INFLATIA

Obiective:

Evidentierea principalelor forme ale inflatiei

Intelegerea factorilor determinanti ai inflatiei

Prezentarea principalelor influiente ale inflatiei asupra economiei

Cunoasterea masurilor care pot fi luate in vederea diminuarii inflatiei

Termeni cheie: inflatie, indicele preturilor, deflatorul PIB, rata inflatie.

Etimologic, cuvantul inflatie provine de la latinescul 'inflatio' cu sensul de umflatura, umflare, crestere. Cu toate ca termenul a patruns in vocabularul economic relativ recent, fenomenul cresterii preturilor este prezentat in istorie inca in secolul al III-lea, cand in timpul crizei Imperiului Roman imparatul Diocletian a incercat sa reglementeze preturile si sa introduca pedeapsa cu moartea pentru cei care majorau in mod abuziv preturile.

O descriere metaforica a inflatiei o gasim in sec. al XVI-lea in 'Miroir des Francais' care numeste inflatia 'dezordinea dezordinilor'. Fara a folosi termenul de 'inflatie' Jean Bodin descrie cresterea preturilor produselor in Europa secolului al XVI-lea, ca urmare a cresterii cantitatii de metale pretioase intrate pe continent in urma descoperirilor geografice din secolele XV-XVI.

In secolele urmatoare, fara a face obiectul unor cercetari speciale, inflatia este indirect mentionata in legatura cu cauzele care au determinat crizele economice din secolele XVIII-XIX. Revolutia industriala a sfarsitului secolului XVIII- inceputul secolului XIX a fost precedata de dezvoltarea sectorului agricol. In anii cu recolta buna, veniturile cresteau, in conditiile in care oferta ramanea in linii mari neschimbata. Ca atare, preturile au crescut in timp ce puterea de cumparare a mestesugarilor si a muncitorilor a scazut, fara ca puterea de cumparare a agricultorilor sa fi crescut, generand crize.

In aceeasi perioada, ca urmare a introducerii unor noi tehnici de productie si existentei unor piete limitate, preturile au inregistrat o tendinta de scadere.

Inceputul deceniului al treilea marcheaza, in Europa, mai exact in Republica de la Weimar, cea mai ridicata rata a inflatiei integistrata vreaodata, in perioada ianuarie 1922-noiembrie 1923 rata inflatiei e a fost de peste 10 miliarde.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial si pana la inceputul deceniului al saptelea rata inflatiei s-a mentinut sub 3% pe an,. Primul soc petrolier a determinat o crestere a preturilor la petrol de peste patru ori, cu efecte asupra creseterii preturilor bunurilor de consum de 21% in Japonia, 6,8% in RFG, 9% in Statele Unite si 27% in Marea Britanie, alaturi de incetinirea creseterii economice.

Cel de-al doilea soc petrolier, manifestat incepand cu 1979 , s-a manifestat printr-o crestere a pretului petrolului de la 13 la 35 dolari barilul, generand o crestere medie a nivelului general al preturilor de 7%.

Evenimentele social-politice din Europa Centrala si de Est de la sfarsitul deceniului opt au determinat aparitia unor pusee inflationiste in spaiiul centeral si est european, unde s-au inregistrat, la inceputul perioadei mentionate, niveluri ale ratei inflatiei

1. Delimitari conceptuale

In sens general inflatia este de finita ca un proces de crestere cumulativa si autointretinuta a nivelului general al preturilor combinat cu scaderea puterii de cumparare a banilor.

Raymond Barre defineste inflatia drept o crestere mai mult sau mai putin rapida a nivelului general al preturilor, iar John Maynard Keynes considera ca, in conditiile unei ocupari depline a mainii de lucru, orice inceracre de crestere a investitiilor va determina o tendinti de crestere a preturilot, oricat de mare ar fi inclinatia marginala spre consum. a locuitorilor respectivi.

Monetaristii considera inflatia drept un proces de depreciere a abnilor aflati in circulatie sau ca o crestere generala si durabila a marii majoritati a preturilor, modificand corelatiile dintre acestea. Ea apare ca un excedent al masei monetare in raport cu oferta de bunuri de productie si de consum.

In functie de formele istorice pe care le-au imbracat banii, se pot identifica urmatoarele forme ale infletiei:

inflatie monetaro-baneasca, generata de cresterea cantitatii de aur si argint fara echivalent in cresterea ofertei de marfuri;

inflatia banilor de hartie convertibili in aur, manifestata in perioada in care cantitatile de bani de hartie aflate in circulatie aveau acoperire completia in aur;

inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur, caracteristica perioadei contemporane;

2. Teorii despre inflatie

Teoria cantitativa a banilor isi are originea in observatiile facute in secolul al XVI-lea de catre Jean Bodin, preluate ulterior de catre Irwing Fisher si exprimate cu ajutorul ecuatiei

MV PT

Unde: M volumul masei monetare aflata in circulatie

V viteza de circulatie a monedei

P nivelul general al preturilor

T volumul tranzactiilor care urmeaza a fi acoperite cu masa monetara aflata in circulatie.

MV- oferta reala de bani

PT - cererea reala de bani;

Conform acestei teorii, modificarea ofertei de bani (MV) va genera, in conditiile unei rigiditati relative a aparatului de productie, o crestere a nivelului general al preturilor, astfel incat, mentinand acelasi nivel al tranzactiilor (Y), valoarea globala a schimburilor sa fie egala cu cea a noiii cantitati de bani aflata in ciculatie.

Ipotetic, economia poate fi descompusa in doua parti distincte:

cea a economiei reale, in care cererea si oferta de bani sunt determinate de nivelul veniturilor si respectiv de cel al preturilor

cea a economiei monetare in care de fapt, nu exista o cerere reala de bani si o ferta reala de bani, acestia neffind utilizati decat pentru a fi transformati imediat fie in cerere fie in oferta de bunuri si servicii reale.

Ecuatia de la Cambridge, a lui Alfred Marshall, considera cererea si oferta de moneda ca fiind determinate de venitul national real (Y), nivelul general al preturilor (P) si de un coeficient k care reprezinta fie raportul dintre masa monetara si venit, fie o variabilpa de comportament a agentilor economici.

M K x P x Y

Teoriile monetariste determina cererea de bani cu ajutorul functiei

Md / P = f (Y; W, Rm; Rb; Re; Gp; u)

unde:

Md = cererea de moneda;

P= nivelul general al preturilor

Y=venitul permanent

W=raportul dintre venitul capitalului non-uman si venitul capitalului uman;

Rm; Rb; Re = ratele de randament nominale anticipate ale banilor, obligatiunilor si actiunilor.

Conform teoriilor monetariste, enuntate de catre reprezentantii Scolii de la Chicago, in principal de catre Milton Friedman, cererea de moneda este determinata de veniturile nominale si de nivelul general al preturilor, si influensata de randamentele nominale ale banilor, actiunilor si obligatiunilor, adica de veniturile aduse de fiecare unitate monetara suplimentar investita in capital banesc(dobanzi) sau titluri de valoare.

Statul, supus presiunii permanente a agentilor economici trebuie sa cheltuieasca mai mult fara a mari obligatiile fiscale, pentru a ajuta prin aceasta anumite categorii sociale.Statul emite moneda, creand "impozit pe inflatie" incasarile statului crescand in masura in care transele de venit nu se ajusteaza in mod mecanic la inflatie.

Pentru ca acest demers sa nu genereze inflatie, emisiunea monetara trebuie corelata cu cresterea productiei. Daca nu e asa, agentii economici care doresc sa obtina o incasare in bani determinata de puterea lor de cumparare vor transforma o parte din aceste incasari in cerere de bunuri, cu scopul de a pastra acceasi structura a patrimoniului lor. Aceasta va determina un surplus de cerere, care va atrage cresterea preturilor. Efectul va fi relansarea activitatii economice numai pe termen foarte scurt deoarece inflatia va reduce puterea de cumparare a veniturilor si a banilor, descurajand orice noua initiativa a agentilor economici in scopul cresterii productiei. Pe termen lung masa monetara nu exercita efecte decat asupra presurilor si nu asupra productiei, iar pe termen scurt se creeaza "iluzia monetara"

Teoria lui Keynes, pleaca de la a identifica inflatia pornind de la deciziile publice si deficitul bugetar generat de catre acestea, stabilind o relatie de proportionalitate intre fluctuatiile preturilor si surplusul de venituri in bani fata de productia reala.

Daca statul impune decalarea platii salariilor sau majoreaza impozitele intr-o suma corespunzatoare, cresterea presurilor nu va mai avea loc. Daca transele de impunere raman neschimbate, cresterea presturilor va determina o crestere a incasarilor fiscale, precum si a profiturilor obtinute de catre detinatorii capitalurilor, a caror inclinatie spre economisire este mai mare decat cea a lucratorilor. Sumele de bani suplimentar obtinute pe aceasta cale vor putea fi utilizate pentru investitii, ceea ce va determina, pe termen mediu, o crestere a ofertei globale, care va stopa cresterea preturilor (in conditiile in care cererea ramane constanta).

Intr-o economie normala finantarea unui deficit public prin emisiune suplimentara de moneda nu va genera inflatie decat in situatia in care respectiva economie are un grad de ocupare a fortei de munca apropiat de 100%.

Keynes explica faptul ca deplina ocupare a fortei de munca nu se poate atinge deoarece in orice economie exista in orice moment un anumit nivel al cererii globale de bunuri de consum si a celor de investitii care nu atinge nivelul ofertei reale. El explica acest lucru prin tendinta de crestere a economisirilor in detrimentul consumului si scaderea optimismului managerilor care anticipau o micsorare a rentabilitatii capitalului. In aceste conditii, investitiile publice sunt singurele in masura sa asigure cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, rezultand noi venituri care maresc consumul, productia si profiturile.

Teoria asteptarilor rationale a lui R. Lucas,R.J. Barro,si T.J. Sargent pleaca de la premisa ca masa monetara nu exercita nici un efect asupra lumii reale a productiei, nici macar pe termen scurt deoarece agentii economici prevad corect consecintele inflationiste ale cresterii ofertei de bani. Ei vor sti ca marirea venitului lor nominal nu va determina o crestere proportionala a venitului lor real si din acest considerent nu vor munci in plus.

Asteptandu-se la o majorare a preturilor si tarifelor ei vor creste pretul bunurilor si serviciilor pe care le ofera, fara ca aceasta crestere sa fie determinata de considerente de natura economica, pastrandu-si prin aceasta intacta puterea de cumparare.

3. Forme ale inflatiei in functie de cauzele care o determina

a.       Inflatia prin costuri provine din cresterea veniturilor factorilor de productie intr-o proportie mai mare decat cresterea randamentelor lor (a productivitatii lor). Ea poate fi generata si de cresterea costului importurilor, devalorizarea monedei nationale, presiunea fiscala si de cresterea costului datoriei publice, adica a dobanzilor platite pentru datoria publica contractata de catre stat.

Cresterea veniturilor factorilor de productie ii determina pe agentii economici sa ridice preturile produselor, iar pe consumatori sa revendice, la randul lor, cresteri salariale. Presiunile salariale determina mentinerea gradului de ocupare a fortei de munca dar si mentinerea scazuta a productivitatii muncii. In conditiile concurentei si a aparitiei de noi produse, ramurile care inregistreaza o productivitate a muncii scazuta devin falimentare.

b.      Inflatia prin cerere e determinata de modificarea cererii globale in sensul cresterii ei in conditiile mentinerii unei oferte constante datorata insuficientei capacitatilor de productie.

Cererea globala e alcatuita din ansamblul veniturilor distribuite cu ocazia productiei si, in absenta tezaurizarii, ea este egala cu oferta globala. Surplusul de cerere nu poate sa provina decat din creseterea necontrolata a mijloaceloer de plata puse la dispozitia celor care formeaza cererea. Cresterea cererii poate sa provina din:

cresterea autonoma a vitezei de circulatie a banilor;

intrarea de devize si de valute;

repatrierea unor profituri si dividende;

detezaurizarea sau diminuarea economisirilor.

intrari de venituri suplimentare (excedentul balantei comerciale)

c.       Inflatia prin credit excesul de credit duce la creseterea cererii nominale pentru bunurile de consum. Profiturile cresc mai incet decat investitiie intreprinderilor, iar guvernele promoveaza programe proprii de investitii pe seama bugetului. Sursele acestora ar trebui sa fie profiturile firmelor dar cum acestea sunt reduse, se recurge la credit. Masa monetara suplimentara determina cresterea imediata a cererii de consum in timp ce noile investitii nu reactioneaza imediat in sensul cresterii ofertei, ceea ce conduce la cresterea preturilor.

d.      Inflatia prin structuri se datoreaza presiunii exercitate de catre sindicate de a mentine gradul de ocupare a fortei de munca si de a creste veniturile salariale, legislatiei sociale, concentrarii aparatului de productie care permite formarea si utilizarea pretului de monopol precum si inegalitatii conditiilor de productie.

4. Forme ale inflatiei in functie de nivelul ratei inflatiei

Principalele instrumente cu ajutorul carora se evidentiaza inflatia sunt rata inflatiei, calculata cu ajutorul indiceluli preturilor bunurilor de productie, deflatorul Produsului Intern Brut si Indicele preturilor bunurilor de productie

a) indicele preturilor de consum se utilizeaza in special pentru a masura inflatia si se calculeaza pornind de la un 'cos' in care bunurile si serviciile destinate consumului curent detin anumite ponderi (fixe) in functie de importanta economica a fiecaruia prin raportarea pretului de vanzare din perioada curenta la pretul de vanzare dintr-o perioada considerata drept baza, inmultite cu ponderea fiecarui bun sau serviciu in cosul respectiv. in Statele Unite, cosul cuprinde 364 de clase de bunuri si servicii utilizate in 21.000 de gospodarii.

b) indicele preturilor de productie- se calculeza pornind de la nivelul preturilor de productie sau al celor utilizate in desfacerea en-gros pentru un numar de aproximativ 3400 de produse utilizand o metodologie similara celei folosite pentru calculul indicelui preturilor de consum.

c) deflatorul P.I.B.- se calculeaza pe baza preturilor tuturor bunurilor si serviciilor luate in calculul produsului intern brut- (destinate consumului, investitiilor, cheltuielilor guvernamentale si exporturilor nete) a caror pondere, spre deosebire de indicele preturilor de consum, respectiv a indicelui preturilor de productie este variabila, prin raportarea pretului fiecarui bun sau serviciu din perioada curenta la nivelul din perioada de baza..

In utilizarea indicelui preturilor bunurilor de consum apar o serie de neajunsuri legate de faptul ca acesta nu surprinde si aspectele cresterii calitative, precum si faptul ca nu intotdeauna anul luat ca baza e concludent.

Rata inflatiei se calculeaza dupa urmatoarea formula:

Ri = Niv. pret an t - Niv. pret an t-1 X 100

Niv. pret an t-1

In functie de valorile pe care le ia rata inflatiei, distingem urmatoarele forme ale inflatiei :

moderata, exprimata printr-o rata anuala a inflatiei dintr-o singura cifra, situatie in care economisirile populatiei si ale agentilor economici se indreapta spre depuneri bancare sau hartii de valoare exprimate in moneda nationala si nu spre cumpararea suplimentara de bunuri; rata dobanzii e real pozitiva astfel incat banii isi pastreaza valoarea . Inflatia moderata are un rol stimulativ asupra economiei datorita influentei pozitive pe care o exercita cererea asupra ofertei;

galopanta, situatie in care rata anuala inflatiei se situeaza intre 20% si 200%.. Intr-o asemenea perioada contractele se incheie intrao valuta forte, deoarece banii nationali se devalorizeaza rapid.Creste cererea de bunuri, oamenii nu doresc sa-si pastreze economiile in moneda nationala si cumpara bunuri de folosinta indelungata (si nu numai) pe care nu le-ar cumpara in mod normal, amplificand prin aceasta cererea agregat si implicit, cresterea preturilor. Atunci cand nu sunt utilizate in scopul aratat anterior, economisirile se indreapta spre depozite bancare deschise peste granita intr-o valuta forte. Pietele financiare isi reduc activitatea, la fel si bancile care reduc volumul creditelor acordate. Cu toate acestea, se pot inregistra rate ridicate ale creseterii economice chiar in conditiile hiperinflatiei(in Brazilia si Israel, la o rata anuala a inflatiei de peste 200% s-au inregistrat cresteri economice rapide).

hiperinflatia- numita si cancerul inflatiei- situatie in care rata anuala a inflatiei depaseste 200%;cererea reala de bani scade rapid iar preturile relative devin instabile; se practica barterul sau schimbul intrio moneda stabila, iar viteza de circulatie a banilor creste semnificativ.

deflatia - reprezinta opusul inflatiei si consta in scaderea nivelului preturilor pe o perioada indelungata de timp;

dezinflatia- o descrestere a nivelului ratei inflatiei

5. Impactul inflatiei

o redistribuire a veniturilor si a avutiei intre clasele sociale; in cazul datoriilor pe termen lung inflatia e un factor pozitiv pentru cel care a contractat imprumutul; cand rata inflatiei scade sub nivelul la care s-a situat cand a fost contractat imprumutul, ea este nefavorabila. In cazul detinerii de hartii de valoare cu o rata fixa este de dorit o scadere a ratei inflatiei fata de momentul achizitionarii titlului respectiv. Daca rata inflatiei creste, rata dobanzii la titlurile de valoare va creste si ea, in noul nivel al acesteia fiind cuprinsa asa numita "prima de inflatie"

aparitia de distorsiuni in preturile relative si in productia diferitelor bunuri. Inflatia, ca proces de crestere a nivelului preturilor va determina fie obtinerea de profit suplimentar, care reinvestit va conduce la cresterea productiei, fie o scadere a cererii datorata nivelului ridicat al preturilor, ceea ce va conduce implicit la scaderea productiei.

ajustarea ratei dobanzii; daca inflatia persista are loc o crestere a ratei dobanzii pana la nivelul (sau putin peste) nivelul ratei inflatiei, astfel ca dobanda sa fie real pozitiva. O rata ridicata a inflatiei va descuraja economisirea, diminuand investitiile atat prin impactul asupra surselor de formare a acestora cat si prin descurajarea contractarii de credite datorita unor rate ridicate ale dobanzii.

impactul macroeconomic se manifesta asupra nivelului general al productiei, in timp ce in plan microeconomic el se manifesta asupra eficientei economice;

instabilitate economica;

incurajeaza activitatile cu caracter speculativ;

Impactul inflatiei este diferit in functie de faptul ca inflatia este sau nu anticipata. Inflatia anticipata nu are efecte asupra venitului real sau asupra distributiei veniturilor. Preturile sunt doar un etalon, ele nu reprezinta diminuarea puterii de cumparare. In acest caz inflatia nu are costuri sociale. Ea are insa efecte asupra valutei, (a schimburilor valutare) deoarece datorita inflatiei rata dobanzii la monede devine real negativa. Cu toate acestea, in perioade de inflatie oamenii isi transforma economiile in valuta, contribuind prin aceasta la devalorizarea monedei autohtone.

In situatia inflatiei neanticipata, efectele sunt mai degraba sociale decat economice. Ele sunt determinate de reducerea cererii de consum care va genera o reducere a ofertei si va determina o crestere a ratei somajului.

Combaterea inflatiei se realizeaza prin pachete de masuri care vizeaza stabilizarea macroeconomica prin

deflatie, reducerea sau blocarea cresterii preturilor prin micsorarea masei monetare in scopul cresterii puterii de cumparare. Aceasta se poate realiza prin reducerea volumului creditelor ca urmare a cresterii rate dobanzilor precum si prin retragerea de pe piata a unor cantitati de masa monetara utilizand politicile monetare specifice. In general, scaderea preturilor timp de mai multi ani e insotita de depresie, de aceea politicile de stabilizare macroeconomica sunt indreptate atat impotriva depresiunii cat si a deflatiei.

revalorizare, adica modificarea oficiala a raportului de schimb in favoarea monedei autohtone;

devalorizare, adica reducerea valorii paritare a monedei nationale ca urmare a deprecierii sale in desfasurarea activitatii economice. Efectele revalorizarii si ale devalorizarii vor fi o scumpire a exporturilor si o ieftinire a importurilor in primul caz,si o scumpire a importurilor si o ieftinire a exporturilor in cel de-al doilea, cu toate implicatiile asupra marimii preturilor interne.   

cresterea somajului si restrangerea ratei de crestere a PIB-ului;

Alte masuri privind combaterea inflatiei sunt cele privind protectia agentilor economici si a populatiei prin indexarea pensiilor si a salariilor, cresterea dobantii la depozitele bancare, acordarea de compensatii sau subventionarea preturilor pentru produsele de stricta necesitate.

O categorie importanta o constituie si masurile pentru refacerea echilibrului economic concretizate in cresterea productiei de bunuri si servicii, asigurarea unor corelatii intre nivelul salariilor si cel al productivitatii muncii, cresterea rezervelor obligatorii ale bincilor, limitarea creditului de consum,echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe.

6. Inflatia, costurile salariale si somajul. Teoria Phillips

In anul 1958 economistul australian A. Phillips a publicat un studiu statistic prin care a urmarit corelatia dintre variatia salariilor nominale si rata somajului pe parcursul unui secol in Marea Britanie. El a observat ca, in perioada studiata, salariile nominale au crescut cu atat mai repede cu cat forta de munca era utilizata mai deplin (rata somajului era mai scazuta), au ramas stabile la o rata a somajului de 5% si au scazut cand rata somajului a crescut. Explicatia data de Phillips a fost aceea ca, in conditiile uei rate ridicate a somajului, cei aflati pe un loc de munca nu vor exercita presiuni pentru marirea salariilor, stiind ca pot fi oricand inlocuiti, ca atare nu vor creste nici veniturile nominale, nici cererea agregat, iar in conditiile unei oferte constante, preturile vor ramane in linii mari neschimbate.

El si-a exemplificat teoria cu ajutorul urmatoarei reprezentari grafice:

Rata Venituri nominale

Inflatiei 100.000 USD

30%

25% 50.000 USD

15%

10% 25.000 USD

5%

2 3 4 5 6 7

Rata somajului

Figura 1. Curba Phillips

Continuarea analizei efectuate de catre Phillips a intreprins-o R. Lipsey care a demonstrat ca inflatia e cu atat mai accentuata cu cat tensiunile de pe piata muncii sunt mai ample. Emisiunea monetara si surplusul de cerere nu vor fi inflationiste decat atunci cand toate capacitatile de productie sunt integral utilizate, inflatia provenind dintr-o crestere a costului factorilor.

Teme de casa:

Evidentiati aparitia si evolutia termenului de inflatie?

Care sunt principalele forme ale inflatiei?

Care sunt teoriile pe care le cunoasteti despre inflatie?

Ce presupune : inflatia prin costuri, inflatia prin cerere, inflatia prin credit, inflatia prin structuri?

Care sunt principalele forme ale inflatiei in functie de rata inflatie?

Prezentati parincipalele influiente pe care le are inflatia asupra economiei?

Care sunt principalele metode de combatere ainflatiei?

Ce presupune teoria Philips?