GLOBALIZAREA - SFARSIT AL DIVERSITATII IN EVOLUTIA SOCIETATILOR CONTEMPORANE?

GLOBALIZAREA - SFARSIT AL DIVERSITATII IN EVOLUTIA SOCIETATILOR CONTEMPORANE?

Pe parcursul celei de-a doua jumatati a secolului nostru, in dezbaterile teoretice si ideologice s-au succedat, cel putin trei schimbari subtile in modalitatile de conceptualizare a "lumii" in ansamblul sau, modalitati care au marcat, atat sferele investigatiei stiintifice ale educatiei si invatamantului si, nu in ultimul rand, practicile sociale si politice, nationale si internationale.

In acest context, anii '70 - '80, in legatura cu instabilitatea spatiului economic international, in prim planul reflectiilor si dezbaterilor teoretice s-a conturat o tema noua fata de cele anterioare, si anume, tema incertitudinii cu privire la sensurile si continutul evolutiei economice, sociale si politice mondiale. Aceasta tema a adus cu sine o serie de elemente caracteristice ale lumii si epocii respective, reunite intr-o aura de pericole, provenind, in special din afara comunitatii occidentale. Ele erau reperate in caracterul din ce in ce mai problematic al accesului la resurse, in aparitia, la nivelul ordinii economice internationale a unor forte necunoscute provenind din "tarile in curs de dezvoltare", care erau prezente ca "un gigant in curs de trezire" si, nu in ultima instanta, in dificultatile de a mai cunoaste cu precizie, unde este situat centrul leadershipului mondial.

Ca urmare, in societatile vestice apar o serie de institutii noi, care schimba vechile relatii sociale si politice, apar noi interese de clasa, presiuni crescande din partea tinerelor generatii, la care s-au adaugat complexele probleme ale populatiei varstnice, handicapate s.a. Problema teoretica si practica, in acelasi timp, care se punea era urmatoarea: incotro se va inclina balanta: in favoarea liberalismului, bazat pe economiile pietelor libere, sau a reglarilor statale a vietii economice si sociale?

Concomitent, evolutiile tehnologice au inceput sa ridice si ele noi probleme, implicand noi forme de organizare. Pe acest fundal, societatile "primei lumi" apareau a fi, din ce in ce mai mult, vulnerabile in multipli factori ca, de exemplu, accidentele de orice fel, actiunea industriala, terorism, razboi, dezastre naturale etc.

La inceputul anilor '90, in contextul creat de noile perspective produse de sfarsitul razboiului rece, tema incertitudinii inregistreaza o subtila disolutie, disparand din preocuparile, in special politice si ideologice. In locul ei este propusa si, treptat, afirmata o noua imagine a "lumii", ca o lume "internationala", o lume a prevalentei realitatilor majore post si supra nationale, in care forta conducatoare este reprezentata de corporatiile economice transnationale, care reprezinta adevaratii "invingatori" in marele conflict al sistemelor moderalitatii secolului XX. In timp ce "adevaratii perdanti" sunt statele-natiune si guvernele, care se afla deja in incomoda situatie de a fi prea mici pentru a continua sa-si indeplineasca atributiile si sarcinile traditionale si prea mari pentru a exercita altele.

Toate aceste viziuni au produs o veritabila goana a respectabilelor scoli de gandire economica, sociala si politica, occidentale de a fundamenta programe, proiecte si actiuni cu caracter cat mai international, care, la sfarsitul deceniului au desenat un nou portret al "noii lumi a afacerilor internationale", exprimat in noua tema de dezbateri si de actiune, cea a "globalizarii".

Globalizarea conceptualizata si promovata ca o modalitate si o cale de a discuta despre "lume" ca despre un spatiu in care istoria concreta, reala, se dezagrega, si care reintroduce si reintareste viziunea traditionala a organizatiilor muncii ca matrici omogene, in cadrul carora fiintele umane sunt tratate (chiar si neexplicit) cu subiecte ale unei rationalitati economice minimaliste, a caror activitate si viata se reduce la a produce, cat mai eficient, bunuri si valori materiale si a le consuma cat mai economicos si la nivele rezonabile de viata, ceea ce permite discursurilor economice si politice functionaliste sa sustina caracterul inerent al integrarii globale, intr-o lume globala, chiar daca, pana in prezent, aceasta nu este substantial modelata. Pe aceasta cale se reuseste "performanta" de a ocoli o problema centrala a existentei naturale si sociale a umanitatii: cea a diversitatii naturale a persoanelor, grupurilor sociale, mici si mari si a societatilor in care ele se regasesc. Ca o consecinta, considerarea diversitatii umane este efectiv marginalizata datorita utilizarii unui asemenea aparat conceptual redus.

In acest fel, in opozitie cu ingrijorarile legate de existenta diversitatii sociale si umane in intreaga perioada dintre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si cea de dupa razboiul rece, in anii '90 nelinistile s-au metamor-fozat intr-un nou optimism utopic (vezi Fukuyama, Sfarsitul istoriei, 1991), insotit de o intreaga noua reto-rica: cea a globalismului.

Globalism care consta, de fapt, intr-o tendinta vestica specifica interpretizarii problematicii economico-sociale si politice contemporane, caracterizata prin:

a. cautarea unei explicatii unitariste a proceselor de integrare internationala, pe baza considerarii spatiilor economice, ca fiind, sau trebuind sa fie alocate (insusite) potrivit logicii modelului pietelor capitaliste occidentale, aflat in expansiune;

b. ceea ce presupune "domesticirea" spatiilor sociale, in sensul de a le face perfect asemanatoare, astfel incat, capitalul sa poata "face afaceri", nestingherit de nici una din "barierele" trecutului;

c. tendinta de justificare a superioritatii unei viziuni mondialiste si de asimilare a restului umanitatii, in lumea vestica "omogenizata", pe calea "normalizarii" tuturor sferelor si a realitatilor discursive;

d. ceea ce demonstreaza ca, in acest caz, nu e vorba despre glob, ca despre intreaga lume a umanitatii, ci de o incercare formativa, menita sa configureze o lume aparte, din care o mare parte a oamenilor este mai mult exclusa decat inclusa;

e. este, in fond, vorba despre o noua cale de a reprezenta tensiunile existente in comertul international.

In consecinta, teoriile globaliste contemporane nu pot sa conduca la elaborarea unor modele conceptuale ale "organizatiei globale" a lumii, nici sa ofere fundamente teoretice valide pentru realizarea unui management viabil al unei "lumi multiculturale".

Aceasta, deoarece ele nu pot, prin definitie sa:

a. tina seama de realitatile si practicile economice si sociale locale;

b. tina seama de schimbarile ce intervin in istoricitatea locala;

c. sa se detaseze de obiectivul lor esential, de justificare a eforturilor de incorporare in "valul capitalului" a unor noi spatii, fara a fi interesate de nici o dinamica locala;

d. tema globalizarii este strans legata de paradigma traditionala a evolutionismului economic, care mai mult justifica decat respinge diversitatea si varietatea, ca premise necesare pentru ca ecosistemul existentei umane sa poata functiona.

Imaginea pe care o proiecteaza teoriile si modelele globaliste asupra lumii este cea a unei lumi ordonate ca un "cosmopolis ierarhic" (utilizata de Thomas Mann in lucrarea sa Muntele magic, in 1928). Ceea ce nu spun, sau nu doresc sa spuna aceste discursuri este faptul ca ordinea este in mod inerent asimetrica si ca tocmai de aceea ea este departe de a oferi o baza reala pentru omogenitate sau egalitate, in contextele in care oamenii isi traiesc vietile lor.

Imaginea pe care o impune concluzia ca, se pare, exista o afinitate electiva intre discursurile globaliste si discursul major al educatiei afacerilor, care modeleaza lumea ca fiind locuita de umanitate omogena. Iar ca o consecinta logica, exista o respingere simetrica, o imposibilitate conceptuala de a gandi despre diversitate in programele contemporane de formare a specialistilor in domeniul afacerilor.

De aceea, pentru cercetarea stiintifica si pentru invatamant "sfarsitul istoriei" in globalizare, echivaleaza cu a gira sfarsitul teoretic al diversitatii, care este totusi, o trasatura caracteristica ireductibila a umanitatii. Iar modelul "Ultimul om al capitalismului", ca ultima aspiratie a devenirii umane, echivaleaza cu acelasi lucru.

Bibliografie

Attali, Jaques, MILLENIUM, Winners and Losers in the Comming World Order, Times Books, 1991

Fukuyama, Francis, Sfarsitul istoriei si ultimul om, Bucuresti, Editura Paideia, 1994

Giddens, Anthony, Sociology, Third Edition, Cambridge, Polity Press, 1998;

King, Alexander, Prima revolutie globala, Bucuresti, Editura Tehnica, 1993

Mann, Thomas, Muntele magic, 1928

Sayer, Derek, Capitalism and Modernity, London, 1991

Costea, Bogdan, International MBAS and Globalization: celebration or End of Diversity?, in Human Resource Development International, 2:4, 1999

Bauman, Zigmunt, Globalization. Human Consequences, Cambridge, Polity Press, 1998