Economia de piata - conditiile aparitiei si afirmarii economiei de piata - trasaturile generale

ECONOMIA DE PIATA - CONDITIILE APARITIEI SI AFIRMARII ECONOMIEI DE PIATA - TRASATURILE GENERALE

Conditiile aparitiei si afirmarii economiei de piata

Este îndeobste cunoscut faptul ca omul este, din punct de vedere individual o fiinta biologica slaba. Atunci cum a fost posibil ca aceasta specie sa devina dominatoare la nivel planetar? Raspunsul îl gasim si de aceasta data la vechii greci, care au caracterizat individul uman ca fiind “zoon politicon” adica un “animal politico-social”. Asadar, consideram ca omul are o înclinatie naturala catre cooperare, catre viata de grup, viata sociala.

Ca atare: existenta si evolutia societatii omenesti este legata în mod indisolubil de activitatea membrilor pentru a-si satisface nevoile de consum, trebuintele sale.

Satisfacerea nevoilor si a trebuintelor umane se realizeaza prin obtinerea de bunuri si servicii.

Nevoile, bunurile si serviciile – dupa modul de obtinere al lor (bunurile) sunt:

bunuri libere – care se obtin direct din natura (aer, lumina si caldura soarelui). Acestea nu implica activitatea economica.

bunuri economice – sunt produse de om în cadrul activitatii sale economice. Aceste bunuri se obtin prin activitati economice specifice.

Bunurile economice sunt destinate:

autoconsumul;

consumului altor oameni prin intermediul vânzarii/cumpararii îmbracând forma de marfa.

Autoconsumul, la rândul lui, poate fi:

final – pentru nevoile de trai;

intermediar – pentru nevoile producerii altor produse.

Opusul autoconsumului este procesul de schimb – proces de înstrainare al bunurilor si serviciilor catre alti oameni care au nevoie de ele – primii primind în schimb alte bunuri necesare lor.

Bunurile destinate consumului propriu îmbraca doua forme si anume:

bunuri care satisfac nevoi personale;

bunuri care satisfac nevoi de productie.

Bunurile economice se obtin în cadrul unei forme de organizare a activitatii economice denumita economie naturala.

Economia naturala a fost prima forma de organizare a economiei în care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati ale producatorilor.

De-a lungul timpului, în mod treptat, apare economia de schimb când productia de bunuri pentru autoconsum se transforma în productie de marfuri (bunuri destinate schimbului).

Scopul final productiei în economia de schimb ramâne acelasi, dar cu schimbarea cadrului social de desfasurare intervenind schimbul de produse, adica actele de vânzare-cumparare.

Asadar: economia de schimb este forma de organizare si desfasurare a activitatii economice în care se produc bunuri în vederea vânzarii obtinând în schimbul lor alte bunuri necesare.

Acest proces de transformare al economiei naturale în economia de schimb nu conduce la disparitia celei dintâi, ci la restrângerea dimensiunilor acesteia. Economia naturala a fost larg raspândita în epoca primitiva si în societatile mai putin evoluate, ca apoi, sa îsi restrânga treptat extinderea devenind ulterior marginala.

Dezvoltarea tehnicii si tehnologiei conduce la schimbarea conditiilor productiei nu numai din punct de vedere tehnic ci si din punct de vedere social.

Asadar: printr-o munca mai eficienta se obtine un surplus de produse si de aici avem de-a face cu punctul de plecare în diferentierea producatorilor, în aparitia si dezvoltarea proprietatii particulare.

Rezultatele productiei nu mai sunt ale colectivitatii, ci ele devin proprietatea producatorilor. Practic, producatorii, stapâneau, foloseau si dispuneau de bunurile lor.

Ca atare: Proprietatea privata sta la baza autonomiei si independentei producatorilor.

În aceste conditii, proprietarii au dreptul de a-si formula si lua decizii în ceea ce priveste:

Organizarea si desfasurarea productiei;

Înstrainarea bunurilor produse.

În timp, dezvoltarea tehnicii si tehnologiei a condus la specializarea producatorilor. În acest areal temporar se contureaza acel proces complex de trecere de la diviziunea naturala a muncii la diviziunea sociala a acesteia. Fenomenul apare ca rezultat al imposibilitatilor producatorilor de a-si satisface trebuintele tot mai “rafinate” numai cu ceea ce pot produce sau colectivitatea restrânsa în care convietuiau.

Asadar: Specializarea producatorilor într-un anumit domeniu concret de activitate s-a concretizat în diferentierea bunurilor obtinute si deci în necesitatea schimbarii lor, unele cu altele, în vederea satisfacerii nevoilor umane. Specializarea este forta coeziunii unei economii, prima conditie si trasatura a economiei de schimb, baza a cooperarii si progresului economic.

Atunci când într-un anumit context socio-istoric a aparut proprietatea privata, precum si specializarea producatorilor cu baza în diviziunea sociala a muncii apare în mod conex si schimbul de produse.

Deci: Proprietatea privata asigura independenta, autonomia economica a producatorilor, diviziunea sociala a muncii determina specializarea acestora, respectiv diferentierea lor din punct de vedere al genurilor de activitate de productie depusa si evident al genurilor de bunuri produse – ca atare, satisfacerea nevoilor de consum se putea si se poate realiza numai prin intermediul schimbului de bunuri prin asa numitele acte de vânzare-cumparare.

Schimbul de bunuri a generat în mod necesar aparitia pietei – de aici au aparut procese noi, respectiv cererea, oferta, opozitia dintre ele, concurenta între producatori, etc.

Modificarea în timp a raportului de “atotcuprindere” a economiei naturale si acelei de schimb s-a produs în mod pregnant dupa prima revolutie industriala.

În conditiile actuale, economia de schimb este predominanta în majoritatea tarilor lumii, iar în multe dintre ele este atotcuprinzatoare. Ea îmbraca forme particulare de la o tara la alta datorita aspectelor concrete, specifice fiecarei tari.

Trasaturile generale ale economiei de piata

Indiferent de particularitatile în care economia de schimb a aparut si s-a consolidat în anumite areale geografice, sunt semnalate de catre specialisti câteva aspecte generale ale acesteia.

Autonomia si independenta producatorilor, fundamentata pe proprietatea privata. Se bazeaza pe liberalismul economic, este multi polara si descentralizata;

Specializarea agentilor economiei pe baza adâncimii diviziunii sociale a muncii;

Aparitia pietei ca mediu social-economic în care fiinteaza si la care se raporteaza agentii economiei;

Aparitia dezvoltarii si amplificarea tranzactiilor între agentii economici, prin care se înfaptuiesc legaturile economice dintre acestia. Este o economie concurentiala, pornind de la caracterul sau eterogen, iar decizia si actiunea ramâne la latitudinea agentilor economici;

Bunurile si serviciile produse în cadrul economiei de schimb, îmbraca forma de marfuri;

Economia de schimb este permisiva fata de interventia directa sau indirecta a statului care îi prezerva si accentueaza celelalte trasaturi de baza.