PROGRAMUL OPERATIONAL DE TARA 1996

PROGRAMUL OPERATIONAL DE TARA 1996

1.INTRODUCERE.

Romania si-a depus candidatura pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene si a elaborat o srategie de Aderare care descrie contextul politic si operational al activitatilor viitoare de pre-aderare pentru completarea rezultatelor obtinute si accelerarea progresului acestui proces. Economia Romaneasca s-a refacut dupa declinul abrupt inregistrat in anii anteriori si exista premise pentru o crestere sustinuta. Acesta reprezinta cel mai propice moment pentru convergenta eforturilor Guvernului, Programului Phare si ale altoe programe de asistenta bilaterala si multilateral in vederea sustinerii cresterii economice, intensificarii dezvoltarii domeniilor social si politic si pregatirii pentru intrarea in Piata Unica.

Conform principiilor si liniilor directoare Phare agreate de Consiliul European si a prevederilor Programului Indicativ Miltianual pentru Romania 1996-1999, fondurile Phare sunt indreptate in special catre infrastructura transporturilor din Romania, mai exact, la reabilitarea sistemului de cai ferate si lucrari de reabilitare a Portului Constanta.

OBIECTIVELE PRE-ADERARII.

Pana in prezent, s-a inregistrat un progres important in economia romaneasca. Elaborarea politicii a fost insa realizata sub presiunea grupurilor sociale si uneori a fost afectata de vicisitudinile economice. In plus fata de Memorandumul Ecpnpmic agreat de Guvern si Parlament in 1994 in scopul crearii unui cadru pentru acordul stand-by cu F.M.I., cea mai completa prezentare din perspectiva guvernamentala a fost Strategia de Reforma Economica si Sociala pregatita de Consiliul de Reforma si adoptata de Parlament in aprilie 1993 si prezentata la intalnirea Grupului Consultativ pentru Romania la pentru Romania la Bruxelles in mai 1993. Oricum, ambele documente au tins a fi utilizate ca o referinta pentru evaluarea ulterioara a anumitor dezvoltari si nu ca o referinta pentru politica de reforma.

Romania a avut un start lent la inceputul anilor 1990 in procesul de armonizare legislativa in vederea aderarii, dat fiind faptul ca prioritatile erau legate de programul de redresare economica dupa caderea regimului comunist. In consecinta, eforturile concentrate de a activa acest program acum, in special prin intermediul Comisiei Nationale care pregateste o strategie pentru aderare, sunt de importanta vitala. Strategia a fost conceputa de la inceput ca si un punct de pornire pentru ca in dezbaterile publice sa nu se lucreze doar la nivel general ci sa se defineasca programul de actiune in detaliu.

In incercarea sa de a realiza numeroase obiective vizand reforma intr-o perioada de colaps economic, Romania detine o pozitie relativ dezavantajata. Beneficiind insa de experienta altor tari, procesul de aderare se poate accelera. Aceasta impune fermitate in procesul de dezvoltare, atat a institutiilor lucrative efectiv, cat si a mediului propice care reprezinta conditii fundamentale pentru dezvoltarea economiei de piata.

In timp ce, ulterior semnarii Acordului European, aderarea la Uniunea Europeana este o optiune politica clara, intrarea in Piata Unica necesita continuarea sustinuta a procesului de reforma economica si dezvoltarii economice si sociale substantiale.

In consecinta, pregatirea economiei si societatii pentru aderare nu ar trebui privita dintr-o perspectiva ingusta. Mai mult, in stategia sa Romania va trebui sa acorde aceeasi importanta:

Dezvoltarii economice echilibrate (nu doar in crestere ), printr-o atenta selectare a investitiilor;

Infiintarii unui cadru legal si institutional, propice functionarii eficiente a pietelor;

Dezvoltarii politice si sociale, atat la nivel central, cat si local.

3.CONTEXTUL POLITIC.

In pofida conjuncturii dificile economia romaneasca s-a transformat in mod substantial, atat din punct de vedere structural, cat si din punct de vedere al procesului de productie. Oricum, intarzierile in implementarea de politici cuprinzatoare pentru operatiile la nivel micro-economic au impiedicat dezvoltarea constanta a unei economii mai competitive. Acesta este, in mod special, cazul intarzierilor in domeniul privatitarii in masa si restructurarii intreprinderilor in comparatie cu alte tari din Europa Centrala si de Est.

Odata ce aderarea la Uniunea Europeana a devenit punctul central de plecare al strategiei guvernamentale, noul cadru politic trebuie sa includa, pe de o parte, pregatirea economiei pentru intrarea in Piata Unica si, pe de alta parte, pregatirea societatii in sensul cultivarii institutiilor si atitudinilor necesare dezvoltarii si implementarii statului de drept. Aceasta viziune mai larga stabileste cerinte suplimentare si mai mari pentru continuarea tranzitiei economiei si societatii romanesti.

4.EVALUAREA INSTITUTIONALA.

Asumarea obligatiilor de membru cu drepturi depline al UniuniiEuropene presupune aderarea la scopurile uniunii monetare, economice si politice, existenta unei economii de piata, capabila de a face fata presiunilor competitiei din cadrul Uniunii Europene si presupune de aemenea stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor.

Obiectivele de perspectiva, in acest sens, sunt mentionate in Strategia Nationala de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, lucrare elaborata in urma unor dezbateri aprofundate, care au avut loc in prima parte a anului 1995 si au fost sustinute de toate partidele politice. In baza acestei atrategii si in urma consultarilor cu Comisia Europeana, Guvernul a infiintat un Comitet interministerial pentru integrare europeana. In plus, au fost infiintate unitati de integrare europeana in fiecare minister, insarcinate sa colaboreze pe probleme specifice cu Departamentul pentru Integrare Europeana (D.I.E.). Subordonat direct primului ministru, DIE reprezinta unitatea de coordonare, alaturi de Ministerul Afacerilor Externe, pe probleme privind Acordul european si strategia de pre-aderare.

Desi concordanta cu legislatia Uniunii Europene nu a reprezentat intotdeauna cel mai important subiect al agendei, incepand din anul 1990 s-a lansat un program ambitios de reforma legislativa, incluzand o serie de masuri de liberalizare economica si reorganizare a agentilor economici. A fost, totodata, trecuta in revista si legislatia straina in materie, dar cu toate acestea se remarca o subiectivitate evidenta in formularea, esalonarea in timp si recunoasterea importantei relative a legilor individuale in contextul crearii unei economii de piata functionale.

In plus, lipsesc din start structurile si calificarile corespunzatoare implementarii legislatiei (dupa cum prevede Cartea Alba a Comisiei), precum si reguli si reglementari clare si simple care sa limiteze interpretarile divergente in randurile juristilor si functionarilor publici, chemati sa asigure aplicarea corespuntatoare a legilor, regulilor si reglementarilor.

Desi legislatia economica a fost in intregime transformata in ultimii ani, procesul este inca incomplet sub multe aspecte, ramanand inca in vigoare un numar mare de reglementari si proceduri neactualizate sau necuprinzatoare, care afecteaza dezvoltarea sectorului privat, creand intarzieri si incertitudini si actionand ca o bariera in calea investitiei private.

In ceea ce priveste sectorul public, in ultimii 2-3 ani s-au inregistrat reorientari catre noi roluri operationale. Aceasta actiune a fost coordonata prin limitari bugetare si investirea cu noi atributii a ministerelor si agentiilor de stat. Nu s-a realizat insa pana in prezent o rationalizare generala a stucturilor si functiilor.

5.PERFORMANTA ECONOMICA.

Declinul economic a incetat. In urma unei descresteri abrupte in 1990-1992 (27% din PNB), economia s-a refacut putin in 1993 (1,2%), dupa care a urmat o crestere substantiala in 1994(3,4%).Potrivit datelor furnizate de Comisia Nationala de Statistica, in 1995 a fost inregistrata o rata de crestere a PIB de 609% (industrie 9,4%, agricultura 4,1%). IN 1995, rata somajului a inregistrat o scadere cu 2%, iar investitiile sunt estimate la 18% din PIB.

Anumiti factori macro-economici importanti s-au imbunatatit substantial, cum ar fi scaderea ratei inflatiei la 28% in 1995, fata de 62% in 1994, scaderea continuand sa se inregistreze si in primele luni ale anului 1996. A fost insa inregistrat un deficit comercial si bugetar de aproximativ 4,1% din PIB, respectiv 1,9 miliarde dolari SUA, valoare necompensata de nici o investitie staina substantiala (numai 0,4 miliarde dolari SUA). Acest fapt a afectat increderea publicului in moneda nationala, care a pierdut aproximativ o treime din valoarea sa, creand diferente semnificative intre rata oficiala si cea a pietei neoficiale. Trebuie mentionat faptul ca in luna ianuarie 1996, declinul pronuntat al importurilor a condus deja la crearea unui surplus in balanta comerciala. Productia industriala a inregistrat o scadere comparativ cu lunile anterioare.

In scopul reinstaurarii stabilitatii economice, in anul 1996 se impune elaborarea de politici monetare si fiscale coerente. Din pacate, consecintele acestora, cel putin pe o perioada scurta, ar putea conduce la o scadere usoara a expansiunii economice. In ianuarie-februarie 1996 un declin pronuntat al importurilor a condus deja la un surplus in balanta comerciala; productia industriala a inregistrat o descrestere semnificativa in comparatie cu lunile anterioare.

6.MANAGEMENTUL MACROECONOMIC INDIRECT.

Finantele publice au suferit modificari profunde in ultimii ani prin modernizarea sistemului de taxare si introducerea taxarii indirecte in linie cu practicile Uniunii Europene. Introducerea TVA-ului a reprezentat un important succes. Un nou sistem contabil, aliniat la standardele europene a fost, de asemenea, introdus in toata tara, desi ramane inca mult de facut pentru a dezvolta un audit modern, transparent si eficient. Initial, mare parte din structura sistemului d taxare si de colectare a veniturilor a fost modificata datorita schimbarilor survenite in urma tranzitiei, dat fiind faptul ca structura anterioara de taxare a fost dominata de rate ridicate de taxare a profiturilor intreprinderilor proprietate de stat. Liberalizarea preturilor a demonstrat ne-viabilitatea financiara a miltor intreprinderi proprietate de stat. De asemenea, s-au inregistrat progrese in domeniul cheltuielilor, printr-o reducere substantiala a subventiilor si controlului, in conformitate cu programul de stabilizare. Mai sunt necesare imbunatatiri ale sistemului de prioritizare a investitiilor in domeniul public, in conformitate cu nevoile economice si rezultatul economic pe care il determina.

In domeniul monetar, BNR a dezvoltat intr-un timp scurt procesele si cunostiintele necesare unui sistem bancar cu doua paliere. Sunt necesare insa eforturi deosebite pentru imbunatatitea performantei diferitelor departamente si in special pentru modernizareasistemului de plati si implementarii de capacitati de supervizare la fata locului sau de la distanta. Acestea nu trebuie insa sa submineze mecanismele de piata si activitatile operatorilor pe pitele interna si internationala.

7.PRIVATIZAREA SI RESTRUCTURAREA.

Privatizarea a avansat in anumite sectoare ale economiei dar progresul este inca lent in cazul intreprinderilor proprietate de stat. In pofida sprijinului populatiei si a consensului larg in privinta obiectivelor si cailor de urmat in domeniul mentionat, procesul a fost mult mai complicat si a durat mult mai mult decat s-a anticipat initial, in principal datorita existentei unor opinii diferite in privinta prioritatilor si a metodelor de folosit.

Programul de privatizare al intreprinderilor din Romania, bazandu-se pe legislatia din 1992, completata de cea din 1995, combina in principiu doua scheme:

O schema de distribuire gratuita de certificate de proprietate si cupoane de privatizare catre populatie;

O schema mai conventionala de vanzare a actiunilor si bunurilor fixe.

Procesul cheie de transformare in actiuni a certificatelorsi cupoanelor a intrat in prezent in faza finala.Publicul a preferat sa subscrie 85% din certificatele disponibile la intreprinderi si doar 5% la Fondurile Proprietatii Private, pe ansamblu inregistrandu-se o rata globala de subscriere de 90%. Similar altor modele de privatizare, aproximativ 1500 de societati comerciale au trecut in sectorul privat pana la sfarsitul anului 1995. Cea mai mare parte a acestora o reprezinta insa intreprinderile de dimensiuni mici si au fost privatizate prin metoda MEBO. 4800 intreprinderi de stat nu au fost privatizate.

Procesul de restructurare a intreprinderilor proprietate de stat si de instituire a disciplinei financiare este mult mai intarziat. Restructurarea este un aspect al reformei foarte sensibil din perspectiva politica, date fiind costurile ridicate financiare si sociale. Acest proces a fost pana acum limitat la reducerea dimensiunilor societatilor comerciale. Cel mai important pas, care a fost intreprins de Guvern in 1995, consta in emiterea Ordonantei 13, care prevede instituirea unui regim de supraveghere financiara si acordarea de asistenta in intocmirea planurilor de restructurae si in rezolvarea datoriilor pentru un numar de societati de mari dimensiuni, pe seama carora se poate pune cel mai mult responsabilitatea blocajului financiar.

9.DEZVOLTAREA SECTORULUI PRIVAT.

Ritmul de dezvoltare a sectorului privat a fost intradevar rapid in Romania. Desi au avut un start lent, activitatile in sectorul privat s-au extins rapid. Pana la mijlocul anului 1995 ele repezentau deja:

37% din P.N.B.;

70% din vanzarile en detail;

41% din totalul exporturilor;

45% din totalul importurilor;

pana la 86% din productia agricola;

aproximativ 40% din totalul locurilor de munca.

Cresterea sectorului privat, desi datorata in mica masura sectorului productiv, atesta elasticitatea si creativitatea persoanelor implicate in proces, in conditiile in care inca nu exista un mediu prea propice. In plus, anumite legi si restrictii inca in vigoare avantajeaza companiile de stat. Succesul deplin al Programului de Privatizare in Masa si vanzarea ulterioara a activelor care au mai ramas in proprietatea FPS-ului, in special pentru concernele industriale importante, reprezinta principalul instrument de crestere a implicarii sferei private in sectorul de productie.

10.SECTORUL EXTERN.

Dezvoltarile in acest sector pot fi analizate in termeni de comert, promovare a investitiilor straine si a exporturilor. Activitatile comerciale ale Romaniei s-au indreptat catre Uniunea Europeana, exporturile in tarile Uniunii Europene reprezentand 53% din totalul exporturilor pe anul 1995. In aceeasi perioada, importurile provenind din Uniunea Europeana au reprezentat 50%.

ARD estimeaza volumul total al investitiilor in perioada 1990-1995 la 1,6 miliarde USD. Din aceasta valoare, 0,4 miliarde USD au fost investite in anul 1995, iar investitile provenind din Uniunea Europeana s-au ridicat la 0,65 miliarde USD. Investitiile straine trebuie insa sa raspunda cerintelor initiativelor de privatizare recente, care vizeaza deschiderea de oportunutati mai mari pentru implicarea investitorilor straini.

Succesul limitat al Romaniei in atragerea de investitii directe ale investitorilor straini pe termen lung reprezinta, in principal, consecinta faptului ca politicile efective de promovare a investitiilor straine, dincolo de activitatile expozitionale, sunt departe de a fi stabilite, iar conditiile pentru intreprinzatorii straini sunt insuficient de atractive, atat in ceea ce priveste legislatia, infrastructura, cat si puterea locala de cumparare.

11.DEZVOLTAREA SI PROTECTIA SOCIALA.

Transformarea economiei a fost insotita de cresterea saraciei. Anumite grupuri sociale, in special cele afectate de somaj si de rata ridicata a inflatiei sunt marginalizate. Reducerea inflatiei si reluarea cresterii economice reprezinta desigur realitari incurajatoare, dar ele nu sunt suficiente. Saracia are atat dimensiuni legate de venit, cat si dimensiuni independente de acesta. Poulatia saraca sufera din cauza lipsei de acces la educatie si mijloace de ingrijire a sanatatii, facilitati sanitare si servici esentiale, ca sa nu mentionam si expunerea la cataclismele naturale.

Experienta in privinta proceselor de dezvoltare a demonstrat ca, in scopul realitarii de progres economic si social, tarile trebuie sa investeasca in capitalul uman. Investitiile in educatia de baza si in servicii de ingrijire a sanatatii eficiente din punt de vedere al costului sunt cele care au cea mai ridicata rata a profitului. Romania aloca pentru aceste sectoare sume mai mici din PIB,comparativ cu alte tari central europene. S-au inregistrat progrese in sectorul educatiei, in special in ceea ce priveste invatamantul superior. Sectorul sanatatii inregistreaza schimbari foarte lente in ceea ce priveste desfiintarea sistemului de conducere centralizat.

1ASPECTE SI CONSTRANGERI STRUCTURALE.

Exista o agenda completa pentru dezvoltarea economica, sociala, politica si a cadrului legal in Romania in vederea aderarii. Guvernul Romaniei va determina prioritatile, strategia si timpul de impementare. Trebuie cultivata mobilizarea sprijinului la nivelul intregii tari. Trebuie sa existe determinare in respectarea urmatoarelor principii care asigura dezvoltarea pe termen lung:

urmarirea stabilitatii macroeconomice si incurajarea competitiei in conditiile impuse de piata deschisa;

implicarea cetatenilor, asociatiilor si cercetatorilor in dezbateri publice privind diferite probleme si obtinerea de consens;

guvernare transparenta si implicarea mai mare a administratiei publice;

crearea unui mediu propice pentru initiativele locale atat in domeniul economic cit si social;

dezvoltarea de infrastructuri adecvate in vederea unei dezvoltari economice echilibrate pe tot cuprinsul tarii.