Creativitate si inovare

Notiuni definitorii

In anul 1941, economistul englez Schumpeter propune prima definitie, in domeniul tehnico-economic, a inovarii, definitie cu caracter de mare generalitate. El afirma ca inovarea reprezinta actiunea al carui rezultat este de a produce altceva sau a produce altfel.

Conform definitiei lui Schumpeter, se admite ca, in cadrul inovarii intra urmatoarele tipuri de activitati:

- crearea unui nou produs;

- introducerea unei noi metode de fabricatie;

- intrarea pe o piata noua (sau crearea unei noi piete);

- apelarea la o noua materie prima;

- o noua organizare a firmei;

- crearea unei noi imagini a firmei.

Din cele sase tipuri de inovare, primele trei vizeaza inovarea tehnologica, iar celelalte trei au caracter strict economic.

Inovarea, incercand sa propuna elemente de noutate, necunoscute si neancercate pana in prezent, destabilizeaza pentru moment sistemul. Chiar daca obiectivul este acela al imbunatatirii sistemului, destabilizarea intra in contradictie cu dorinta de a avea totul pus la punct, astfel incat inovarea va fi adoptata cel mai adesea in urma unor presiuni interioare.

Caracterizarea generala a creativitatii

Cele mai multe dintre cercetarile actuale privind creativitatea sunt orientate spre domeniul stiintific si tehnic. Termenul de creativitate a fost introdus de G.W.Allport, in 1938, in urma intelegerii faptului ca substratul psihic al creatiei este ireductibil la aptitudini si presupune o dispozitie generala a personalitatii spre noi, o anumita organizare a proceselor psihice in sistemul de personalitate.

Trasaturile deinitorii pentru creativitate sunt noutatea si originalitatea raspunsurilor, ideilor, solutiilor, comportamentelor. Noutatea se refera la distanta in timp a unui produs fata de cele precedente, in timp ce originalitatea se apreciaza prin raritatea produsului. Rezulta ca un lucru poate sa fie foarte nou, recent, dar poate sa aiba un grad de originalitate redus, comportand doar mici modificari fata de produsele existente anterior.

O serie de alte trasaturi sunt implicate creativitatii, dar necesare pentru caracterizarea ei. Este vorba de eficienta, prodctivitatea, utilitatea produselor, ideilor sau solutiilor noi si originale. Rezulta ca nu orice produs al activitatii care este nou si/sau original este intotdeuna si creator. Multe raspunsuri "noi" si "originale" nu prezinta valoare si nu corespund cerintelor obiective sau nu sunt adecvate realitatii, fapt pentru care ele nu intrunesc calitatea de a fi creative.

Creativitatea reprezinta capacitatea de a identifica noi legaturi intre elemente (obiecte, evenimente, legi) apparent fara legatura intre ele.

La inceputul secolului al XIX-lea se cunosteau foarte bine 3 legi din stiintele naturii, si anume:

Un material incalzit puternic devine incandescent

Un material incandescent tinut in aer se oxideaza

Metalele si grafitul conduc curentul electric si, la trecerea curentului se degaja caldura, in timp ce oxizii nu au aceasta proprietate.

In anul 1882 un American de geniu, Edison, a facut legatura intre cele 3 elemente apparent fara legatura intre ele si a avut idea de a incinge puternic (1) prin trecerea unui curent electric (2) un fir de grafit plasat intr-un balon vidat pentru a nu se oxide (3) si a realizat astfel una din cele mai amri inventii ale epocii modern: becul electric.

Legaturile se stabilesc mai degraba intuitive decat logic si ele apar de regula, mai intai, sub forma de idei. Am putea spune ca procesul de creativitate se materializeaza in generarea de idei cu character original, idei creative.

O idee creative este caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

Diferita;

Atipica;

Facuta altfel decat de obicei;

Foarte potrivita scopului;

Geniala.

Creativitatea implica trei pasi:

- selectarea informatiei, cu alte cuvinte sa identifici elementele intre care se vor stabili noile conexiuni. Desigur ca nu toti oamenii invatati sunt si inventivi, dar inventivii se vor gasi intotdeauna intre acestia.

- realizarea de conexiuni noi (de exemplu, sa potrivesti piesele unui puzzle, sau, mai bine, sa obtii o noua imagine pornind de la puzzle - uri diferite). Aici este probabil ca trasaturile native ale oamenilor joaca un rol foarte important.

In ultimii 50 de ani s-au pus insa la punct asa numitele tehnici de creativitate care permit unor oameni obisnuiti (asa cum sunt marea majoritate) sa genereze idei creative.

- analiza (sa vezi daca ideea este sau eventual poate fi facuta a fi acceptabila de catre piata). Etapa de analiza este esentiala deoarece o idee, oricat de originala, nu poate fi niciodata valorificata imediat ca atare, ea trebuie analizata, dezvoltata, ceea ce presupune timp si efort. Este, de aceea, de vazut in ce masura timpul si efortul merita acordate.

Creativitatea ca sistem de producere a informatiilor noi se prezinta la mai multe nivele:

a) expresiv - comportamental - se refera la trasaturile psihice implicate in activitatea creatoare (spontaneitate, plasticitate, receptivitate, asociativitate), calitati care nu sunt inca bine structurate, relativ stabile.

b) procesual - calitatile creative ale diferitelor mecanisme si operatii psihice sunt deja cristalizate fiind structurate intr-un stil intelectual de abordare creativa a problemelor, stil care asigura elaborarea unor produse noi in plan subiectiv, dar nu si la nivel social;

c) productiv -aptitudinile creative se obiectivizeaza in obtinerea unor produse noi atat in plan subiectiv cat si in plan obiectiv, gradul de originalitate si valoare a produselor fiind relativ scazut;

d) inovativ - la acest nivel anumiti factori de creativitate, cum ar fi: ingeniozitatea, operativitatea, plasticitatea, abilitatea de a sesiza relatii neobisnuite sau insusiri mai putin cunoscute ale obiectelor, fenomenelor, capacitatea de interogare, faciliteaza elaborarea unor produse noi prin modificari, adaptari ale celor deja existente (rationalizari, inovatii);

e) inventiv - trasaturile psihice cele mai importante pentru acest nivel sunt capacitatea de abstractizare si generalizare, sintetizare, stabilirea de asociatii cat mai indepartate, elaborarea de analogii. Produsul obtinut prezinta un grad inalt de noutate si originalitate avand o valoare sociala

ridicata (inventiile);

f) emergent - la acest nivel produsele obtinute constau in principii, teorii care revolutioneaza un domeniu de activitate, impunand restructurarea substantiala a sistemului conceptual din domeniile respective, ele deschid noi perspective de studiu si au o larga aplicabilitate (de exemplu teoria relativitatii).

6 mituri ale creativitatii

In cadrul unui studiu efectuat pe 238 de oameni care lucrau la proiecte creative, in cadrul a 7 companii din America s-au identificat 6 mituri ale creativitatii.

Creativitatea vine de persoanele creatoare

Cand un manager e intrebat in ce departament vrea cel mai mul sa aiba creativitate, raspunsul e deseori "marketing", "publicitate". Iar cand e intrebat unde nu isi doreste sa aiba creativitate multi raspund fara sa stea pe ganduri "contabilitatea". In general se starnesc rasete cand vine vorba de contabilitate creativa datorita conotatiei sale negative. Managerii au perceptia ca unii oameni sunt creativi iar marea majoritate nu sunt. Insa acest lucru nu este adevarat. Ca si lider nu vrei sa ignori creativitatea, vrei ca toti oamenii din organizatia ta sa vina cu idei noi, inovatoare, inclusiv personalul financiar. De-a lungul anilor au aparut inovatii si in domeniul financiar-contabil care sunt extrem de profunde si etice in totalitate. Creativitatea depinde de numerori factori, cum ar fi: experienta, talentul, abilitatea de a gandi in viitor si capacitatea de a trece de momentele non-creative. In ultimii ani, organizatiile au acordat o atentie deosebita creativitatii si inovatiei, dar cei mai multi oameni sunt departe de a-si atinge potentialul creativ. Multe companii mai au mult pana sa indeparteze bariera spre creativitate.

Banii reprezinta un factor motivator

Cercetarile experimentale care s-au facut in privinta creativitatii arata ca banii nu reprezinta totul. In cadrul unui studiu oamenii au fost intrebati "in ce masura au fost motivati de recompensele primite astazi?". Multi au spus ca intrebarea nu e relevanta-ca ei nu se gandesc la un sistem de plata zi de zi, sa fie rasplatiti zilnic. Oamenii care petrec mult timp gandindu-se la bonusuri nu au o gandire creativa. Bonusurile si plata dupa performante poate cauza multe probleme deoarece oamenii vor crede ca fiecare miscare pe care o fac va afecta compensatia lor. Bineinteles ca oamenii trebuie sa simta ca sunt rasplatiti dupa merite, insa studiile arata ca oamenii apreciaza locurile de munca unde creativitatea este apreciata si recunoscuta. Oamenii sunt cei mai creativi cand le pasa de munca lor si isi etaleaza indemanarea, priceperea intr-un anumit domeniu. Daca provocarea e mai mare decat capacitatile sale, ei vor deveni frustrati ca nu pot indeplinii sarcina.

Timpul preseaza creativitatea intr-un mod bun

Oamenii tind sa creada ca sunt cei mai creativi cand lucreaza sub presiunea indeplinirii unui termen. Insa studiile arata opusul: oamenii sunt mai putini creativi cand lupta cu timpul. Presiunea timpului inhiba creativitatea deoarece oamenii nu pot studia problema in profunzime. Creativitatea are nevoie de o perioada de incubatie; oamenii au nevoie sa studieze cat mai bine problema si sa lase ideile sa vina la suprafata.

Teama forteaza aparitia ideilor

Exita acesta notiune ca teama si tristetea cumva indeamna creativitatea. Exista chiar si in psihologie sugestia ca depresia aduce creativitate scriitorilor si artistilor; geniile depresive au o gandire originala. Insa in cadrul studiului nu s-a demonstart acest lucru. S-a constat ca aparitia creativitatii vine intr-o stare de bucurie, iubire. O zi fericita poate prevesti ca ziua urmatoare va fi creativa.

Competitia invinge colaborarea

Exista o convingere, mai ales in finante si industrie, ca o competie interna grabeste inovatia. In cadrul studiului s-a descoperit ca atunci cand oamenii colaboreaza apare si inovatia. Cand sunt in competitie nu isi mai impart informatii, iar acest lucru e distrugator deoarece nimeni din organizatie nu detine toate informatiile necesare petru a alcatui puzzle-ul.

O intreprindere moderna e o intreprindere creativa

Aceasta afirmatie nu este adevarate deoarece si activitatea creativa este data de oamenii care lucreaza in organizatie si nu de intreprindere.

Factorii intelectuali ai creativitatii

Modul de gandire stiintifica si capacitatea de investigatie stiintifica constituie axe principale ale creativitatii stiintifice si tehnice.

Capacitatea de explorare stiintifica constituie o aptitudine specific a creatiei. Ea presupune orientarea spre ceea ce este esential, probabil, inexistent inca, dinamica si interactiunea fenomenelor studiate.

Spiritul de observatie stiintifica este o componenta esentiala a creativitatii. Acesta se remarca prin urmatoarele caracteristici: precizie, completitudine, caracter sistematic, cuantificare si control. Ca oricare dintre factorii creativitatii spiritul de observatie este educabil. Psihologul sovietic E.I. Regirer a pus in evidenta unele deprinderi profesionale ale omului de stiinta: studiu bibliografic selectiv, abilitatea de a gasi informatia cea mai adecvata in raport cu problema studiata,

perfectionarea continua a tehnicilor si metodelor de investigare si prelucrare a datelor experimentale, preocuparea pentru formulare accesibila a rezultatelor cercetarii, cautarea si formularea problemelor, revizuirea ipotezelor si a tezelor cunoscute, indoiala stiintifica, spiritul critic obiectiv.

Factorii intelectuali implicati in activitatea creatoare sunt foarte numerosi. Psihologul american J.P. Guilford a incercat sa-i grupeze intr-un "model tridimensional al intelectului".

Motivele si atitudinile creative

Motivatia

Motivatia este motorul oricarei actiuni si activitati. Caracteristicile motivatiei creative sunt:

a) motivatia are un caracter ofensiv sau de crestere (de dezvoltare). Datorita acestei trasaturi persoana isi mentine starea de incordare careeste necesara continuarii actiunii de cautare a solutiilor.

b) motivatia are caracter neperiodic, adica pe masura ce o persoana dobandeste o serie de cunostinte intr-o problema, ii creste dorinta de a afla cat mai multe lucruri noi.

c) motivatia creativa este directa sau intrinseca; omul actioneaza din placere si din dorinta de a face actiunea respectiva, nu urmareste un alt scop, exterior actiunii.

d) persoana creatoare este preponderent orientata spre continutul muncii si nu spre aspectele de climat.

e) persoana este preponderent orientata spre obtinerea unor performante superioare in munca.

In orice actiune pe care o intreprindem (mai ales in cadrul sarcinilor profesionale) intra in joc doua tipuri de motivatii:

- dorinta de a avea succes;

- teama de esec.

f) motivatia creatoare are un caracter extensional. Un om inalt creativ are proiecte foarte variate, in timp ce unul slab creativ este dominat de un singur domeniu de activitate. Persoanele inalt creatoare se manifesta in cat mai multe domenii de actiune (cel putin 2-3 diferite de sfera de activitate profesionala curenta).

3.2 Atitudinile creative

Atitudinile creative indeplinesc un rol decisiv in realizarea, autorealizarea si autodepasirea persoanei. Ele reprezinta o trasatura de personalitate. Amintim cateva dintre atitudinile creative:

. capacitatea de a fi uluit si de a te mira in fata lucrurilor foarte banale. Aceasta capacitate necesita cultivarea spiritului de observatie;

. capacitatea de a te concentra;

. experienta proprie;

. receptivitatea fata de nou care presupune adaptarea usoara la situatii,

probleme noi, chiar daca acestea sunt mult iesite din comun;

. curaj in abordarea situatiilor noi si asumarea riscului;

. nonconformismul intelectual si profesional;

. orientarea catre un viitor cat mai indepartat - deosebita capacitatea de previziune -, anticiparea unor probleme care vor apare intr-o perioada mult mai indepartata;

. sensibilitatea fata de experienta - manifestarea curiozitatii fata de ceea ce este bine stiut printr-o continua atitudine de interogare;

. cautarea creativa;

. abilitatea de organizare optima si eficienta a timpului - este necesar ca fiecare persoana sa-si planifice activitatea profesionala si extraprofesionala, sa ierarhizeze problemele si sa le solutioneze infunctie de importanta lor;

. responsabilitate profesionala - asumarea intregii raspunderi pentru problemele rezolvate sau nerezolvate;

. finalizarea si obiectivarea ideilor, proiectelor;

. atractii fata de lucrurile de specialitate cu sanse reduse de a fi solutionate

de prima data;

. forta intelectuala si morala pentru argumentarea propriilor idei;

. evitarea problemelor rutiniene, a muncii repetitive;

. relativa independenta de opiniilor altora;

. independenta in gandire si actiune;

. aprecierea si autoaprecierea dupa originalitatea rezultatelor;

. spirit de investigatie stiintifica;

. nivel de aspiratie ridicat - in plan profesional;

. initiativa;

. incredere in fortele proprii;

. abilitatea de a opera in acelasi timp cu cat mai multe idei;

. autodepasirea, relativa nemultumire fata de lucrurile deja realizate,

terminate si reluarea lor in alte unghiuri;

. tendinta de autoperfectionare continua.

Metode si tehnici de stimulare a creativitatii

Asa cum fabricarea unui produs necesita metode si tehnici bine precizate, la fel producerea ideilor necesita metode si tehnici speciale.

Favorabil pentru dezvoltarea creativitatii individuale si de grup este ca aceste metode sa fie:

- combinate;

- utilizate alternativ (aceasta presupune existenta unor multiple disponibilitati de metoda);

- existenta capacitatii trecerii cu usurinta de la un tip de metoda la altul.

Pentru stimularea creativitatii se pot folosi o multime de metode si tehnici, unele intuitive - brainstorming - ul si variantele sale, metoda carnetului colectiv, Delbecq, sinectica, notarea ideilor din timpul somnului, Philips 66, iar altele rationale - concasajul, matricea descoperirilor, analiza

morfologica etc.

Exista o infinitate de metode si tehnici de stimulare a creativitatii personalului. Acestea pot fi grupate in trei categorii:

- metode de abordare logica (convergente);

- metode euristice (divergente);

- metode imaginative.

a) Metode de abordare logica (convergente)

Intre aceste metode de analiza a problemei, care sa puna in evidenta

subproblemele, care apoi sa fie usor de abordat, deosebim: analiza functionala, analiza morfologica si analiza grafica.

I.       Analiza functionala

Implica descompunerea unui produs in functiile lui principale, ierarhizarea acestor functii, stabilirea costului functiilor si cautarea unor solutii de indeplinire a acestor functii in conditii

imbunatatite, deci ameliorarea lor, in conditiile in care costurile acestora pot ramane aceleasi sau se pot diminua.

II.    Analiza morfologica

Implica descompunerea unui produs in elementele sale de forma (omogene, independente), cautarea tuturor solutiilor existente, combinarea diferitelor solutii, stabilirea costului de

realizare a fiecarei solutii si alegerea unei cai de optimizare.

III. Analiza grafica

Ajuta la analiza produsului sau tehnologiei cu ajutorul unor grafice (spre exemplu: tehnica drumului critic, arborele decizional etc.).

b) Metode euristice (divergente)

Ca metode euristice, prin intermediul carora se cauta o solutie dintr-o infinitate de solutii, fara a avea certitudinea gasirii solutiei optime, pot fi

mentionate: metoda morfologica, matricea descoperirilor si concasajul.

I.       Metoda morfologica

Consta intr-un mod de cautare a solutiilor care se inscriu in limitele anumitor restrictii ce pot fi tehnologice, financiare, comerciale etc. Elaborata de dr. Fritz Zwichy in anul 1942, profesor de

astrofizica si astrolog pe Muntele Polomar, aceasta metoda i-a permis sa inventeze numeroase procedee de propulsie si sa lanseze un proiectil in spatiu.

Prin aceasta metoda se urmareste identificarea tuturor solutiilor posibile de rezolvare a unor probleme date. De regula, aceasta metoda se foloseste la conceperea de noi produse sau modernizarea produselor existente, parcurgand urmatoarele etape:

in prima etapa se precizeaza problema ce trebuie rezolvata, definindu-se principalii parametrii implicati in solutionarea ei;

in cea de a doua etapa se analizeaza atent parametrii si se stabilesc valorile ce le poate lua fiecare parametru (mai precis, posibilitatile de realizare a parametrilor). Valorile parametrilor analizati se inscriu in niste matrici, astfel:

Daca in fiecare matrice se incercuieste cate un element si apoi se leaga intre ele aceste cercuri, lantul obtinut reprezinta o solutie posibila de rezolvare a problemei. Se procedeaza in acelasi mod pana se obtin toate solutiile posibile ale problemei.

II.    Matricea descoperirilor

Este o tehnica care permite combinarea a doi factori. Ca instrument de lucru, aceasta tehnica foloseste un tabel cu dubla intrare in care sunt inscrise pe orizontala si verticala diferite variabile.

Acestea se pot asocia sau combina sugerand, in final, o idee asupra unui nou

produs, noi necesitati ce pot fi satisfacute, folosindu-se tehnici, procedee si

cunostinte cunoscute, dar altfel imbinate.

Matricele sunt concepute prin imbinarea diferitilor factori, dar cel mai frecvent sunt utilizate matricea tehnica-tehnica si matricea tehnica economic. Matricea tehnica-economica este folosita pentru cautarea de idei in vederea gasirii unor noi produse care sa satisfaca cerintele unei

anumite piete sau identificarea unor posibilitati de realizare a unor produse existente cu costuri mai reduse. Aceasta matrice porneste de la ideea ca un produs este rezultatul conjugat al unor factori tehnici - descoperiri stiintifice, procedee tehnologice etc. - si a unor factori economici.

In consecinta, ideile pentru produsele noi se pot obtine pornind fie de la elementele tehnice,

fie de la cele economice.

In matricea de mai sus factorii economici (B) se refera la necesitatile si pietele actuale, iar (B') la necesitatile si pietele nesatisfacute, factorii (A) se refera la tehnica si tehnologia folosita in intreprindere, (A') la tehnica si tehnologia cunoscuta si folosita de alte intreprinderi, iar (A'')la tehnica si tehnologiile unui viitor apropiat. Prin combinarea factorilor tehnici si economici rezulta 6 variante, dintre care asociatia BA reprezinta situatia actuala a intreprinderii, adica satisfacerea necesitatilor si pietelor actuale cu tehnica actuala existenta in intreprindere, iar celelalte 5 combinatii

reprezinta variante generatoare de noutate. Astfel, prin combinarea factorilor economici B sau tehnica A' sau A'' ar putea rezulta satisfacerea necesitatilor actuale cu costuri mai mici, folosind o tehnologie mai perfectionista, iar prin combinarea necesitatilor nesatisfacute cu tehnicile A,

A', A'' ar putea rezulta noi produse . Eficacitatea acestei tehnici creste atunci cand echipa de cercetare are o componenta eterogena. Se recomanda constituirea acesteia cu specialisti in probleme de marketing-desfacere, tehnologie, proiectare, participand, totodata, si reprezentanti ai beneficiarilor

produselor si a furnizorilor de materii prime.

III. Concasajul

Este o tehnica care porneste de la ideea ca imaginea noastra despre lumea exterioara, obiecte materiale, procese si fenomene, precum si relatiile dintre ele apare ca data, cu care ne obisnuim in asa

maniera incat ni se pare ca fiind de neschimbat. Ori, pentru ca imaginile noastre sa fie schimbate, este necesar ca acestea sa fie "sparte" si, in locul lor sa construim noi imagini, concretizate in noi obiecte, noi procese, noi relatii.

c) Metode imaginative

Imaginatia este de doua feluri: reproductiva si creatoare. Cea reproductiva ajuta la reconstituirea unor lucruri sau a unor cunostinte la care nu avem acces direct pentru percepere. Spre exemplu, reprezentarea modului cum arata un dinozaur. Imaginatia creativa este orientata spre

viitor, are un caracter proiectiv, anticipativ si se refera la elaborarea unui lucru nou. Intre metodele creative deosebim: tehnica "brainstorming", sinectica, metoda carnetului colectiv, tehnica "Phillips 66" si tehnica notarii ideilor din timpul somnului.

I.       Brainstorming-ul (asaltul de idei)

Este o tehnica prin care, pe calea discutiei in grup, se urmareste obtinerea a cat mai multor idei, intr-un timp scurt (1/2-1 ora), privind modul de rezolvare a unor probleme, cu scopul de a gasi solutia optima cautata.

Aceasta tehnica a fost conceputa de A. Osborn, care porneste de la ipoteza ca in orice domeniu de activitate problemele pot fi rezolvate mai bine decat in prezent, dar pentru aceasta

trebuie gasite ideile care sa sparga barierele rutinei. Ideile se gasesc in stare latenta in cadrul oricarui colectiv, dar, intrucat nu este creat un climat psihosocial corespunzator, aceste idei se pierd. Prin tehnica brainstorming se urmareste tocmai crearea cadrului corespunzator care sa permita exprimarea

organizata a ideilor si apoi valorificarea celor mai bune idei.

La baza acestei tehnici stau urmatoarele reguli:

. Cantitatea genereaza calitatea , ceea ce inseamna ca, cu cat numarul de idei va fi mai mare, cu atat probabilitatea de a gasi idei valoroase va fi mai mare;

. Orice critica este interzisa, drept pentru care momentul emiterii ideilor se va separa de evaluarea critica a lor;

. Stimularea asociatiei de idei pornind de la ideile deja emise;

. Imaginatia, chiar absurda, este bine-venita.

Organizarea unei sedinte de brainstorming presupune respectareaunor cerinte de ordin organizatoric, intre care:

- grupul de creativitate va fi format din 5-12 persoane;

- criteriile de selectie vor fi:

- participarea benevola;

- interes fata de problema;

- profesii diferite;

- persoane cu aceeasi pozitie ierarhica;

- locul adunarii grupului sa fie in afara institutiei;

- tinuta membrilor sa fie lejera, comoda;

- ora adunarii va fi stabilita, conform preferintelor participantilor;

- convocarea se va face prin invitatie;

- durata maxima a sedintei sa nu depaseasca o ora;

- durata interventiilor va fi de 1-2 minute;

- prezentarea problemei de catre conducatorul sedintei se va face in 5

minute;

- secretarul sedintei va inregistra toate ideile emise;

- lista cu ideile va fi analizata de catre experti.

Pe durata desfasurarii sedintei de creativitate pot apare momente de stagnare in productia de idei, ca urmare a unor critici de genul "conducerea nu va fi de acord", "este prea fantezist", "nu o sa ne sprijine nimeni" etc., asa-zisele fraze "fatale".

In astfel de situatii, animatorul grupului va trebui sa foloseasca anumite "fraze de scuza", spre exemplu: "conducerea nu va fi de acord, dar

" sau " cunosc eu oameni care ne-ar ajuta" etc.

Productia de idei poate fi stimulata si prin anumite "vorbe catalizatoare", ca de exemplu, "aditionare, modificare, emitere, diminuare etc." sau in cazul ameliorarii unui produs se poate folosi " check - list " (lista de control), in care sunt cuprinse intrebari ca:

- exista un alt mod de atingere a scopului?

- exista o metoda mai putin costisitoare?

- folosim oare utilajul cel mai indicat?

Cu toate avantajele folosirii " brainstorming - ului", totusi se potevidentia si cateva limite, intre care:

- scopul tehnicii fiind emiterea de cat mai multe idei intr-un interval de timp determinat, se neglijeaza valorificarea permanenta a potentialului creativ;

- dupa sedinta de creativitate, grupul se dizolva, astfel incat potentialul creativ al indivizilor nu se mai valorifica.

II . Metoda carnetului colectiv

Avand in vedere cerintele posesorului de creatie precum si posibilitatea cresterii eficientei acestui proces prin imbinarea mecanismelor creativitatii in echipa cu cele individuale, "metoda carnetului colectiv" este una dintre cele mai eficiente metode intuitive. Aceasta metoda a fost

conceputa de John Haefele, care si-a propus sa imbine creativitatea dezvoltata in cadrul unui grup cu competenta individuala, acordandu-se, totodata, mai mult timp pentru documentare si reflectie asupra problemei.

Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) constituirea unui grup de creativitate in care fiecare membru primeste un carnet in care va scrie problema de studiat;

b) pe parcurs de o luna, fiecare membru al grupului va nota in carnet ideile sale cu privire la solutionarea problemei;

c) la sfarsitul lunii se intocmeste de catre fiecare participant un rezumat care va cuprinde cea mai buna idee cu privire la solutionarea problemei;

d) predarea carnetului coordonatorului grupului, care va sintetiza ideile membrilor grupului de creativitate;

e) distribuirea carnetelor, cu rezumatele intocmite de catre coordonator, membrilor grupului de creativitate;

f) organizarea unor discutii in grup, in care se vor alege cele mai bune idei emise.

III. Tehnica Phillips 66

Aceasta tehnica a fost dezvoltata de Phillips Donald, care propune organizarea unei reuniuni cu participarea unui numar mai mare de persoane, de pana la 30. Acestia urmeaza sa dezbata o anumita problema in sedinta de creativitate pe o durata de pana la 2 ore. Tehnica presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) cei treizeci de participanti la reuniune vor fi impartiti in grupe de 6 persoane, dintre care unul va fi ales reprezentantul grupului. Microgrupurile se constituie pe principiul eterogenitatii;

b) animatorul discutiei generale va prezenta problema ce trebuie rezolvata;

c) fiecare microgrup se va retrage pentru a discuta problema timp de 6 minute, in care reprezntantul va nota ideile exprimate;

d) microgrupurile se vor reuni intr-o sedinta comuna, in care fiecare reprezentant va prezenta opiniile notate;

e) in final, se vor selecta ideile cele mai interesante, dintre care se va adopta ideea care se considera cea mai avantajoasa.

Acest tip de reuniune, datorita operativitatii sale, poate fi aplicata pentru rezolvarea unor probleme din diferite domenii. De exemplu, in cazul adoptarii unei decizii privind asimilarea unui nou produs se urmareste colectarea unor pareri cu privire la pietele de desfacere, sursele de

aprovizionare, procesul tehnologic, probleme de productie etc. In vederea gasirii celor mai bune solutii, la reuniune vor participa membrii din compartimentele ce au atributii in domeniile abordate, precum si muncitori, maistri si tehnicieni din cadrul sectiilor de productie.

Cauzele care determina inovarea la nivelul intreprinderii

Intre factorii principali care determina o intreprindere, la un moment

dat, sa isi diversifice productia si mai ales sa promoveze noul, se pot retine

urmatorii:

Nevoia imperativa de a dezvolta sau macar de a pastra pozitia ocupata de intreprindere pe piata; Acesta este fara indoiala factorul cel mai important. Practic toate intreprinderile se preocupa de pastrarea pozitiei ocupate si de largirea segmentului detinut din piata. Intreprinderea trebuie sa raspunda cerintelor pietei, deoarece altfel isi va pierde clientii.

Cererea pietei de a-si diversifica productia; majoritatea intreprinderilor se procupa de diversificare in domeniul in care activeaza. Rareori este vorba de o schimbare a profilului. O noua tehnologie aparuta trebuie adoptata urgent, altfel produsele nu vor mai fi competitive nici ca pret,

nici sub aspectul calitatii si al celorlalte performante tehnice si economice. In general, intreprinderile isi diversifica cu mai multa usurinta produsele decat tehnologiile de realizare a lor.

Sub aspectul cailor pe care intreprinderile le aleg pentru diversificare, cel mai adesea

se apeleaza la forte interne pentru diversificare a produselor si la achizitii externe, mai ales atunci cand este vorba de o schimbare a profilului intreprinderii.

Obligativitatea de a se alinia la normative impuse de guvern, legislatie,

cerinte sociale; normele cel mai frecvent modificate in ultimii ani sunt cele referitoare la protectia mediului, privind in special produsele oferite de industria chimica, farmaceutica si a automobilului. In alte ramuri industriale normele de protectia mediului afecteaza mai curand

tehnologiile decat produsele. Desigur, mai apar restrictii determinate de standardizare sau, mai frecvent, de noile masuri de protectie a cumparatorului, care merg mult mai departe decat la stabilirea mai stricta a unor termene de garantie.

In plus, intervine si legislatia din domeniul politic (de exemplu renuntarea la taxe vamale) care aduce pe piata concurenta ce nu putea intra pana acum. Se poate vorbi tot aici de

"schimbarea de proprietate": daca intreprinderea trece in proprietatea unei alte persoane sau este integrata unui grup, acest lucru va determina in mod necesar schimbari la toate nivelurile si in toate subsistemele sale.

Nevoia de a face fata unei scaderi a ofertei sau scumpiri a materiilor

prime; este vorba in primul rand de scumpirea energiei, care a obligat intreprinderile sa isi schimbe atat tehnologiile, cat si sa isi reproiecteze produsele. In tarile puternic dezvoltate industrial, schimbarile au fost facute deja in anii '80 (rezultatul concret este, pe de o parte scaderea

consumului specific de energie pe unitatea de PNB cu 25% pentru intervalul 1973-1990, iar pe de alta parte, faptul ca in urma actiunii legii cererii si ofertei, titeiul se cumpara cu 15-17 US $/baril, ceea ce inseamna doar cu putin mai mult decat in 1973, in preturi comparabile).

Concurenta; Daca firmele concurente au imbunatatit substantial un produs, sau au gasit un nou canal de distributie, ori au reusit sa reduca costurile (si implicit pretul) prin schimbari de tehnologie, trebuie ca aceste schimbari sa le adoptam si noi cel putin la fel, cu cat mai repede

cu atat mai bine. Cel mai adesea reactia trebuie sa fie imediata, orice intarziere putand conduce la pierderea clientilor.

Trasaturile omului inovant

Creativitatea este un atribut al omului, care trebuie sa stie sa se abata de la "caile batatorite".

Un om inovant este un om care va fi tot timpul la curent cu ceea ce este nou, care stie si sa priveasca si sa asculte si sa intrebe. O data sesizata o sansa de a crea ceva nou, asemenea oameni imagineaza produsul cu functiile sale, apoi isi creeaza o imagine asupra cererii, atat calitative, cat si

cantitative.

Capacitatea unui om de a fi creativ si inovant se poate aprecia dupa o serie de criterii, intre care:

Usurinta de a rezolva problemele dificile cu care se confrunta

Un individ creativ trebuie sa fie capabil sa identifice problemele ce asteapta a fi rezolvate, sa vina cu idei care sa ajute la rezolvarea lor si apoi sa le rezolve efectiv. A fi inovant inseamna a fi capabil sa furnizezi idei care sa serveasca drept solutii utilizabile pentru problemele reale, trebuie deci sa fii un om practic. Intre trasaturile unui om inventiv se mai pot retine: spiritual de observatie, curiozitatea, capacitatea de face numeroase conexiuni, de a se descurca intr-o multitudine de elemente complexe.

Capacitatea de a-si asuma riscuri calculate

Orice inventie presupune schimbari si munca intr-un domeniu oarecum necunoscut (ceea ce intra in contradictie cu cerinta de a fi un bun cunoscator in domeniu). De aceea, trebuie sa fii pregatit sa-ti asumi un anumit risc, care este inerent.

Capacitatea de a conduce un colectiv de oameni

Capacitatea de a se impune ca lider raspunde cumva si unei bunepareri asupra propriei capacitati de a face fata problemelor ce s-ar putea ivi. Este foarte putin probabil ca un om cu o parere proasta despre sine insusi ar putea fi vreodata un inventiv capabil sa se abata de la rutina si sa imagineze ceva cu totul nou.

Usurinta de comunicare cu oamenii

Nu este suficient ca un om sa aiba o multime de idei. El trebuie sa fie capabil sa le comunice, sa intre intr-un proces de schimb de idei si de solutii cu ceilalti. In prezent nu mai exista inventatori solitari, complexitatea problemelor tehnologice este mult prea mare si drept urmare munca in

echipa este indispensabila.

O experienta bogata in domeniu

Istoria stiintei ne arata ca toate marile descoperiri au fost facute de oameni foarte tineri. Intre capacitatea tinerilor de a rasturna lumea si cerinta de a fi foarte bine pregatit si cu o experienta in domeniu, nu exista nici o contradictie, asa cum s-ar crede, a sti multe nu este nicidecum apanajul celor in varsta.

6. Dorinta de a se realiza in domeniu

Dorinta de a se realiza este probabil argumentul care il sustine pe omul inovant atunci cand se lupta cu piedicile ce apar in munca de inovare sau in rezolvarea problemelor cu care se confrunta, inerent, orice lider.

7. Multa fantezie

A imagina legaturi intre lucruri aparent disparate cere, fara indoiala, multa fantezie. Copiii nu duc lipsa de ea si de aceea ei sunt considerati ca deosebit de inventivi. Despre multi inventatori s-a spus ca in viata de toate zilele au fost (sau sunt) niste copii mari.

8. Optimism

Optimismul unui cercetator nu inseamna sa crezi ca totul este simplu si se va rezolva imediat, ci sa fii convins ca pentru orice problema se poate gasi o solutie, sa abordezi lucrurile in mod pozitiv.

Desigur, reunirea tuturor calitatilor de mai sus nu se intalnesteintotdeauna. Se intalnesc oameni creativi, dar carora le lipseste capacitatea de a transpune in practica ideea venita, tot asa cum vom gasi oameni care nu sunt neaparat capabili de a genera idei foarte noi, dar care reusesc foarte

bine sa transpuna in practica ideile care li se ofera pe o cale oarecare.

Sursele potentiale ale inovarii

Sursele interne sunt:

Neprevazutul:

Succesul sau insuccesul neasteptat, evenimentul nescontat din exterior.Un exemplu tipic al unui succes neasteptat este acela al calculatoarelor electronice. In anii 1950, IBM a reusit sa se impuna pe piata calculatoarelor pentru ca ceilalti producatori de computer (mai buni si mai puternici ca IBM la data respectiva, intre care in primul rand UNIVAC) nu au conceput ideea ca ele ar fi bune si

pentru altceva decat pentru calcule stiintifice intr-o lume foarte selecta (dar foarte restransa), aceea a cercetarii stiintifice de varf si a astronomiei. Astfel, IBM a fost prima firma de calculatoare care s-a

adaptat cerintelor pietei, aceea de a face calcule economice de tipul statelor de salarii, gestiunii de stocuri etc.

Insuccesele (esecurile) nu trec niciodata neobservate, dar rareori se sesizeaza faptul ca ele sunt simptome ale unei schimbari ce ar putea fi exploatate. De exemplu: piata automobilelor era segmentata in SUA anilor '50 in categoriile "standard", "mijlociu" si "de lux". Firma FORD a crezut ca a identificat un segment ramas neacoperit intre "mijlociu" si "de lux" si a proiectat, in urma celei mai ample campanii de studiu a cererii cumparatorilor facute vreodata, modelul EDSEL, model care s-a dovedit a fi un esec total. S-a descoperit atunci, analizand cauzele, ca piata se resegmentase dupa un alt criteriu, acela al stilului de viata (serios, sportiv, non-conformist s. a.), ceea ce a permis celor de la FORD sa sesizeze, corect de data aceasta, o portiune neacoperita a pietei, pentru care au fost create modelele THUNDERBIRD si MUSTANG care au fost succese depline la inceput anilor '60.

Incongruenta:

Discrepanta intre realitatea asa cum este si cum

credeam noi ca este sau discrepanta intre ritmul si logica unor procese.

Incongruenta intre realitatea perceputa si cea adevarata.

Exemplu: in anii '50, navele comerciale aveau problem economice din ce in ce mai mari, in ciuda eforturilor care se faceau pentru a reduce costurile vasului in cursa (vase mai rapide, consum

mai mic de combustibil, echipaj mai redus prin automatizare etc.). Cauza pierderilor rezida in cu totul alta parte, anume in costurile perioadelor de stationare in port pentru operatiunile de

incarcare / descarcare. Atunci cand incongruenta a fost sesizata, ea a fost rezolvata prin introducerea transportului containerizat care reduce tocmai aceste costuri, timpul de stationare fiind redus cu trei

patrimi. Rezultatul este ca in prezent transportul naval este cel mai ieftin, in deceniile 6,7 si 8, traficul crescand de cinci ori, iar cheltuielile specifice cu 60%.

Incongruenta intre "valorile" producatorului si cele ale

clientului.

Un exemplu semnificativ: Cu ocazia unei vizite in SUA, Hrusciov (prim-secretar al CC PCUS in anii '60) a spus ca oamenii se comporta conform ratiunilor economice. Ca urmare, rusii nu vor dori niciodata sa aiba automobile proprii, ci vor prefera taxiurile foarte ieftine. Ideea ca un automobil inseamna si senzatia de libertate, de putere, era evident peste puterea de intelegere a lui

Hrusciov (altfel, poate liderul sovietic cel mai deschis spre nou, cu exceptia lui Gorbaciov). Cam la fel judeca si regele Prusiei, care prevedea esecul cailor ferate, argumentand ca "nimeni nu va da

bani sa ajunga de la Berlin la Postdam intr-o ora cand poate sa faca o zi intreaga calare, dar gratis".

Incongruenta in ritmul si /sau logica unui proces.

Un exemplu este acela al PC - urilor care efectuau extrem de repede instructiuni

pentru care operatorul pierdea foarte mult timp pentru a le redacta in MS-DOS. Discrepanta a fost rezolvata prin aparitia tehnicii WINDOWS, ceea ce a explicat in buna masura succesul enorm al

acesteia.

Necesitatile procesului.

Schimbari impuse de modificarea cererii, ofertei de materii prime, optimizarii etc.

Cateva exemple tipice: Dezvoltarea retelei de linii telefonice a determinat descoperirea centralelor automate (astfel, prin extrapolarea datelor existente in 1909, cand legaturile erau facute manual de telefoniste, rezulta ca in 1930 toate femeile din America urmau sa fie angajate ca telefoniste!).

Aparitia materialelor compozite, a ceramicelor, a unor metale rare (titanul, de exemplu) si a otelurilor foarte speciale, a determinat modificari substantiale in proiectarea motoarelor dar si

in numeroase alte domenii, intre care pe unul din primele locuri se situeaza materialele sportive.

Schimbari in structura domeniului sau a pietelor.

Alte cereri, alte metode.

Exemple: La inceputul secolului, prin anii 1904-1910, automobilul putea sa iasa din categoria unui "obiect de lux". Ford a inteles acest lucru si a lansat "Model T". De asemenea ROLLS-ROYCE a creat un automobil pe care, prin executie, pret, dar chiar si prin reclama, l-a facut simbolul celor foarte bogati, ceea ce i-a permis sa isi creeze o piata proprie. A doua schimbare esentiala pe piata automobilului a aparut dupa 1960, cand s-a manifestat o "mondializare" a ei. Pana atunci, fiecare piata nationala era dominata de proprii fabricanti. Cei ce au realizat aceasta, japonezii, Ford, Fiat, au iesit intariti, in timp ce alte firme, cum ar fi Peugeot (Franta) sau Leyland (Anglia), au devenit

marginale. Tot acum piata s-a redistribuit si in functie de optiunile cumparatorilor: a aparut o categorie de cumparatori doritori de masini sport, de exemplu, ceea ce a permis unei companii

marginale, PORSCHE, dar care a stiut sa profite si sa ofere ce trebuie, sa devina o firma cu renume. Tot atunci s-au impus VOLVO si BMW si tot atunci o alta firma, care nu a stiut sa profite

de noua structura a pietei, CITROEN, s-a marginalizat.

Din analiza unor asemenea exemple, se desprind o serie de concluzii, si anume:

a) schimbarile sunt insotite, de cele mai multe ori, de o crestere

spectaculoasa a cererii, ceea ce ii determina pe cei deja prezenti si ale caror

afaceri prospera sa creada ca totul este bine. De fapt, nou-venitii sunt cei ce

exploateaza noile structuri, iar cand piata se stabilizeaza, ei raman sa

controleze, in detrimentul celor care au stapanit-o anterior.

b) schimbarile structurale antreneaza si aparitia unor noi tipuri de

produse, care realizeaza aceleasi functii de baza, dar sunt concepute pe

principii cu totul noi. In ultimii ani, este vorba mai ales de patrunderea

informaticii, dar si a noilor materiale, in industrii altadata "stabile".

c) modul in care se fac afacerile se schimba si el fundamental, lucru

de care cei "vechi", de regula, nu tin cont. Un exemplu: ideea lui XEROX

de a nu vinde aparatele sale (scumpe), ci de a le "inchiria", idee care i-a

asigurat succesul pana cand sistemul s-a impus prin calitatile sale.

Sursele externe sunt :

Modificari demografice

De exemplu, pe grupe de varsta. Toata lumea crede ca schimbarile demografice sunt lente si

oarecum continue, dar nu este asa. Astfel, urbanizarea SUA, ca si a Europei Occidentale, a durat doar 30 de ani, intre 1830-1860. La fel azi, afluxul tinerilor din tari slab dezvoltate catre tarile puternice

schimba fundamental structura demografica a acestora implicit cererea de produse. Nici acest fenomen nu a durat mai mult de 20 deani, el a inceput practic dupa 1970 si da semne sa se incheie in

prezent (prin refuzul tarilor dezvoltate de a mai accepta imigranti).

De asemenea, structura pe varste a populatiei poate sa insemne foartemult sub aspectul cererii de produse pe piata. In SUA, in anul 1965, segmentul dominant al populatiei era constituit din tinerii de 16-17 ani. Cine a stiut sa "vada" acest lucru si sa deschida magazine pentru adolescenti, a facut avere. In 1975 insa, populatia majoritara era cea a tinerilor de circa 25 de ani, ceea ce inseamna cu totul alte produse si servicii solicitate.

6. Schimbari de atitudine

Uneori societatea adopta cu sau fara motiv, unele atitudini imprevizibile.

De exemplu, la inceputul anilor '60 americanii au devenit excesiv de grijulii fata de sanatatea lor. Rezultatul: o revista de sanatate "American Health", a ajuns in cativa ani la un milion de

exemplare, iar o retea de magazine ce ofera legume "naturale" face afaceri de milioane.

7. Noile cunostinte

Noile cunostinte din domeniul stiintei si tehnologiei reprezinta principala sursa de inovatii, dar si cea care ridica intreprinzatorului cele mai multe probleme. O regula generala este aceea ca o descoperire nu se treansforma niciodata singura intr-o inovatie tehnologica, la care concura intotdeauna mai multi factori diferiti.

Exemple:

Avionul fratilor WRIGHT a imbinat cunostintele de aerodinamica cu aparitia motorului cu ardere interna.

Computerul a fost realizat prin convergenta noilor cunostinte din cinci domenii diferite: electronica (tuburi de vid, apoi tranzistori), algebra booleana, o noua logica, cartela perforata a lui Jaquard si

notiunile de cibernetica (program, feed-back s. a.).

Cand cineva hotaraste sa se lanseze intr-o inovatie pe baza noilorcunostinte, trebuie neaparat sa faca mai intai o analiza atenta care sa ii arate daca toate conditiile de aplicare sunt indeplinite,

altfel totul va fi un esec (un bun exemplu in acest sens il constituie avionul cu reactie al lui Coanda,considerat ca o inventie aparuta "prematur").

Pentru a reusi, aplicatia descoperirii trebuie sa se incadreze in sistemul economic, ceea ce inseamna:

- sa existe materii prime;

- sa existe tehnologii economic avantajoase de fabricatie;

- sa existe o nevoie sociala perceputa ca atare;

- sa se creeze un sistem complet care sa ii permita utilizarea (de exemplu la calculatoare, Software-ul odata cu noul model de calculator);

- sa se creeze o noua piata.

Un lucru necesar: fraze stimulative pentru creativitate si fraze inhibatoare pentru idei

LISTA FRAZELOR STIMULATIVE PENTRU CREATIVITATE

- Fara curaj, nu se poate face nimic nou.

- Jucati-va cu ideile.

- O idee absurda este oricum mai buna decat nici o idee.

- Duceti pana la capat o idee, oricat de fantezista pare la inceput.

- Creativitatea inseamna si a emite idei ce nu pot fi apreciate.

- Fiti ingaduitori cu ideile altora. S-ar putea sa fie corecte.

- Intotdeauna la problema exista mai multe solutii. Cautati-le.

- Cautati mai multe idei decat va este neaparat necesar pentru a gasi

solutia dorita.

- Nu va opriti la prima solutie buna. Exista probabil una si mai buna.

Cautati-o.

- Daca nu gasiti solutia la problema, cautati mai intai solutia la o

problema similara, mai simpla sau mai familiara.

- Este bine sa fii activ, este si mai bine sa fii creativ.

- Fiecare om poate fi creativ, trebuie doar sa realizeze aceasta.

- Fiti orientat spre viitor, prezentul tine deja de trecut.

- Imaginati-va cum ar putea si cum ar trebui sa arate lucrurile, cum ar

putea fi transformate in sensul dorit.

- Nu asteptati sa gandeasca altii inaintea dumneavoastra.

- Nu asteptati sa gandeasca altii in locul dumneavoastra.

- Creativitatea nu depinde de varsta. Ba chiar intinereste.

LISTA FRAZELOR INHIBITOARE DE IDEI

- Nu ma impresioneaza ideea dumitale.

- N-am mai auzit asa ceva.

- Chiar asa ceva vrei sa spui?

- Te-ai gandit bine?

- Pur si simplu, ideea nu-mi place.

- Ce o sa spuna lumea?

- A mai venit cineva cu ideea asta.

- Ideea asta nu o sa placa nimanui.

- Au mai incercat si altii.

- Hai sa fim realisti.

- Nu o sa fie niciodata acceptat asa ceva.

- Nu este pe profilul nostru.

- Nu este in stilul nostru de lucru.

- Nu este treaba noastra.

- Nu este problema noastra.

- Nu este momentul.

- Nu o sa se vanda.

- Imaginea firmei ar avea de suferit.

- Ne trebuie ceva mai interesant.

- Noi facem mai bine decat atat.

- Ne trebuie altceva.

- Este prea simplu.

- Este prea complicat.

- Asta nu rezolva decat jumatate din problema.

- Asta creeaza mai multe probleme decat rezolva.

- Nimeni nu o sa inteleaga ce vrei sa spui.

- (tacere).

- Credeam ca vrei sa spui cu totul altceva.

- Cred ca glumesti.

- Nu vei putea niciodata sustine ideea asta.

- Mai cauta si altceva.

- Cine o sa faca asa ceva?

- Este foarte interesant, dar

- Ai inteles gresit ce dorim.

- Nu va interesa pe nimeni.

- Da, dar

In afara frazelor distrugatoare de idei, cercetatorii japonezi auidentificat urmatorii factori care pot bloca performantele creative aleoamenilor:

teama

De pilda teama de a face greseli aspru penalizate, de la "a te face deras" pana la riscul de a-ti pierde postul sau chiar rata cariera. Maibine, nu risti sa sugerezi ceva nou! Sau, teama ca ideile sa iti fie

furate si prezentate de altcineva ca fiind ale lui.

birocratia

Numeroase trepte ierarhice pe care trebuie sa le parcurga o idee(buna) spre a fi aprobata poate sa o ucida sau sa o faca sa-si piardaactualitatea.

ierarhizarea echipei

Desi nu este o regula generala, foarte adesea oamenii isi pierd dindorinta de a aduce schimbari o data cu varsta. Tinerii sunt, de regula,cei ce vin cu idei noi originale, iar cei mai in varsta, ii tempereaza.Cum cei in varsta sunt sefii, ei au adesea tendinta de a incerca samentina situatia existenta, iar adesea cei tineri, din stima pentru sefiilor, nu indraznesc sa ii contrazica.

alegerea gresita a unor teme

O tema gresit aleasa poate conduce la un esec, fara ca aceasta sa fie de fapt vina celor care au lucrat. Ei pot fi astfel descurajati si trebuie facute eforturi sustinute pentru a le mentine tonusul si puterea creatoare.   

Bibliografie:

Cristina Alpopi - Creativitate si inovare, Academia de Studii Economice, Bucuresti

Lect.uni.dr. Corina Frasineanu, Lect.uni.dr. Ioan Frasineanu - Creativitate si inovare, Academia de Studii Economice, Bucuresti

Avram Tripon - Managementul inovarii si schimbarilor in organizatii, Univ.Petru Maior, Targu - Mures

https://www.fastcompany.com/magazine/89/creativity.html