INVESTITIILE - Conceptul de investitie, Clasificarea investitiilor

INVESTITIILE

Investitiile sunt o categorie de cheltuieli care angajeaza viitorul, in sensul ca de ele depind: cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei intreprinderi (prin extindere si modernizare), aparitia de noi capacitati de productie (sporirea numarului de intreprinderi) intr-o ramura a economiei nationale. In acelasi timp se fac importante cheltuieli de investitii pentru dezvoltarea bazei materiale a activitatilor social-culturale, precum si pentru constructia de locuinte. In orice economie, investitiile fac legatura dintre prezent si viitor, intre generatii.

1 Conceptul de investitie

Notiunea de investitie, intr-o acceptiune larga, este sinonima cu notiunile de alocare, plasare, dotare, iar intr-un sens mai restrans, financiar-contabil, reprezinta o cheltuiala facuta pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si folosinta indelungata. Specialistii definesc investitia ca:

- angajarea resurselor facuta cu speranta realizarii unor beneficii in decursul unei lungi perioade de timp in viitor;

- actiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse in speranta ca in viitor se vor obtine alte beneficii.

Potrivit destinatiei fondurilor alocate, se disting:

- investitie de capital: cumpararea de bunuri (o fabrica, utilaje) cu scopul de a produce bunuri ce se vor vinde ulterior;

- investitie financiara: achizitionarea de valori (hartii de valoare, opere de arta, crearea de depozite bancare) tinandu-se seama indeosebi de rata dobanzilor bancare, in functie de care se apreciaza daca sunt rentabile.

Investitiile de capital sunt caracteristice intreprinderilor industriale si comerciale; acestea recurg doar ocazional la plasamente financiare.

Notiunii de investitie ii este asociat timpul. Investitia este o cheltuiala pentru un viitor incert, deci inerent i se asociaza riscul.

Dupa Pirre Mass, investitiile echivaleaza cu a renunta la satisfactia imediata si sigura, pe seama economiilor si veniturilor de care se dispune in prezent contra unei sperante viitoare, al carui suport il reprezinta bunul investit.

Deci, investitia presupune economisire, acumularea unei parti din venit, urmarindu-se un castig in viitor.

Sintetizand, trebuie relevate unele aspecte privind investitiile:

. reprezinta o plasare de fonduri banesti intr-o actiune, intr-un proiect sau operatie pentru a crea un spor de avutie, atat la nivelul individului, cat si al firmelor si al societatii;

. scopul urmarit nu consta numai in obtinerea sporului de bunuri de folosinta indelungata si capacitati de productie, ci si a unui castig (profit);

. reprezinta un flux al valorilor care au ca punct initial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor si economiilor realizate;

. exista un decalaj in timp intre momentul investirii si cel al obtinerii rezultatelor si veniturilor scontate;

. sunt o cheltuiala efectuata in prezent, certa, in scopul obtinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investitiile constituie o resursa avansata care comporta un risc.

2 Clasificarea investitiilor

Clasificarea investitiilor se face in functie de anumite criterii tehnice si economice:

Dupa destinatia cheltuielilor:

- investitii directe - constructii, achizitionare utilaje pentru noul obiectiv;

- investitii colaterale - pentru asigurarea de utilitati (apa, canalizare, energie electrica, gaze, cai de acces etc.);

- investitii conexe - cheltuieli de investitii in obiective pentru asigurarea materiilor prime, energiei, combustibilului, diverselor prestari de servicii, precum si cele pentru lucrari pregatitoare pentru noul obiectiv (consolidari de terenuri, lucrari de aparare impotriva inundatiilor etc.).

Dupa destinatia obiectivelor de investitii:

- investitii productive, in sectoarele primar si secundar

- investitii neproductive, in sectorul tertiar.

Dupa sursa de finantare:

- investitii finantate din surse proprii (capital particular, o parte din profit, fondul de amortizare, emisiuni de actiuni, vanzarea unor active);

- investitii finantate din surse atrase (credite bancare, alocatii bugetare);

- investitii finantate mixt.

Dupa modul de executie a lucrarilor:

- investitii executate in antrepriza (de unitati specializate);

- investitii executate in regie (de investitor cu forte proprii);

- investitii executate in sistem mixt.

Dupa stadiul de realizare a lucrarilor.

- investitii neterminate

- valoarea lucrarilor realizate la obiectivele in curs de executie:

- investitii restante - obiective la care s-au depasit termenele de realizare;

- investitii terminate - obiectivele la care toate lucrarile au fost terminate.

Dupa structura lor tehnologica:

- lucrari de constructii-montaj - cladiri, constructii speciale, montaje ale unor utilaje;

- achizitii de utilaje, care necesita sau nu montaj;

- lucrari si explorari geologice: prospectiuni, explorari pentru conturarea si extinderea zacamintelor, lucrari de foraj si exploatare, studii si cercetari geologice;

- alte cheltuieli de investitii

- pentru proiectare, pentru recrutarea si instruirea personalului pentru obiectivele noi.

Dupa caracterul lucrarilor:

- investitii pentru construirea de unitati noi : cheltuielile ce se fac pentru obiective care nu au existat anterior; pe baza lor se construiesc si achizitioneaza toate elementele care conduc la obtinerea obiectivului proiectat;

- investitii pentru reconstructie: cheltuielile ce se efectueaza la obiectivele existente, care au suferit in urma unor calamitati, implicand modificarea constructiei si transformari ale procesului tehnologic;

- investitii pentru refacere: cheltuieli doar pentru aducerea constructiei la starea initiala;

- investitii pentru amenajare si transformare, se fac la obiective existente in scopul crearii de conditii mai bune desfasurarii activitatilor (reimpartirea spatiilor, consolidarea unor elemente de constructie, introducerea de utilitati necesare procesului tehnologic, transformarea unor cladiri pentru a li se da o alta destinatie, amenajari exterioare, drumuri etc.;

- investitii pentru dezvoltare - cheltuieli ce se fac in vederea maririi capacitatii de productie, depozitare, prin supraetajari sau spatii noi adaugate celor existente;

- investitii de innoire sau reutilare - achizitionarea de utilaje noi, in locul celor uzate fizic sau

moral.

Investitiile de dezvoltare si cele de innoire a utilajelor prezinta avantaje fata de investitiile noi:

- solicita resurse financiare mai mici;

- conduc la imbunatatirea structurii tehnologice a capitalului fix (creste ponderea masinilor si utilajelor);

- perioada de executie este mai scurta, obtinandu-se efecte economice mai devreme.

Dupa destinatia lor si natura rezultatelor activitatii:

- investitii materiale, in cladiri, masini, echipamente; tendinta este de scadere a ponderii constructiilor si cladirilor in favoarea cresterii cheltuielilor cu tehnica informatica, achizitionarea de echipamente automatizate;

- investitii nemateriale (intangibile), acele eforturi destinate sa pregateasca viitorul: cheltuieli de logica informatica, de dezvoltare comerciala, pentru pregatirea fortei de munca, de cercetare-dezvoltare; in tarile dezvoltate aceste investitii detin cca. 50% din valoarea totala a investitiei.

Dupa modul in care investitiile influenteaza economia firmelor;

- investitii cu efecte directe, reflectate in gestiunea firmei (construirea de noi unitati, extinderea capacitatilor existente, eliminarea locurilor inguste in procesul tehnologic, completarea dotarilor, introducerea progresului tehnologic etc.);

- investitii cu efecte indirecte, obiective pentru protejarea mediului, prevenirea poluarii, obiective cu caracter social si cultural, investitii strategice (intangibile) cu efecte utile in perspectiva.

3 Conceptul de eficienta economica a investitiilor

Investitiile constituie economii pe care generatia actuala le face la fondul de consum in vederea asigurarii dezvoltarii capitalului fix in perioadele urmatoare de timp. In aceste conditii nu ne poate fi indiferent modul cum se consuma aceste economii, aceste eforturi, fapt ce impune compararea rezultatelor economice, a efectelor economice, cu eforturile investitionale facute. Aceasta comparatie se realizeaza prin intermediul eficientei economice care are urmatoarea formula de principiu:

sau

in care: e, e' - reprezinta eficienta economica

E    - reprezinta efectul economic

- reprezinta efortul investitional

Prin eficienta economica a investitiilor intelegem relatia care se stabileste intre cantitatea si structura efortului pe de o parte, ca generatori de efecte, si nivelul rezultatelor economice obtinute in urma desfasurarii procesului investitional. In categoria eforturilor se cuprind eforturi care se refera la procesul investitional (valoarea investitiei, valoarea lucrarilor de constructii-montaj, numarul de utilaje si de personal atrase in procesul investitional) dar si cele referitoare la procesul de productie (costurile de productie, cheltuielile materiale, numarul de salariati etc.). Aceste eforturi se pot referi la un singur an sau la intreaga perioada de activitate.

De asemenea, in aprecierea eficientei economice a investitiilor, eforturile se pot referi numai la activitatea de investitii (valoarea investitiei, import pentru investitii, valoarea utilajelor etc.), la activitatea de productie (cheltuieli de productie, necesar de salariati) sau la ambele (efortul total pentru investitii si pentru productie).

Efectele economice, atat ca volum cat si ca structura, au un rol deosebit de important in aprecierea eficientei economice. Acestea pot fi directe (rezultatele imediate obtinute in urma procesului investitional) si indirecte care apar la utilizatorul rezultatelor procesului investitional. Efectele directe, la randul lor, se pot imparti in efecte anuale (profituri anuale, valoarea anuala a productiei) sau efecte totale, insumate pe intreaga perioada de functionare a obiectivului economic (profituri totale, valoarea totala a productiei etc.).

Efectele economice ale procesului investitional, ca de altfel la orice activitate economica se mai pot imparti in efecte brute, ca de exemplu valoarea productiei si efecte nete, cum sunt profiturile.

Un rol important in asigurarea cresterii eficientei economice a investitiilor il au factorii care contribuie la procesul investitional, dintre care cei mai importanti sunt : beneficiarul investitiei, activitatea de cercetare stiintifica si de proiectare, industria si ramura constructiilor.

Un factor care participa, in mod nemijlocit, la procesul investitional este activitatea de constructii care realizeaza obiectivele de investitii (constructia propriu-zisa, instalatiile aferente de incalzire, iluminat, constructiile speciale ca statii de epurare a apei, castele de apa etc. si montajul utilajelor). In intreaga sa activitate, pentru cresterea eficientei economice a investitiilor, constructorul are ca obiectiv imbunatatirea calitatii lucrarilor si a organiz5rii productiei, ridicarea gradului de mecanizare a lucrarilor, eliminarea risipei pe santierele de constructii, permanentizarea muncii, ridicarea nivelului de calificare a muncitorilor etc. De asemenea, urmareste respectarea termenelor de punere in functiune a obiectivelor, perfectionarea normativelor de consum (materiale, combustibil, energie electrica etc.) care sa fie la un nivel acceptabil si sa asigure reducerea consumurilor materiale.

4 Indicatori de evaluare a eficientei investitiilor

Desi analiza eficientei economice a investitiilor este facuta de specialisti in economie, prezentam in continuare cativa indicatori economici folositi in aprecierea variantelor de investitii deoarece de cele mai multe ori cca. 40% din valoarea investitiilor este necesara pentru realizarea de lucrari de constructii, specialistii din constructii trebuind sa furnizeze date privind costul acestora

Orice investitie poate fi realizata in mai multe moduri iar fiecare modalitate se poate realiza dupa mai multe variante de proiect. Pentru alegerea variantei optime se foloseste un sistem de indicatori de eficienta economica. Acesti indicatori sunt grupati astfel:

A. Indicatori cu caracter general care contribuie la formarea unei imagini globale asupra eforturilor si efectelor ce vor caracteriza activitatea viitoare a investitiei:

A1. Capacitatea de productie, care exprima cantitatea de productie ce se poate obtine intr-o perioada de timp (de regula un an) in unitati fizice (bucati, tone, m³ etc.);

A2. Numarul de salariati de care va avea nevoie viitorul obiectiv;

A Cheltuielile de productie care exprima efortul total facut pentru realizarea investitiei;

A4. Valoarea productiei care exprima eforturile brute pentru o perioada de timp (de regula un an);

A5. Profitul(beneficiul), indicator deosebit de important, exprimand efetul net al activitatii,

A6. Productivitatea muncii care exprima eficienta cu care se consuma munca, calculata ca productia realizata de un salariat in unitatea de timp;

A7. Consumurile specifice de materiale, materii prime, combustibili si energie, exprimand consumurile pe unitatea de produs realizat; acestea sunt foarte importante in aprecierea eficientei economice.

B. Indicatorii de baza sunt:

B1. Valoarea investitiei reprezentand marimea fondurilor necesare pentru realizarea unui obiectiv de investitie, constituie unul din principalii indicatori folosit in adoptarea deciziei de a investi si se calculeaza cu relatia:

I_t = I + M₀ + C_s

in care: I_t - investitia totala

I - investitia calculata conform devizului general

M₀ - necesarul de mijloace circulante pentru inceperea functionarii obiectivului

C_s - alte cheltuieli (cu pregatirea cadrelor, supravegherea lucrarilor etc.)

Investitiile se materializeaza in capitaluri fixe, care pot fi:

- capitaluri fixe active, care participa nemijlocit la procesul de productie, constand in utilaje, instalatii de lucru, constructii speciale si

- capitaluri fixe pasive, care doar asigura buna functionare a capitaluri fixe active, cum sunt cladirile.

Efortul investitional va fi orientat in special spre capitalurile fixe active. Indiferent de modul de impartire in cele doua categorii, investitiile se clasifica, din punct de vedere contabil, in urmatoarele grupe:

1. Cladiri

2. Constructii speciale

Masini, utilaje si instalatii de lucru

4. Aparate si instalatii de masura, control si reglare

5. Mijloace de transport

6. Animale si plantatii

7. Unelte, dispozitive, instrumente, mobilier si aparatura birotica.

B2. Durata de executie a lucrarilor de investitii perioada in care se materializeaza fondurile de investitie in capitaluri fixe. Deoarece pe aceasta perioada sunt scoase din circuitul economic productiv o serie de resurse (umane, materiale, financiare), perioada respectiva trebuie sa fie cat mai scurta.

B Durata de functionare a capitalului fix. Perioada procesului investitional se imparte in trei perioade:

- perioada de proiectare, in care se elaboreaza documentatiile de investitii, se obtin avizele si aprobarile, se constituie fondurile de finantare, se contracteaza lucrarea si se deschide finantarea

- perioada de executie a obiectivului

- perioada de functionare a capitalului fix, care se poate imparti in trei perioade caracteristice si anume:

- perioada pana la atingerea parametrilor proiectati

- perioada de functionare de functionara normala, in care se obtin efectele nete maxime (profit)

- perioada de declin

In Anexa 1 se prezinta duratele normale de functionare a mijloacelor fixe din grupele 1 si 2 stabilite prin HGR 266/1994.

B4. Investitia specifica, care exprima efortul de investitie pentru realizarea unei unitati de capacitate de productie, si se calculeaza cu o relatie de tipul:

in care: s - investitia specifica

I - investitia

q - capacitatea de productie exprimata in unitati naturale

Acest indicator foloseste la compararea diferitelor variante investitionale

B5. Termenul de recuperare a investitiilor exprimand perioada in care valoarea investitiei se recupereaza din profit si se calculeaza cu o relatie de tip:

in care: T - durata de recuperare a investitiilor

I_t - investitia totala

P_h - profitul anual

Acest indicator, exprimat in ani, este cu atat mai bun cu cat valoarea lui este mai mica.

B6. Randamentul economic al investitiilor, indicator cu un grad de cuprindere mai mare, asigurand comparabilitatea intre profitul net si efortul investitional, calculat cu relatia:

Acest indicator este cu atat mai bun cu cat valoarea lui este mai mare.

5 Modele ale procesului investitional

Procesul investitional si de exploatare a investitiilor poate fi analizat in urmatoarele cazuri: cazul teoretic, cazul practic si cazul conjunctural.

a. Cazul teoretic poate fi reprezentat prin modelul grafic de mai jos.

Dupa cum se observa din graficul de mai sus, investitiile cresc pe masura ce se finalizeaza lucrarile necesare viitorului obiectiv. In perioada de functionare a obiectivului economic se remarca trei perioade:

- perioada pana la atingerea parametrilor proiectati, cand costurile de productie (C) sunt mari, iar valoarea productiei (Q) este sub nivelul stabilit prin proiect; in aceasta perioada productia incepe sa creasca, iar costurile sa scada;

- perioada de maturitate a obiectivului, cand costurile de productie (C) si valoarea productiei (Q) se mentin relativ constante;

- perioada de declin, in care costurile de productie (C) cresc datorita uzurii fizice si morale a utilajelor care conduc la costuri suplimentare, iar valoarea productiei (Q) se reduce datorita scaderii calitatii si a aparitiei de noi produse mai competitive.

Exista un moment in care valoarea productiei (Q) este egala cu nivelul costurilor de productie (C) si care marcheaza momentul incheierii duratei de functionare eficiente a obiectivului (v), in care acesta a functionat aducand profit. Utilajele mai pot functiona o perioada de timp, dar activitatea se va solda cu pierderi. momentul in care se incheie si perioada de functionare fizica a utilajelor marcheaza durata de functionare a obiectivului (f). In practica obiectivul este scos din functiune inainte sau la sfarsitul perioadei de functionare cu profit. Pe grafic se disting urmatoarele momente caracteristice:

- n , momentul inceperii realizarii investitiei,

- o , momentul punerii in functiune a obiectivului, care coincide cu momentul inceperii functionarii acestuia,

r , momentul incheierii perioadei de recuperare a investitiei din profit,

v , momentul incheierii perioadei de functionare cu profit a obiectivului,

f , momentul incheierii perioadei de functionare a obiectivului.

Pe grafic sunt puse in evidenta urmatoarele suprafete:

- S₁ , reprezentand volumul total de investitii, I_t ,

- S₂ , reprezentand profitul care a compensat efortul de investitie, si deci

S₁ = S₂ = I_t ,

- S₃ , reprezentand profitul net, dupa recuperarea investitiilor, deci

S₃ = P_t - I_t si P_t = S₂ + S₃

In acest caz, randamentul economic se calculeaza astfel:

sau

b. Cazul practic care presupune ca atat costurile de productie (C) cat si valoarea productiei (Q) se mentin constante pe durata de functionare a investitiei. aceste ipoteze simplificatoare se fac deoarece in practica este dificil de a estima evolutiile curbelor (C) si (Q). modelul grafic este prezentat mai jos.

In acest grafic suprafetele specifice au urmatoarele expresii:

S₂ = T x (Q - C) = T x P_h

S3 = (D - T) x (Q - C) = (D - T) x P_h

in care P_h este profitul anual.

In acest caz se pot calcula:

din aceasta relatie se observa ca randamentul economic va fi cu atat mai mare cu cat perioada de functionare (D) va fi mai mare si perioada de recuperare a investitiilor (T) mai mica. In concluzie, se va urmari recuperarea fondurilor de investitii intr-un termen cat mai scurt si mentinerea capitalului fix in stare optima de functionare o perioada cat mai indelungata.

c. Cazul conjunctural tine seama si de cresterea in timp a preturilor datorita inflatiei si a modificarii dobanzilor bancare. Modelul grafic se prezinta mai jos.

Cheltuielile de productie cresc mai repede decat sporeste productia si ca urmare, eficienta economica a investitiei este mai mica, respectiv creste durata de recuperare a investitiei si se micsoreaza durata de exploatare a investitiei.

6 Influenta factorului timp in analiza indicatorilor eficientei economice

Procesul investitional se desfasoara intr-o indelungata perioada de tip si apare necesitatea de a compara valori ce se cheltuiesc sa obtin la momente diferite.

O analiza care nu tine seama de evolutia in timp a valorilor se numeste analiza statica, dar rezultatele obtinute nu reflecta o situatie reala.

O analiza care tine seama de evolutia in timp a valorilor se numeste analiza dinamica, iar rezultatele obtinute reflecta mai fidel o situatie reala.

Ca urmare, apare necesitatea de a lua in considerare timpul in calculul indicatorilor economici folositi in analizele de eficienta economica. Actualizarea cea mai frecventa se face dupa schema de mai jos.

in care: z - factorul de actualizare

z' - factorul de fructificare

h - timpul in ani

a - coeficientul de actualizare

Coeficientul de actualizare (a) are semnificatie economica de profit ce poate fi obtinut intr-un an ca urmare a sumei de un leu investit la inceputul anului. Marimea lui decurge din proprietatea fundamentala a unei activitati productive ca rezultatul sa compenseze integral resursele consumate si sa se obtina un profit. Specialistii estimeaza ca in conditii normale marimea acestui coeficient este de 0,15 (15%). La stabilirea marimii coeficientului a trebuie sa se respecte conditia:

in care:    r_p - rata modificarii preturilor (rata inflatiei)

r_d - rata dobanzii

r_d - rata de risc investitional

7 Etapele de promovare a investitiilor

Promovarea unei investitii cu efort financiar minim, pe de o parte si siguranta realizarii scopului social sau de rentabilitate propus, pe de alta parte, impune parcurgerea unor etape succesive de analize, studii si proiecte, de la stadiul de concept pana la exploatarea obiectivelor, de catre toti factorii implicati.

Fiecare din acesti participanti la procesul investitional, fie ca este vorba de investitor, proiectanti, antreprenori, furnizori de echipamente si utilaje, banci sau societati de asigurare, au puncte de vedere deosebite privind conducerea lucrarilor de constructii.

Intelegerea modului de integrare a diferitelor parti ale procesului de conducere a lucrarilor are insa o importanta deosebita in primul rand pentru investitor. Aceasta deoarece intarzierile in executie si depasirile de cheltuieli pornesc de regula de la coordonarea si comunicarea insuficienta intre diferiti factori, care participa la pregatirea, realizarea si punerea in functiune a investitiei.

Privita insa prin prisma inginerului constructor, imbunatatirea actului decizional impune cunoasterea si intelegerea problemelor specifice ramurii constructiilor, a mediului in care opereaza, precum si a restrictiilor de ordin legislativ care ii afecteaza activitatea.

In promovarea unei investitii in constructii se are in vedere parcurgerea urmatoarelor etape:

- nota de comanda;

- studiul de prefezabilitate;

- studiul de fezabilitate;

- elaborarea proiectului tehnic;

- licitatia si contractarea;

- executarea lucrarilor;

- punerea in functiune;

- exploatarea si intretinerea constructiei;

- recuperarea investitiei si obtinerea profitului.

Anumite etape pot fi realizate secvential sau se pot suprapune partial. Deoarece exploatarea si intretinerea unui obiectiv continua mult timp dupa incheierea executiei si predarea lucrarilor, acestea se abordeaza de obicei ca o problema separata.

Nota de comanda se exprima intr-o forma sau alta referitor la existenta in viitor a unei constructii. Investitorul trebuie sa reflecteze in mod aprofundat asupra oportunitatii constructiei, amplasamentului, amplorii, efectelor asupra mediului, precum si a altor implicatii si consecinte ale aparitiei unei noi constructii in zona respectiva.

Decizia de a construi trebuie sa se sprijine pe o prima analiza a situatiei care sa cuprinda elemente referitoare la viitoarea constructie. Aceste analize sunt cuprinse in studiul de prefezabilitate. Studiul de prefezabilitate reprezinta documentatia tehnico-economica prin care investitorul fundamenteaza necesitatea si oportunitatea realizarii obiectivului de investitii.

Studiul de prefezabilitate este alcatuit din doua parti:

In cadrul partii scrise se includ informatii privind:

- datele generale ale obiectivului de investitii;

- evaluari pentru proiectarea studiului de prefezabilitate si a studiului de fezabilitate;

- datele tehnice ale investitiei;

- date privind finantarea investitiei.

Partea desenata este alcatuita din:

- plan de amplasare in zona (scara 1:25000 - 1:5000);

- plan general (scara 1:5000 - 1:1000).

O data acceptata ca necesitate sau oportunitate de afacere de instantele publice sau intreprinzatori particulari, viitoarea constructie face obiectul unui program etapizat, care concentreaza cerintele tehnice si tehnologice, cadrul legal de finantare, avizare si aprobare, modalitati contractuale, procurare de resurse, masuri asiguratorii etc.

Conturul fundamental al investitiei este sintetizat in studiul de fezabilitate si ofera beneficiarului elementele de analiza a solutiei. Studiul de fezabilitate reprezinta documentatia care cuprinde caracteristicile principale si indicatorii tehnico-economici ai investitiei, prin care trebuie sa se asigure utilizarea rationala si eficienta a cheltuielilor de capital si a cheltuielilor materiale pentru satisfacerea cerintelor economice si sociale din domeniul respectiv.

In cadrul studiului de fezabilitate sunt cuprinse urmatoarele parti:

A. Piese scrise:

1. Date generale;

2. Date tehnice ale investitiei;

Date privind forta de munca ocupata dupa realizarea investitiei;

4. Devizul general al investitiei;

5. Principalii indicatori tehnico-economici ai investitiei;

6. Finantarea investitiei;

7. Avize si acorduri de principiu;

B. Piese desenate:

1. Plan de amplasare in zona (scara 1:25000 - 1:5000);

2. Plan general (scara 1:5000 - 1:500);

Planuri si sectiuni de arhitectura pentru principalele obiecte de constructii.

In general, aceste faze preliminare sunt realizate direct de investitor in colaborare cu consultanti si proiectanti de specialitate.

Dupa acceptarea datelor cuprinse in studiul de fezabilitate urmeaza activitatile de proiectare si de consultare a diferitelor organisme de decizie, de finantare, de avizare urbanistica, de protectia mediului etc.

Proiectul tehnic si caietele de sarcini reprezinta documentatia scrisa si desenata pe baza careia se elibereaza autorizatia de construire si care face parte din documentatia de licitatie, in urma careia se intocmeste oferta.

Pe baza datelor obtinute in fazele preliminare se definesc caracteristicile constructiei, fundatia si structura, dispozitiile generale si principiile echiparii, natura si calitatea materialelor si echipamentelor ce vor fi folosite si principalele termene de executie.

Proiectul tehnic are urmatoarea structura:

A. Parti scrise:

1. Descrierea generala a lucrarilor

1.1. - Elemente generale

1.2.- Descrierea lucrarilor

In cadrul acestui capitol se fac referiri asupra urmatoarelor elemente: amplasamentul, topografia, clima si fenomenele naturale specifice zonei, geologia, seismicitatea, prezentarea proiectului pe volume, brosuri, capitole, organizarea de santier, descriere sumara, demolari, devieri de retele etc., caile de acces provizorii, sursele de apa, energie electrica, gaze, telefon etc. pentru organizarea de santier si definitive, caile de acces, caile de comunicatii etc., programul de executie a lucrarilor, grafice de lucru, cerinte de asigurare a calitatii, programul de receptie, trasarea lucrarilor, protejarea lucrarilor executate si a materialelor din santier, masurarea lucrarilor, laboratoarele contractantului (ofertantului) si testele care cad in sarcina sa, curatenia in santier, serviciile sanitare, relatiile intre contractant (ofertant), consultant si persoana juridica achizitoare (investitor), memoriile tehnice pe specialitati.

2. Caietele de sarcini

Caietele de sarcini dezvolta in scris elementele tehnice mentionate in planse si prezinta informatii, precizari si prescriptii complementare planselor. In functie de destinatie, acestea pot fi:

- caiete de sarcini pentru executia lucrarilor;

- caiete de sarcini pentru receptii, teste, probe, verificari si puneri in functiune, urmarirea comportarii in timp a constructiilor si continutul cartii tehnice a constructiei.

- caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente si confectii diverse.

In functie de domeniul la care se refera, caietele de sarcini pot fi:

- caiete de sarcini generale - se refera la lucrari curente in domeniul constructiilor si care acopera majoritatea categoriilor de lucrari;

- caiete de sarcini speciale - care se refera la lucrari specifice si se elaboreaza independent pentru fiecare lucrare.

Continutul unui capitol de lucrari din caietul de sarcini trebuie sa cuprinda:

- breviarele de calcul pentru dimensionarea elementelor de constructii si instalatii;

- nominalizarea planselor care guverneaza lucrarea;

- proprietatile fizice, chimice, de aspect, de calitate, tolerante, probe, teste, etc. pentru materialele componente ale lucrarii cu indicarea standardelor;

- dimensiunea, forma, aspectul si descrierea executiei lucrarii;

- ordinea de executie, probe, teste, verificari ale lucrarii;

- standardele, normativele si alte prescriptii care trebuie respectate la materiale, utilaje, confectii, executie, montaj, probe, teste, verificari;

- conditiile de receptie, masuratoare, aspect, culori, tolerante etc.

Listele cu cantitatile de lucrari

Acest capitol cuprinde toate elementele necesare pentru cuantificarea valorica si a duratei de executie a investitiei si anume:

- centralizatorul obiectelor pe obiectiv;

- centralizatorul categoriilor de lucrari din cadrul obiectivului de investitii;

- listele cu cantitatile de lucrari aferente categoriilor de lucrari;

- listele cu cantitatile de utilaje si echipamente tehnologice, inclusiv dotarile (dupa caz), pentru executia lucrarilor care fac obiectul licitatiei publice;

- specificatiile tehnice.

4. Graficul general de realizare a investitiei publice

B. Parti desenate:

Partile desenate sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza carora se elaboreaza partile scrise ale proiectului si care, de regula, se compun din:

1. Planurile generale

- planurile de amplasare a reperelor de nivelment si planimetrice;

- planurile topografice principale;

- planurile de amplasare a forajelor, profilelor geotehnice inclusiv cu inscrierea pe acestea a conditiilor si recomandarilor privind lucrarile de pamant si de fundare,

- planurile principale de amplasare a obiectelor, inclusiv cote de nivel, distantele de amplasare, orientari, coordonate, axe, repere de nivelment si planimetrice, cotele 0,00, cotele si distantele principale de amplasare a drumurilor, trotuarelor aleilor pietonale, platformelor etc.;

- planurile principale privind sistematizarea verticala a terenului, inclusiv inscrierea pe acestea a volumelor de terasamente, sapaturi-umpluturi, depozite de pamant volumul pamantului transportat (excedent si deficit), lucrarile privind stratul vegetal precum si precizari privind utilajele si echipamentele de lucru, completari si alte date si elemente tehnice si tehnologice;

- planurile principale privind constructiile subterane - amplasarea lor, sectiuni, profire longitudinale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj si armare, ariile si calitatea sectiunilor din otel, calitatea betoanelor, protectii si izolatii hidrofuge, protectii impotriva agresivitatii solului, a coroziunii etc.

- planurile de amplasare a reperelor fixe si mobile de trasare.

2. Plansele principale ale obiectelor

Arhitectura

Cuprinde planse principale privind arhitectura fiecarui obiect inclusiv cote, dimensiuni, tolerante, dintre care mentionam:

- planul individual de amplasare;

- planurile de arhitectura ale nivelurilor subterane si supraterane, ale teraselor, acoperisurilor etc., inclusiv cote, dimensiuni, suprafete, functiuni tehnologice, cu precizari privind materialele, confectii etc.;

- sectiuni, fatade, detalii importante, cote etc.;

- tablouri de prefabricate, confectii;

- tablouri de tamplarii si tablouri de finisaje interioare si exterioare;

4. Structura

Cuprinde plansele principale privind alcatuirea si executia structurii de rezistenta pentru fiecare obiect si anume:

- planurile infrastructurii si sectiunile caracteristice cotate;

- planurile suprastructurii si sectiunile caracteristice cotate;

- descrierea solutiilor constructive recomandate, descrierea ordinii tehnologice de executie si montaj, recomandari privind transportul, manipularea, depozitarea si montajul care se vor inscrie pe plansele principale.

5. Instalatiile

Vor cuprinde plansele principale privind executia instalatiilor fiecarui obiect, inclusiv cote, dimensiuni, tolerante etc. si anume:

- planurile principale de amplasare a utilajelor;

- scheme principale ale instalatiilor;

- sectiuni, vederi, detalii principale.

Plansele vor contine cote, dimensiuni, calitatile materialelor, verificarile si probele necesare, izolatii termice, acustice, protectii anticorosive si parametrii principali ai instalatiilor.

6. Dotari si instalatii tehnologice

Cuprinde planurile principale de tehnologie si montaj, sectiuni, vederi, detalii, inclusiv cote, dimensiuni, tolerante, detalii de montaj etc. si anume:

- desenele de ansamblu;

- schemele tehnologice ale fluxului tehnologic;

- schemele cinematice, cu indicarea principalilor parametri;

- schemele instalatiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicatii, retele de combustibil, apa, iluminat etc., ale instalatiilor tehnologice;

- planurile de montaj, dimensiuni de amplasare, sarcini etc., inclusiv schemele tehnologice de montaj;

- diagramele, nomogramele, calculele ingineresti, tehnologice si de montaj, inclusiv materialul grafic necesar punerii in functiune si exploatarii;

- listele cu utilajele si echipamentele din componenta planurilor tehnologice, inclusiv parametrii, performante si caracteristici.

7. Dotari de mobilier, inventar gospodaresc, paza contra incendiilor, protectia muncii

Cuprinde planurile principale de amplasare si montaj, inclusiv cote, dimensiuni, sectiuni cu dotari, inclusiv parametri, performante si caracteristici.

Urmatoarea etapa o constituie organizarea si desfasurarea licitatiei. Pe baza documentelor de licitatie puse la dispozitie, antreprenorii intocmesc ofertele care se evalueaza si se compara.

Declansarea ofertarii unei constructii trebuie sa fie rezultatul deciziei irevocabile a antreprenorului de a realiza lucrarea respectiva.

Licitarea are diferite posibilitati de organizare, diferentieri nete intervenind intre modalitatile de ofertare pentru lucrarile private si cele publice.

Contractarea materializeaza intr-un document cu valoare juridica elementele convenite intre investitor si ofertantul preferat pentru executarea lucrarii sau pentru livrari si furnituri.

Contractul, avand consecinte majore pentru viitoarea constructie, inglobeaza sintetic intreaga experienta in raporturile dintre partenerii traditionali in realizarea constructiilor, precum si capacitatea lor de a stapani diversele laturi ale procesului investitional ca si abilitatea in promovarea si apararea propriilor interese in contextul unui act echilibrat, care sa permita derularea armonioasa a conlucrarii cu ceilalti parteneri.

Executarea constructiilor este etapa in care planurile si specificatiile tehnice sunt transformate in structuri si facilitati fizice. Executarea cuprinde organizarea si coordonarea procurarii, gestionarii si folosirii resurselor pentru proiect, respectiv mana de lucru, utilajele, materialele, furniturile si utilitatile, tehnologiile si metodele de executie, resursele financiare, precum si timpul necesar pentru realizarea proiectului la termen, conform bugetului si standardelor de performanta si calitate.

Rolul cheie in aceasta etapa il au antreprenorii - contractorii si subantreprenorii, precum si agentii economici din sfera comertului pentru constructii.

Procesul de executie este strict delimitat de momentele de inceput si de sfarsit, de obligatia obtinerii unor documente oficiale cerute de organele statului, respectiv de autorizatia de construire, care conditioneaza strict demararea lucrarilor si receptia lucrarii, care certifica finalizarea lucrarilor si incetarea obligatiilor constructorului cu exceptia defectiunilor ulterioare aparute in perioada de garantie.