CULEGERI DE NORME DE DEVIZ

1 Generalitati

Complexitatea deosebit de mare ce caracterizeaza lucrarile de constructii, conditiile in care se realizeaza acestea si raporturile dintre investitor si antreprenor, conduc la aparitia unor probleme deosebite in ce priveste elaborarea si aplicarea unui sistem coerent si eficient de preturi.

Datorita particularitatilor specifice, evaluarea unei investitii in constructii nu poate fi facuta global, in intregul ei. Din acest motiv, ea se detaliaza, se descompune, pana la un nivel in care partile componente pot fi masurate si li se poate atribui o unitate de masura. In acest stadiu, se determina cantitatile de lucrari ce trebuie efectuate pentru realizarea partilor componente ale investitiei si li se ataseaza preturi. Printr-un proces de recompunere a partilor componente, se determina pretul investitiei in constructii.

O investitie in constructii poarta numele de obiectiv de investitii. Obiectivul de investitii poate cuprinde una sau mai multe constructii precum si utilaje sau echipamente tehnologice. Constructia unei uzine, a unui complex de blocuri sau a unui baraj reprezinta in acest caz obiective de investitii.

Constructiile din cadrul unui obiectiv de investitii se numesc obiecte de constructii.

Obiectul de constructii este o constructie distincta, delimitata spatial, avand o functionalitate precisa si care impreuna cu celelalte obiecte de constructii si utilajele asigura functionalitatea obiectivului de investitii

De exemplu, un bloc de locuinte cu instalatiile aferente intr-un cvartal, hala de productie cu instalatiile aferente la o unitate industriala etc.

Obiectul de constructii cuprinde toate instalatiile si dispozitivele care deservesc nemijlocit functionarea constructiei; utilajele si echipamentele necesare procesului tehnologic pe care le adaposteste aceasta nu sunt incluse.

Evaluarea globala a volumului de resurse inglobate in obiectul de constructie nu este posibila. Este posibil, si se practica evaluarea globala a obiectelor de constructii pe baza de indicatori globali, prin compararea cu lucrari similare. Indicatorii globali sunt elemente de pret care au fost determinate dupa parcurgerea procesului de descompunere - recompunere a obiectului de constructii, putand fi exprimat in consumuri de resurse sau in expresie baneasca pe unitatea de constructie. Se impune deci parcurgerea procesului de descompunere a obiectelor de constructii pana vom ajunge la o faza care sa ne permita sa facem masuratori si deci sa operam cu unitati de masura.

Se descompune obiectul de constructie in parti mai mici, denumite parti de obiect de constructie.

Partea de obiect de constructie reprezinta o componenta a unui obiect de constructie, delimitata spatial, avand o functie precisa si distincta in alcatuirea obiectului si care impreuna cu celelalte parti de obiect ii asigura functionalitatea proiectata

De exemplu, suprastructura unei constructii este delimitata spatial, are o functie precisa (preia incarcarile si transmite eforturile la infrastructura) si, impreuna cu infrastructura asigura stabilitatea si functionalitatea constructiei.

Pentru partile de obiect se pot folosi diferite grade de detaliere: ansamblu, subansamblu, element de constructie.

Elementul de constructie este cea mai mica parte de obiect de constructie care pastreaza atributele acesteia. De exemplu un stalp, o grinda, un planseu, o conducta montata etc.

Subansamblul reprezinta o delimitare spatiala conventionala pe considerente functionale, structurale sau pe faze de executie a mai multor elemente similare executate simultan sau cu continuitate. De exemplu totalitatea fundatiilor aferente unui obiect de constructie.

Ansamblul reprezinta totalitatea subansamblurilor definind parti distincte ale obiectului. De exemplu ansamblul infrastructura al unei cladiri cuprinde subansamblurile terasamente, structura de rezistenta a infrastructurii.

Se constata insa ca nici elementul de constructie, diviziunea cea mai mica a unui obiect, nu poate fi masurat. Din acest motiv elementele de constructii se descompun la randul lor, in procesele elementare de productie care au dus la realizarea lor.

Procesul elementar (procesul simplu) este o parte a procesului de productie alcatuita dintr-o succesiune de operatii, care se executa in general de catre muncitori de aceeasi meserie, dupa o anumita tehnologie, pe un anumit loc de munca si pentru care se poate defini o unitate de masura

De exemplu executia sapaturilor si a sprijinirilor, confectionarea si montarea cofrajelor, fasonarea si montarea armaturilor, prepararea si turnarea betonului etc.

Definirea cu precizie a conditiilor de executie, atribuirea unei unitati de masura si a unui simbol si incadrarea lui intr-o anumita categorie de lucrari, transforma procesul elementar in articol de lucrare.

Articolul de lucrare reprezinta un proces simplu, executat cu continuitate, de catre o anumita formatie de muncitori, si care impreuna cu alte procese simple are ca rezultat realizarea unui element de constructii

De exemplu, pentru elementul de constructie stalp, se pot defini urmatoarele articole de lucrare: fasonare si montare armatura, cofrare, turnare beton, decofrare, tencuire, zugravire etc. La acest nivel de detaliere, articolele de lucrare pot fi masurate, deoarece proceselor simple respective li se pot atribui unitati de masura (fasonare si armare - kg, cofrare - m², betonare - m³).

Articolele de lucrare stau la baza evaluarii constructiilor. Din acest motiv, ele se mai numesc si articole de deviz.

Descompunerea unui obiectiv de constructii poate fi schematizata ca in figura de mai jos.

Fiecarui articol de deviz ii corespunde o norma de deviz.

Norma de deviz este o specificatie tehnico-economica aferenta unui articol de deviz care cuprinde consumurile normate de resurse (materiale, forta de munca si utilaje) necesare executarii unei unitati de masura din articolul de lucrare respectiv.

Schema procesului de descompunere a unui obiectiv de investitie

Cunoscand consumurile de resurse necesare realizarii unei unitati de masura dintr-o lucrare, precum si preturile aferente acestora, se poate determina pretul unei unitati de masura din acea lucrare. Daca inmultim acum pretul unitatii de masura din articolul de lucrare cu cantitatea ce trebuie realizata se obtine pretul corespunzator procesului elementar. Prin insumarea preturilor proceselor elementare ce alcatuiesc un element de constructii se determina pretul acestuia. Continuand procesul de recompunere a obiectului de constructii se insumeaza preturile tuturor elementelor de constructii ce alcatuiesc subansambluri si apoi ansambluri ale unui acelasi obiect, obtinand in final valoarea obiectului de constructii. Aplicand acest algoritm pentru toate obiectele ce alcatuiesc obiectivul de investitii, se determina valoarea obiectivului de investitii.

Acest proces de descompunere si apoi de recompunere presupune cunostinte tehnice si cunoasterea alcatuirii constructive a unui obiect. In consecinta stabilirea valorii unei constructii este inainte de toate problema inginerului constructor.

Pentru evaluarea costului unei constructii este necesar deci, de a cunoaste cantitatile de lucrari care sunt incluse in realizarea acesteia. Aceasta se face in faza de proiectare si poarta numele de antemasuratoare.

Antemasuratoarea este piesa scrisa care contine informatiile primare referitoare la cantitatile de lucrari necesare in realizarea unui obiect de constructii si se materializeaza printr-o lista de articole de deviz cu calculul detaliat al cantitatilor de lucrari.

In timpul si dupa executarea constructiei, masuratoarea se numeste atasament. Aceasta cuprinde doar cantitatile de lucrari realizate intr-o perioada de timp. Antemasuratoarea ne serveste la diferite antecalculatii precum si in activitatea de ofertare. Atasamentul este necesar pentru decontarea lucrarilor intre investitor si antreprenor pe baza situatiei de plata.

2 Norme de deviz. Culegeri de norme de deviz

Procesul productiei de constructii-montaj are in general un caracter mai complex decat cel din alte ramuri ale productiei materiale implicand punerea in opera a unei diversitati de materiale, cu folosirea de muncitori de meserii diferite si a unor utilaje diferite ca tip si capacitate. Aceasta complexitate a impus elaborarea unui numar imens de prescriptii si normative tehnice, cuprinzand caracteristicile lucrarilor de constructii-montaj, materialele necesare pentru realizarea lor, precum si tehnologiile de executie a acestor lucrari.

Stabilirea inca din faza de proiectare a pretului unei constructii necesita descompunerea ei pana la nivelul proceselor simple. Procesul simplu se compune dintr-un complex de operatii care se desfasoara constant pe acelasi loc de lucru intr-o succesiune bine determinata de tehnologia de executie. El se executa de catre o formatie de lucru constanta ca numar, calificare, dotare cu scule si necesar de materiale si are ca rezultat unul si acelasi produs, reluandu-se in mod identic odata cu trecerea formatiei de munca in alt loc de munca. Analizarea in detaliu a fiecarui proces simplu de constructii a permis elaborarea normelor de deviz.

Norma de deviz reprezinta o specificatie tehnico-economica aferenta unui proces de productie care cuprinde consumurile normate de resurse (materiale, forta de munca, utilaje de constructii) necesare executiei unei unitati de masura din lucrarea respectiva.

Importanta normelor de deviz rezida din faptul ca ele stau la baza determinarii pretului constructiilor si a decontarii lucrarilor executate.

Primele norme de deviz din Romania cu caracter general si obligatoriu de aplicare au aparut la sfarsitul anilor 1950. Printr-un proces continuu care a durat mai mult de trei decenii si in care au fost implicate zeci de institute de cercetare-proiectare si antreprize de constructii, aceste norme au fost imbunatatite si completate.

Fiind intim legate de tehnologia de executie existenta la un moment dat, normele de deviz au un caracter dinamic presupunand imbunatatirea si completarea continua, datorita aparitiei unor noi tehnologii, materiale de constructii sau meserii. Acest lucru este evidentiat si prin aparitia dupa 1990 a unui nou set de norme de deviz elaborate de INCERC Bucuresti. Cu toate acestea, legislatia in vigoare la aceasta data agreeaza doar normele de deviz editia 1981.

Elaborarea normelor de deviz a tinut seama de o serie de principii generale, printre care:

- aplicabilitatea frecventa a normelor in practica constructiilor plecand de la ideea ca elaborarea acestor norme trebuie facuta pentru lucrarile care prezinta o anumita frecventa;

- cuprinderea in norme a tuturor elementelor si operatiunilor necesare pentru realizarea completa a procesului de productie respectiv (articol de lucrare);

- generalizarea aplicabilitatii normelor se obtine prin reducerea cat mai mult a variantelor care apar datorita unor elemente sau conditii de lucru prea putin diferentiate;

- respectarea prescriptiilor tehnice in vigoare;

- organizarea stiintifica a productiei, avandu-se in vedere organizarea rationala a locurilor de lucru si a proceselor tehnologice.

La stabilirea consumurilor de resurse materiale, forta de munca si utilaje s-au avut in vedere urmatoarele ipoteze:

- lucrarile se executa la lumina zilei, la temperatura de peste 0 ⁰C si pe un front de lucru nestingherit; in cazul in care lucrarile se executa in alte conditii (inaltimi mari, temperaturi joase etc.) se prevede aplicarea anumitor sporuri;

- materialele, utilajele si sculele necesare executarii lucrarilor sunt aprovizionate in depozitul de langa obiectul de constructii;

- transportul materialelor de la depozitul de langa obiect pana la locul de punere in opera este luat in considerare in cadrul normelor de deviz cu distante medii diferite dupa natura materialului, felul de depozitare si modul de preparare, considerand ca organizarea santierului este facuta in mod rational.

Normele de deviz cuprind integral consumul de forta de munca necesar efectuarii operatiunilor care intervin in procesul tehnologic de executare a lucrarilor, incepand de la preluarea materialelor, semifabricatelor si prefabricatelor din raza de actiune a utilajelor de ridicare, respectiv de montare si pana la includerea acestora in lucrare.

Consumurile specifice de materiale (cantitatile necesare pentru o unitate de masura din lucrare) din norme cuprind cantitatile de materiale care intra real in lucrare, pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare, precum si pierderile tehnologice determinate de transportul, manipularea si depozitarea materialelor de la locul de furnizare la locul de punere opera.

In acest sens consumurile specifice se pot stabili cu o relatie de tipul:

N_cm = C_t + P_t + P_tm

in care: N_cm - norma de consum

C_t - consumul tehnologic (cantitatea inglobata in lucrare)

P_t - pierderi tehnologice (la croire, taiere, presare)

P_tm - pierderi in timpul transportului si / sau manipularilor.

In cazul materialelor auxiliare, care nu raman inglobate in lucrare (cofraje, schele, sprijiniri) se iau in considerare numai pierderile tehnologice si cele la transport si / sau manipulare la o singura utilizare, folosindu-se o relatie de tipul:

N^*_cm =P_t + P_tm

Consumul de forta de munca cuprins in normele de deviz reprezinta timpul de munca necesar pentru efectuarea operatiilor care intervin in procesul tehnologic, incepand de la prelucrarea materialelor, semifabricatelor si prefabricatelor din raza de actiune a utilajelor de ridicare, respectiv de montare si pana la includerea acestora in lucrare. Este exprimat pe meserii si nivel de calificare, in ore centezimale.

Consumul de ore utilaj cuprins in normele de deviz reprezinta numai timpii de functionare efectiva a utilajelor pentru executarea unei unitati de lucrare. Este exprimat pe tipuri de utilaje, in ore centezimale.

Pe langa aceste indicatoare de norme de deviz de baza, se mai folosesc urmatoarele simboluri pentru descrierea operatiunilor tehnologice necuprinse in indicatoarele de norme de deviz si care sunt necesare la intocmirea antemasuratorilor. Aceste simboluri sunt:

TRA . transporturi auto, astfel:

TRA01A . - transportul cu autobasculanta a materialelor;

TRA02A . - transportul materialelor grele cu autocamionul;

TRA02B . - transportul materialelor usoare cu autocamionul (γ < 900 kg/mc);

TRA03A . - transportul materialelor cu tractoare pe pneuri cu remorca;

TRA03B . - transportul materialelor cu tractoare pe senile cu remorca;

TRA04A . - transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea de pana la 20t;

TRA04B . - transportul materialelor cu autoremorcher cu remorci treiler cu capacitatea de peste 20t;

TRA05A . - transportul materialelor cu autovehicule special amenajate (autorecipienti, autofrigorifice, autocisterne etc.);

TRA06A . - transportul cu autobetoniera de 5,5 mc.

Simbolurile se completeaza cu distanta de transport, exprimata printr-un numar cu doua cifre. De exemplu TRA06A04 - transport cu autoagitatorul la 4 km.

TRB + simbol norma de munca - pentru transporturi manuale si manipulari mecanice

TRI + simbol norma de munca - pentru incarcari-descarcari manuale

YB01 - sporuri pentru cheltuieli cu manopera

YB02 - sporuri pentru cheltuieli cu utilajele de constructie

Aceste sporuri se prevad pentru lucrarile ce se executa in conditii mai dificile (sub circulatie, sub exploatare, in locuri de munca unde se folosesc explozibili).

AUT - utilaje independente de constructii;

MDTA - montare utilaje de constructii;

MDTB - demontare utilaje de constructii;

MDTC - transport utilaje de constructii;

NMB - ore manopera muncitori in constructii

Pentru a permite prelucrarea automata a datelor, normele de deviz si resursele care participa la realizarea lucrarilor sunt codificate.

Normele de deviz sunt grupate pe categorii de lucrari de constructii in culegeri de norme de deviz, cele din editia 1981 fiind numite Indicatoare de norme de deviz iar cele din editiile aparute dupa 1990 fiind numite Norme orientative de consumuri de resurse pe articole de deviz. In continuare vom folosi denumirea de Indicatoare de norme de deviz.

In Anexa 1 se prezinta Lista indicatoarelor de norme de deviz editia 1981.

Indicatorul de norme de deviz este organizat pe capitole, simbolizate cu litere (A, B, C, . ). In cadrul fiecarui capitol normele de deviz primesc un numar de ordine format din doua cifre (01, 02, 03, . ); in catalogul Norme orientative de consumuri de resurse pe articole de deviz numarul de ordine este urmat de litera X (01X, 02X, 03X, . ). Variantele de norme de deviz sunt simbolizate cu litere (A, B, C, . ), uneori, atunci cand difera numai sortimentul materialului, cu litere si numere (A1, A2, B1, B2, . ).

Un Indicator de norme de deviz este structurat astfel:

Sumarul capitolelor

Tabla de materii, a tuturor normelor de deviz

Instructiuni pentru folosirea indicatorului de norme de deviz, cuprinzand:

- continutul si domeniul de folosire al indicatorului

- conditii generale de executie a lucrarilor

- materiale

- forta de munca

- utilaje de constructie

- prescriptii tehnice avute in vedere.

La inceputul fiecarui capitol exista o parte de Generalitati cu urmatoarea structura:

- continutul capitolului, in care se precizeaza natura lucrarilor cuprinse in capitol

- conditii tehnice speciale avute in vedere la elaborarea normelor din capitol

- continutul normelor

- consumurile specifice de materiale

- consumurile specifice de forte de munca

- consumurile specifice de ore utilaj

- conditii de masurare a lucrarilor, care trebuie consultat ori de cate ori avem dubii asupra modului de efectuare a masuratorii.

O norma de deviz se caracterizeaza prin:

- simbol

- denumirea normei

- unitatea de masura

- consumurile specifice (pe unitatea de masura) de resurse pe categorii: materiale, forta de munca (manopera), utilaje de constructie.

Un exemplu de norma de deviz din indicatorul de norme de deviz pentru lucrari de constructii C, se prezinta mai jos:

C E 21

Aramirea tablei zincate, pentru:

A 1 - invelitori;

B 1 jgheaburi, burlane sau glafuri.

Se masoara la:

metru patrat (varianta A);

- metru (varianta B).

Dupa cum se poate observa, resursele inscrise in tabel sunt codificate pentru a permite prelucrarea automata a datelor.

In cadrul indicatoarelor de norme de deviz sunt cuprinse insa si norme de deviz care nu contin codul materialului sau materialelor principale care se consuma ci specifica grupa de materiale din care fac parte, precum si consumul specific. Acestea sunt norme de deviz care utilizeaza liste anexe, si in care codul materialului este inlocuit de codul listei anexe.

Lista anexa reprezinta o lista de materiale, de regula, de acelasi tip, care pot fi folosite in cadrul unei lucrari functie de necesitate. Aceasta metoda a fost adoptata pentru a se reduce cat mai mult numarul de norme de deviz care ar fi avut consumuri identice, cu exceptia unuia sau mai multor materiale.

Un exemplu de norma de deviz care necesita specificarea unor materiale din listele anexe se prezinta mai jos.

C D 09 A

Zidarie din placi de ipsos . ¹) in pereti despartitori executata cu mortar din ipsos.

Se masoara la metru patrat.

) Se va preciza sortimentul placilor din ipsos conform listei de material neexplicitat 10172.

Listele anexe sunt grupate pe tipuri de materiale si contin numarul curent al pozitiei in lista materialelor, codul acestora, denumirea, unitatea de masura si pretul pe unitatea de masura, pret cu care intra in calculul devizului. O astfel de lista este prezentata in continuare:

Material neexplicitat placi din ipsos

Utilizarea normelor de deviz in elaborarea documentatiei economice implica stabilirea unei tehnologii aleasa si gandita functie de particularitatile tehnice ale constructiei, amplasament, incadrarea in ambient si dotarea tehnica de care se dispune pentru realizarea investitiei.

In toate piesele scrise din documentatia economica - antemasuratoare, devize, extrase de resurse - se utilizeaza aceleasi simboluri, denumiri si unitati de masura ale normelor de deviz alese.

In continuare se prezinta sintetic elementele care alcatuiesc simbolul normelor de deviz:

Informatiile continute in normele de deviz sunt utilizate in toate etapele de realizare a unei lucrari de constructii:

in faza de proiectare:

la elaborarea antemasuratorilor si stabilirea cantitatilor de lucrari;

la evaluarea pretului in cadrul devizelor;

la stabilirea cantitatilor de resurse materiale, forta de munca si utilaje necesare realizarii lucrarii de constructii.

in faza de licitare - ofertare - contractare:

la evaluarea pretului in cadrul devizelor elaborate de ofertanti;

la stabilirea cantitatilor de resurse proprii tehnologiilor fiecarui ofertant si a dotarilor cu utilaje ale acestora.

in faza de executie:

la elaborarea planificarii executiei lucrarilor;

la stabilirea cantitatilor de lucrari realizate intr-un anumit interval de timp (atasament);

la determinarea pretului lucrarilor realizate intr-un interval de timp (situatie de plata);

la urmarirea si gestionarea consumurilor de resurse pe perioada executiei lucrarilor.

Astfel, normele de deviz capata un caracter general de aplicare. Acesta este dat in primul rand de codificarea normelor de deviz, de descrierea acestora, de unitatea de masura in care sunt exprimate si de etapele tehnologice specificate in cadrul lor.

Existenta unei mari diversitati de unitati economice de constructii nu mai permite insa impunerea consumurilor specifice existente in indicatoarele de norme de deviz editia 1981, cu atat mai mult cu cat tehnologiile de executie au evoluat, iar dotarea cu utilaje din ce in ce mai performante nu mai este o problema.

In aceste conditii, fiecare unitate economica de constructii este pusa in situatia de a-si adapta normele de deviz la propriile realitati, cautand sa aleaga cele mai performante tehnologii pentru cresterea randamentului si micsorarea pierderilor si in acelasi timp sa-si creeze propria baza de consumuri specifice cu care sa fie competitiva pe piata constructiilor.

3.3. Norme de deviz locale (N.L.)

In cazurile in care la un obiect de constructie apare necesitatea de a executa lucrari de constructie pentru care nu exista norme de deviz in culegerile curente, se pot elabora norme de deviz locale. Acestea se folosesc cu acordul si raspunderea comuna a proiectantului, executantului si beneficiarului.

Normele de deviz locale se elaboreaza pe aceleasi principii ca si propunerile de norme noi de deviz cu caracter general.

Fisele pentru calculul consumurilor specifice de resurse se pot elabora intr-un mod mai sumar; de exemplu consumurile specifice se pot determina prin comparare directa si corelare cu normele existente apropiate in ceea ce priveste continutul.

Consumurile specifice de resurse se calculeaza astfel:

A. Consumurile specifice de materiale:

B. Consumurile specifice de forta de munca:

C. Consumurile specifice de utilaje de constructie: