INFLATIA

INFLATIA

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale. Analiza sa, desi a inregistrat importante succese atat in teorie cat si in practica, nu a ajuns la explicatii pe deplin edificatoare cu privire la interconditionarea cauzelor care o genereaza si daca ele sunt rezultatul unui dezechilibru fundamental sau nu. Succesele obtinute in combaterea fenomenului inflationist la inceputul anilor '80 atesta ca inflatia nu trebuie considerata o stare de necontrolat fata de care, o data aparuta, nu se mai poate face nimic.

1. Definirea inflatiei

Inflatia se defineste ca un dezechilibru de ansamblu al economiei cu doua tendinte : (1) cresterea generalizata a preturilor si (2) scaderea puterii de cumparare a banilor.

Inflatia - continut si modalitati de manifestare

Masurarea tendintei inflatiei privind cresterea generalizata a preturilor, se face cu ajutorul indicelui general al preturilor.

Indicele pretului unui bun sau serviciu se determina ca un raport procentual intre pretul sau actual (p₁) si pretul sau de la un moment trecut (p₀) dupa formula :

i = (p₁ / p₀) 100, (de exemplu: 1800/800 x 100 = 225 %)

Cealalta tendinta, respectiv scaderea puterii de cumparare a banilor, se determina ca raport intre masa monetara si nivelul preturilor, prin relatia: masa monetara / nivelul preturilor.

In conditiile inflatiei masa monetara depaseste nevoile pietei iar oferta de bunuri economice este mai mica decat masa monetara.

Mecanismele inflatiei

Inflatia are cauze multiple, cum sunt : cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor bugetare si ale balantei de plati externe, cresterea costurilor, cresterea salariilor etc. - fenomene si procese care conduc la cresterea masei monetare; o alta cauza a inflatiei o constituie si scaderea productiei de bunuri si servicii.

Mecanismul inflatiei interne are ca punct de plecare dezechilibrul dintre masa monetara excedentara in comparatie cu volumul de bunuri si servicii produse. Acest dezechilibru poate proveni fie dintr-o masa monetara excedentara, fie dintr-un volum al bunurilor si serviciilor scazut, fie din amandoua fenomenele respective.

Dezechilibrul dintre excedentul de masa monetara fata de volumul de bunuri si servicii reprezinta de fapt, o cerere nesatisfacuta, ceea ce duce la cresterea preturilor.

Dar, in afara acestui mecanism al inflatiei interne, generata de procese ale economiei unei tari, exista si mecanisme ale inflatiei importate (aduse din exteriorul tarii), care amplifica inflatia interna. Astfel, importul unor bunuri la preturi mai mari ca in trecut si, care sunt folosite la producerea altor bunuri in tara, conduce la cresterea costurilor si preturilor, sporind astfel inflatia. Cu cat ponderea bunurilor importate este mai mare, cu atat se va amplifica inflatia interna. Si invers, cu cat ponderea importurilor va fi mai mica, cu atat influenta asupra inflatiei va fi mai redusa. Avand in vedere ca relatiile economice externe sunt tot mai ample, mecanismul inflatiei importate capata o importanta sporita.

3. Masuri antiinflationiste

Inflatia are consecinte economice negative asupra societatii, precum si in relatiile dintre tari. Astfel, agentii economici trebuie sa plateasca la cumparare preturi mai mari. Cei mai loviti de inflatie sunt agentii economici cu venituri mai mici si fixe precum si salariatii, pensionarii etc. Deoarece puterea de cumparare a banilor scade, economiile sunt si ele erodate (depreciate) de catre inflatie.

Inflatia poate avea si unele consecinte pozitive pentru acei agenti economici, care trebuie sa restituie unele credite luate anterior cu bani care la restituire au putere de cumparare mai mica. De asemenea, au avantaje agentii economici care si-au schimbat banii in monede (valute) mai stabile si apoi dupa un timp ii transforma in moneda nationala.

Pentru combaterea inflatiei se folosesc o serie de masuri (politici) antiinflationiste, care se impart in doua mari grupe :

- Masuri de aparare sau protectie impotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a banilor cum sunt : indexarea veniturilor, (indeosebi a salariilor si pensiilor, adica o crestere a acestora lunara sau trimestriala, astfel incat sa acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor); cresterea dobanzilor la economiile pastrate la banci; acordarea unor compensatii, subventionarea preturilor la unele produse, etc.

- A doua grupa de masuri antiinflationiste se refera la diminuarea si controlul inflatiei. Aceste masuri contribuie la refacerea echilibrului economic, deteriorat de inflatie, dintre masa monetara si volumul bunurilor si serviciilor. Asupra diminuarii masei monetare se actioneaa prin : cresterea dobanzii la credite; cresterea rezervelor monetare ale bancilor; limitarea creditului; inghetarea preturilor si salariilor; echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe, etc.

Masurile care vizeaza sporirea volumului de bunuri economice sunt : dezvoltarea activitatii productive pentru a mari oferta de bunuri; introducerea in productia de noi bunuri si servicii; schimbarea structurii productiei pentru a o apropia de structura cererii.

In vederea rezolvarii problemelor concrete ce pot apare in activitatea curenta privind inflatia este necesara cunoasterea modului de calcul a ratei inflatiei. Astfel, se iau in considerare dinamica preturilor bunurilor respective (p₀ si p₁) si ponderea fiecaruia dintre acestea in structura cheltuielilor de consum. Rata inflatiei se determina prin raportul p₁/p₀ la fiecare dintre bunuri, care se inmulteste cu ponderea bunului respectiv in consum; se aduna rezultatele, obtinandu-se nivelul general al preturilor (in %); din acestea se scade 100 si ramane cresterea preturilor. Astfel, in cazul in care :

Ip = (15/10) 0 + (20/15) 0,20 + (50/40) 0,15 + (84/80) 0,10 + (120/120) 0,30 = 123,3 %

Deci, in cazul prezentat se constata o crestere a preturilor cu 23 %.