STATISTICA INDICATORILOR BURSIERI

STATISTICA INDICATORILOR BURSIERI

Piata bursiera -premise, notiuni, functii si structura

Termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata, ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori. Denumirea se pare ca provine de la numele unei vechi familii de hangii, van der Bursen, care a infiintat la Bruges (Flandra) un local numit Hotel des Bourses, in holul caruia se negociau periodic metale pretioase (aur, argint, platina), precum si hartii de valoare. Pe frontispiciul de la intrare, cladirea avea sculptate in piatra trei pungi (fr. "bourses"), de unde si denumirea data localului, care in secolele XIII-XVI a servit drept loc de intalnire pentru negustori.

Necesitatea extinderii si intensificarii circuitului comercial a generat de timpuriu o tendinta de "dematerializare" a marfurilor.

Piata financiara secundara (bursa de titluri de valoare), este piata unde se efectueaza tranzactii cu titluri anterior emise, la preturi determinate de situatia de moment existenta intre cerere si oferta.

Procesul de dematerializare a marfii creeaza premisele tehnice ale dezvoltarii tranzactiilor cu "bunuri viitoare", adica marfuri care sunt prezente la incheierea contractului doar sub forma de esantion sau prin imaginea lor abstracta, ca tipuri de marfa. In acest fel, tranzactia traditionala (vanzarea sau livrarea imediata a marfii si plata pretului) este dublata de formula executarii la un anumit termen de la incheierea acestuia. Este realizata, astfel o premisa importanta a tranzactiei bursiere separarea negocierii si inchierii contractului de livrarea efectiva a marfii.

In procesul evolutiv al burselor s-a ajuns, apoi, la o departajare a momentului livrarii marfii de cel al platii pretului, livrarea fiind imediata, iar plata ulterioara, creandu-se, astfel, creditul comercial.

Un proces care vine sa sporeasca importanta bursei este aparitia societatilor pe actiuni. Societatile care vor reprezenta simbolul succesului comercial al secolului al XVII-lea sunt Compania (Olandeza) a Indiilor Orientale, infiintata in 1602 la Amsterdam si, mai ales celebra Companie (Engleza) a Indiilor Orientale, infiintata in 1599, si care a obtinut un privilegiu (monopol) imperial in 1600. Extinderea afacerilor a generat nevoia de surse financiare, in speta de atragere a capitalului prin emisiune publica de actiuni. La inceputul secolului al XVII-lea apare o piata infloritoare de valori la Amsterdam, unde coteaza, pe langa titlurile datoriei publice, si actiunile Companiei (Olandeze) a Indiilor Orientale. Cu o intarziere de aproape un secol, in 1695 Royal Exchange gazduieste primele tranzactii cu titluri de stat, actiuni ale Companiei (Engelze) a Indiilor Orientale si ale Bancii Angliei. Amsterdam si Londra pot fi considerate primele piete reprezentative pentru mecanismul bursier.

Bursele actuale sunt rezultatul unei evolutii istorice indelungate si reflecta, cu particularitati zonale sau nationale, modelul general al pietei libere. Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici:[2]

• piata de marfuri si valori. Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si a ofertei pentru marfuri si diferite tipuri de hartii de valoare. Desi mecanismul de functionare se bazeaza pe un model comun, propriu oricarui tip de tranzactie bursiera, bursele de marfuri si respectiv cele de valori au functii radical diferite intr-o economie;
• piata simbolica. Bursa este o piata dematerializata unde se incheie contractul dintre parti, dentificarea si circulatia marfurilor si a valorilor realizandu-se in afara acestei piete;
• piata libera. Bursele sunt piete libere in sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si a ofertei care se manifesta in mod real in economie. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate la bursa decat acele marfuri sau valori pentru care exista o concurenta libera;
• piata organizata. Tranzactiile bursiere se realizeaza conform unor principii, norme si reguli     cunoscute si acceptate de participanti. Aceasta nu inseamna admninistrarea pietei; ci reglementarea sa in scopul de a crea sau prezerva conditiile pentru desfasurarea concurentei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare;
• piata reprezentativa. Bursa serveste drept reper pentru toate tranzactiile care se efectueaza cu acele marfuri sau valori pentru care ea constituie piata organizata. La bursa se stabileste pretul pentru marfurile sau valorile negociate (cursul bursier), element esential pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse, in intreaga lume.

Bursa ofera vanzatorilor si cumparatorilor o piata libera unde se concentraza cererea si oferta de marfuri si valori si se realizeaza negocierea, contractarea si executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu reguli ferme instituite prin lege si regulamentul bursei. De asemenea, bursa asigura accesul direct si continuu al clientilor la informatiile de piata si efectuara operatiilor. Se ofera, astfel un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor intre participantii la circuitul economic si formara unor preturi "corecte", reale, pentru marfurile si valorile tranzactionate, in baza legii cererii si a ofertei.

Prin functiile pe care le indeplinesc intr-o economie, bursele se impart in trei mari categorii: burse de marfuri, burse valutare si burse de valori.

Bursele de marfuri sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza bunuri care au anumite caracteristici: sunt bunuri generice, care se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire; sunt bunuri fungibile, adica pot fi inlocuite unele prin altele; au caracter standardizabil, in sensul ca marfa poate fi impartita pe loturi omogene, apte de afi livrate la executarea contractului in bursa; sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumita perioada de la angajarea contractului in bursa; trebuie sa aiba un grad redus de prelucrare, ca o conditie a mentinerii caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

In aceasta categorie intra produsele agro-alimentare (grau, porumb, orez, soia etc.), metale (cupru, aluminiu, zinc, aur argint etc), produse tropicale (cafea, cacao, zahar etc.), produse de origine minerala (petrol). Sunt, insa marfuri de bursa si unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (oua, carne). Pe de alta parte exista si burse organizate pentru servicii, respectiv pentru inchirieri de nave (navlosire) sau asigurari.

Bursele valutare au ca obiect principal de activitate tranzactionarea valutelor convertibile. Prin intermediul acestor burse se pot obtine, astfel valute solicitate de decontarile in cadrul relatiilor economice internationale.

Bursele de valori sunt centre ale vietii financiare unde se tranzactioneaza hartii de valoare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur etc). In ultimul timp au fost incluse in sistemul de tranzactii al acestor institutii produse bursiere noi, cum ar fi optiunile, contractele futures pe indici de bursa etc.

Bursa de valori are rolul de releu intre surplusul de fonduri neutilizate si necesitatile economice, transformand economiile in capital. Prin aceasta functie a sa, ea este implicata in piata primara, aceea pe care se emit actiunile firmelor, se lanseaza imprumuturi obligatare etc., furnizandu-se pe aceasta cale fondurile necesare agentilor economici si asigurand persoanelor si institutiilor ce detin economii o posibilitate de investire a acestora.

Pentru ca piata primara sa fie credibila si atractiva pentru detinatorii de fonduri, este necesar ca acestia sa poata orcand lichida titlurile lor si redobandi, in conditiile pietei, fondurile investite. Bursa asigura lichiditatea activelor financiare, oferind posibilitatea vanzarii titlurilor cumparate anterior, deci a transformarii lor in bani.

Bursa este si un "motor" al vietii economice, dinamizand activitatea de afaceri si permitand realizarea unor proiecte investitionale de anvergura, care n-ar putea fi infaptuite cu fondurile unui grup restrans de investitori. Astfel, firmele care doresc sa mobilizeze capitaluri insemnate, vor plasa o parte din actiunile lor publicului, prin distributie primara sau secundara, aceasta reprezinta operatiunea de difuzare a capitalului in masa investitorilor.

Piata bursiera are un rol insemnat in reorientarea si restructurarea activitatilor economice. Prin functionarea acestei piete, distribuirea fondurilor pe ramuri ale economiei si firme se realizeaza in raport cu gradul de atractivitate a titlurilor, iar aceasta este o reflectare a performantelor firmelor respective, a gradului de rentabilitate, precum si ca o consecinta a modului cum acestea sunt evaluate in bursa.

Bursa reprezinta un "barometru" al vietii economico-financiare intr-o tara sau pe plan international, un indicator al starii lumii de afaceri, al perspectivelor (pe termen scurt) ale economiei.

Indicele bursei da expresia evolutiei de ansamblu a pietei bursiere: la bursa de pe Wall Street (N.Y.S.E.- New York Stock Exchange) se utilizeaza cunoscutul indice Dow Jones, la bursa din Tokio (T.S.E.- Tokio Stock Exchange) indicele Nikkei, iar la bursa de la Londra (L.S.E.- London Stock Exchange) indicele F.T.-S.E.30. Miscarea bursei, reflectata de indice, poate sa arate o directie ascendenta (o piata "sub semnul taurului" sau bull market) sau dimpotriva, o directie descendenta (o piata "sub semnul ursului" sau bear market), fiecare din situatiile respective, ca si miscarea zilnica a bursei, avand un ecou rapid in ansamblul vietii de afaceri.

Pietele monetare sunt specializate in efectuarea de tranzactii cu active monetare, cu scadente relativ scurte (pana la un an), incluzand depozitele bancare la vedere si la termen, cambii, bilete la ordin, cecuri, certificate de depozit si alte titluri mobiliare pe termen scurt. Aceste piete servesc la absortia activelor monetare ale celor care economisesc si care doresc sa ramana intr-o pozitie lichida, acestia avand, in general, posibilitatea de a retrage sau incasa fondurile aproape imediat.

"Pretul" dreptului de a folosi fondurile oferite pe pietele monetare pentru diferitele perioade este reprezentat, in principal, de dobanda. De aceea, pietele monetare sunt extrem de sensibile in raport cu diferentele pe plan international, de la o tara la alta, intre ratele dobanzilor la depozitele constituite pe anumite termene.

Institutiile care opereaza pe aceste piete sunt: bancile comerciale, brokerii si dealerii, banca centrala, casele de economii si imprumuturi, companiile de asigurari, fondurile mutuale etc. Aceste institutii atrag depozite, indatorandu-se fata de depunatori, si acorda imprumuturi, creandu-si creante fata de clientii lor, utilizatorii de fonduri. Cum ele actioneaza, in esenta dupa principiul clasic al bancilor, aceste institutii se numesc, generic, institutii (societati) bancare.

Pietele de capital, spre deosebire de cele monetare, sunt specializate in efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul lor capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici pentru care nevoile de capital depasesc posibilitatile financiare de acoperire. Una din cele mai importante functii ale pietelor de capital consta in emisiunea si plasarea de valori mobiliare.

Caracterul negociabil al valorilor mobiliare, faptul ca ele pot fi vandute de primii detinatori inainte de scadenta si transformare in lichiditati reprezinta o alta motivatie al pietelor de capital, a rolului pe care-l au acestea in functionarea economiilor nationale si a economiei mondiale in ansamblul ei. Spre deosebire de pietele monetare, unde se vand si se cumpara titluri pe termen scurt, pe pietele de capital sunt negociate si tranzactionate actiuni, obligatiuni, titluri de renta etc. adica valori mobiliare pe termen mijlociu si lung.

Piata primara este cea pe care se vand si se cumpara titluri nou emise (la constituirea sau marirea capitalului social al unei societati). Aceasta piata asigura intalnirea dintre cererea si oferta de titluri, permitand finantarea activitatii agentilor economici. Ea este, deci un mijloc de distribuire a titlurilor de catre utilizatorii de fonduri si de plasament in titluri din partea detinatorilor de fonduri.

Piata secundara este o piata pentru titlurile care au fost deja emise, deci o piata "la mana a doua". Aici titlurile sunt tranzactionate de catre cei care beneficiaza de drepturile pe care le consacra aceste titluri (investitorii). Aceasta piata indeplineste, ca si cea primara, un rol de concentrare a cererii si ofertei de titluri, dar si a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata titlurilor s-a constituit. Este ceea ce vom numi piata bursiera sau bursa in sens larg.

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza deci in doua modalitati:

a)      prin finantare indirecta, adica prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri;

b)      prin finantarea directa, adica prin emisiune de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara.

Piata titlurilor financiare reprezinta o relatie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri. Acesta din urma primeste fonduri si in schimb emite titlurile financiare, urmand ca, la scadenta, sa le rascumpere. Trecerea de la primul tip de operatiuni la cel de al doilea se numeste dezintermediere si are loc, de exemplu, cand depunatorii, scot fonduri din contul bancar, investindu-le direct in titluri cum ar fi obligatiunile.

Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si ele releva caracterul dual al economiei de piata: economie reala, respectiv procesele materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei, si economie simbolica sau financiara, adica procese de tip informational, reprezentate de miscarea banilor si a hartiilor de valoare.

Activele financiare se pot clasifica in doua mari categorii:

active bancare, care sunt rezultate din operatiunile specifice bancilor si institutiilor asimilate; specific pentru aceste active este faptul ca produc dobanzi, nu au character negociabil si prezinta un grad ridicat de siguranta (risc redus);

active financiare nebancare, care sunt rezultate din operatiuni de investitii (plasament) si care sunt concretizate in titluri de valoare cu caracter negociabil. In aceasta categorie se includ:

a)      activele de capital, rezultate din plasamente pe termen lung si care dau dreptul la obtinerea unor venituri viitoare (dividende, dobanzi) in conditiile asocierii detinatorului la riscul afacerii; ele sunt negociabile pe piata de capital;

b)      activele monetare, respectiv acele active rezultate din plasamente pe termen scurt si negociabile pe piata monetara, specific acestora este gradul ridicat de lichiditate, respective posibilitatea transformarii operative si pe o baza de continuitate in fonduri banesti.

Titlurile financiare reprezinta modul de existenta a activelor financiare nebancare. Ele sunt titluri de valoare exprimate pe un suport material sau in cont si negociabile pe piata secundara la valoarea de piata. Acestea dau dreptul detinatorului lor la obtinerea unor venituri rezultate din investitie, in conditiile asumarii de catre acestia a riscului afacerii.

Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (numite si instrumente de propietate) si cele folosite pentru atragerea capitalului de imprumut (numite si instrumente de datorie); in prima categorie intra actiunile, iar in a doua obligatiunile. Caracteristica definitorie a titlurilor primare este ca acestea, pe de o parte asigura mobilizarea de capital pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri iar, pe de alta parte, dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.

Actiunile sunt titluri financiare emise de o companie sau o societate comerciala pentru constituirea sau restructurarea capitalului propriu. Pe piata actiunilor sunt emise si negociate mai multe tipuri de actiuni, pe care le putem grupa in functie de doua criterii mai importante: forma de prezentare si drepturile pe care le genereaza.

Dupa forma de prezentare exista actiuni nominative si actiuni la purtator. Actiunile nominative au inscris numele detinatorului si pot fi transmise unei alte persoane numai prin transcrierea tranzactiei intr-un registru la societatea emitenta. Actiunile la purtator nu poarta nici un nume si se pot transmite fara nici o formalitate, cel care le detine fiind recunoscut ca actionar. In S.U.A., cele mai uzuale sunt actiunile nominative. In Elvetia, pentru numeroase societati exista ambele tipuri de actiuni.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le genereaza, actiunile se impart in actiuni (ordinare) comune si actiuni (privilegiate) preferentiale. Actiunile comune sunt cele mai cunoscute si ele dau detinatorului lor legal dreptul la vot in adunarea generala a actionarilor, ceea ce inseamna participare la managementul (gestiunea) societatii emitente (principiul consacrat in acest caz este: o actiune (share) - un vot) si dreptul la dividend, adica la o parte din profiturile distribuite ale societatii respective.

Actiunile prefertentiale dau dreptul la un dividend fix, indiferent de marimea profitului realizat de societate in anul respectiv, dividend ce este platit inaintea celui pentru actiunile comune. In schimb, ele nu dau drept de vot.

Obligatiunile (bonds) sunt titluri reprezentative ale unei creante a detinatorului lor asupra emitentului care poate fi statul, un organism public sau o societate comerciala. Ele dau detinatorului dreptul la incasarea unei dobanzi si vor fi rascumparate la scadenta de catre emitent, investitorul recuperandu-si astfel capitalul avansat in schimbul obligatiunilor. Spre deosebire de actiuni, care dau dreptul la un castig sub forma dividendului, adica la o parte corespunzatoare din profitul realizat de o societate , obligatiunile sunt purtatoare de dobanzi fixe, platibile de catre emitentul debitor indiferent de rezultatele obtinute.

Dupa forma de prezentare, exista obligatiuni nominative si obligatiuni la purtator. Obligatiunile nominative au inscris numele detinatorului (creditorului), transmiterea dreptului de a pretinde prestatia la care s-a angajat emitentul avand loc prin intelegerea dintre vechiul si noul detinator al titlului si prin inmanarea efectiva a acestuia. In cazul in care creditorul este detinatorul nespecificat al titlului avem de a face cu obligatiuni la purtator.

Obligatiunea ipotecara este cea pentru care datoria este garantata cu ipoteca pe activele firmei emitente; obligatiunea generala este o creanta pe ansamblu activelor emitentului, fara denumirea, ca garantie, a unui activ particular, obligatiunea asigurata este garantata cu titluri asupra unor terti, detinute de emitent si depuse ca garant.

Pe de alta parte , exista obligatiuni cu fond de rascumparare; cand emitentul alimenteaza periodic un fond din care va rascumpara la scadenta obligatiunile respective; obligatiuni retractabile, care pot fi rascumparate inainte de scadenta de firma emitenta, obligatiuni convertibile, ce pot fi preschimbate, la optiunea detinatorului, cu actiuni ale emitentului.

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contractele incheiate intre emitent (vanzarilor) si beneficiar (cumparator) si care dau acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract. Spre deosebire de titlurile primare, ele nu poarta asupra veniturilor monetare nete ale emitentului, ci asupra unor active diverse, cum ar fi: titluri financiare, valute, marfuri etc. In ceea ce privesc tranzactiile cu titluri financiare primare (actiuni, obligatiuni); se disting operatiunile specifice pe pietele de tip american (N.Y., Tokio) si cele de la bursele de tip european (Paris).

Tranzactiile bursiere pot fi:[10]

a)      dupa natura contului deschis de client la broker: pe bani gheata (for chash), atunci cand investitorii trebuie sa acopere integral, cu fonduri banesti, contravaloarea titurilor financiare cumparate; in marja (on margin), atunci cand investitorii primesc din partea societatii de bursa (brokerului) cu care lucreaza un credit pentru incheierea contractului de bursa, trebuind sa "acopere" tranzactia prin depunerea doar a unei sume cash complementare (sau a unor titluri) in calitate de marja;

b)      dupa modelul executarii contractului, se practiva urmatoarele tipuri de tranzactii: cu lichidare imediata (cash delivery), cand executarea (predarea/plata titlurilor) are loc in chiar ziua incheierii contractului de bursa; cu lichidare normala (regular settlement), cand executarea trebuie sa fie facuta intr-un anumit numar de zile de bursa din momentul incheierii contractului (5 zile la N.Y.S.E. si 3 zile la T.S.E.); cu lichidare pe baza de angajament special. De exemplu, la N.Y.S.E. lichidarea poate fi facuta la o scadenta lasata la optiunea vanzatorului, dar nu mai tarziu de 60 de zile; la T.S.E., prin intelegerea partilor, livrarea poate fi facuta in 19 zile de la contractare; cu lichidare "la emisiune" (when issued), utilizata pentru titlurile care poarta o data fixa de emisiune, dar inca n-au fost emise.

c)      dupa modul de executare, tranzactiile pot fi incadrate in urmatoarele categorii: vanzari "lungi" (long sales), cand clientul livreaza, in termenul prescris pentru lichidarea normala, titlurile proprii, existente in momentul inchiderii tranzactiei, in contul sau la broker; vanzari "scurte" (short sales), adica vanzarea in bursa a unor titluri, cu executarea contractului dupa formula lichidarii normale, dar pe baza de titluri imprumutate clientul ramanand dator fata de boker cu titlurile respective pana in momentul in care se va acoperi (va cumpara titlurile si le va restitui brokerului). Ca si la orice cumparare "pe datorie" , investitorul va plati o suma de bani pentru imprumutul pe care l-a primit din partea brokerului.

La bursele europene (in speta bursa franceza) se practica urmatoarele categorii de tranzactii:[11]

a)      la vedere (fr. au comptant), respectiv acelea in care executarea contractului (livrarea titlurilor/plata pretului) are loc imediat (in cateva zile) de la incheierea acestuia in bursa;

b)      la termen sau "cu reglementare (lichidare) lunara" (fr.a reglement mensuel), care se incheie in bursa la un moment dat, urmand sa fie executate la o data fixa, numita ziua lichidarii, intr-una din lunile urmatoare;

c)      operatiunile conditionale (fr. a prime) se executa la termen, dar, spre deosebire de cele cu reglementare lunara, permit cumparatorului sa aleaga intre doua posibilitati: executarea contractului sau abandonarea acestuia prin plata unei prime catre vanzator.

Indicii bursieri

Indicii bursieri sunt marimi care reflecta dinamica unui grup de actiuni sau a tututor actiunilor cotate la bursa respectiva.

Analiza indicilor bursieri reprezinta un mijloc de caracterizare a evolutiei unei economii, precum si determinarea potentialului acelei economii si a activitatilor economice neprofitabile sau cu profituri foarte mici.

Pentru construirea unor indici bursieri trebuie parcurse urmatoarele etape:

a)      selectarea esantionului, format dintr-un numar restrans de titluri de valoare, astfel incat aceasta sa fie reprezentativ pentru situatia generala a bursei respective;

b)      determinarea ponderii diferitelor titluri de valoare care fac parte din esantion. In acest caz se poate atribui o pondere egala pentru fiecare titlu de valoare; ponderarea cu capitalizarea bursiera sau fara ponderare, adica se considera numai cazul titlurilor, simpla insumare a cursurilor diferitelor titluri de valoare;

c)      alegerea datei de referinta si a indexarii.

Indicii ponderati pot include in formula de calcul elemente de ponderare pentru a reprezenta capitalizarea bursiera, numarul de actiuni emise, numarul de actiuni tranzactionate si coeficienti de influenta a actiunii in indice. Formula de calcul care include aceste elemente este destul de complicata.

Indicii neponderati au o formula de calcul relativ simpla incluzand putine elemente, de exemplu pret de piata, valoare nominala, numar de actiuni luate in calcul si incluse in cos si eventual coeficienti de corectie.

Astfel, indicii bursieri reflecta raportul dintre cererea si oferta de capital pe piata respectiva.

Indicele bursier are doua functii principale:

functia descriptiva, de indicator al performantei medii a pietei bursiere de capital sau a unui segment de piata (indice de ramura), ca o baza pentru deciziile investitionale in acea piata;

functia operativa a indicelui, de a fi reper pentru construirea unor instrumente financiare derivate (de exemplu contractele la termen si optiunile pe indicele bursier). De asemenea, indicele bursier sta la baza aplicarii strategiilor de portofoliu (de exemplu, operatiuni de hedging - acoperirea riscului variatiei titlurilor financiare; operatiuni de arbitraj - valorificarea diferentei dintre indicele bursier si cel al cursului pe piata la termen etc.).

Cerintele referitoare la indici sunt de natura:

a)      economica: formula caracterizata prin simplitate, transparenta, usurinta reproducerii portofoliului; indicele trebuie sa asigure reprezentativitatea titlurilor financiare, periodicitatea calcularii si a publicarii; interpretabilitatea intuitiva (medie aritmetica ponderata si nu geometrica);

b)      statistica: invarianta la schimbarea scalei, tratarea simetrica a componenetelor (indicele nu se schimba daca se schimba data de referinta) si invarianta la includerea de noi actiuni.

In continuare sunt prezentati, alaturi de indicele Bursei de Valori Bucuresti, cei mai cunoscuti si importanti, indici bursieri din lume.

B.E.T. - Indicele Bursei de Valori Bucuresti.

Indicele B.E.T. este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti.

Prin constructie (metodologia de calcul, reguli de selectie si actualizare) el are si scopul de a furniza o baza adecvata pentru tranzactiile derivate pe indici. Acestea sunt: options si futures, si combinatii ale acestora. Ele fac obiectul Ordonanatei Guvernamentale nr. 68 din 28 august 1997 privind bursele de marfuri.

Tranzactionarea instrumentelor derivate pe indici are ca scop acoperirea riscului investitorilor in actiunile ce compun portofoliul indicelui, prin angajarea de tranzactii pe instrumente derivate in sensul invers al celor pe valorile mobiliare repsective. Aceasta operatie se numeste arbitrajul pe indice (index arbitrage).

Indicele BET este exprimat si in USD (dollar terms), prin convertirea preturilor in lei la cursul B.N.R. din ziua respectiva servind astfel si investitorilor straini care doresc si o alta exprimare a indicelui.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizarea cursurilor celor mai importante 10 lichide actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare din data de referinta (momentu t=0).[13]

Unde:

N = numarul de actiuni din portofoliul indicelui (10);

pi0 = cursul mediu ponderat actiunii "i" la momentul de referinta t=0

qi0 = numarul total de actiuni emise din actiunea "i" la momentul t=0

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de: divizari/consolidari de actiuni, fuzionarii ale firmelor sau orice modificari ale capitalului social al unei actiuni aflate in portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustata cu un factor de corectie "f" in ziua in care are lor schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui de tip Laspeyres:

In cazul in care exista actiuni care nu mai corespund regulilor de includere in portofoliul indicelui, iar altele care sunt tranzactionate corespund acestor reguli, se procedeaza la o actualizare a portofoliului indicelui. Si in acest caz, factorul de corectie "f" este recalculat, pentru a compensa aceasta modificare. Astfel se asigura cerinta ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni, la un moment de referinta.

Toate modificarile portofoliului indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui, care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestuia conform celor de mai sus.

Regulie selectiei celor 10 actiuni care formeaza portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt in portofoliu indicelui sa depaseasca 60% din capitalizarea bursiera totala;

actiunile trebuie astfel alese incat sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, aceasta caracteristica fiind aproximativa prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva. Se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie cel putin 70% din valoara totala tranzactionata.

Competenta si componenta Comitetulului Indicelui a fost decisa de catre Comitetul Bursei. Acesta este abilitat sa ia toate deciziile necesare respectarii regulilor de selectie si a metodologiei de calcul a indicelui. Comitetul Indicelui se intruneste lunar, luand dupa caz deciziile necesare de actualizare trimestriala a portofoliului indicelui. Comitetul Indicelui face propuneri catre Comitetul Bursei pentru marketingul indicelui, inclusiv pentu folosirea valorilor indicelui in tranzatii cu instrumente derivate.

Deciziile de modificare a portofoliului indicelui prin inlocuirea actiunilor sau modificarea ponderilor ca urmare a evenimentelor specificate in motodologia de calcul sau a unora imprevizibile sunt anuntate in mass media cu trei zile inaintea efectuarii lor.

Valoarea indicelui este calculata in timp real si afisata atat pe tabela electronica, cat si pe toate terminalele agentilor din ringul Bursei sau conectate la distanta la sistemul de tranzactionare automata. De asemenea, indicele va fi preluat in timp real de catre agentiile de stiri REUTERS (pagina BETI) si DOW JONES TELERATE. El va aparea si in pagina Internet a Bursei.

Valorile de inchidere ale indicelui vor fi incluse in sumarul de tranzactionare emis zilnic de catre Bursa, precum si in toate Buletinele Bursei.

Indicele DOW JONES.

Cel mai cunoscut indice bursier este DOW JONES, denumit dupa cei doi economisti americani, specilisti financiari, Charles Dow (fondator al ziarului de specialitate Wall Street Journal) si Edward Jones.

Indicele a fost creat in 1884, cand Charles Dow a calculat un curs mediu pentru 11 firme, cele mai multe din domeniul financiar, pentru a evidentia trendul pietei. In 1916, indicele a cuprins 20 de firme, urmand ca in 1928 sa ajunga la 30 de firme, numar care este in vigoare si astazi.

Pentru inceput, indicele Dow Jones se determina ca o medie artimetica simpla a cursurilor actiunilor componente.

In prezent, indicele se determina prin divizarea sumei cursurilor la un coeficient stabilit de New York Stock Exchange (NYSE); in ultima perioada coeficientul a variat intre 0,75 si 0,90, functie de schimbarile care intervin in valoarea de piata a titlurilor componente ale nivelului in urma fuzionarilor sau divizarilor firmelor, (stock split).

Indicele Dow Jones reflecta nivelul pietei intr-un anumit moment in raport cu anul de referinta, de aici si exprimarea sa in puncte.

In prezent exista urmatorii indici Dow Jones:

a)      Dow Jones Industrial Average (DJIA) - indice industrial, definit mai sus, cuprinde 30 de titluri care detin 15-20% din valoara capitalizata la N.Y.S.E.;

b)      Dow Jones Transportation Average (DJTA). - indice al transporturilor, creat in 26 mai 1896 si care cuprinde 20 de titluri de companii din domeniul tansporturilor feroviare, rutiere si aeriene, altele decat cele 30 de la DJIA;

c)      Dow Jones Utility Average (DJUA). - indice al serviciilor publice, creat in 1929 si care in prezent contine 15 actiuni;

d)      Dow Jones Composite - indici compus, care reflecta cursurile celor 65 de actiuni din indicii sectoriali de mai sus.

Modificari importante in componenta actiunilor din DJIA s-au produs in 1959, cand au fost inlocuite 4 actiuni si in 1991, cand actiunile a trei companii - United States Steel Corporation, Naviston si Primerica - au fost inlocuite cu actiunile Walt Disney Company, Caterpillar si J.P. Morgan, aceasta din urma fiind prima banca intrata in indice.

Modificarea din 1991 este importanta dincolo de aspectul sau pur tehnic datorita faptului ca, pentru a conserva caracterul reprezentativ al indicelui, a trebuit sa se renunte la selectarea exclusiva a firmelor industriale, acceptandu-se si firme din sectorul serviciilor (Walt Disney si J.P.Morgan).

O crestere durabila a indicelui inseamna o piata puternica si atractiva; in limbaj bursier se vorbeste despre "bull market" , caracterizata prin cresterea continua a cursului actiunilor si printr-un volum important de tranzactii. Daca insa indicele are o tendinta constant descrescatoare, piata este slaba, lipsita de interes pentru investitori; in limbaj specific se vorbeste despre "bear market". [18]

Indicele Dow Jones era cotat la 9025,26 de puncte la data de 2 iulie 1998.

Lista celor 30 de companii americane ale caror actiuni sunt cuprinse in indicele Dow Jones Industrial:

Allied Signal, Aluminium Co.of America (ALCOA), American Express Co., American Telephone and Telegraph Co, (AT&T)

Bethlehem Steel Corp., The Boeing Company

Caterpillar, Chevron Corp., The Coca-Cola Co.

Walt Disney, E.I. Du Pont de Nemours & Co.

Eastman Kodak Co.

General Electric Co., General Motors Corp., The Goodyear Tire & Rubber Company

International Business Machines Corp. (IBM), International Paper Corp.

J.P.Morgan

McDonalds Corp., Merck & Co., Minnesota Mining & Manufacturing Co.

Procter & Gamble Co.

Sears & Roebuck Co.

Texaco

Union Carbide Corp., United Technologies Corp.,

Westinghouse Electric Corp., F.W. Woolworth & Co.

Indicele Financial Times (FT - 30).

Acest indice a aparut in 1935 calculat de Financial News (ulteior Financial Times) si a luat in considerare actiunile a 30 de companii reprezentative din ramura industriei[19].

Datorita numarului mic de actiuni luate in calcul, acest indice este foarte sensibil la modificarile bursei fata de alti indici care au in componenta un numar mai mare de actiuni.

Indicele se calculeaza ca medie geometrica a cursului fiecarei actiuni impartit la cursul din data considerata ca baza.

Acest indice este calculat la Londra si se mai spune despre el ca este un indice instantaneu, avand in vedere faptul ca este calculat din ora in ora incepand cu ora 10:00 si pana la 17:00; negocierile oficiale oprindu-se la ora 15:30.