FORME DE AUDIT FINANCIAR

FORME DE AUDIT FINANCIAR

In literatura de specialitate se disting mai multe tipuri fundamentale de audit.

A.               In functie de modul de organizare a activitatii de audit se definesc tipurile de audit - intern si extern.

Auditul intern reprezinta o evaluare sau o monitorizare organizata de catre conducerea unei entitati sub forma unui serviciu privind examinarea sistemelor proprii de contabilitate si de control intern.

Auditul intern este, in fapt, o activitate independenta de asigurare obiectiva si consultativa destinata sa adauge valoare si sa antreneze imbunatatirea    activitatii unui organism, pe care il sustine in indeplinirea obiectivelor, printr-o abordare sistematica si orodnata a evaluarii si cresterii eficacitatii preoceselor de gestionare a riscului de control si de conducere.

Ca activitate independenta, auditul intern se refera atat la independenta functiei de audit intern in raport cu activitatile auditate, cat si la obiectivitatea auditorilor interni. Astfel, statutul organizatoric al functie de audit intern trebuie sa fie de natura a permite indeplinirea independenta a responsabilitatilor sale de audit. Obiectivitatea se refera la atitudinea de independenta a rationamentului pe care auditorii interni trebuie sa-l mentina in desfasurarea auditurilor.

Ca activitate de asigurare obiectiva si consultativa, destinata sa adauge valoare si sa antreneze imbunatatirea activitatii unui organism, auditul intern costituie o activitate de estimare stabilita in cadrul unui organism ca o functie a acestuia.

Rolul primordial al auditului intern este de a acorda asistenta personalului organismului auditat la indeplinirea responsabilitatilor oferind asigurarea ca politicile, procedurile si controalele efectuate in scopul evitarii erorilor umane si combaterii fraudelor sau actiunilor gresite, actioneaza eficient.

Astfel, auditorii interni sunt raspunzatori in fata conducerii, in general, si fata de cei care raspund direct de functia de audit intern, in special.

Auditorii interni procedeaza la evaluarea riscurilor si analiza operatiunilor si veriicarilor efectuate, astfel incat, pornind de la rezultatele auditului realizat sa furnizeze analize obiective, sugestii si recomandari. Totodata conducerea entitatii asigura orientarea generala adecvata sferei de cuprindere si activitatilor care urmeaza a fi supuse auditarii.

Auditul extern este efectuat de un profesoinist independent si raspunde nevoilor tertilor si entitatii auditate in ceea ce priveste: gradul de incredere care poate fi acordat tranzactiilor si situatiilor financiare ale acestuia (auditul de atestare financiara); respectarea reglementarilor legale, statutelor, regulamentelor si deciziilor manageriale (auditul conformitatii sau legalitatii); respectarea principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii in activitatea desfasurata (auditul performantei).

Denumit si audit independent, este efectuat pe o baza contractuala de catre expertii contabili - auditori independenti. Auditorii independenti (auditorii externi), fie persoane fizice, fie persoane juridice (cabinete de audit, de expertiza contabila etc.), nu sunt angajati permanenti ai entitatilor, ale caror declaratii, situatii financiare sau de alta natura sunt auditate, chiar daca primesc o renumerare pentru serviciile prestate. Ei ofera servicii de audit pe baza unor contracte de prestari servicii. In Romania, aceasta forma de audit se mai intalneste si sub denumirea de audit contractual.

Cu toate ca auditul independent sau contractual cuprinde o gama larga de servicii, in mod frecvent, auditorul este contactat de o entitate patrimoniala pentru a audita situatiile financiare de sinteza pe care aceasta le elaboreaza. Chiar daca tehnic vorbind, auditorul este angajat de conducerea unitatii auditate (conducerea fiind cea abilitata sa incheie orice fel de contracte in numele entitatii respective), raportul de audit este adresat tuturor utilizatorilor interesati si in mod special actionarilor firmei.

Auditul extern este independent de managementul entitatii atat sub aspectul aprecierilor externe, cat si al atitudinii generale fata de audit.

Auditul extern are in cele mai multe cazuri sarcina de a examina si raporta asupra eficacitatii auditului intern.

B.           Pe baza momentului in care se efectueaza auditul se desfasoara - auditul preventiv si auidtul ulterior.

Auditul preventiv se defineste ca o examinare a operatiunilor administrative sau financiare anterior desfasurarii lor efective, avand avantajul de a putea preveni perjudiciul inainte ca acesta sa apara. Totusi, el are dezavantajul de a genera un volum excesiv, precum si faptul ca responsabilitatea stabilita pe baza dreptului public nu este clar definita.

Auditul ulterior se defineste ca o examinare a operatiunilor administrative sau financiare dupa desfasurarea lor. El poate duce la recuperarea pagubelor si poate preveni repetarea erorilor prin stabilirea responsabilitatilor celor vinovati.

Auditul preventiv si auditul ulterior reprezinta apanjul exclusiv al unor institutii supreme de audit si este reglementat in mod expres prin legile proprii de organizare si functionare.

C.           Din punct de vedere al obiectivului si ariei de aplicabilitate a auditului exista:

Auditul conformitatii;

Audit de testare financiara;

Auditul performantei.

Auditul conformitatii (legalitatii). Este audit de testare a responsabilitatii financiare a entitatilor. Presupune examinarea si evaluarea inregistrarilor financiare si exprimarea opiniilor asupra situatiilor financiare si consta in:

atestarea responsabilitatii financiare a administratiei guvernamentale in ansamblu;

auditul sistemelor si tranzactiilor financiare, cuprinzand evaluarea conformitatii cu statutele si reglementarile in vigoare;

auditul controlului intern si al functiilor acestuia;

auditul onestitatii si al caracterului adecvat in legatura cu deciziile aministrative luate in cadrul entitatii auditate.

Auditul de atestare financiara. De multa vreme, auditorilor din sectorul public li se cere sa-si exprime opinia asupra rapoartelor financiare ale guvernului.

De asemenea, in sectorul privat, un auditor independent poate furniza, prin rapoarte de auditor credibilitate asupra situatiilor financiare, atestand sau nu daca declaratiile financiare perzinta corect situatia financiara si tranzactiile entitatii.

In practica, de cele mai multe ori, auditul de conformitate si de atestare financiara se deruleaza concomitent si se numeste audit de regularitate sau audit legislativ.

Unele Institutii Supreme de Audit folosesc pentru auditul conformitatii si auditul de atestare financiara termenul generic de audit financiar.

Auditul performantei. Prin auditul performantei se urmareste "daca banii publici au fost bine cheltuiti". Auditul prformantei este definit ca un audit al eficientei si eficacitatii politicii guvernului in utilizarea banilor publici. Rezulta ca auditul performantei examineaza masurile intreprinse de entitatile auditate pe linia respectarii principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii si rezultatele obtinute in atingerea indicatorilor de performanta (Curtea de Conturi a Olandei).

Auditul performantei consta in economicitatea, efcienta si eficacitatea si acopera: activitati economice si administrative urmarind principii si practici de management; eficienta resurselor umane, financiare inclusiv examinarea sistemului de informare asupra indicatiilor de performanta si procedurile urmate de entitatile auditate; eficienta si performata in legatura cu atingerea obiectivelor entitatii auditate, precum si impactul efectiv al activitatilor comparativ impactul dorit. (Standardele de audit emise de Comitetul de Standardizare al INTOSAI).

In literatura de specialitate se vorbeste de auditul comprehensiv sau auditul integral care se realizeaza atunci cand auditul conformitatii si auditul de atestare financiara sunt combinate cu auditul performantei. O tendinta recenta a auditului este de a deplasa analiza din cadrul acestuia de la procese la rezultate. Aceasta abordare urmareste "daca activitatea a condus la rezultate programate".