ECONOMIA DE PIATA SI LEGITATILE EI

ECONOMIA DE PIATA SI LEGITATILE EI. ROLUL STATULUI IN CADRUL ACESTEIA

Cuvinte cheie: economie de piata, cerere, oferta, conurenta, buget

1. Economia de piata, definitie, trasaturi, tipuri si legitatile sale obiective

Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si desfasurare a activitatilor economice in cadrul unui sistem concurential protejat, in care raportul cerere/oferta manifestat pe piata determina, prin intermediul preturilor:

- principiile prioritare privind producerea bunurilor si serviciilor (arata cat, ce si cum sa se produca);

- metodele de organizare si combinare a factorilor de productie;

- regulile de conduita ale categoriilor de persoane care au acces la aceste bunuri si servicii.

Elementele specifice economiei de piata sunt:

piata - subsistem important, cu structura proprie, natura specifica si functii specifice de reglare si autoreglare;

participantii la economia de piata - elementele purtatoare ale relatiilor de piata, ca producatori de marfuri;

relatiile economice de piata - prin care se asigura satisfacerea intereselor specifice ale participantilor la economia de piata;

mecanismul functional al economiei de piata - care pune in miscare totalitatea factorilor implicati in functionarea ei;

parghiile economico-financiare ale mecanismului economiei de piata (impozite, taxe, preturi, profituri, credite);

reglementarile juridice, cadrul organizatoric si institutional al economiei de piata.

Principalele trasaturi ale economiei de piata sunt:

Economia de piata are la baza productia si circulatia marfurilor;

Este bazata pe pluralismul formelor de proprietate;

Este caracterizata de interventia indirecta a statului, prin parghii de natura exclusiv economico-financiara;

Este economia in care este asigurat rolul reglator al pietei in cadrul sistemului reproductiei sociale;

Este o economie a competitiei si a concurentei;

Asigura echilibrul dintre productie si consum, eliminand monopolul producatorului aspura consumatorului;

Presupune deschiderea larga a economiei nationale si a pietei interne a unei tari catre exterior.

Desi exista o diversitate de opinii privind tipurile economiei de piata, realitatea economica a demonstrat existenta a doar doua tipuri consacrate de economie de piata:

economia de piata a tarilor dezvoltate din punct de vedere economic;

economia de piata a tarilor in curs de dezvoltare.

Exista patru legi obiective care guverneaza economia de piata:

I. Legea cererii si a ofertei - prin actiunea ei in cadrul unei economii se stabilesc care sunt bunurile si serviciile care satisfac cel mai eficient nevoile existente in acea economie la un moment dat. Raportul cerere / oferta asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor, indiferent de natura acestora. Legea cererii si a ofertei stipuleaza corespondenta dintre:

- marimea cererii si marimea ofertei;

- structura cererii si structura ofertei;

- calitatea cererii si calitatea ofertei.

Esenta ei consta in unitatea dintre cerere si oferta, in scopul asigurarii echilibrului dinamic in ansamblul economiei nationale.

II. Legea valorii si pretului - arata ca in cadrul unei economii de piata schimburile de marfuri, circulatia monetara, preturile, veniturile, reproductia trebuie analizate prin prisma valorii.

Conform acestei legi, in cadrul economiei de piata:

- productia si circulatia marfurilor trebuie sa aiba la baza atat consumul de factori de productie cat si utilitatea marfii;

- fluctuatia preturilor (liberalizarea) trebuie sa se faca numai in functie de valoarea factorilor, de utilitatea produselor si de raportul cerere / ofereta;

- manifestarea libera si relativ echivalenta a schimbului de marfuri trebuie sa devina barometrul functionarii mecanismului economiei de piata.

III. Legea circulatiei banesti - se regaseste in principiile care stau la baza economiei de piata, anume:

- comensurarea valoric-baneasca a produselor, serviciilor si activitatilor economice;

- intermedierea schimbului de activitati;

- asigurarea mobilitatii si flexibilitatii fluxurilor banesti, rationalizarea si echilibrarea lor.

Actiunea acestei legi reflecta dependenta masei monetare de suma preturilor marfurilor si de volumul platilor la scadenta, practic ea determinand cantitatea de bani necesara la un moment dat pentru asigurarea circulatiei marfurilor pe piata. Alaturi de aceste probleme, legea circulatiei banesti face referiri si la domenii colaterale intermedierii schimbului de marfuri, cum ar fi creditul, finantele si politicile corespunzatoare acestora.

IV. Legea concurentei - este cea care joaca rol de forta propulsoare si de dinamizare a activitatilor intreprinse de agentii economici.

Esenta ei consta in stabilirea acelor relatii dintre agentii economici care sa ii determine sa se preocupe continuu de perfectionarea activitatilor economice desfasurate, de promovarea acelor tehnologii si produse care sa le asigure o pozitie superioara fata de ceilalti competitori, participanti la viata economica. Aceasta lege exprima deci atat relatiile dintre producatori precum si pe cele dintre producatori si consumatori, in vederea asigurarii unor conditii tot mai favorabile pentru producerea si desfacerea marfurilor.

2. Bugetul de stat. Rolul sau complex in mecanismul de functionare a economiei de piata

Bugetul de stat al unei tari reprezinta instrumentul de realizare a politicilor monetare si financiare ale statului respectiv. Acesta se prezinta sub forma unei balante cu doua mari capitole: veniturile si cheltuielile. De regula acesta se stabileste anticipat pe un an, identic sau nu cu anul calendaristic.

a) Veniturile    - reprezinta incasarile banesti ale statului, se constituie conform Legii Finantelor Publice si pot fi impartite pe doua categorii:

venituri curente, care la randul lor se subimpart in: fiscale (impozite directe si indirecte) si nefiscale (diverse varsaminte din profitul net al regiilor autonome sau institutiilor publice;

venituri din operatiuni de capital, care sunt cele ce rezulta din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice sau a stocurilor rezervelor de stat.

b) Cheltuielile - se grupeaza dupa mai multe criterii, in functie de care se inscriu in Legea Bugetului si trebuie aprobate anual de Parlament:

ordinare si extraordinare

curente (plati pentru cheltuieli materiale, salarii, pensii, etc.);

de capital (pentru achizitionarea de catre institutiile publice a unor bunuri de tipul imobilizarilor).

In strucutra sa bugetul este o previziune, deoarece ia in calcul venituri si cheltuieli ale unei perioade viitoare. Pe masura ce acesta se executa, veniturile si cheltuielile pot fi egalate sau depasite in plus sau in minus, in functie de raportul care se stabileste intre venituri si cheltuieli putand deosebi, in aceste cazuri, bugete echilibrate (veniturile egaleaza cheltuielile), excedentare (veniturile sunt mai mari decat cheltuielile efectuate in timpul anului), sau deficitare (cheltuielile depasesc veniturile incasate).

Un buget echilibrat este semnul functionarii normale a economiei si a bunei gestionari a patrimoniului acesteia. Un buget excedentar arata faptul ca nu au fost folosite anumite resurse financiare ale perioadei, iar ub buget deficitar obliga statul la actiuni menite sa acopere deficitul bugetar, actiuni de tipul imprumuturilor interne si externe, emisiuni de moneda fara acoperire in bunuri, cu efecte diferite asupra economiei, pe termen scurt sau pe termen lung.

Teste de evaluarea a cunostintelor

1) Precizati conditiile in care libera initiativa se dezvolta cel mai mult, respectiv este ingradita sau eliminata;

2) Precizati in ce mod se manifesta, in conditiile economiei de piata, viabilitatea formelor de proprietate;

3) Care sunt diferentele esentiale dintre economia centralizata si economia de piata?

4) Ce modalitati de echilibrarea a bugetului deficitar cunoasteti?