PIATA MONETARA SI INFLATIA

PIATA MONETARA SI INFLATIA

Economia capitalista functioneaza ca un sistem de piete in cadrul caruia piata monetara ocupa un loc deosebit de important.

Obiectul acesteia il formeaza banii.

Odata cu dezvoltarea activitatilor economice s-a amplificat si s-a diversificat folosirea banilor astfel incat, in prezent, acestia se prezinta sub forme (stari) diferite si servesc in sisteme de operatii mai mult sau mai putin diferite.

Unitatile economice institutionale care deruleaza operatiile de pe pietele financiare sunt denumite in mod generic institutii financiare: bancile de toate felurile, societatile de asigurari, casele de economii, fondurile mutuale indiferent de denumirea lor, cooperativele de profil, firmele de schimburi valutare etc. Toate acestea realizeaza operatiile dintre ceilalti participanti la pietele financiare, gestioneaza instrumentele monetar-financiare proprii si atrase, precum si parghiile pe care le detin, dar realizeaza si operatii in nume propriu.

Banii

Au aparut cu peste doua mii de ani in urma si au suferit ample schimbari, astazi prezentandu-se sub mai multe forme.

In acceptiunea zilelor noastre, banii desemneaza moneda metalica, bancnotele, moneda scripturala (banii aflati in conturile de la institutiile financiar-bancare) si alte instrumente sau bunuri (metale pretioase in special) avand denumiri si forme specificie diferite de la o tara la alta tara, care sunt general acceptate ca mijlaoace pentru schimburi si plati.

Functiile banilor sunt:

- de masurare a activitatilor economice si valorilor din economie in care scop se stabileste un etalon, o unitate de masura in fiecare tara (iar uneori pentru mai multe tari (leu, dolar, euro, rubla etc.);

- de mijloc de schimb - prin intermediul lor realizandu-se orice vanzare - cumparare pe orice fel de piata;

- de mijloc de plata - atunci cand servesc la stingerea unei datorii exprimate in bani;

forma universala a avutiei - fapt care-i face utilizabili pentru constituirea rezervelor si plati intre agentii din tari diferite.

Suma de bani aflata in circulatie intr-o economie, adica suma diferitelor forme sub care se prezinta banii detinuti de agentii economici la un moment dat reprezinta masa baneasca sau masa monetara.(si se noteaza cu M).

Aceasta se prezinta sub urmatoarele forme:

o       M1 - bani in numerar (monede si bancnote);

o       M2 - bani scripturali (aflati in conturi si posibili de utilizat fara    

restrictii);

o       M3 - bani in conturi, de genul economiile populatiei la termen si altfel conditionate, depozite in valuta ale rezidentilor;

o       M4 - alte instrumente - actiuni, obligatiuni, bonuri de trezorerie etc.

Suma componentelor M constituie lichiditatea (totala) - totalitatea mijloacelor mobilizabile pentru a asigura derularea activitatilor economice si mersul normal al afacerilor intr-o tara.

Una din modalitatile de calcul a marimii M foarte raspandita este:

M = P . Y/V

unde: M - masa monetara;

Y - cantitatea bunurilor care fac obiectul tranzactiilor

V - viteza de rotatie a monedei (numarul de operatii de vanzare - cumparare si plati realizate cu o unitate monetara intr-o perioada data).

Cererea de bani

Banii sunt necesari si deci ceruti pentru ca folosesc drept instrument de schimb (plata) si instrument de rezerva.

Cererea de moneda (bani) - este cantitatea de moneda pe care agentii economici doresc (au nevoie) sa o detina in conditiile unei anumite dobanzi (rate a dobanzii). Dobanda este costul optiunii pentru a pastra (avea) bani (moneda) in numerar.

Cererea de moneda decurge din:

- volumul tranzactiilor din activitatile care trebuie finantate de unitatile economice dintr-o tara (consum, productie, investitii etc.):

- necesitatea constituirii de rezerve - ca masura de prevedere intrucat banii reprezinta o valoare care poate fi schimbata oricand pe alte bunuri si nu numai;

- mobiluri (scopuri) specualtive. Mai ales in tarile cu un mecanism bursier dezvoltat aceasta cerere variaza in raport invers cu rata dobanzii. Cand dobanda creste cererea de bani in acest scop scade si invers.

Purtatorii cererii de moneda sunt: intreprinderile pentru a-si finanta activitatile, trezoreria statului pentru a finanta activitatile adminstratiilor publice (si deficitul bugetului de stat), bancile si alte institutii financiare care au nevoie de credite de la populatie pentru a finanta proiecte de diferite feluri.

Banii pastrati, indiferent din ce motiv, in numerar in afara sistemului bancar, nu aduc nici un venit. Daca insa sunt depusi in sistemul bancar beneficiaza de dobanda. In acest sens, dobanda este considerata pretul banilor.

Cererea de bani creste sau scade odata cu variatia nevoilor determinate de cele trei cauze. O influenta deosebita asupra cererii de bani are si cresterea preturilor sau diminuarea acestora.

3. Oferta de moneda

Evolueaza in stransa legatura cu cererea de moneda, adica la impulsul cererii.

Ofertantii de moneda sunt:

- Banca Nationala - numita adesea si Banca Centrala sau de Emisiune. Aceasta ofera resursele banesti necesare statului. Mecanismul acestei operatii: la cererea de credit a guvernului, banca centrala emite bonuri de tezaur (hartii de anumite valori purtatoare de dobanzi "interesante". Bancile comerciale si nu numai cu banii disponibili pe care-i au cumpara (subscriu) asemenea bonuri pentru a beneficia de dobanda. In aceasta relatie, bancile respective sunt in situatia de creditori, iar sumele pe care banca nationala le plateste bancilor subscriptoare constituie de fapt oferta de bani care prin intermediul lor se "difuzeaza" in economie. Bonurile de tezaur subscrise bancilor pot fi revandute in anumite conditii bancii nationale.

Banca Nationala ofera moneda si contribuie la cresterea masei monetare si prin cumpararea de devize straine (bani si alte valori) necesare agentilor economici nationali in relatiile lor cu exteriorul sau ca rezerva;

Tot banca centrala, in anumite conditii, la cererea bancilor comerciale pune la dispozitia acestora sub forma de credit sume, pe care bancile respective le pot da la randul lor sub forma de credit altor agenti economici;

- Trezoreria Statului - prin:

a) cheltuirea sumelor primite de la banca nationala, sume care s-au constituit prin emisiunea de bonuri de tezaur ce au fost vandute bancilor comerciale sau, altfel spus au fost subscrise de bancile comerciale;

b) utilizarea propriei monede intrucat are acest drept;

- bancile comerciale care ofera sau creeaza moneda scripturala acordand credite celorlalte categorii de agenti economici. Mecanismul specific acestui gen de oferta este denumit multiplicatorul creditului - multiplicatorul ofertei de bani sau multiplicatorul monetar.

Capacitatea bancilor comerciale / de a oferi moneda prin creditarea celor ce au nevoie de bani este limitata de banca centrala prin constituirea unor rezerve obligatorii. Din disponibilitatile pe care le au si pe care le-ar putea oferi pe piata sub forma de credite, bancile trebuie sa depuna la banca centrala o cota procentuala ca rezerva obligatorie pe care n-o pot folosi ca oferta. Prin cresterea acestei rezerve se restrange capacitatea de a se crea moneda si deci se diminueaza oferta si invers.

In acest gen de operatii sunt implicati in primul rand deponentii / unitatile economice (agentii) de orice fel si in primul rand populatia sau menajele care au surplus de bani sau economii pe care ii pastreaza (depun) in bancile comerciale si-i pot folosi cand au nevoie. In al doilea rand, sunt implicati cei ce au nevoie de bani (oricine ar fi acestia) si pentru aceasta solicita credite bancilor comerciale.

Multiplicatorul monetar

Operatii    Depozite Credite Rezerva obligatorie (20%)

100 80 20

80 64 16

64 51,2 12,8

500 400 100

Mm = D/R = 100/20 = 5 ori

unde: D - depozitul; R - rezerva obligatorie

Numarul total al banilor retinuti in economie (H) este format din rezervele bancare (R) si numeralul retinut de populatie (menaje sau gospodarii) (C).

R + C = H

Caracteristicile esentiale ale pietei monetare:

are rolul de a regla cantitatea de moneda din economie si a compensa excedentul de moneda cu deficitul diferitelor categorii de agenti economici;

are un pret specific - dobanda;

este extrem de fluida;

are o mare capacitate de a influenta mersul economiei prin mixuri de politici care pot fi grupate in doua mari categorii:

a)    politica banilor ieftini care are obiectul de a mari oferta de moneda in scopul dezvoltarii economiei si in acest sens se diminueaza rata rezervei obligatorii si se acorda diferite alte facilitati;

b)    politica banilor scumpi prin care se restrictioneaza oferta de moneda sau chiar se diminueaza pentru a evita inflatia in special prin masuri opuse celor prevazute de politica banilor ieftini;

echilibrul pe aceasta piata consta in mentinerea unui raport dinamic intre cerere si oferta relativ apropiat astfel incat economia sa functioneze in conditii normale;

dezechilibrele pe aceasta piata au urmari complexe si caracter contagios (determina dificultati in lant);

echilibrul este foarte greu de controlat data fiind interactiunea deosebit de activa a acestei piete cu cea financiara si valutara.

INFLATIA

Inflatia este cel mai important dintre fenomenele si procesele cu care se confrunta in zilele noastre economiile tarilor datorita complexitatii sale, modului rapid si amplu de a actiona, consecintelor profunde pe care le are, caracterului contagios si dificultatilor de combatere.

Inflatia este considerata din punct de vedere stiintific un dezechilibru economic fundamental care poate fi generat de cauze foarte diferite - economice, dar si politice, sociale sau naturale ce pot actiona predominand cand una cand alta, mai multe sau chiar toate deodata.

Se impune atentiei prin doua fenomene majore care se manifesta concomitent si in interactiune. Acestea survin in economie, indiferent din ce cauze, in raport cu un moment sau o perioada din trecut:

a)     se mareste diferenta dintre volumul masei monetare si cantitatea bunurilor supuse vanzarii astfel incat preturile cresc simtitor, iar

b)    valoarea banilor se dimineaza.

Efectul poate fi rezultatul unor imprejurari variate:

- creste masa monetara, iar cea de bunuri este constanta;

- scade cantitatea de bunuri, iar masa monetara ramane constanta;

- cresc cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai mult;

- scade volumul marfurilor, iar cel al masei monetare creste;

- scad cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai putin.

Marimea inflatiei se releva prin:

cresterea sensibila, generalizata si de durata a preturilor relevata prin indicele general mediu al preturilor din economie (IGP).

Pentru un bun economic, indicele pretului (Ip) se calculeaza ca raport procentual intre pretul sau in prezent (p₁) si cel existent la o data sau intr-o perioada anterioara (p₀)

Ip = p₁ / p₀     x 100 ; 10 lei/8 lei x 100 = 125 %

Interpretarea: pretul acesta a crescut cu 25%; a crescut la 125%; a crescut de 1,25 ori.

Pentru categorii mari de bunuri, indicele preturilor se poate calcula in mai multe feluri. In ceea ce priveste bunurile de consum cel mai des se recurge la indicele preturilor de consum (IPC) de tipul

IPC = S (Q₀ x P₁) / S (Q₀ x P₀) unde Q₀ reprezinta bunurile din consumul populatiei luate in calcul.

scaderea preturilor de cumparare a banilor sau a unei unitati monetare care consta, in scaderea cantitatii de bunuri ce se pot cumpara cu o unitate monetara. In acest sens exista indicele puterii de cumparare a banilor (IPCB).

IPCB = M t₁ / IGP t₁/ t₀ in care:

M t₁ -masa monetara in t₁

IGP - indicele general al preturilor

t₁/ t₀ - intervalul de referinta

Amploarea sau intensitatea inflatiei este atent urmarita intrucat are efecte deosebite. In ceea ce priveste intensitatea distingem:

- inflatie taratoare - cresterea anuala a preturilor de 3 - 5%;

- inflatie moderata - cresterea anuala a preturilor de 6 - 7 %;

- inflatie rapida - cresterea anuala a preturilor de 8 - 10%;

- inflatie galopanta - cresterea anuala a preturilor de peste 10%.

In stiinta economica interactiunea dintre inflatie si mersul economiei este sintetizata prin conceptele:

crestere economica neinflationista caracterizata prin inflatie taratoare - moderata si crestere economica superioara indicelui inflatiei;

crestere economica inflationista in care inflatia depaseste indicele de crestere a productiei;

stagflatie - in care exista inflatie rapida iar productia evolueaza lent in scadere;

slumpflatie - cand productia este in scadere in timp ce inflatia devine galopanta.

Cand se vorbeste de o tara in limbajul presei, se recurge la expresia inflatie "nationala", cand este vorba de tarile dintr-o anumita zona a planetei - inflatie "zonala", iar pentru economia mondiala (a tuturor tarilor) - inflatie globala.

Inflatia este un fenomen complex generat de cauze multiple care interactioneaza intre ele. Dintre aceste cauze mentionam:

- cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor mari si foarte mari ale bugetului de stat si ale balantelor de plati (externe) care sporesc masa monetara. In mainile agentilor economici surplusul de masa monetara le permite sa sporeasca simtitor cererea lor, iar in raport cu oferta existenta aceasta va determina cresterea evidenta a preturilor si deci inflatie prin cerere;

- cresterea costurilor si salariilor fara acoperire in cresterea productivitatii muncii ceea ce ar insemna si cresterea cantitatii de bunuri produse (si deci a ofertei) atrage cresterea preturilor si deci inflatie prin costuri;

- scaderea productiei de bunuri sau ramanaerea acesteia in urma fata de evolutia masei monetare genereaza inflatie prin oferta;

- daca volumul importurilor este important si pretul bunurilor respective este ridicat si mai mult decat in trecut, in tara importatoare acestea atrag cresterea preturilor si deci inflatie de import sau importata.

Eforturile care trebuie facute de populatie, firme si administratii pentru a suporta si contracara efectele negative ale inflatiei reprezinta costul sau costurile inflatiei

Cele mai ample si profunde dintre consecintele inflatiei sunt:

- cresterea generalizata a preturilor care afecteaza diferit pe toti agentii economici intrucat se porpaga neuniforme in timp si spatiu, iar situatia economica a fiecaruia este diferita. Cei mai afectati sunt cei cu venituri mici si fixe pentru ca nu pot compensa cu nimic pierderile suferite;

- scaderea puterii de cumparare a economiilor realizate si imposibilitatea de a le reconstitui la nivelul noilor preturi;

- accenturarea diferentierii economice si sociale a agentilor economici prin efecte negative asupra unora (asa cum precizam mai inainte) si pozitive asupra altora prin avantaje substantiale de genul venituri mai mari din cresterea preturilor si dobanzilor, specualtii valutare, exporturi si importuri, vicierea corelatiilor dintre preturile diferitelor marfuri, realizarea afacerilor prin intermediul paradisurilor fiscale etc.

Pentru a contracara efectele negative ale inflatiei s-au dezvoltat in timp politici antiinflationiste si de protectie ale caror prevederi se pot imparti in doua mari categorii:

a)        masuri de aparare sau protectie a agentilor economici precum indexarea - cresterea veniturilor unor categorii de persoane (in special a celor cu venituri mici si fixe) pentru a acoperi total sau partial cresterea preturilor, cresterea dobanzilor pentru economiile realizate; acordarea de compensatii, subventionarea preturilor pentru anumite categorii de bunuri etc. Ingeneral asemenea masuri sunt considerate pasive;

b)        masuri active care privesc refacerea echilibrului economic deteriorat prin inflatie actionand asupra masei monetare pentru a frana cresterea sa si a o aduce la nivelul solicitat de mersul normal al economiei cat si asupra volumului de bunuri si servicii pentru a-l ridica mai aproape de nivelul masei monetare existente si a reface raportul cerere-oferta. Asemenea masuri sunt: cresterea dobanzilor la credite; "inghetarea" salariilor si a unor preturi; echilibrarea bugetului de stat si balantei de plati externe; dezvoltarea activitatilor productive pentru cresterea ofertei agregate; adaptarea structurii ofertei agregate la cea a cererii agregate; acordarea de facilitati la export si import etc.

De regula, masurile antiinflationiste se promoveaza "la pachet" pentru a fi mai eficiente.