea acestuia in alte scopuri decat cele monetare, a condus la manifestarea unui dezechilibru intre cererea si oferta de moneda din metalul pretios, si a impus cautarea altor forme de moneda.

Moneda de hartie, care imbraca la randul ei doua forme:

- moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota);

- moneda conventionala (emisa de stat).

Moneda de hartie reprezentativa are la baza o anumita garantie, iar marimea, cantitatea si circulatia acesteia este precis reglementata. Cele mai reprezentative, forme sunt: biletele de banca si bancnotele.

Valoarea nominala a unui bilet de banca ar trebui sa fie garantata cu valori reale, respectiv sa existe un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce da posibilitatea transformarii in aur prin convertibilitate.

Aparitia biletului de banca (bancnota) s-a realizat prin doua modalitati:

Certificatul de depozit;

Circulatia cambiilor.

Existenta certificatelor de depozit este plasata in timp, in China, in secolul al X-lea, cand se prezentau in cadrul schimbului, anumite inscrisuri care echivalau cu o cantitate de metal pretios.

Principalele avantaje pe care le prezenta bancnota, sub forma certificatului de depozit constau in urmatoarele:

se inlaturau riscul si cheltuielile antrenate de efectuarea transportului;

se adapta mai usor cantitatea de moneda la dimensiunile tranzactiilor din economie;

conferea detinatorului siguranta ca emitentul va plati suma inscrisa pe biletul de banca.

Prin aparitia cambiilor, biletul de banca sau bancnota intra in circulatie, in sensul ca orice detinator al unei cambii (care reperzinta o anumita obligatie a emitentului), daca o depune la banca, primeste, in schimb, bancnota proprie a acesteia.

Cealalta forma de existenta a monedei de hartie o reprezinta moneda emisa si pusa in circulatie de catre stat, numita si moneda de hartie conventionala sau hartie moneda. Aceasta moneda este pur conventionala. Scopul pentru care este emisa il reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si, in special, aceasta moneda indeplineste functia de mijloc de circulatie.

B.Moneda scripturala (de cont) reprezinta o forma a bancnotei, bazata pe incredere (moneda fiduciara) si care cunoaste importante modificari din punct de vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciare, emisiunea lor avand la baza deschiderea unui cont la banca de catre agentii economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaza la inregistrari in conturile bancare prin care se diminueaza, respectiv, se majoreaza sumele din conturile corespondente. O alta forma de existenta a monedei scripturale o reprezinta cartile de plata (cardurile bancare) si moneda electronica.

2. In functie de unitatea emitenta distingem urmatoarele forme de moneda:

- moneda creata de agentii economici;

- moneda creata de tezaur sau trezoreria statului;

- moneda creata de banci.

Moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. In baza acestui mecanism, agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in schimb echivalentul in aur moneda. Un lingou standard reprezenta 400 uncii, respectiv 12,44 kg aur.

Moneda creata de tezaur reprezinta moneda creata de trezoreria statului in functie de necesitatile economiei reale, si prin respectarea restrictiilor impuse de politica monetara.

Moneda creata de catre banci cuprinde atat moneda creata de catre banca centrala cat si moneda creata de catre bancile comerciale. Moneda scripturala creata de catre bancile comerciale apare sub forma soldurilor creditoare inregistrate la nivelul intregului sistem bancar, si se regaseste in economie sub forma creditelor acordate. Moneda creata de banca centrala se regaseste, in circulatie sub forma numerarului (moneda metalica si bancnote) aflat la detinatorii nebancari.

Moneda creata prin procesul creatiei monetare se regaseste in pasivul bilantului la nivelul bancii centrale si al bancilor comerciale.

3. In functie de obligatia pe care si-o asuma banca emitenta se disting urmatoarele forme de moneda:

- moneda convertibila

- moneda neconvertibila

Prin definitia data de FMI, convertibilitatea reprezinta, in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale, iar in sens restrans, obligatia bancilor din fiecare tara de a cumpara propria moneda detinuta de alte banci cu conditia ca aceasta sa provina din operatiuni curente.

Convertibilitatea monetara a cunoscut doua forme principale: convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta, fiecare din acestea putand imbraca forma convertibilitatii interne si externe.

Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-monede, mecanismul acesteia dand posibilitatea schimbarii in aur a intregii cantitati de bancnote detinute de populatie sau de agentii economici.

Convertibilitatea in valuta, ca forma a convertibilitatii care se practica in prezent, a fost adoptata de tarile europene in anul 1958, si da posibilitatea transformarii unei monede in alta. In conditiile convertibilitatii interne, atat rezidentii cat si nerezidentii pot, in mod liber, sa vanda si sa cumpere devize in schimbul monedei nationale, si se pot face operatiuni cu devize. In Romania, in anul 1991, s-a adoptat forma convertibilitatii interne a leului in valute.

Convertibilitatea externa in valuta este rezervata numai persoanelor nerezidente si este limitata datorita nivelului limitat al rezervelor valutare ale tarilor.

Avantajele convertibilitatii in valute constau in urmatoarele:

stimuleaza realizarea echilibrului valutar al tarii respective;

face posibila sporirea eficientei comertului exterior;

este posibila resturcturarea permanenta a economiei prin dezvoltarea celor mai eficiente sectoare;

cursurile valutare se fixeaza pe baza raportului real intre cerere si oferta.

Moneda neconvertibila cuprinde numai moneda care circula in cadrul granitelor nationale si care este detinuta numai de catre persoanele rezidente.

4. Dupa valoarea intrinseca , moneda cunoaste urmatoarele doua forme:

- moneda cu valoare integrala, contine o cantitate de metal pretios, egala cu valoarea nominala atribuita.

- moneda-semn (numita si fiduciara) are inscriptionata o valoare nominala diferita de valoarea reala a materialului din care este confectionata.

5. Dupa capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face distinctie intre:

- moneda legala;

- moneda facultativa;

- moneda fractionara.

Moneda legala este stabilita prin lege, (in 1867, in Romania se adopta ca moneda leul, cu 100 subdiviziuni numite bani) si are capacitate circulatorie sau liberatorie nelimitata.

Moneda facultativa este moneda care exista ca alternativa de constituire a depozitelor, in perioadele de manifestare a inflatiei si de depreciere a monedei nationale. In general, este o moneda straina, care nu fluctueaza puternic la manifestarea anumitor factori din interiorul granitelor nationale, asigurand o protectie a economiilor populatiei si ale agentilor economici. Nu este moneda legala, dar este acceptata de institutiile bancare.

Moneda fractionara este specifica perioadei bimetalismului si caracterizeaza moneda de argint, care circula paralel cu moneda de aur.

Din diversitatea formelor de prezentare a monedei de-a lungul evolutiei, rezulta ca anumite caracteristici s-au mentinut in permanenta, astfel incat sa permita indeplinirea tuturor functiilor sale.

CARACTERISTICILE MONEDEI

Portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurinta reprezinta caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trasaturi sa fie mai putin importante, astazi.

Acceptabilitatea reprezinta o caracteristica a monedei, indiferent de forma acesteia si de perioada de timp in care a circulat. Cu cat o moneda este mai acceptata, cu atat este mai cautata, respectiv este universal dorita, intrucat in schimbul ei pot fi primite bunuri si prestate servicii.

Stabilitatea

Pentru ca utilizarea monedei sa fie satisfacatoare, este necesar ca aceasta sa fie caracterizata prin stabilitate.

Atunci cand moneda este utilizata ca rezerva a valorii sau ca standard al platilor amanate, este important ca valoarea monedei sa nu prezinte fluctuatii semnificative.

Instabilitatea monedei creeaza dificultati in procesul de utilizare a acesteia ca mijloc de schimb. Cand populatia isi pierde increderea in moneda nationala, atunci va incerca sa se elibereze de aceasta, cat mai repede posibil.

Stabilitatea nu trebuie considerata ca o invariabilitate a monedei. O scadere moderata a valorii monedei poate fi acceptata si argumentata intr-o economie, atunci cand preturile inregistreaza o crestere graduala. De asemenea, poate aparea normala si mentinerea nemodificata a valorii monedei de-a lungul unei perioade de timp.

Atributele legale ale monedei reprezinta caracteristici stabilite prin lege si se refera la:

A - legalitatea monedei;

B - etalonul monetar.

A.    Legalitatea monedei

Scopul declararii legalitatii monedei este acela de a creste acceptabilitatea acesteia. De-a lungul timpului, legile cu privire la moneda legala au avut diferite grade de complexitate, dar acestea s-au simplificat. Leul, moneda legala a Romaniei, are carcteristica de moneda legala pentru orice suma si pentru orice scop. Depozitele constituite in alta moneda, decat cea nationala, pot genera avantaje pentru detinatorii acestora, ca urmare a cursului de schimb, dar nu sunt recunoscute ca moneda legala.

B.     Etalonul monetar

In functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloane monetare metaliste si nemetaliste. In cadrul etaloanelor metaliste se remarca etalonul aur, etalonul argint si bimetalismul. In prezent, etalonul monetar il reperzinta puterea de cumparare. Primul sistem monetar al Romaniei (1867) adopta etalonul bimetalist, in care rolul de echivalent general il indeplineste atat aurul cat si argintul. Unitatea monetara fixata prin lege, este stabilita la 0,3226 gr aur si 5 gr argint. Raportul de valoare dintre cele doua metale s-a stabilit la 1/14,38. In 1890, odata cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai printr-o cantitate de aur: 1 leu = 0,3226 gr. Legea monetara adoptata in 1929, cu prilejul reformei monetare de stabilizare redefineste moneda nationala; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce inseamna o devalorizare de 32,26 ori fata de ultima definire. Alte momente in evolutia monedei nationale sunt marcate de reformele monetare din 1952 si 1954. In 1952, legea revalorizeaza leul prin stabilirea continutului in aur la 79,346 mg aur, iar in 1954, continutul in aur sporeste la 0,148112 gr aur fin, aceasta fiind ultima definire in aur a monedei nationale.

1.4. PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI

Puterea de cumparare este data de valoarea monedei. Aceasta valoare se calculeaza la randul ei pe baza cantitatii de bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetara, deci pe baza preturilor.

Puterea de cumparare a unei monede este variabila, deoarece cantitatea si valoarea bunurilor ce pot fi procurate difera si ele.

Variatia valorii monedei si deci a puterii ei de cumparare este in functie de :

perioade;

loc;

situatii conjuncturale.

Rezultatul se concretizeaza in fluctuatiile de pret.

In orice moment trebuie fixat un raport rational intre circulatia monetara si cantitatea de produse si servicii realizate de economia reala. Cand moneda avea acoperire in aur si argint, puterea ei de cumparare era apropiata de valoarea intrinseca a aurului sau argintului continut de fiecare moneda. Cu atat mai mult exista aceasta acoperire, cand monedele erau confectioante din aur si argint.

Puterea de cumparare a monedei poate creste prin aplicarea unor masuri deflationiste. Deflatia presupune in primul rand, restangerea semnelor monetare aflate in circulatie. De asemenea, trebuie avut in vedere abuzul de credit , care alaturi de abuzul de hartie moneda constituie cauze principale ale inflatiei ridicate si deci ale puterii reduse de cumparare a monedei. Statul trebuie sa-si echilibreze bugetul in special prin veniturile normale, nu prin emisiune de moneda.

Puterea de cumparare a unei monede se poate stabili pe plan national si la nivel international. Si in acest din urma caz, puterea de cumparare are la baza sistemul de preturi, dar prin rapotare la alte monede nationale, prin cursul valutar sau rata de schimb. Raportarea se face de cele mai multe ori nu in mod direct, ci pe baza unor monede de referinta cum ar fi: dolarul american, euro, lira sterlina, yenul japonez.

Pe plan international, in stabilirea puterii de cumparare a intervenit notiunea de standard al valorii. Standardul de valoare este moneda nationala intr-o anumita perioada si care se bazeaza pe functia banilor de moneda de schimb si pe lichiditatea lor. Pentru determinarea puterii de cumparare sunt luate in consideratie doar moneda, cecurile de calatorie si depozitele stocabile.

Se poate afirma ca puterea de cumparare a monedei, inseamna de fapt valoarea ei in raport cu un bun. Deci ce cantitate dintr-un bun poate fi achizitionata cu o unitate monetara sau cu un numar de unitati monetare.

Teoria moderna privind puterea de cumparare a monedei utilizata pe plan mondial, cat si tara noastra se bazeaza pe un "cos", in care bunurile sunt ponderate in functie de rolul lor in operatiunile comerciale si care la randul lor au in vedere utilitatea produselor luate in consideratie. "Continutul " cosului difera de la o tara la alta, in functie de obiceiuri, necesitati stricte, traditii, locul geografic etc. De exemplu, pentru o tara dintr-o zona geografica calda, in cos nu va intra incalzirea apartamentelor pe timpul iernii.

In conformitate cu produsele pe care le cuprinde, cosul are un pret, care poate fi exprimat prin urmatoarea relatie matematica:

P= ∑aipi

In care:

P = pretul cosului;

ai = ponderea produsului "i" in totalul operatiunilor comerciale;

pi = pretul monetar al produsului i.

In final se stabileste valoarea produsului "cos", format din i produse si care - asa cum am aratat, difera de la o tara la alta.