Economia de schimb - forma universala de organizare si functionare a economiilor contemporane

Economia de piata contemporana

1. Economia de schimb - forma universala de organizare si functionare a economiilor contemporane

Existenta si dezvoltarea societatii sunt conditionate de satisfacerea nevoilor, fie prin autoconsum (productie proprie), fie apeland la produsele altora prin intermediul schimbului.

Autoconsumul desemneaza procesul de folosire a rezultatelor proprii pentru satisfacerea nevoilor si poate fi un autoconsum final sau unul intermediar.

Schimbul inseamna instrainarea rezultatelor proprii activitatii, primind in compensatie alte bunuri ce sunt necesare, inclusiv moneda.

Celor doua modalitati de satisfacere a nevoilor le corespund doua forme diferite de organizare si desfasurare a activitatii economice: economia naturala (autarhica) si economia de schimb (de marfuri, de schimb monetar).

Cele doua forme, respectiv economia naturala si economia de schimb au coexistat si s-au interconditionat.

A. Caracteristici ale economiei naturale (autarhice) in forma sa initiala

a)      dominatia activitatii agricole (cultura plantelor si cresterea animalelor);

b)      randamente economice scazute;

c)      caracter inchis, orientata spre autoconsum;

d)      ponderea scazuta a schimbului;

e)      pamantul si munca sunt principalii factori de productie; etc.

Aceasta forma de economie a fost predominanta pana la prima revolutie industriala (prima parte a secolului al XIX-lea).

B. Caracteristici generale ale economiei de schimb

a)      specializarea agentilor economici in obtinerea anumitor bunuri;

b)      autonomia si independenta agentilor economici;

c)      bunurile produse imbraca forma de marfa;

d)      monetizarea economiei;

e)      legaturile economice dintre agenti se desfasoara sub forma tranzactiilor bilaterale;

f)       activitatea economica graviteaza in jurul pietei.

a)      Specializarea agentilor economici

Spre deosebire de producatorul universal, caracteristic economiei naturale, economia de schimb are la baza diviziunea sociala a muncii care genereaza agenti economici specializati: pe profesii (ocupatii), pe ramuri (activitati) si in profil teritorial (zonal).

Specializarea are la baza interesul economic, avantajul obtinut dintr-o activitate in raport cu alta. Deciziile de specializare se intemeiaza pe teoria avantajului comparativ care poate fi:

relativ, daca un agent economic obtine un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic in raport cu ceilalti;

absolut, daca un subiect economic produce o anumita cantitate de bunuri cu mai putine resurse in raport cu altii.

Exemplu:

Se considera trei producatori - A, B, C - ce dispun de resursele RA, RB, RC egale ca marime si indice ca masura.

Datorita unor abilitati, fiecare din cei trei producatoare ar putea obtine bunurile x si y dupa cum urmeaza:

A 10 x sau 5 y

B 4 x sau 4 y sau alte combinatii

C 2 x sau 3 y

Din datele de mai sus rezulta ca producatorul A detine un avantaj absolut in raport cu ceilalti.

Sistemul real al economiei cu piata concurentiala si tipuri ale acesteia

In sens modern, economia de piata se defineste ca fiind o economie a carei functionare se realizeaza prin mecanismele pietei libere, bazata pe proprietate privata fara existenta unor actiuni restrictive ale statului in domeniile productiei, repartitiei, schimbului, consumului, preturilor si circulatiei monetare.

In realitate nu exista un sistem pur ci mai degraba un sistem economic cu piata libera, cu implicarea statului in economie.

O economie nationala poate fi considerata ca economie cu piata concurentiala daca include urmatoarele elemente structurale si mecanisme de reglare:

a)      Pluralismul formelor de proprietate, in cadrul carora predomina cea particulara;

b)      Economia este descentralizata;

c)      Piata concurentiala este regulatorul principal al activitatii economice. Exista un sistem de piete. Piata transmite ce, cat, cum si pentru cine se produce etc.;

d)      Preturile se formeaza liber;

e)      Concurenta este loiala, conform reglementarilor legale, pe toate categoriile de piata;

f)       Sistemul financiar - bancar este ramificat, modern; etc.

Sistemul real al economiei de piata se prezinta intr-o mare diversitate de situatii, adecvate diferitelor niveluri de dezvoltare.

Putem vorbi despre mai multe modele economice de piata reala. Potrivit lui Michel Albert in lucrarea sa "Capitalism contra capitalism", in sistemul capitalist s-au diferentiat doua mari modele: modelul neoamerican si modelul renan.

Modelul neoamerican este specific pentru SUA, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, noile tari industrializate din Asia etc.

Acest model prezinta urmatoarele trasaturi:

sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil;

piata are un rol determinant in circulatia bunurilor;

fiscalitatea si implicarea directa a statului in activitatea economica sunt reduse;

piata financiara, in primul rand bursa au un rol decisiv, de barometru al activitatii economice;

clasa mijlocie este relativ redusa (50% in SUA);

un sistem de invatamant elitist;

politici economice si sistem de valori care incurajeaza consumul;

baza politicii economice o constituie stimularea ofertei, iar in deciziile adoptate predomina reusita individuala si obtinerea unui maxim de profit pe termen scurt;

intreprinderea este privita un bun comercial ca orice altul;

problema protectiei sociale este o chestiune individuala sau cel mult de caritate (exceptie Marea Britanie) etc.

Modelul renan este specific pentru tari ca Germania, Japonia, Olanda, Suedia, Austria etc.

Modelul prezinta urmatoarele trasaturi:

politica economica incurajeaza economisirea si redistribuirea de venituri;

fiscalitatea directa predomina in fata celei indirecte;

sunt impozitate atat veniturile cat si capitalul;

exista o redistribuire ampla zonala a veniturilor, pentru a se reduce decalajele intre diferitele zone ale tarii;

sistemul bancar este puternic articulat cu firmele, fiind apt sa asigure finantarea firmelor pe termen lung;

nivelul salariilor depinde atat de conditiile pietei cat si de vechime, pregatire profesionala etc.;

sistemul de invatamant este mai egalitar;

sindicatele sunt puternice, cu lideri deosebit de competenti;

societatea se bazeaza pe egalitate si echitate sociala in corelatie cu criteriile de eficienta;

securitatea economica din partea statului este deosebit de ridicata fata de unele riscuri cum sunt: boala, somaj, dezechilibre familiale; sistemul de pensii si alocatii familiale este de asemenea foarte avantajos;

in cazul in care inegalitatile dintre indivizi nu se mentin in limite rationale, intra in functie parghiile redistributive de prelevare si transfer de venituri;

accentul se pune pe clasa de mijloc (75% in Germania, 80% in Elvetia, 89% in Japonia).

Alte variante ale economiei de piata, din multitudinea opiniilor exprimate ar fi de exemplu: economia de piata clasica si neoclasica.

Dupa alte pareri se pot identifica: tipul anglo - saxon, tipul vest - european, tipul nordic, economia sociala de piata etc.