Fluctuatiile activitatii economice in tarile cu economie de piata (crizele economice)

Obiective

Diversitatea ciclurilor economice.Ciclul lung si mediu.

Explicatii asupra evolutiei ciclice a activitatii economice.

Politici anticiclice.

7.1. Ciclicitatea - forma normala a miscarii economice

Evolutia principalei laturi a activitatii economice dintr-o intreprindere, ramura si chiar pe intreaga economie nationala, relevate de venitul national, desfacerii investitiei, consum, permite constatarea ca in unele perioade se inregistreaza cresteri, in altele stagnari sau chiar reduceri. Periodic, activitatea economica poate cunoaste chiar stari de criza. Aceasta inseamna ca in timp, activitatea economica nu are o evolutie uniforma liniara de crestere continua ci este fluctuanta. Unele fluctuatii ale activitatii economice sunt sezoniere, fiind in general explicabile si previzibile ca urmare a influentei unor factori naturali sau sociali. Altele sunt intamplatoare si de o durata mai scurta. Pe langa acestea, mai exista si fluctuatii economice de mai lunga amplitudine care se reproduc cu o anumita regularitate. Ele s-au manifestat pregnant de la inceputul secolului XIX, iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia ca alternanta perioadelor de expansiune si de contractie a afacerilor se efectueaza cu o anumita regularitate, luand o forma pe care economia politica o va denumi ciclul economic, iar miscarea respectiva ciclicitate.

Potrivit literaturii economice, cele mai reprezentative oscilatii cu caracter de criza se situeaza cele din Anglia, si unele tari occidentale, incepand cu 1825-1836, 1847, 1857, 1866, 1873, 1882, 1890, 1900, 1913, 1929, 1933. Acestea sunt considerate crize economice de supraproductie din perioada industrialismului.

Desigur, in economia preindustriala au fost unele crize de subproductie, datorate razboaielor, calamitatilor naturale, inundatii (1770, 1789), recolte slabe in Franta datorate secetei.

Aprecierea se poate face prin faptul ca principalele fenomene economic se deruleaza sub forma ondulatorie. Au un caracter ciclic. Ciclicitatea in economie caracterizeaza acea forma de miscare a activitatii economice dintr-o tara in care se succed alternativ fazele de avant cu cele de descrestere si stagnare. Imprejurarile care genereaza ciclicitatea economica sunt foarte numeroase, dar rolul determinant il are modul specific de evolutie a eficientei utilizarii factorilor de productie. Prin urmare, ciclicitatea desemneaza un mod specific de evolutie a fenomenelor economice care se manifesta in mod ondulatoriu sub forma de ciclu.

Ciclul economic este perioada de la inceputul unei crize economice pana la inceputul crizei urmatoare. Un ciclu cuprinde mai multe faze cu denumiri diferite in literatura de specialitate. Specialistii in economie au identificat mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun si se intrepatrund. Se cunosc 3 asemenea cicluri:

lungi (seculare) studiate de N. Kondratieff

decenale (medii) analizate de economistul francez Clement Juglar

scurte (6 luni - 3 ani)

7.2. Ciclurile lungi si trasaturile lor

Astazi este larga acceptata teza dupa care continutul ciclului economic lung il constituie ciclicitatea dezvoltarii calitative a fortelor productive denumita si modul tehnic de productie.

Un mod tehnic de productie exprima un tip calitativ determinat al raporturilor om-mediu, o stare calitativa definitorie si de durata a combinarii factorilor de productie.

Obiectivele muncii + Mijloacele de munca (unelte, vase, tevi) mijloace de productie

+ forta de munca -= Fortele productive ale societatii (modul tehnic de productie)

Modul tehnic de productie desemneaza nivelul calitativ si caracterul ansamblului tehnicilor si tehnologiilor de productie, inclusiv al fortei de munca. Evolutia pe timp lung a vietii economice, a modului tehnic de productie se desfasoara sub forma unor asa zise unde lungi cu o durata de 50-60-70 ani.

In acest interval de timp in economia unei tari sau in economia mondiala este dominant un anumit mod tehnic de productie. Aceste este sustinut de un anumit nivel de acumulare si reproductie. Circa 20 - 30 ani, modul tehnic de productie dominant functioneaza corespunzator isi dezvaluie capacitatea de progres, are un cadru adecvat de afirmare. Dupa aceasta perioada, el intra in conflict cu posibilitatile oferite de natura si alte resurse ale societatii pe baza carora a fost edificat. Apar acum semne de epuizare a capacitatii sale de a asigura un cadru corespunzator legii cresterii productivitatii muncii si incepe sa se manifeste o tendinta de cadere a eficientei economice in primul rand al ratei profitului. Incepe acuma perioada de tranzitie cu un stadiu calitativ nou al ansamblului factorilor de productie. Corespunzator acestei logici in evolutia oricarei economii mature se disting 2 faze:

faza ascendenta: se caracterizeaza prin preponderenta anilor de prosperitate economica, ritmuri inalte de crestere a venitului national, a investitiilor, a productiei industriale si a profiturilor, inclusiv ridicarea nivelului de trai.

faza descendenta: incetinirea ritmului de crestere a productiei, a investitiilor, a profiturilor, a gradului de ocupare a fortei de munca si a venitului national.

Anii de depresie economica sunt mai numerosi, iar persistenta unor fenomene negativiste in economie se accentueaza. Incepe de fapt, tranzitia la un nou mod tehnic de productie. Se trece la o noua unda de progres tehnic, social-economic. Unii autori numesc aceste treceri succesive (pe un fundal de trend general crescator de la o faza la alta si de la un ciclu la altul) ca fiind revolutie industriala, revolutie tehnico-stiintifica, etc.

Succesiunea celor doua faze ascendenta si descendenta este explicata de specialisti in mai multe feluri:

a)      prin ciclicitatea noutatilor si perfectionari tehnologice profunde, prin atragerea in exploatare a unor noi resurse de materii prime sau ca surse primare de energie

b)      prin pregatirea si ducerea razboaielor, prin noile impartiri si reimpartiri a resurselor naturale si resurse umane

c)      prin evolutia productiei si a stocului de an

d)      prin evolutia productiei agricole

e)      prin evolutia ciclica a cercetarii stiintifice in legatura organiza cu ciclul schimburilor structurale din economie.

Este explicatia cea mai plauzibila pe care istoria economica o accepta in cea mai mare masura. Aceasta deoarece in faza ascendenta are loc un proces investitional sustinut si eficient pe baza descoperirilor stiintifice anterioare. In aceasta faza se inregistreaza un recul al cercetarilor stiintifice si o eficienta ridicata a investitiilor efectuate pe baza descoperirilor anterioare. In faza descoperirilor, dimpotriva, se produce o scadere relativa a eficientei investitiilor (a productie) dar si o intensificare a cercetarii stiintifice si tehnologiilor. Acum se manifesta criza structurala tehnologica, criza specifica tranzitiei de la un tip de tehnologie la altul si de la un stadiul al progresului tehnico-social si tehnico-stiintific la altul.

7.3. Ciclul economic pe termen mediu (ciclul decenal)

Ciclul in economie este o suita neintrerupta de fenomene si procese economice care se reinnoiesc intr-o succesiune imuabila. Astfel, ciclul cu o durata medie de 10-12 ani consta intr-o perioada de timp in limitele careia se succed dupa dictionarul Grand Larousse urmatoarele faze:

faza de criza propriu-zisa

faza de depresiune

un palier de refacere incompleta (de inviorare)

o faza de expansiune (boom economic)

Ciclurile decenale sunt sustinute de o larga literatura economica de specialitate. Unii autori vorbesc de 4 faze: criza, depresiune, inviorare, avant. Paul Samuelson considera ca ciclul decenal cuprinde urmatoarele 4 faze: restrangere (recesiune), reluare (inviorare), expansiune si apogeu (boom economic). Un alt economist considera cele 4 faze: expansiune, criza, depresiune, punct de incepere a refacerii, a pregatirii expansiunii

J.M.Keynes vorbeste de doua faze: o faza de recesiune formata din criza si depresiune si o faza de expansiune de boom formata din refacere si avant economic

Fenomenele care insotesc cele 4 faze ale ciclului economic sunt:

- criza propriu-zisa

productia industriala se reduce; se inchid capacitatile de productie.

vanzarile de marfuri stagneaza, se acumuleaza stocuri greu vandabile

numeroase firme isi restrang sau reduc activitatea

reducerea capacitatii de productie are ca efect sporirea somajului care duce implicit la scaderea cererii solvabile in societate (fenomen de inflatie)

reducerea profitului diminueaza la maxim posibilitatea de autofinantare a unor firme

bancile restrang si ele volumul creditelor acordate agentilor economici

se reduc investitiile, iar intreprinzatorii care nu fac fata noilor exigente parasesc piata

stagneaza sau scad cotatiile hartiilor de valoare

- depresiune

pentru a face fata concurentei tot mai puternice si dificultatilor cu care se confrunta, intreprinderile adopta masuri de reducere a costului de productie si totodata se preocupa de inlocuirea si modernizarea masiva a mijloacelor de munca, a tehnologiilor si a sortimentelor de fabricare (inlocuirea capital fix care in circa 10 -12 ani se uzeaza)

incep sa creasca investitiile intrucat bancile incep sa acorde credite ieftine cu dobanzi mici si care permit depasirea crizei marcand un nou punct de cotitura spre o noua faza a ciclului economic, spre inviorare.

incep sa se ceara mijloace de productie suplimentare care duc la cresterea productiei si a fortei de munca ocupata in sectoarele care produc mijloace de productie. Cu salariile primite, populatia incepe sa sporeasca cererea de bunuri de consum, productia    din acest sector inviorandu-se

- inviorarea

Revigorarea procesului investitiilor, atat pentru noi capacitati cat si pentru reincarcarea celor existente alimenteaza cererea de mijloace de productie si de forta de munca. Se reduce proprietatea somajului intrucat guvernele iau masuri de sporire a ocuparii fortei de munca. Totodata guvernele iau masuri convergente prin care:

a)      reducerea de impozite directe si indirecte care vor incuraja afacerile pe cont propriu

b)      sporesc cheltuielile guvernamentale

c)      reduc taxele rescontului si rata dobanzii

In acest fel, refacerea activitatii se transforma treptat intr-un nou avant a carui durata poate diferi dupa conditiile fiecarei tari. Noua faza de avant reprezinta un progres in raport cu cliclul economic precedent.

- faza de boom

Se caracterizeaza succint astfel: pe fundalul unui proces investitional intens cresc productia si venitul national, gradul de ocupare a fortei de munca, salariile, profiturile si vanzarea de marfuri. Este o perioada de afaceri prospere, de crestere a cursului actiunii si a nivelului de trai implicit.

Dar expansiunea nu dureaza la nesfarsit pentru ca in economia unei tari se face simtita actiunea unor factori care o franeaza. De exemplu reducerea ratei profitului ca si aparitia unor dezechilibre si care se reflecta prin scaderea cursului actiunii, scumpirea si restrangerea creditului, fapt care marcheaza inchiderea boomului si incepe din nou faza de criza.

In realitate, ciclurile economice reale nu prezinta o evolutie simpla si liniara. Nu sunt exclusive unele dereglari sau chiar scaderi partiale de productie in faza de avant si invers, unele cresteri de productie in faze de criza si depresiune. Nici un ciclu nu s-a identificat cu un altul. Diferite sunt cauzele si interventia cu care actioneaza. Daca rolul avantului este evident, unii economisti considera ca si criza indeplineste anumite functii. Astfel, criza si depresiunea au rolul de a restabili temporar cu pretul unor mari pierderi, sistemul de proprietate obiectiv necesare reproductiei.

Criza si depresiunea pun bazele refacerii capitalului fix, a unor noi echilibre obiectiv necesare perioadei date. In tarile cu economie de piata moderna, o faza a ciclului lung a cuprins 2-3 cicluri decenale, fiecare cu o configurare proprie.

7.4. Programe statale de masuri anticriza (politici anticiclice)

Politicile si masurile anticriza actuale trebuie astfel elaborate incat sa combata eficient inflatia si, in acelasi timp, sa permita cresterea economica si limitarea somajului. Cele mai cunoscute si mai utilizate sunt:

Politica cheltuielilor se bazeaza pe cresterea cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat in faza de criza si depresiune. Sa fie orientate aceste cheltuieli spre achizitionarea de stat, producere de armament pentru aparare, investitii cu caracter social cultural, dar in nici un caz in investitii productive

Politicile monetare vizeaza controlul masei monetare aflate in circulatie si au drept scop, fie blocarea (inghetarea) masei monetare, fie reducerea acesteia in corelatie cu nevoile circulatiei. Ambele cerinte se realizeaza prin combinarea, de catre banca centrala, a urmatoarelor instrumente de politica monetara: manevrarea taxei rescontului, operatiuni de open-market, variatia cotei rezervelor obligatorii. politica monetara si de credit are ca instrument

a)      rata dobanzii

b)      creditul

c)      masa monetara

Acestea se aplica diferentiat in conditiile de avant sau recesiune. In conditiile de avant sa se majoreze rata dobanzii, si se impun restrictii la acordarea de credit, iar controlul asupra masei monetare devine mai riguros. Au ca efect franarea cererii de bunuri de consum si investitii si a activitatilor economice.

In faza de criza trebuie sa se procedeze invers. Sa se reduca rata dobanzii, sa sporeasca volumul de credite si masa monetara pentru a stimula cererea si investitiile. Astfel, ar creste productiv gradul de ocupare a fortei de munca.

Politicile bugetar-fiscale folosesc, de regula, doua instrumente sau parghii de politica economica:

reducerea cheltuielilor publice, care constituie o componenta importanta a cererii agregate;

cresterea presiunii fiscale, ceea ce reduce masa monetara destinata consumului si investitiilor.

Prin politica restrangerii cheltuielilor publice (guvernamentale), care presupune mentinerea unor deficite bugetare cat mai mici, cat si prin politica presiunii fiscale, care inseamna o crestere a impozitelor directe si indirecte, se realizeaza asa-numita 'politica deflationista'. Daca aceleasi parghii se folosesc in sens invers, respectiv cresterea cheltuielilor guvernamentale si reducerea impozitelor, atunci se are in vedere reducerea somajului, si constuie parti componente ale unei politici denumite 'reflationiste

In faza de depresie, criza statul sa procedeze la reducerea fiscalitatii, lasand mai multe venituri asupra agentului economic. Aceasta ar avea menirea sa incurajeze consumul si investitiile. In faza de boom, sa se procedeze la o majorare a fiscalitatii pentru a frana cererea de consum si investitii. In felul acesta s-ar asigura si incasari suplimentare la buget, menite sa acopere deficitele acumulate in faza de criza.

Concepte cheie

• fluctuatie
• ciclitate
• conjunctura
• expansiune
• criza economica
• recesiune
• depresiune
• politica anticiclica bazata pe agregate

Teste grila

Depresiunea se caracterizeaza prin aceea ca:

a)      cererea de bunuri de consum depaseste oferta de bunuri de consum;

b)      piata are capacitate de absorbtie marita;

c)      oferta agregata depaseste cererea agregata;

d)      cererea de investitii depaseste oferta de economisire;

e)      cererea de munca depaseste oferta de munca.

Faza de expansiune se caracterizeaza prin:

a)    cresterea venitului national;

b)   cresterea incertitudinii plasamentelor in titluri de valoare;

c)    scumpirea creditului pe fondul unui proces investitional intens;

d)   cresterea productiei si a gradului de ocupare a fortei de munca;

e)    cresterea salariilor, profiturilor si vanzarilor.

Ciclul economic se manifesta prin:

a)    simultan in toate tarile in anumite ramuri economice;

b)   diferit intre tari in anumite ramuri economice;

c)    diferit intre tari si influentand in aceeasi proportie activitatea economica generala;

d)   diferit intre tari si influentand in proportii diferite activitatea economica.

Componentele politicii bugetare sunt:

a)      politica monetara si de credit;

b)      politica cheltuielilor publice;

c)      politica fiscala;

d)      politicile anticiclice.

Scopul politicii monetare si de credit este:

a)    in perioada de boom, franarea cererii de consum si de investitii;

b)   in perioada de boom, cresterea fiscalitatii;

c)    in perioada de recesiune, stimularea cererii;

d)   in perioada de recesiune, cresterea productiei si gradului de ocupare;

e)    atenuarea undelor ciclului economic.

Care din urmatoarele masuri tin de politica monetara si de credit adoptata in faza de boom?

a)    reducerea preturilor si a taxelor de consum;

b)   diminuarea fiscalitatii;

c)    restrictionarea creditului;

d)   sporirea masei monetare;

e)    scaderea ratei dobanzii.

Titluri de referate si de lucrari complexe

Caracteristici ale fluctuatiilor economice aggregate in statele cu structuri tehnico-economice moderne

Consideratiuni asupra politicilor monetare si fiscale, promovate in ultimii ani in Romania