FUNDAMENTELE ECONOMIEI MONDIALE

FUNDAMENTELE ECONOMIEI MONDIALE

Introducere

Acest capitol abordeaza aspectele conceptuale ale economiei mondiale pentru intelegerea tendintelor pe plan mondial a fenomenelor si proceselor economice.

Activitatea la nivel microeconomic este conditionata de fenomene si procese ce au loc la nivel mondoeconomic. Cunoasterea caracteristicilor mediului economic international, a principalelor tendinte ale pietei mondiale reprezinta conditia sine qua non a succesului in afaceri.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea sa:

- definiti si sa intelegeti conceptul de "economie mondiala";

- analizati componentele economiei mondiale;

- intelegeti interdependentele intre statele lumii;

- identificati tendinte ale economiei mondiale;

Cuvinte cheie

Principalele cuvinte cheie ale acestui capitol sunt: microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie, diviziunea internationala a muncii, piata mondiala, fluxuri economice, circuit economic mondial, scenariu.

Economia de piata (nationala) a unei tari nu poate fi viabila, nu poate exista decat in legatura cu economia de piata a altor tari.

Orice tara, oricat de dezvoltata ar fi ea, nu se poate izola de restul lumii rezolvandu-si singura problemele cu care se confrunta si refuzand sa ia in calcul contextul international.

Conceptul de "economie mondiala" - desemneaza ansamblul economiilor nationale ale statelor lumii privite in interdependenta complexa si contradictorie a legaturilor economice dintre ele (legaturi stabilite pe planul comertului exterior, cooperarii in productie, prestarilor de servicii, a relatiilor valutar-financiare, in stiinta si tehnologie etc).

Economia mondiala este o ramura relativ noua a stiintei economice ce studiaza legitatile schimbului reciproc de activitati la scara mondoeconomica si conditiile internationale ale reproductiei.

Primele studii cu caracter mondoeconomic apartin reprezentantilor scolii clasice burgheze, David Ricardo si Adam Smith - teoreticieni ai problemelor precum: comertul international, formarea preturilor externe, diviziunea internationala a muncii. Mai apoi, John Stuart Mill (1844) dezvolta teorii cu privire la preturile internationale si schimburile intre tari.

Marx si Engels vorbesc despre "interdependenta universala a natiunilor", dezvoltand teorii asupra legii valorii pe piata mondiala si diviziunii internationale a muncii.

Economia mondiala este determinata de procesele care au loc pe plan intern si de gradul in care fiecare economie nationala participa la ansamblul relatiilor internationale prin specializare in cadrul diviziunii internationale a muncii.

Elementul cheie al economiei mondiale ramane asadar economia nationala. Economiile nationale sunt agenti ai vietii economice internationale alaturi de organismele si societatile transnationale, agenti ce se manifesta prin intermediul fluxurilor comerciale, tehnologice, financiare alaturi de institutiile ce asigura ordinea internationala.

La formarea si consolidarea economiei mondiale au contribuit o serie de factori economici si politici impulsionati de marile descoperiri geografice (sec. XV-XVI).

Cei mai multi teoreticieni sustin ca economia mondiala s-a conturat la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea ca urmare a formarii statelor independente si generalizarii primei revolutii industriale.

La o economie mondiala unitara s-a ajuns printr-un proces indelungat, dar accelerat in perioada postbelica de rolul institutiilor si organismelor internationale in negocierea problemelor de natura economica si politica si in stabilirea principiilor ce trebuie sa guverneze legaturile dintre statele lumii.

Asadar, principalele componente ale economiei mondiale sunt:

- diviziunea internationala a muncii;

- economiile nationale;

- piata mondiala;

- relatiile economice internationale;

- organismele si societatile transnationale.

Economia mondiala se bazeaza pe un sistem amplu de interdependente economice internationale in cadrul caruia interesele si problemele economiilor nationale se intrepatrund.

Interdependentele economice internationale reprezinta, de fapt, relatiile de cooperare reciproc avantajoase intre state suverane, bazate pe principiile dreptului international, pentru progresul fiecarei economii nationale.

Un aspect esential al situatiei specifice in care se afla economia mondiala contemporana il constituie asimetria profunda dintre nivelurile de dezvoltare ale statelor, ceea ce influenteaza in mare masura interdependentele economice internationale. Astfel se obtin decalaje adanci intre tari atat in ceea ce priveste PNB pe locuitor, cat si intre nivelurile de productivitate a muncii sociale.

In ultimele decenii au avut loc schimbari si in ceea ce priveste centrele de putere economica. Au disparut sau si-au pierdut din importanta, unele dintre acestea, in schimb, au aparut si au tendinta sa se dezvolte altele ca urmare a evolutiei PIB/locuitor si a productivitatii muncii, a evolutiei preturilor la sursele de energie primara, in special la petrol, a cresterii sau scaderii dobanzilor la creditele acordate diferitelor tari, etc.

Diviziunea internationala a muncii

Baza obiectiva a interdependentelor o reprezinta diviziunea internationala a muncii. Aceasta determina relatiile care se stabilesc intre statele lumii in procesul dezvoltarii productiei si comertului mondial, precum si locul si rolul fiecarui stat in circuitul mondial al valorilor materiale.

Intr-o acceptiune generala, specializarea internationala a unei tari reprezinta procesul de adaptare a potentialului economic national al economiei sale de piata la cerintele pietei mondiale.

Principalii factori care determina specializarea internationala a unei economii nationale sunt:

. conditiile naturale care pot favoriza un anumit gen de activitate;

. marimea teritoriului si a populatiei, fiecare tara avand un anumit potential de resurse naturale si umane si, implicit, posibilitati diferite de specializare a productiei;

. nivelul aparatului de productie si gradul sau de diversificare care se refera la calificarea fortei de munca, disponibilitatile de capital, organizarea activitatilor productive, etc;

. traditiile economice care pot favoriza sau defavoriza specializarea in productia de un anumit fel;

. factorii extraeconomici cum sunt: razboaiele, asuprirea coloniala, mentinerea unor puternice ramasite feudale sau a unor mentalitati anacronice, etc.

Perioada actuala este marcata de o tendinta generala de crestere a dependentei statelor de piata externa, de accentuare a interdependentelor intre tarile lumii, reflectata in cresterea ponderii exportului in productia mondiala, datorita:

a) existentei unei tendinte de restructurare a diviziunii internationale a muncii, de afirmare a tarilor in curs de dezvoltare pe piata produselor manufacturate;

b) aparitiei unei noi structuri in diviziunea internationala a muncii, tarile dezvoltate specializandu-se in domeniile tehnicii moderne si ultramoderne, in timp ce tarile in curs de dezvoltare devin producatoare si furnizoare de produse industriale de baza si clasice;

c) reorientarii tarilor dezvoltate spre produsele de baza, pentru stabilirea corelatiei intre industria prelucratoare si cea extractiva;

d) regruparii tarilor in curs de dezvoltare, ceea ce va duce la aparitia unei noi structuri a diviziunii internationale a muncii;

e) conturarii unui proces complex si contradictoriu de adaptare a diviziunii mondiale a muncii la noile conditii de acces la resursele naturale, in deosebi la combustibili, la modificarea radicala a raportului de schimb intre principalele categorii de produse care fac obiectul comertului international.

Circuitul economic mondial si formarea pietei mondiale

Toate tipurile de legaturi economice intre state poarta denumirea de fluxuri economice internationale. In literatura de specialitate, prin flux economic international se defineste miscarea unor valori materiale, banesti sau spirituale de la o tara la alta. In fiecare etapa de dezvoltare, fluxurile internationale au trasaturi specifice deoarece sunt influentate de factori tehnico-economici si extraeconomici, a caror actiune se exercita imediat sau in perspectiva.

Totalitatea fluxurilor economice internationale, privite in stransa lor interdependenta, formeaza circuitul economic mondial care exprima legaturile existente intre anumite forme ale schimbului reciproc de activitati dintre diverse

economii nationale. Circuitul economic mondial include pe langa sfera circulatiei si sfera productiei, cercetarii stiintifice, cooperarii tehnico-stiintifice, etc.

Evolutia si formele de manifestare ale circuitului economic international depind, in principal, de trei factori, si anume:

- gradul de dezvoltare a economiilor nationale;

- gradul de adancire a diviziunii mondiale a muncii;

- stadiul in care se afla si directiile in care evolueaza relatiile politice internationale care pot stimula sau frana diferitele fluxuri economice internationale.

Analiza evolutiei circuitului economic mondial releva faptul ca rolul principal in fluxurile internationale de capital l-a jucat economia reala adica fluxurile de marfuri si servicii.

O problema deosebita a racordarii economiilor nationale la fluxurile economice mondiale o constituie migratia internationala a fortei de munca, adica trecerea fortei de munca dintr-o tara in alta in vederea desfasurarii unor activitati economice in urma carora indivizii-participanti sunt redistribuiti de persoane fizice, juridice sau de organisme internationale. Migratia internationala a fortei de munca este strans legata de fluxurile internationale de capital, de tendinta de concentrare a acesteia in tarile dezvoltate.

Formarea economiei mondiale s-a datorat in mare masura dezvoltarii pietei mondiale. Piata mondiala reprezinta cadrul de desfasurare al relatiilor de schimb intre diferite state, firme nationale si/sau multinationale.

Pe piata mondiala, in functie de tipul de marfuri, se stabilesc mai multe categorii de preturi, astfel:

. Pretul producatorului - fixat de principalii producatori la care se aliniaza si ceilalti;

. Preturile de negociere - sunt cele fixate pentru produsele care nu sunt standardizate, iar numarul producatorilor si consumatorilor este redus;

. Preturile antecalculate si preturile din contractele pe termen - sunt determinate in functie de ritmul livrarii marfii;

. Preturile pentru vanzarile la licitatie - sunt cele stabilite in functie de calitatea marfurilor;

. Preturile practicate pe pietele neorganizate - sunt, in general, cele pentru materiile prime agricole si pentru anumite resurse secundare refolosibile.

Interdependentele dintre economiile nationale in sfera circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului, fortei de munca sunt reflectate de relatiile economice internationale. Acestea (REI) se desfasoara intr-un cadru economic si juridic bine determinat.

Istoria omenirii cunoaste relatii internationale caracterizate fie:

a) prin dependenta unor state de altele;

b) prin respect reciproc si colaborare.

In ultimele decenii, desi diferentiat de la o zona la alta, de la o tara la alta, asistam la tendinta de accentuare a interdependentelor internationale, la cresterea rolului REI in dezvoltarea sau infranarea dezvoltarii economiilor nationale si implicit a celei mondiale.

² S. Dumitrescu, A. Bal - "Economie mondiala" Editura Economica, Bucuresti, 1999

Tendinte ale economiei mondiale

Economia mondiala este neomogena. Statele-natiuni difera nu numai ca marime si potential economic, ci si ca nivel de dezvoltare. Asistam asadar la o "unitate in diversitate". In calitate de sistem, economia mondiala presupune un echilibru, o stare de stabilitate. Dificultatile unei anumite zone a globului se resimt asupra tuturor statelor lumii (ex. crizele energetice, alimentare etc).

O serie de factori actioneaza in sensul dezechilibrului si al dezordinii in economia mondiala. Acesti factori sunt:

. dezvoltarea inegala a economiilor nationale si adancirea decalajelor intre tarile bogate si cele sarace;

. masurile luate de unele monopoluri sau state dezvoltate in dorinta de a domina piata mondiala;

. datoria externa a tarilor in curs de dezvoltare;

. cresterea protectionismului ce va agrava problema datoriilor externe;

. transnationalitatea si integrarea economica interstatala.

Echilibrul economic mondial are un caracter relativ. El se manifesta ca o tendinta de concordanta intre elementele sistemului, reprezentand o stare ideala . Echilibrul economic mondial are un caracter dinamic si fiecare noua stare de echilibru reprezinta o calitate superioara in raport cu cea precedenta.

Un concept modern este "noua ordine economica mondiala" (OEM) ce semnifica modul de dispunere in timp si spatiu a elementelor economiei mondiale. Aceasta noua ordine este determinata de raportul de forte existent pe plan mondial, fiind o emanatie a modului in care se dezvolta economiile nationale. OEM este un model neformalizat al economiei mondiale si este concret istorica.

Economia mondiala este asadar un sistem inchegat, interdependent ale carui componente (economiile nationale, organismele internationale, societatile transnationale) se manifesta prin intermediul fluxurilor comerciale, financiare, tehnologice, investitionale.

In acceptiunea profesorului Ioan Bari (ASE) principalele trasaturi si tendinte ale economiei mondiale la inceput de mileniu III sunt:

. Tarile avansate trec din sfera geopolitica in era geoeconomica. Aceasta presupune: gradul de dezvoltare si nivelul de trai depind de gradul de stapanire a noilor tehnologii (cunostinte) si nu mai depind de abundenta resurselor de materii prime si energie;

. Era capitalista a intrat in alt stadiu al evolutiei sale, bazat pe prelucrarea si transmiterea datelor. In triada Japonia - SUA - UE procesul de trecere la economia informationala se afla intr-un stadiu avansat;

. Componenta ecologica a dezvoltarii capata o importanta din ce in ce mai mare. Economia ecologica presupune echilibru intre cresterea populatiei si resursele disponibile, protejand conditiile de mediu;

. Transnationalitatea este pe cale de a deveni vectorul major al integrarii economiei mondiale;

. Intrarea in etapa productiei de masa executate la comanda clientului.

³ Primul raport s-a intitulat "Limitele cresterii", al doilea "Omenirea la raspantie", urmand apoi - "Refacerea ordinii internationale", "Orizontul fara limite ale invatarii", "Revolutia descultilor" etc.

Institutii privind cercetarea economiei mondiale

Clubul de la Roma - aparut in 1968 reuneste 100 de specialisti in analize macroeconomice din 53 de tari. Membrii sai sunt reprezentanti ai unei mari diversitati de culturi, ideologii, profesii si sunt uniti de grija comuna pentru viitorul omenirii. Desi este organizatie guvernamentala, se distinge printr-o absenta aproape totala de formalism. Nu are practic sediu, buget sau structura. Din 1972 Clubul a publicat 18 rapoarte referitoare la subiecte foarte variate ale caror concluzii au adus o contributie utila la cercetarea pe termen lung a perspectivelor economiei mondiale.

Clubul si-a ales drept prima tema "Impasul omenirii". De la inceput, gandirea Clubului a fost condusa de trei scheme conceptuale legate intre ele:

- Prima consta in adoptarea unei abordari globale a marilor si complexelor probleme ale lumii;

- A doua consta in concentrarea de probleme, politici si optiuni intr-o perspectiva pe termen lung;

- A treia consta in a incerca o mai profunda intelegere a interactiunilor care apar in multimea problemelor contemporane: politice, economice, sociale, culturale, psihologice, tehnologice, ecologice, pentru care Clubul de la Roma a adoptat termenul de "problematica mondiala".

Problematica mondiala a devenit oarecum emblema Clubului, fiind definita ca multimea dezordonata de dificultati si probleme care, impletindu-se si interactionand, formeaza impasul in care se gaseste omenirea.

Prima carte, "Limitele cresterii", a aparut in 1972 ca un raport catre Clubul de la Roma. Studiul, solicitat de catre Club, a fost intreprins de o echipa internationala de profesori si cercetatori folosind metodologia dinamicii sistemelor a lui Jay Forrester. Raportul si controversa pe care el a generat-o imediat au dat Clubului de la Roma o notorietate mondiala. Raportul s-a vandut in circa zece milioane de exemplare, in peste treizeci de limbi si a avut un impact politic considerabil.

Aceasta lucrare a avut ca scop principal stimularea unei mari dezbateri, in intreaga lume, asupra cresterii si a societatii, precum si constientizarea interactiunilor dintre elementele problematicii. Autorii au avertizat asupra consecintelor continuarii orbesti a cresterii in toate directiile in tarile industrializate, a epuizarii bazei mondiale de resurse, a deteriorarii mediului si a predominarii valorilor materiale in societate.

Al doilea raport, "Omenirea la raspantie", al profesorilor Pestel si Masarovic a reprezentat si un model pe computer al cresterii, insa aplicat la situatii regionale. Cuprindea si un serios avertisment in legatura cu pretul ridicat, in bani si suferinta umana, care ar trebui platit in cazul in care s-ar amana masurile necesare.

In 1992 Clubul editeaza nu un raport ci o lucrare adresata cititorilor din diferite tari, lucrare care se vrea un tablou al problematicii mondiale contemporane. Ea se intituleaza "Prima revolutie globala - o strategie pentru supravietuirea lumii" si este semnata de Alexander King si Bertrand Schneider.

Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma, infiintata in 1993, a sprijinit aparitia acestei lucrari in tara noastra.

Asa cum stim, lumea de azi este amenintata de: conflicte militare, distrugerea resurselor naturale ale planetei, saracie, foamete. Toate aceste

scenariu - o succesiune de evenimente posibile si de optiuni socio-politice

amenintari de dimensiuni globale depasesc capacitatea de actiune a guvernelor luate separat. Este necesar "sa gandim global si sa actionam local" - se exprima reprezentantii Clubului de la Roma. Intruniti in 1991 la Punta del Este (Uruguay), in 1992 la Kuala Lumpur (Malayezia) si in 1993 la Hanovra, membrii Clubului au expus problemele specifice si evolutia situatiei politico-economice din America Latina, Asia si Europa.

La Paris a fost creat "Institutul pentru problemele unei noi ordini economice internationale" sub egida caruia au aparut lucrarile: "Sfidarea americana" si "Sfidarea mondiala".

ONU prin ECOSOC examineaza in fiecare an situatia economiei mondiale publicand o serie de lucrari fundamentate pe o analiza statistica riguroasa, cum ar fi de exemplu "Conjunctura economiei mondiale".

Metodologia de studiu a economiei mondiale

Cercetarea economiei mondiale presupune in primul rand o evaluare a eforturilor nationale de dezvoltare (valorificarea resurselor naturale, forta de munca, inzestrarea tehnico-stiintifica, aportul la circuitul economic mondial etc).

O alta metoda este cea a comparatiilor internationale.

O a treia metoda o reprezinta cercetarea viitorului utilizand "modelele globale". Acestea ofera un raspuns la multiplele probleme ce framanta azi omenirea si cum trebuie actionat pentru a indeparta unele dezechilibre cu urmari nefaste pentru bunul mers al societatii umane.

De asemenea scenariile ce cuprind un anumit numar de ipoteze pe baza carora se formuleaza alternativa de dezvoltare constituie metode des utilizate de catre gruparile de analisti.

In investigarea conjuncturii pietelor externe pot fi folosite urmatoarele metode:

. ancheta de conjunctura;

. testul conjunctural;

. metoda balantelor;

. corelarea indicatorilor.

Ca tipuri de indicatori pot fi utilizati:

- indicatorii de dinamica (ritmuri de crestere);

- indicatorii de nivel economic (PNB, consum/locuitor, productie, etc);

- indicatorii de structura (ponderea diferitelor ramuri in PIB);

- indicatorii de potential economic (volumul investitiilor, populatia activa, etc);

- indicatorii tehnico-calitativi si de eficienta (eficienta comertului exterior, cheltuieli materiale pe unitatea de produs).

Teme de reflectie

1) Influenta unor fenomene si procese ce au loc la nivel mondoeconomic asupra activitatii la nivel microeconomic;

2) Specializarea internationala a unei economii nationale - exemplificare pe domenii de activitate;

3) Tendinte ale economiei mondiale.

Intrebari de autoevaluare

1) Care sunt principalele componente ale economiei mondiale?

2) Ce este diviziunea internationala a muncii?

3) Ce este circuitul economic mondial?

4) Care este rolul Clubului de la Roma?