TIPURI DE PIETE SI MECANISMELE DE FORMARE A PRETULUI

TIPURI DE PIETE SI MECANISMELE DE FORMARE A PRETULUI

1 Concurenta - continut si functii

Concurenta reprezinta calea de satisfacere a intereselor tuturor participantilor la viata economica, fiind considerata "mana invizibila" care ii determina pe agentii economici:

- sa produca si sa vanda ceea ce este cerut de consumatori in conditiile cele mai favorabile si la costuri cat mai reduse;

- sa satisfaca interesele tuturor participantilor la activitatea economica;

- sa obtina profituri cat mai mari si pozitii avantajoase pe piata;

- sa-si manifeste libera initiativa printr-o serie de actiuni si strategii.

Concurenta reprezinta rivalitatea ce se naste pe piata, intre agentii economici producatori de bunuri si servicii pentru atragerea clientilor prin calitatea mai buna a produselor, prin preturi atractive, prin vanzarea de produse dorite si cerute de consumatori.

In functie de instrumentele luptei de concurenta, care pot fi de natura economica si extraeconomica, concurenta poate fi:

1. loiala sau corecta care se desfasoara conform reglementarilor legale prin folosirea fara discriminare de catre vanzator a instrumentelor economice de lupta concurentiala, care sunt:

o mentinerea sau reducerea costurilor si ridicarea calitatii produselor;

o scaderea preturilor de vanzare pe piata;

o introducerea in fabricatie si lansarea pe piata a unor produse noi, care sa atraga clientii;

o acordarea unor avantaje suplimentare clientilor (servicii post-vanzare, termene de garantie, credite etc.);

o informarea consumatorilor asupra caracteristicilor produselor proprii;

o puterea economica a fiecarui participant (randamentul factorilor de productie utilizati, marimea capitalului firmei, volumul si calitatea resurselor folosite etc.);

o sponsorizarea unor actiuni cu caracter social, cultural, sportiv, emisiuni radio-TV etc.

2. neloiala - bazata pe utilizarea unor practici si metode de vanzare aflate in discordanta cu normele si reglementarile comerciale in vigoare utilizand instrumentele extraeconomice incorecte, ilegale pentru a patrunde pe piata si a obtine avantaje suplimentare in raport cu ceilalti concurenti, astfel:

o specularea unor situatii critice (razboaie, crize, economice, calamitati);

      o crearea de situatii artificiale pe piata diferitelor bunuri folosite in scopuri speculative;

      o discreditarea activitatii adversarilor sau produselor unor firme concurente;

      o violarea secretelor tehnologice, comerciale si bancare ale firmelor concurente;

      o trafic de influenta, mita, santaj;

      o presiuni morale uneori chiar politice asupra firmelor concurente;

      o evaziune fiscala, stimulente acordate clientilor etc.

3. perfecta - cand se exercita intre un numar teoretic nelimitat de producatori si consumatori, cumparatorul avand o mare libertate de alegere;

4. imperfecta - apare in situatia in care fie producatorii fie cumparatorii sunt in numar mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor.

In economia de piata, concurensa prin functiile ei generale, indeplinelste un rol important in economie, stimuland progresul economic, rol ce se reflecta in efectele ei pozitive:

- ofera tuturor participantilor la lupta concurentiala sanse egale de a obtine profituri convenabile, favorizandu-l pe cel eficient, abil si dezavantajandu-l pe cel ce nu se adapteaza exigentelor pietei;

- prin intermediul pietei si al parghiilor economice ale acesteia se pune in miscare intregul sistem de legaturi dintre agentii economici impunand acestora si consumatorilor legile obiective ale productiei, distributiei, circulatiei si consumatiei bunurilor economice;

- mentinerea preturilor de vanzare la un nivel real si reducerea costurilor de productie;

- cresterea productiei, diversificarea acestuia si ridicarea calitatii produselor;

- intretine interesul pentru cresterea eficientei economice determinand intreprinzatorii sa promoveze progresul tehnic, stimulandu-le initiativa, creativitatea;

- determina satisfacerea mai buna a nevoilor de consum ale populatiei.

Concurenta poate genera si aparitia unor efecte negative, ea nu poate solutiona de la sine problemele economiei de piata manifestandu-se ca un proces contradictoriu:

- genereaza confruntari neloiale intre competitori;

- sacrificarea intereselor unor consumatori, productia orientandu-se spre cei care isi permit sa cumpere, nefiind luate in calcul nevoile de consum ale celor cu venituri mici;

- reducerea costurilor se poate face sacrificand calitatea produselor sau cheltuielile pentru protectia mediului inconjurator.

2 Piata, mecanismele si legitatile ei

Economia de schimb constituie baza aparitiei, existentei si functionarii pietei care a avut o evolutie continua.

Functionarea corecta a pietei nu se poate realiza decat in economia concurentiala, care permite agentilor economici sa se confrunte liber pe piata, deciziile lor sa interactioneze, ea devenind institutia care mediaza aceste legaturi.

Notiunea de piata reflecta o realitate foarte complexa si nuantata in timp si spatiu, neexistand o definitie unanim acceptata a acesteia.

2.1 Piata: continut si functii

Piata poate fi definita ca fiind:

- locul de intalnire a ofertei vanzatorilor cu cererea cumparatorilor asociate cu capacitatea de cumparare a marfurilor oferite si convenabile pentru ei;

- gama de actiuni prin care cumparatorii si vanzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii, indiferent de locul unde se desfasoara.

Piata poate fi inteleasa in acceptiunea ei spatiala si economica.

In acceptiunea ei spatiala, piata este locul de intalnire al agentilor economici, vanzatori si cumparatori, care schimba intre ei bunuri sau servicii.

In acceptiunea ei economica, piata, sustine Michel Didier, apare ca o adevarata retea de comunicatii intre vanzatori si cumparatori, care se informeaza reciproc despre ceea ce au sau doresc sa cumpere, despre preturile cerute sau propuse pentru incheierea tranzactiilor.

Exista doua functii esentiale pe care piata le indeplineste si care sunt absolut necesare pentru reproductibilitatea sistemului economic:

1. Piata asigura contactul permanent dintre producatorii si consumatorii de marfuri, dintre oferta si cerere, dintre productie si consum atat la nivel microeconomic cat si macroeconomic, avand urmatoarele semnificatii:

- dinamica pietei reflecta schimbarile care se produc in sistemul trebuintelor economice ale societatii orientand activitatile de producere a bunurilor si serviciilor;

- jocul liber al cererii si ofertei determina modul in care agentii economici isi procura si utilizeaza resursele naturale, materiale, financiare si umane in cadrul pietei;

- sistemul propriu de pargii economice creat de piata duce la reglarea acesteia si a economiei nationale in ansamblu.

2. Piata are rolul de sistem de comunicatie a informatiilor necesare agentilor economici, in calitatea lor de producatori si consumatori.

Piata contemporana se prezinta ca o realitate complexa, formata dintr-un sistem de piete distincte, dar interdependente. Clasificarea formelor de piata se poate realiza dupa criterii diferite:

1. Dupa natura economica a bunurilor care constituie obiectul tranzactiilor:

a. piata satisfactorilor - a bunurilor sau serviciilor destinate consumului final;

b. piata prodfactorilor - care cuprinde:

􀂃 piata muncii,

􀂃 piata pamantului,

􀂃 piata capitalului,

􀂃 piata informatiei,

􀂃 piata resurselor naturale,

􀂃 piata de marketing,

􀂃 piata creatiei tehnice,

􀂃 piata serviciilor manageriale,

􀂃 piata monetara;

c. piata financiar-valutara- care cuprinde:

􀂃 piata financiara,

􀂃 piata schimburilor valutare.

a. piata reala - se tranzactioneaza bunurile reale existente pe piata in momentul tranzactiei;

b. piata fictiva - se tranzactioneaza titlurile de proprietate asupra bunurilor (bursa de marfuri si bursa de valori mobiliare).

a. piata la vedere - tranzactia se incheie si se finalizeaza in acelasi moment;

b. piata la termen - tranzactia se finalizeaza ulterior, dupa un termen convenit in momentul incheierii acesteia;

c. piata disponibila - sa livreze la dorinta consumatorului.

a. piata bunurilor omogene - uniforme;

b. piata bunurilor eterogene - diversificate.

a. piete locale;

b. piate zonale (regionale);

c. piete nationale;

d. piata mondiala - ca piata unica, indivizibila.

a. piata vanzatorului - specifica starii de absorbtie, cand cererea este mai mare decat oferta;

2. Dupa existenta sau inexistenta obiectelor tranzactionate distingem:

3. Dupa momentul incheierii si finalizarii tranzactiilor se disting:

4. Dupa gradul de diversificare a bunurilor tranzactionate se cunosc:

5. Dupa marimea spatiului in care se desfasoara schimburile economice:

6. Dupa modul in care se realizeaza raportul cerere-oferta se cunosc:

b. piata cumparatorului - specifica starii de presiune, cand oferta este mai mare decat cererea.

a. piata cu concurenta perfecta (pura);

b. piata cu concurenta imperfecta, care cuprinde:

􀂃 piata cu concurenta de monopol,

􀂃 piata cu concurenta de oligopol,

􀂃 piata cu concurenta de oligopson (monopson),

􀂃 piata cu concurenta monopolistica.

7. Dupa tipul de concurenta distingem:

Din tripla definire a pietei:

1. piata fiecarui bun si serviciu,

2. piata tuturor bunurilor si serviciilor,

3. piata ca mecanism care regleaza economia,

rezulta ca aceasta se manifesta ca un ansamblu de piete interdependente care formeaza sistemul de piete, caracterizat prin:

1) gradul de diversificare a obiectului vanzarii-cumpararii distingandu-se:

. bunuri omogene,

. bunuri eterogene;

2) numarul subiectilor participanti;

3) puterea economica a participantilor utilizandu-se termenii de:

. atomicitate - subiectii pietei au putere si importanta economica apropiate;

. molecularitate - participantii sunt mezoagenti economici cu puteri economice diferite;

4) gradul de cunoastere a mediului economic de catre agentii participanti la piata;

5) caracteristicile comportamentului de piata al agentilor economici, reflectate in atributele de libertate, mobilitate, fluiditate, initiativele subiectilor participanti la piata.

2.2 Pretul si echilibrul pietei

In sens general, pretul exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita pentru cumpararea unor bunuri materiale si servicii in cadrul tranzactiilor bilaterale de piata.

Pretul este determinat de piata si reprezinta suma de bani pe care o primeste vanzatorul unui bun economic de la cumparatorul acestuia.

Considerat ca o variabila independenta, cresterea sau scaderea pretului determina modificarea cererii si ofertei, in sens invers una fata de cealalta. Nivelul si dinamica cererii si ofertei pot determina modificari ale preturilor de piata astfel:

Din partea cererii, pretul va fi influentat de:

- utilitatea economoica pe care consumatorul o atribuie unui bun;

- veniturile de care dispune;

- preferintele sale;

- pretul aceluiasi obiect pe alte piete;

- pretul unor marfuri similare (bunuri substituibile).

Atunci cand cererea pentru un produs este mai mare decat oferta, pretul bunului respectiv creste ceea ce va determina reducerea cererii si apropierea ei de oferta, si invers, cand cererea este mai mica decat oferta, pretul scade stimuland cererea consumatorilor sa creasca pentru a se apropia sau egaliza cu bunul respectiv.

Din partea ofertei, pretul va fi influentat de:

- costul productiei;

- costul stocarii produselor;

- nivelul impozitelor si al taxelor;

- numarul firmelor concurente pe piata;

- pretul aceluiasi produs pe alte piete.

Atunci cand oferta de mai mare decat cererea la un bun economic va determina scaderea pretului, stimuland cererea sa creasca la nivelul ofertei existente, si invers, daca oferta este mai mica decat cererea, ea va duce la scumpirea produsului, reducand cererea la nivelul scazut al ofertei.

Experienta istorica reliefeaza existenta unor trasaturi general-valabile ale formarii si functionarii preturilor, trasaturi care isi au sursa primara in teoria factorilor de productie. In practica economica, se intalnesc trei categorii de preturi:

1) preturi libere - care se formeaza in conditii de concurenta deschisa, la intersectia cererii cu oferta;

2) preturi administrate - care sunt impuse de firme mari, dominate pe piata sau controlate de stat;

3) preturi mixte - care se formeaza prin impletirea mecanismului pietei cu interventia statului sau a firmelor care, prin puterea lor economica, domina segmente mari ale pietei.

Pe o piata cu concurenta perfecta, unde preturile s-ar forma liber, acestea ar tinde sa echilibreze cererea si oferta totala, formandu-se astfel pretul de echilibru.

Pretul de echilibru poate fi definit ca fiind pretul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, cand cererea si oferta acestuia se egalizeaza la nivelul celui mai mare volum de vanzari si cumparari pe piata.

Cresterea sau diminuarea pretului de echilibru duce, in anumite cazuri, la scaderea cantitatii vandute. Cunoscut si sub denumirea de pret de piata, el reprezinta acel pret la care produsele si serviciile vor fi efectiv schimbate pentru bani, formandu-se pe baza fortelor pietei, la acel punct de echilibru la care curba cererii intersecteaza curba ofertei.

Agentii economici tind spre acest pret de echilibru, deoarece el este un punct de atractie, pe masura ce se apropie mai mult de el:

- riscurile lor se diminueaza si dispar;

- creste gradul de reusita in actiunile lor;

- cererea si oferta tind sa se echilibreze.

De aceea pretul de echilibru este cautat frecvent de toti participantii la actele de schimb pe piata, deoarece marimea sa, la un moment dat, depinde de:

- costurile de productie;

- veniturile si comportamentul consumatorului;

- preturile altor bunuri economice;

- evolutia cererii si ofertei etc.

Pretul de echilibru se poate stabili:

- la un nivel inalt, cand cresc veniturile cumparatorilor;

- la un nivel scazut, cand agentii economici produc cu costuri mai mici.

Caracteristicile esentiale ale pretului de echilibru sunt:

1. apare spontan pe piata, prin jocul liber al fortelor pietei (cererea si oferta);

2. regleaza raportul cerere-oferta, prin egalizarea acestor forte ale pietei la acel nivel la care vanzarile sunt maxime;

3. este unic pentru fiecare bun economic;

4. selectioneaza agentii economici eliminandu-i pe cei necompetitivi fiind un punct de atractie ce le permite sa-si atinga scopurile;

5. este un pret dinamic, cresterea sau scaderea lui depind de evolutia raportului cerere-oferta;

6. asigura un echilibru dinamic al pietei.

Deoarece aceste conditii nu pot fi realizate pe piata reala, rezulta ca starea de echilibru si pretul de echilibru nu pot fi atinse, decat ca tendinta.

3 Piata cu concurenta perfecta si formarea pretului de echilibru

Piata cu concurenta perfecta este cazul care nu se regaseste cel mai frecvent in realitate, ea reprezentand o ipoteza de lucru si un punct obligatoriu de trecere al analizei economice, de la modelul ideal catre formele concrete ale acesteia.

Concurenta perfecta sau "pura" presupune un raport de piata in care:

- pe de o parte, toti vanzatorii sa-si vanda productia iar marfurile sa fie oferite la pretul pietei, fara ca acest pret sa poata fi influentat de vreunul dintre ei,

- iar pe de alta parte, cumparatorii sa poata achizitiona ceea ce isi doresc, la acelasi pret al pietei, pe care nu il pot influenta dupa vointa lor.

Piata cu concurenta perfecta sau "pura" se caracterizeaza prin:

1. atomicitatea participantilor, adica existenta a numerosi cumparatori si vanzatori, avand putere economica mica si sensibil egala; vanzatorii isi pot desface toata productia, iar cumparatorii achizitioneaza tot ce doresc la pretul pietei, fara a-l putea influenta;

2. produsele si serviciile oferite spre vanzare sunt relativ omogene;

3. transparenta perfecta a pietei, adica exista o informare perfecta a tuturor vanzatorilor si cumparatorilor privind situatia pietei;

4. nu exista nici un fel de restrictii privind patrunderea pe piata a celor care doresc acest lucru;

5. mobilitatea factorilor de productie, care se gasesc liber si nelimitat, orice agent economic putandu-i procura oricand, in cantitatile de care are nevoie.

Existenta pietei cu concurenta perfecta este exclusiv teoretica, deoarece in practica nu se pot intruni simultan toate cele cinci caracteristici, iar daca o caracteristica nu este satisfacuta vom vorbi de piata cu concurenta imperfecta. Se pot intruni trei din cele cinci caracteristici:

- atomicitatea;

- transparenta;

- intrarea-iesirea libera pe piata,

iar in acest caz vom spune ca cererea si oferta sunt fluide, iar cand particularitatile respective nu se intrunesc, ele sunt rigide.

Caracteristicile esentiale ale pretului de echilibru sunt:

1. se formeaza in mod spontan, prin jocul liber al fortelor pietei;

2. este o marime data, nu poate fi ales in mod liber de producatori sau consumatori;

3. pretul de piata al bunului respectiv nu va putea fi influentat nici de producator si nici de consumator;

4. echilibrul pietei nu inseamna imobilitatea fortelor libere, ci continua miscare a acestora, ceea ce face ca preturile pietei si echilibrele acesteia sa fie dinamice.

Nivelul preturilor face posibila egalizarea cantitatilor cerute cu cele oferite, pe fiecare piata numai in conditiile in care:

1. consumatorul cunoaste oferta totala de pe toate pietele (volum, calitate, structura), facilitatile oferite la vanzarea produselor, putand face cea mai buna alegere;

2. producatorul cunoaste oferta totala de factori de productie, modalitatile de combinare si utilizare eficienta a acestora, putand sa-si stabileasca planuri de productie care sa-i asigure maximizarea profitului;

3. toate schimburile economice sunt libere, nici producatorii, nici consumatorii nu pot influenta pretul si nici nu pot limita concurenta;

4. toti participantii pe piata sunt permament si perfect informati privind modificarile preturilor, prin parghii economico-financiare.

4 Piata cu concurenta imperfecta si mecanismul formarii pretului

Piata cu concurenta imperfecta se manifesta in situatiile in care agentii economici - vanzatori si cumparatori - pot sa influenteze, prin actiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea si oferta de marfuri si, deci, nivelul pretului, cu intentia de a obtine avantaje mari si stabile.

Piata cu concurenta imperfecta este cea mai aproape de realitate, deoarece concurenta perfecta ramane doar ca model ideal, folosit in analizeze teoretice.

Caracteristicile pietei cu concurenta imperfecta sunt:

1. existenta unor vanzatori puternici, dar putini la numar si a unor cumparatori numerosi (oligopolul) sau a unor cumparatori putini si a multor vanzari (oligopsonul);

2. unii agenti economici (putini la numar) pot influenta sau controla pretul;

3. produsele sunt diferentiate real sau imaginar;

4. exista restrictii in calea celor care doresc sa patrunda pe piata sau intr-o ramura;

5. informarea agentilor economici privind situatia pietei este deficitara;

6. exista o mobilitate redusa a unor factori de productie;

7. exista rivalitati vizibile in relatia cu publicul, frustrarea consumatorului.

Piata cu concurenta imperfecta se prezinta in numeroase forme, ele diferentiindu-se in primul rand, in functie de numarul si forta economica a agentilor economici producatori si consumatori, astfel:

- piata cu concurenta monopolista;

- piata cu concurenta de monopol;

- piata cu concurenta de oligopol;

- piata cu concurenta de oligopson (monopson).

4.1 Piata cu concurenta monopolistica

Piata cu concurenta monopolistica reprezinta acea stare a pietei in cadrul careia vanzatorii si cumparatorii, prin actiunile intreprinse pot influenta intr-o oarecare masura cererea, oferta si pretul.

Piata cu concurenta monopolistica caracterizeaza piata care pastreaza trasaturile concurentei perfect astfel:

1. produsele sunt diferentiate atat prin calitate, cat si prin serviciile prestate cumparatorului acelui produs;

2. concurenta se manifesta nu numai prin cantitate, pret si substituibilitatea produselor diversificate, ci si prin: reclama, design, servicii la vanzare si post-vanzare etc.;

3. atomicitatea cererii si ofertei;

4. se accentueaza diferentierea produselor;

5. exista rigiditati in mobilitatea factorilor de productie;

6. transparenta pietei este partiala.

Pe aceasta baza formarea libera a preturilor este impiedicata de puterea de concurenta a monopolurilor si oligopolurilor, a corporatiilor multinationale si transnationale, care isi stabilesc propriile preturi, astfel incat, cu cat este mai mare o corporatie, cu atat ea are o putere mai mare asupra preturilor. Preturile marilor corporatii devin preturi lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii.

Au aparut astfel preturile administrate, ca urmare a unor intelegeri tacite intre marile firme, care se sustrag, pe o perioada mai lunga, fluctuatiilor fortelor reale ale pietei.

Pretul de echilibru al concurentei monopolistice este mai mare decat pretul de echilibru al concurentei perfecte si mai mare decat costul marginal (Gilbert Abraham-Frois).

Cu cat numarul concurentilor este mai mic, iar puterea acestora de a influenta fortele pietei este mai mare, cu atat mecanismul preturilor se apropie si se aseamana celui de monopol.

Daca numarul concurentilor sporeste continuu, iar capacitatea fiecarei firme de a influenta piata produsului se divizeaza, cu atat mecanismul preturilor se apropie de cel caracteristic concurentei perfecte.

4.2 Piata cu concurenta de monopol

Piata cu concurenta de monopol reprezinta piata dominata de un singur producator deoarece produce si vinde un bun economic pentru care nu exista substituenti, firma impunand cantitatea, calitatea si pretul produsului.

Piata cu concurenta de monopol se caracterizeaza prin:

. oferta pentru un produs este data de un singur producator care poate controla piata si poate stabili nivelul pretului;

. pretul de monopol este mai mare decat cel practicat pe pietele cu concurenta monopolistica si de oligopol;

. libera concurenta este eliminata, piata fiind dominata de ofertant;

. grad scazut de satisfacere a cererii.

Conditiile care definesc monopolul producatorului sunt:

1. unicitate si gigantism - piata este influentata prin impunerea unor conditii de vanzare;

2. diferentierea produselor (conditii de vanzare, design, servicii la vanzare si post-vanzare);

3. existeta unor piedici la intrarea in ramura in special de natura tehnica, comerciala, financiara;

4. lipsa de transparenta a pietei - piata fiind supusa riscurilor si incertitudinii;

5. imobilitatea factorilor de productie - care prezinta fenomenul de frictiune si inertie in procesul de fluidizare a cererii, ofertei si preturilor.

Monopolul contract (limitat) reprezinta situatia de piata in care exista un singur ofertant si nu numar mic de cumparatori.

Monopolul bilateral - reflecta acea situatie de piata pe care se intalnesc, negociaza si se confrunta un singur vanzator si un singur cumparator.

Monopsonul sau monopolul producatorului reprezinta acea situatie de piata pe care se intalneste un cumparator unic, care fixeaza volumul productiei si pretul de vanzare, si un numar mare de producatori.

Monopolul pur este situatia de piata, inexistenta in fapt, in care un producator nu are concurenta pe piata interna si externa, producand un bun fara inlocuitor.

Monopolul de marca - situatia de piata in care o firma produce un anumit produs care este inregistrat sub marca proprie, concurenta aparand nu la marca, ci la produse de calitati asemanatoare.

Monopolul temporar - situatia de piata in care o intreprindere scoate la vanzare un produs nou dispunand de o pozitie privilegiata, pana in momentul in care produsul este realizat si comercializat si de alte firme.

Monopolul discriminatoriu - situatia in care monopolistul vinde acelasi produs la preturi diferite, acest lucru fiind posibil atunci cand produsul este vandut pe piete diferite, care nu au o comunicare reala intre ele.

4.3 Piata cu concurenta de oligopol

Oligopolul reprezinta o forma a concurenti imperfecte, care reflecta o piata dominata de cativa producatori-vanzatori de talie mare si un numar mare de cumparatori mici si razleti.

Oligopolul bilateral este o forma a concurentei imperfecte care reflecta o piata dominata de un numar redus de vanzatori si cumparatori.

Caracteristicile pietei cu concurenta de oligopol sunt:

1. interdependenta actiunilor diferitilor vanzatori - preturile produselor, cantitatea vanduta si profitul unui producator depind de reactiile celorlalti producatori;

2. gradul inalt de concentrare a capitalului si productiei - poate fi analizat atat la nivelul fiecarei tari cat si la nivel mondial;

3. diversificarea produselor, activitatilor, a marcilor si submarcilor de fabricatie.

Trasaturile pietei cu concurenta de oligopol:

1. interdependenta si incertitudinea - preturile sunt rigide fiind fixate de marile intreprinderi;

2. cucerirea si impartirea pietei produsului;

3. obstructionarea patrunderii pe piata a noilor concurenti;

4. diferentierea bunurilor si concurenta "in afara pretului" (publicitate, fiabilitatea produsului etc.);

5. maximizarea profiturilor si interdependenta deciziilor si a politicilor firmelor participante.

Oligopolurile pot fi:

a) oligopoluri antagoniste:

o oligopolul bilateral;

b) oligopolurile concertate, cu doua tipuri de acorduri:

o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul;

o neoficiale sau tacite.

Pietele oligopoliste sunt pietele pe care se concureaza un numar mic de producatori:

- daca sunt doi producatori principali situatia de piata se numeste duopol;

- daca sunt mai mult de doi producatori situatia de piata se va numi oligopol.

Duopulul reprezinta piata dominata de doi vanzatori care ofera produse similare unui numar larg de cumparatori care au o putere economica aproximativ egala.

Exista trei situatii de piata:

1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependente - este situatia de piata in care exista doi vanzatori care nu incearca sa domine piata:

. produsul vandut este omogen;

. pretul la care il comercializeaza cei doi este identic;

. singura variabila de ajustare este cantitatea cat mai mare pe care o poate vinde pentru a obtine profit maxim.

Unul dintre vanzatori detine pe piata monopolul de oferta. Daca celalalt vanzator doreste sa intre pe piata cu acelasi tip de bun, oferta sa trebuie sa fie atat de mare incat sa-i permita maximizarea profitului, primul vanzator isi va ajusta oferta proprie imediat, sa obtina la randul sau profit maxim.

Procesul de ajustare va continua pana in punctul de echilibru in care nici unul dintre cei doi vanzatori nu mai recurge la modificarea ofertei.

2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezinta situatia in care pe piata exista doi vanzatori:

. unul care domina piata, care este constient si anticipeaza tot timpul miscarile celui de-al doilea vanzator;

. celalalt care nu poate face altceva decat sa se adapteze in permanenta la conditiile pe care le impune primul, fara a putea atinge insa volumul de productie al acestuia.

3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominatii, apare atunci cand cei doi vanzatori de pe piata doresc simultan sa o domine, fiecare dintre ei considerandu-l pe celalalt satelit. Cei doi vanzatori nu vor mai lupta pe piata prin ajustarea productiei ca in cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preturilor. Lupta prin preturi poate duce la falimentul unuia dintre cei doi si la controlarea sa de catre celalalt, fie la o alianta intre vanzatori. Conform ipotezei dublei dominatii, pe piata, nu poate exista nici un punct de echilibru.

5 Implicarea statului in formarea pretului

Interventia statului in procesul formarii si evolutiei preturilor urmareste prevenirea sau atenuarea dificultatilor economice si sociale, asigurarea stabilitatii economiei si sporirea eficientei sale, avand la baza o diversitate de metode economice sau extraeconomice, pe care statul le foloseste pentru:

- franarea cresterii preturilor in general, prin mentinerea la un nivel scazut a celor din sectorul de stat;

- achizitionarea de catre stat a unor cantitati importante de materii prime si materiale strategice, la preturi minime garantate si manevrarea lor in perioada cresterii preturilor;

- asigurarea unor preturi avantajoase la materiile prime de baza;

- mentinerea unor tarife relativ reduse la transporturi si alte servicii industriale;

- subventionarea preturilor in conditiile in care unele ramuri se confrunta cu dificultati financiare;

- "inghetarea preturilor", fixarea nivelului, respectiv a limitelor modificarii lor.

Liberalizarea preturilor, trecerea de la preturile centralizate la cele formate preponderent prin actiunea mecanismelor pietei, genereaza efecte pozitive asupra evolutiei economiei nationale.