FUNCTIILE BURSELOR DE MARFURI

FUNCTIILE BURSELOR DE MARFURI

Bursele de marfuri exercita o influenta deosebit de puternica asupra comertului mondial, indeplinind o serie de functii economice, financiare si comerciale.

Functia de facilitare a tranzactionarii. Aceasta este cea mai importanta functie; bursele fiind create tocmai pentru a oferi un loc de intrunire comerciantilor, pentru a concentra oferta si cererea activa, punand astfel bazele unei piete caracteristice.

Functia de exercitare a unor influente determinante asupra evolutiei comertului international cu produsele respective. Pe piata cotatiilor "la disponibil" ("spot") si la termen ne putem da seama daca piata unui anumit produs inregistreaza un "trend" ascendent sau descendent.

Comertul international "la vedere", realizat in afara institutiilor bursiere, va urma aceeasi evolutie ascendenta sau descendenta ca in cazul pietelor la termen. Cu alte cuvinte, se poate spune ca bursele de marfuri reprezinta adevarate "barometre" ale comertului mondial pentru produsele respective.    

Functia de stabilire (formare) a preturilor reprezentative pentru produsele de baza. Aceasta functie rezulta din corelarea unor factori precum raportul cerere-oferta pe pietele spot sau futures, evolutia din ultimul timp a preturilor pe aceste piete, evolutia unor evenimente sociale sau politice importante, care pot sa afecteze intr-o masura sau alta atitudinea participantilor la activitatea bursiera. Aceasta functie a stat la baza numeroaselor critici facute de catre consumatori, producatori si chiar politicieni cu privire la evolutia preturilor bursiere care, dupa opinia lor, nu reflecta realitatea si le influenteaza negativ viata de zi cu zi sau afacerile. Aceste critici sunt in mare parte neavenite, deoarece bursa, ca institutie, reprezinta doar un simplu barometru, nu ea fiind aceea care decide evolutia preturilor, ci interactiunea dintre ordinele de vanzare si de cumparare care ajung pe piata.

Marile burse au un caracter international, reflectand fidel conjunctura dintr-un moment dat . Desi cu sediul intr-o tara sau alta, influenta burselor depaseste granitele nationale; piete caracteristice, bursele dau tonul pietei, anticipeaza trendul, sunt locul de descoperire al preturilor reprezentative pentru produsele negociate.

Functia de stabilizare a preturilor si de reducere a amplitudinii fluctuatiilor de curs. Una din intrebarile care s-au pus frecvent de catre cei care studiaza pietele la termen a fost aceea relativ la modul cum preturile de pe cele doua piete (la vedere si la termen) se influenteaza . Cum pot influenta speculatiile de pe pietele la termen preturile pe aceste piete si cum se repercuteaza acest lucru pe pietele la vedere?

Desi poate parea paradoxal, preturile marfurilor tranzactionate la bursa au o volatilitate (scaderi sau cresteri zilnice) mai mica decat cele care nu au o piata bursiera urmare a faptului ca volatilitatea preturilor in bursa este ingradita la majoritatea burselor prin regulamente la o marime determinata si, in acelasi timp, temperate de actiunea speculatorilor.

Cercetarile empirice au aratat ca tranzactiile la termen pe marfuri agricole duc la o reducere a volatilitatii preturilor marfurilor tranzactionate la vedere iar prezenta speculatorilor atenueaza amplitudinea fluctuatiilor de pret, reduce decalajul dintre cursurile extreme in interiorul unui sezon precum si amplitudinea fluctuatiilor de pret de la un sezon la altul.

Functia de minimizare a riscurilor de pret pentru marfa efectiva. Aceasta functie este indeplinita prin hedging. Operatiunile de acoperire sau de tip hedging sunt realizate din dorinta operatorilor (fermieri, comercianti, procesatori etc.) de a se proteja impotriva    riscurilor de pret rezultate din modificarile de pret pe piata produselor fizice. Astfel, operatorul care initiaza o asemenea operatiune de acoperire pe piata la termen isi asuma o pozitie opusa pozitiei sale luate pe piata fizica (piata spot), in speranta compensarii oricarei pierderi aferente pietei fizice, cu un castig de pe piata la termen. Hedging-ul poate fi de vanzare sau de cumparare in functie de pozitia pe care o are operatorul pe piata la termen.

Astfel, prin intermediul burselor un operator se poate asigura fata de riscul de pret, minimizandu-si riscurile, pe care la transfera altui operator de pe piata (unui speculator).

Functia de favorizare a liberei concurente. Bursele de marfuri se apropie de modelul ideatic al concurentei perfecte. Prin metoda de comercializare specifica burselor, care are lor dupa un program si reguli respectate de toti operatorii, este imposibil ca un individ sau un grup sa exercite o influenta negativa asupra preturilor.

Pietele la termen contribuie la inlaturarea pozitiilor de monopol si lupta impotriva pozitiilor dominante. Pietele futures ofera un mecanism de difuzare a preturilor la toti participantii de pe piata, multitudinea de conditii reunite pentru asigurarea pretului facand sa consideram ca formarea acestuia se face in cadrul cel mai concurential cu putinta.

Aceste conditii se refera la:

numarul mare de participanti de pe piata;

pietele la termen sunt piete centralizate si reglementate atat in ceea ce priveste natura tranzactiilor, cat si in ceea ce priveste functionarea acestora;

sistemele de tranzactionare permit tuturor participantilor sa cunoasca pretul oferit si cerut de fiecare, neinteresand cine este cealalta parte in tranzactie;

contractele la termen sunt standardizate;

nu exista bariere de acces pe piata.

Gratie faptului ca pietele la termen se bazeaza pe principiul transparentei tranzactiilor acestea reduc posibilitatea ca cei cu pozitii dominante sa monopolizeze piata.

Functia de oferire de informatii asupra nivelului preturilor unor marfuri disponibile la un anumit termen. Daca un fermier doreste sa cunoasca care va fi, cu aproximatie, pretul recoltei peste un anumit interval de timp, cea mai indicata varianta este studierea contractelor bursiere la termen cu scadenta la momentul care-l intereseaza.

Preturile la bursa nu sunt influentate doar de raportul cerere-oferta, ci si de alti factori de natura economica, sociala sau politica (inflatie, modificari semnificative ale cursurilor valutare, greve, schimbarea regimului politic sau al regimului fiscal, etc.), si oricine isi poate face o imagine de ansamblu cu privire la preturile viitoare prin intermediul studierii cotatiilor futures.

Functia de informare a participantilor la burse asupra disponibilitatilor de marfa si a cererilor din lumea intreaga este realizata prin publicarea si promovarea unor informatii diverse, care permit evaluari pentru perioadele curente si viitoare cu privire la stocul de marfuri sau cererea mondiala. De aceea, informatiile furnizate de pietele bursiere intereseaza deopotriva pe toti participantii la bursa: fermieri, comercianti, consumatori, speculatori, arbitrajisti etc. Practic, aceste informatii constituie un adevarat ghid in programarea actiunilor viitoare ale participantilor la activitatile bursiere.

Pietele bursiere conduc la o uniformizare a preturilor, a pietelor locale si la o mai redusa segmentare a pietelor. Eventualele practici de monopol ce ar putea interveni la nivel local vor fi anihilate de accesibilitatea tuturor participantilor la o piata unificata, reprezentativa. Pietele bursiere de tip futures confera participantilor locali sa acceseze pietele nationale sau internationale. O piata integrata la nivel national semnifica faptul ca toti operatorii locali vor putea sa urmareasca tendintele pietei nationale iar preturile vor deveni mult mai stabile. Studiile arata ca cei care recurg la comertul de bursa pentru acoperirea riscurilor inregistreaza o mai mare stabilitate a veniturilor decat cei care nu recurg la astfel de piete.

Analiza functiilor economice ale burselor de marfuri dezvaluie, in acelasi timp importanta economica a acestora in economia mondiala care poate fi redata succint prin urmatoarele: constituie o piata caracteristica pe care se concentreaza cererea si oferta privind anumite genuri de marfuri, unde operatiunile sunt incheiate pe baza unor conditii bine determinate; exercita o influenta determinanta asupra comertului mondial cu produse de baza; inflenteaza nivelul preturilor ce se formeaza in afara burselor; constituie locul in care se concentreaza informatiile cu caracter economic si politic; tranzactiile inlatura o parte din riscul de productie si din riscul comercial; sunt folosite si de alte organisme de piata pentru incheierea tranzactiilor.

4.2. Avantajele conferite de participarea la comertul de bursa

Utilitatea economica a pietelor bursiere reiese din avantajele conferite de participarea la comertul de bursa[4].

Cunoasterea preturilor. Operatiunile bursiere permit operatorilor sa cunoasca preturile in conditii de concurenta, preturi care tin seama de informatiile disponibile si de previziunile referitoare la oferta si cerere. Preturile astfel obtinute servesc ca barometru sau puncte de referinta pentru negocierea marfurilor pe mai multe piete conexe.

Informatii cu privire la preturi. Bursele de marfuri sau pietele la termen isi verifica utilitatea in comertul mondial prin aceea ca ele contribuie la ameliorarea circulatiei informatiilor privind preturile curente si la termen ale produselor. Cunoasterea si larga difuzare a cursurilor marcheaza un progres in raport cu alte sisteme de informare in care aceste cursuri nu sunt in general cunoscute decat de cateva persoane privilegiate.

Atata timp cat exista o piata la termen, producatorii ca si consumatorii ar trebui sa fie in masura sa negocieze cu mai multa usurinta informatii despre preturi. Atunci cand aceste informatii despre preturi nu sunt difuzate pe scara larga, micilor operatori le este foarte greu sa actioneze in mod eficace.

Majoritatea exploatatiilor agricole, a firmelor mici si mijlocii, a birourilor de comert, mai ales din tarile in curs de dezvoltare, nu negociaza la bursele de marfuri, dar pot pleca de la informatiile despre preturi date de bursele de marfuri in vederea luarii unor decizii corespunzatoare in materii de productie si comercializare.

Informatii cu caracter comercial. In general, participantii la bursele de marfuri dispun de suficiente informatii in domeniu. In acest context, agentii de bursa ca si autoritatile bursiere incearca sa atraga clientii punandu-le la dispozitie diverse studii asupra pietei. Unele din acestea sunt liber accesibile si foarte simple, in timp ce altele nu sunt comunicate decat clientilor importanti si sunt foarte tehnice.

Asa cum demonstreaza realitatea din diferite tari, mai ales dezvoltate, aici exista multe ziare profesionale si magazine, reviste financiare si presa cotidiana care trazeaza aspecte referitoare la produsele negociate la bursele de marfuri.

In aceste tari exista posibilitatea ca informatia sa mearga de la o analiza generala a situatiei economice si politice in lume, precum si de la incidentele sale asupra cererii si ofertei unui produs ca si asupra preturilor, pana la studii sectoriale relative la un produs, la articole; asupra comportamentului recent al pietelor sau la analiza tehnica.

Complexitatea acestei probleme ne arata ca ar fi imposibila enumerarea tuturor informatiilor acumulate privitoare la bursele de marfuri; ele comporta insa un interes evident pentru cei care negciaza un produs, fie pe piata fizica, fie pe piata la termen.

Practica bursiera mondiala a demonstrat ca cercetarea ar trebui adancita pentru a stabili daca prin difuzarea tuturor acestor date se urmareste in mod real informarea publicului, sau daca nu se urmareste decat convingerea clientului sa efectueze operatiuni asupra carora agentul de bursa incaseaza un comision.

De asemenea, dezvoltarea burselor de marfuri a condus la cresterea schimburilor comerciale pe fundalul liberalizarii schimburilor, a miscarilor de capital si a inovatiilor dezvoltate de burse (noi produse standardizate, noi operatiuni etc.). Astfel, liberalizarea schimburilor a fost una din premisele dezvoltarii burselor de marfuri. De asemenea, liberalizarea miscarilor de capital a fost importanta in dezvoltarea pietelor bursiere. In lipsa libertatii de finantare a tranzactiilor internationale este dificil sa ai o dezvoltare a comertului international cu materii prime. Aceasta libertate a favorizat dezvoltarea burselor de marfuri pentru ca la permite operatorilor internationali sa intervina liber in vederea efectuarii operatiunilor bursiere.

Cresterea plasamentelor internatiomale a favorizat dezvoltarea pietelor bursiere. Mai multi factori au contribuit la acest avant:

aparitia capitalurilor internationale in cautare de plasamente avantajoase si lichide;

emergenta marilor averi particulare;

avantul fondurilor mutuale pe materii prime si mai ales a celor off-shore;

intelegerea de catre administratorii fondurilor mutuale pe marfuri a avantajelor diversificarii si ale investirii unei parti din resurse in materii prime.

Inovatia sustinuta a burselor de marfuri a influentat comertul cu produsele respective datorita:

introducerii de noi contracte asupra unor produse de baza din ce in ce mai complexe (materii prime, produse financiare, clasice sau derivate etc.);

adaptarea permanenta a contractelor la nevoile operatorilor si la modificarile operatiunilor efectuate pe piata cash;

crearea de noi piete pentru materii prime strategice, ca produsele petroliere, nichel sau pentru titlurile financiare, ce a conferit credibilitate burselor de marfuri, permitandu-le sa-si modifice imaginea discutabila de piete speculative rezervate initiatilor.

Largind gama de contracte la termen oferite, responsbilii burselor au permis unor noi operatori sa apara pe pietele bursiere (banci, institutii financiare si de credit, societati de investitii etc.), operatori ce aveau sa atraga clientela sa intervina si sa utilizeze aceste noi oportunitati.

Pietele bursiere sunt instrumente de gradare voluntara a expunerii la risc[5]. Prin initierea unor operatiuni de hedging cei care le initiaza doresc sa-si protejeze marfurile pe care le detin sau urmeaza sa le detina impotriva fluctuatiilor preturilor de pe pietele "spot".

In principiu, hedgerii pot fi fermierii, societatile de productie-procesare si cele de comercializare.

Fermierii efectueaza operatiuni de acoperire cand doresc sa protejeze valoarea produselor obtinute si sa-si acopere costurile aferente pastrarii marfii pana in momentul livrarii (pe pietele la termen sau pe piata "spot"); cand doresc sa se asigure ca va exista un cumparator pentru productia pe care urmeaza sa o obtina sau cand doresc sa fixeze un pret de vanzare pentru aceasta productie.

Societatile de productie pot beneficia de avantajele ce deriva din efectuarea unui hedging, simplu sau a unui hedging integrat, in numeroase situatii cand doresc sa se protejeze impotriva cresterii preturilor la materiile prime si sa fixeze si preturile de vanzare pentru productia obtinuta.

Comerciantii nu utilizeaza, in general, decat strategii simple de hedging datorita faptului ca nu sunt implicati in procesul de productie si, prin urmare, nu sunt afectati de fluctuatiile preturilor produselor agro-alimentare; cele mai dese cazuri in care o asemenea societate apeleaza la hedging sunt urmatoarele: trebuie sa efectueze o livrare (un export) in viitor si doreste sa se asigure ca va avea de la cine sa cumpere marfa inainte de a o livra la pretul dorit; trebuie sa efectuaze un import si doreste sa-si asigure o alternativa pentru cazul in care marfa nu soseste la timp, cumparand un numar de contracte futures care sa reprezinte echivalentul marfii importate.

Eficacitatea operatiunilor de acoperire depinde de evolutia preturilor pe cele doua piete - cea reala (la vedere) si cea la termen (futures). Desi exista o anumita autonomie intre preturile la vedere si cele la termen ele evolueaza sensibil de aceeasi maniera (au o evolutie paralela). Cateva ratiuni explica acest paralelism:

aceeasi operatori intervin pe cele doua piete;

este intotdeauna posibil sa fie executat un contract prin livrare fizica;

vanzatorul sau cumparatorul unui contract este obligat sa livreze/primeasca produsul fizic, daca nu si-a anulat pozitia pana la ultima zi de tranzactionare la bursa. Aceasta modalitate de tranzactionare este rar intalnita, numai 2-3% din tranzactii derulandu-se in acest mod.

Cand variatia preturilor la termen nu este strict paralela cu cea a preturilor la vedere, operatiunile de acoperire aduc un profit sau operatorul va inregistra o pierdere.

Aceasta este situatia cea mai des intalnita in practica unde evolutia preturilor, pe cele doua piete nu este cvasi-paralela. In consecinta, protectia nu este intotdeuna perfecta dar operatorii care le initiaza sunt acoperiti fata de riscurile de pret importante la care sunt expusi.

Evolutia neidentica a preturilor pe cele doua piete este explicata prin faptul ca:

piata futures este mult mai sensibila decat cea a produselor fizice caci speculatorii nu rationeaza de aceeasi maniera asupra factorilor specifici care pot sa influenteze preturile pe cele doua piete;

volumul tranzactiilor pe pietele futures il depaseste pe acela al tranzactiilor cu produse fizice, acest lucru avand drept consecinta modificari in cererea si oferta de produse fizice dar si modificari ale preturilor pe cele doua piete;

preturile pe cele doua piete tind sa se egalizeze pe masura ce se apropie scadenta contractelor.

Pietele futures asigura optiuni in materie de fixare a preturilor permitand operatorilor sa isi fixeze preturile pe o perioada determinata, alegand ziua, saptamana sau luna cea mai favorabila de executare. Acest lucru este posibil datorita posibilitatilor oferite de pietele futures de a anticipa preturile la vedere viitoare. Acest rol informativ oferit de pietele futures este intarit de faptul ca speculatorii si operatorii in acoperire au ca obiectiv esential si respectiv secundar anticiparea evolutiei cotatiilor. Toti operatorii utilizeaza, in consecinta, cotatiile futures, care sunt cele mai bune informatii de care se poate dispune, pentru a cumpara cand cotatiile permit sa se anticipeze o crestere si pentru a vinde cand acestea permit sa se anticipeze o scadere.

Prin intermediul cumpararilor si vanzarilor de contracte futures, toate informatiile sunt incorporate in pretul contractelor. Acest mecanism permite o crestere a fiabilitatii cotatiilor futures si a preturilor la vedere viitoare.

Pe de alta parte, pietele futures permit ca informatiile pertinente sa poata fi incorporate in procesul de formare a preturilor la vedere viitoare. De asemenea, pietele futures fac ca viteza cu care informatiile ce vin de la cerere si oferta si care sunt incorporate in procesul decizional cu privire la pretul pe piata la vedere sa creasca.

Gratie pietelor futures, preturile la vedere reflecta un veritabil pret de echilibru, reprezentativ pentru situatia de pe piata in acel moment. Faptul ca toate informatiile disponibile sunt incorporate in pret, acestea tind sa fluctueze mai putin brutal, la aparitia de noi informatii. Aceasta stabilitate se poate traduce printr-o reducere a diferentelor dintre preturile cele mai mari si cele mai mici de pe pietele la vedere si implicit, la o ameliorare a procesului de alocare in timp a resurselor.

Pietele bursiere pot contribui la cresterea intregii activitati de productie, prelucrare si comercializare constituind totodata, si oportunitati de finantare

Venind sa completeze pietele la vedere, pietele la termen permit o ameliorare a alocarii in timp si spatiu a resurselor. Variatiile in cererea si oferta de pe piata produselor fizice confera multiple oportunitati de arbitraj, ducand la modificari ale preturilor pe pietele futures, acestea nefiind deconecate de pietele la vedere (pietele futures nesubstituindu-se pietelor la vedere, ele fiind o reflectare a modificarilor pietelor la vedere).

De asemenea, prin utilizarea operatiunilor futures in scop de acoperire un fermier poate avea un acces mai usor la credite, caci bancile sunt inclinate sa acorde imprumuturi cand beneficiile viitoare sunt protejate contra evolutiei adverse a pietei.

Pe de alta parte, bancile vor putea acorda facilitati pentru fermierii care si-au acoperit riscul fata de variatiile nefavorabile ale pretului. Daca ei fac dovada ca detin un contract la termen (futures) la bursa de marfuri, bancile vor acorda aceste facilitati. Exemplu: banca acorda un credit de 70% din valoarea marfii, pentru cei care nu au contracte la termen la bursa, iar pentru cei care au, valoarea creditului va fi de 85% din valoarea marfii.

Folosind hedging-ul in planificarea necesarului de credite se poate utiliza, cu aceleasi investitii, un volum mai mare de afaceri, cu toate efectele derivate pe care le are asupra rezultatelor financiare ale fermierilor.

Pe de alta parte, operatorul care detine stocuri trebuie sa le finanteze. Creditele acordate de banci sunt frecvent gajate cu aceste produse. Pentru banci intervine riscul ca aceasta garantie sa isi modifice valoarea in sensul scaderii acesteia ca urmare a scaderii pretului la produsele de bursa. Pentru a evita aceasta situatie si a pastra o marja de securitate, bancile limiteaza angajamentele si acorda finantari ce reprezinta, de regula, 40-60 % din valoarea garantiei.

Daca marfurile finantate fac obiectul unei operatiuni de acoperire, riscurile la care sunt expuse bancile dispar.

Astfel, daca preturile pe piata la vedere scad, si deci banca isi vede diminuata garantia, prin efectuarea operatiunii de acoperire va rezulta un castig pe piata futures si deci scaderea preturui nu are consecinte nici pentru banca. In aceste conditii, bancile acorda imprumuturi care pot atinge 90% din valoarea marfurilor, fermierul beneficiind astfel de finantare suplimentara.

Operatorul nu poate nici sa isi supraevalueze produsele din stoc deoarece preturile de pe piata sunt cunoscute de catre toti.

Bursa reprezinta si o posibilitate de investitie. Astfel, disponibilitatile temporate pot fi de multe ori fructificate mult mai eficient prin operatiuni de bursa, al caror efect de levier este considerabil mai mare decat nivelul dobanzii bancare.

Piata bursiera permite derularea activitatii eficiente de stocare a marfurilor , oferind fermierilor si comerciantilor o mai mare libertate de actiune si o mai mare flexibilitate.

Pietele futures contribuie la gestiunea optimala a stocurilor, valorificand informatiile furnizate de realtia dintre cotatiile la vedere si cele la termen si valorificarea acestei relatii in timp. Astfel, marimea stocurilor de marfa detinute de un operator va varia functie de anticiparea cursurilor.

In acest sens, daca se anticipeaza o crestere a preturilor, operatorul acumuleaza marfa in stoc, invers, daca se anticipeaza o scadere a preturilor, operatorul vinde marfa. Operatorul care isi constituie marfa in stoc pe baza informatiilor furnizate de piata futures are in vedere nu preturile in unitati absolute, ci diferenta dintre pretul la vedere si cel la termen (futures), cunoscuta si sub denumirea de baza (basis).

Asadar, pietele futures indeplinesc doua functii prioritare: transferul riscului de pret si identificarea pretului activului respectiv

Interesele participantilor la pietele futures sunt variate, dar acestia pot fi grupati in doua categorii: speculatori si hedgeri. In timp ce speculatorii urmaresc obtinerea de profituri in urma fluctuatiilor de pret, hedgerii au ca scop acoperirea riscului de pret la care sunt expusi pe piata fizica a produsului respectiv. Astfel, pietele futures permit transferul riscului de pret de la cei ce nu doresc sa si-l asume (hedgeri), catre speculatori.

Desi aceasta functie este realizata si de pietele forward, pietele futures reprezentand un instrument mai eficient in acoperirea riscului de pret, datorita gradului inalt de accesibilitate in incheierea tranzactiilor, lichiditatii sporite si, in final, datorita costului scazut al tranzactiilor.

Operatiunile speculative sunt indispensabile unei bune functionari a pietelor, in ideea ca ele sunt contrapartea celor de hedging. Intreprinzatorul se protejeaza impotriva scaderii/cresterii pretului vanzand/cumparand futures. Cel ce vinde futures poate contracta cu un operator care cumpara futures, dar este putin probabil, poate chiar imposibil, ca pe piata sa existe tot atatia operatori care se protejeaza contra cresterii pretului cati sunt si cei care se protejeaza impotriva scaderii acestuia, deoarece este constatat statistic ca pe toate pietele futures hedger-ii sunt mai mult ca sigur majoritar de o parte sau de cealalta. Diferenta intre cele doua categorii este transmisa si preluata de catre speculatori care accepta sa-si asume riscul de pret. Opinia specialistilor este ca pietele futures functioneaza cu atat mai bine cu cat hedgerii nu intervin intre ei (unul care se protejeaza contra scaderii cu unul care se protejeaza impotriva cresterii pretului activului de baza) ci isi realizeaza contractele cu speculatorii.

Functia economica a pietelor futures este cu atat mai bine pusa in evidenta cu cat interventia speculatorilor este marginala si nu are alt obiectiv in afara preluarii riscurilor de care vor sa se debaraseze hedgerii. Atunci cand ei ajung sa realizeze tranzactii intre ei, influenta lor poate deveni considerabila, pretul contractelor putand cunoaste o evolutie fara nici o legatura cu piata cash a activului de baza. La limita, cresterile si scaderile preturilor determinate de interventiile speculative pot antrena variatii ale preturilor pe pietele cash ale activelor de baza care nu s-ar fi produs in absenta pietelor futures.

Capacitatea pietelor futures de a identifica pretul de echilibru al activului de baza reprezinta o componenta integrala a unui sistem economic eficient. Tranzactiile futures au loc exclusiv in cadrul burselor; contractele futures asupra aceleiasi marfi, dar cu termene de livrare diferite, se tranzactioneaza simultan. Aceasta are ca rezultat formarea de preturi futures diferite pentru aceeasi marfa, la momente diferite din viitor. Toate aceste preturi reflecta nivelul cererii si al ofertei pentru marfa respectiva, atat in prezent cat si in viitor. In continuare aceste preturi sunt diseminate in mod continuu pe plan mondial.

Deci pietele futures identifica preturile de echilibru curente cat si cele ce vor exista la anumite momente din viitor.

Doua motive stau la baza importantei cunoasterii preturilor futures. In primul rand, in cazul marfurilor depozitate, aceste preturi determina deciziile firmelor comerciale referitoare la marimea stocurilor; preturi futures scazute vor determina cresterea acestora. Astfel, prin determinarea marimii stocurilor, ca raspuns la diferentele temporale dintre cerere si oferta, preturile futures ajusteaza oferta unei marfi, pe o anumita perioada de timp, contribuind la evitarea conditiilor de sub sau supra-oferta.

In al doilea rand, cunoasterea preturilor futures, afecteaza deciziile de productie si consum. Preturi futures inalte reprezinta un semnal pentru o productie mai ridicata; in mod similar, preturi futures scazute pot constitui un motiv pentru amanarea deciziei de consum pentru o perioada ulterioara.

In concluzie, capacitatea pietelor futures de a asigura informatiile cu privire la preturile de echilibru reduce costurile aferente obtinerii acestor informatii si contribuie la o mai eficienta alocare a resurselor economice