CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
1. Definirea investitiilor
In literatura de specialitate exista mai multe formulari pentru a defini investitiile organizatiilor1:
a) Definirea contabila si juridica
Definirea contabila si juridica a investitiilor pune accent pe natura elementelor achizitionate, intrucat investitiile sunt considerate cheltuieli care se concretizeaza in achizitii de bunuri de folosinta indelungata. Din punctul de vedere al organizatiei, bunurile de folosinta indelungata sunt: imobilizari sau active corporale, financiare si necorporale (terenuri, constructii, echipamente, mijloace de transport, titluri de participare, brevete sau marci, etc.). Aceasta definitie permite suprapunerea viziunii contabile si juridice asupra investitiilor, avand clar exprimate elementele patrimoniale referitoare la investitii, dar nu ia in calcul elemente de investitii care nu se preteaza la o evaluare monetara explicita, cum sunt: cresterea valorii prsonalului prin training, cresterea clientelei prin operatii de promovare si publicitate, cheltuielile referitoare la brand si altele care fac sa sporeasca performantele si valoarea organizatiei in timp.
b) Definirea psihologica
Definirea psihologica a investitiilor pune accentul pe intentia organizatiei sau a managementului sau de a decala in timp consumul si de a investi. In acest sens mangementul organizatiei se afla intr-o contradictie psihologica, in care este constrans sa confrunte resursele imediate cu veniturile viitoare sperate.
c) Definirea financiara (monetara)
Definirea monetara considera investitiile ca fiind toate cheltuielile efectuate in vederea obtinerii de venituri monetare in viitor (cash flow). Aceasta definitie insa dilueaza notiunea insasi de investitie, deoarece nu toate cheltuielile care atrag dupa sine obtinere de flux monetar sunt investitii.
Investitia apare, la prima vedere ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial. La o analiza mai profunda investitia este alocarea capitalurilor economisite in activitati lucrative cu caracter profitabil care sa majoreze valoarea capitalurilor initial acordate. In sens financiar investitie inseamna schimbarea unei sume de bani prezenta, certa, in speranta obtinerii unor venituri viitoare, superioare, probabile. In sens contabil, investitia reprezinta alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare2.
Investitiile sunt abordate diferit, din punctul de vedere al importantei in activitatea prezenta si viitoare a organizatiilor, in tarile dezvoltate si in Romania si acest fapt este explicabil, datorita decalajului in dezvoltarea economica, in echiparea organizatiilor cu tehnologii noi, in nivelul resurselor financiare.
Tipuri de investitii si de investitori
Tipologia investitiilor se poate prezenta dupa mai multe criterii.
La modul general, investitiile se impart in10:
a) investitii de inlocuire, destinate inlocuirii (reproductiei) bunurilor de capital scoase din functiune, ca urmare a uzurii lor fizice, a caror sursa este amortizarea;
b) investitii pentru dezvoltare, sau nete, destinate sporirii volumului capitalului tehnic real, adica formarii nete a capitalului, a caror sursa o formeaza venitul.
Suma investitiilor de inlocuire si a investitiilor nete formeaza investitiile brute de capital ce contribuie la formarea bruta a capitalului tehnic. Investitiile brute se compun din investitii in bunuri de capital durabile (cu exceptia cheltuielilor pentru bunurile gospodariilor populatiei, care se includ in consumul privat, si a bunurilor durabile, care se includ in productia intermediara a statului) si investitii in stocuri (in modificarea stocurilor de materii prime, semifabricate si produse finite din productia proprie, destinata vanzarii).
Exista desigur in literatura de specialitate o serie de tipuri de grupari.
a) Dupa natura lor investitiile sunt:
b) Dupa riscul pe care il implica pentru viitorul organizatiei, investitiile sunt:
c) Dupa forma patrimoniala investitiile strategice sunt clasificate in:
d) Dupa politica manageriala investitiile se grupeaza in:
e) Dupa modul de realizare investitiile sunt:
achizitii directe, cumparate de pe piata ;
in antrepriza, executate de o intreprindere specializata ;
in regie, executate de intreprindere prin activitati anexe.
Investitorii pot fi: organizatiile, actionarii sau proprietarii organizatiilor, institutiile finanaciare, publicul larg. Acestia pot fi din tara de origine sau din strainatate.
Investitiile internationale se refera in special la natura financiara a investitiilor si incorporeaza elementul de " straneitate". Acestea se refera la12:
Cumparari de actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;
Cumparari de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;
Construirea (infiintarea) unei societati comerciale noi sau deschiderea unei filiale intr-o alta tara
Acordarea unui credit financiar unei organizatii dintr-o alta tara sau uneia straine ce opereaza pe propia piata;
Preluarea (achizitia) unei firme straine sau fuzionarea cu o firma straina;
Participarea cu capital investitional la constituirea unei societati mixte ("joint venture")
Incheierea de contracte internationale de leasing sau franchizing.
Dezinvestitiile
La modul general, cand in economie suma investitiilor brute este mai mica decat investitiile de inlocuire, are loc o reducere a capitalului tehnic real, adica o dezinvestitie1
Dezinvestitia cuprinde urmatoarele activitati14:
Vanzarea unei parti din activele intreprinderii;
Dezafectarea (demolarea, casarea, dezmembrarea) unei parti din activele intreprinderii;
Evacuarea utilajelor si a deseurilor periculoase;
Organizarea activitatilor de recuperare si valorificare a elementelor dezafectate.
Dezinvestitia nu constituie un esec in activitatea unei firme, ci, dimpotriva este efectul unei decizii constiente si rationale la un moment dat15. In esenta, dezinvestitia consta in renuntarea la exploatarea in continuare a unui activ in masura in carea acesta se dovedeste a fi ineficient. Renuntarea la utilizarea activului respectiv se realizeaza prin trei cai:
scoaterea din exploatare prin demontare, inchidere;
pe parcursul derularii unei activitati, prin realocarea resurselor spre noi oportunitati;
izolarea activitatilor care privesc realizarea produsului sau serviciului aferent activului (aprovizionare, productie, comercializare).
In plan financiar, dezinvestitia reprezinta o "destructie creativa", intrucat ofera ocazia redristribuirii resurselor financiare pentru o utilizare mai eficienta.
Factorii care influenteaza dezinvestitia sunt:
supraproductia unor produse care nu mai intalnesc cerere pe piata;
gradul insuficient de utilizare a capacitatilor;
declinul industriei in general;
dificultati de aprovizionare (materii prime limitate, etc.);
calificarea insuficienta a fortei de munca;
conjunctura;
concurenta ridicata;
tehnologia invechita;
reorientarea strategica a organizatiei;
subcapitalizarea organizatiei.
Factorii care se opun dezinvestitiei sunt:
pierderea prestigiului;
pierderea cotei de piata;
pierderea unor furnizori;
erori manageriale;
conflicte sociale ca urmare a disponibitizarilor de personal adiacente;
diminuarea cifrei de afaceri.
Desfiintarea activitatii unei organizatii in intregime presupune oprirea treptata a activitatilor productive, inchiderea treptata a sectoarelor de activitate, vanzarea prin "lichidare" a activelor patrimoniale.
Dezinvestitia poate avea un efect negativ, atunci cand reducerea capitalului este efectul uzurii si scoaterii din functiune a bunurilor de capital (echipamente, cladiri, stocuri), si se asociaza inversului dezvoltarii sau regresului economic.
Dezinvestitia are si un efect pozitiv, atunci cand se vand active, cladiri, echipamente, tehnologii, know-how si se creaza surse noi pentru investitii. In piata de capital dezinvestitia consta in vanzarea unor pachete de actiuni, in majorarea capitalului prin subscriptie publica, in emiterea de obligatiuni, cu acelasi efect de constituire a fondurilor pentru finantarea investitiilor.
Dezinvestitia se situeza in sfera de rationalizare a capitalului intreprinderii, de conversie strategica a unor active, de redistribuire a resurselor si de prevenire a riscurilor.
. Caracteristicile investitiilor
Orice investitie este definita de patru caracteristici22: continutul concret individualizat de resurse, factorul timp, eficienta sau efectul viitor al utilizarii resurselor in prezent si riscul investitiilor.
1) Continutul concret individualizat de resurse
Pentru ca investitiile sa fie eficiente este necesar sa se asigure echilibrul intre investitii si sursele de investitii.
Investitiile reprezinta active patrimoniale. Acestea insa au corespondent in resurse. Resursele investitiilor sunt constituite din surse interne sau surse externe. Principalele surse ale investitiilor sunt :
Surse interne(autofinantare) Profit reinvestit, Fond de rulment, Dezinvestitii
Surse externe: Imprumuturi, Finantari nerambursabile, Aport de capital, Piata financiara
Autofinantarea se face din profitul reinvestit, acoperind atat nevoile de inlocuire si dezvoltare a fondurilor fixe, cat si cresterea mijloacelor circulante. Acesta constituie modalitatea de remunerare a capitalurilor angajate care sa contribuie la marirea sau mentinerea competitivitatii pe piata a organizatiei.
O organizatie (firma) nu se poate dezvolta daca consuma intregul profit pe dividende. Chiar daca situatia financiara aparent este favorabila, in perspectiva firma care nu reivesteste nu are sanse. Problema cea mai importanta pentru ca firma sa aiba profit de reinvestit, dar si lichiditati in vederea efectuarii investitiilor, este sa aiba un management eficace si eficient al capitalului de lucru.
Fondul de rulment (capitalul de lucru sau productiv) este capitalul de care dispune firma pentru desfasurarea curenta a activitatii si se refera la miscarea zilnica a resurselor din cadrul acesteia.
Cresterile de capital reprezinta o finantare interna in sensul ca actionarii proprii aduc fonduri din afara si este o decizie strategica de crestere economica cu scopul multiplicarii rentabilitatii organizatiei4. Cresterea capitalului unei firme poate fi rezultatul mai multor operatiuni financiare, si anume:
a) Cresterea capitalului in numerar
Aceasta este rezultatul unei emisiuni de noi actiuni subscrise in numerar de investitorii existenti pentru a se crea lichiditati suplimentare destinate satisfacerii nevoilor de asigurare a fondului de rulment sau pentru investitii.
b) Cresterea capitalului prin conversia datoriilor
Aceasta crestere este rezultatul operatiunii de consolidare a datoriei, atunci cand o mare societate comerciala se afla in dificultati financiare si creantele se convertesc in actiuni care vor apartine creditorilor. Prin aceasta modalitate de crestere a capitalului nu se creaza lichiditati suplimentare, ci se schimba structura financiara, adica raportul capital/datorii.
c) Cresterea capitalului prin incorporarea rezervelor constituite
Aceasta operatiune, de asemenea nu are ca urmare o crestere de lichiditati si are ca scop in general de a se include in capitalul social diferentele obtinute din reevaluare pentru a reflecta corect situatia financiara si capitalul permanent.
d) Cresterea capitalului prin fuziune, absorbtie.
Cresterea capitalului se realizeaza prin aport in natura adus, de regula de restructurarea filialelor din cadrul aceleiasi firme sau a unui grup de firme si poate determina o crestere a imobilizarilor, a capitalului permanent si a necesarului de finantare pe termen lung.
Principalele sursele externe de finantare provin din:
- Investitii directe
Investitiile directe de capital autohton sau strain antreneaza, atat fonduri banesti, cat si tehnologii noi si management competitiv, fiind una din caile importante de investitii. In practica, investitiile directe sau "venture capital" sau "joint venture" sunt investitii cu risc ridicat realizate de societatile comerciale inchise (netranzactionate la bursa sau piata OTC/RASDAQ), deoarece nu sunt garantate, numite fondurile cu capital de risc5 1
Emisiune de actiuni pe piata primara de capital catre alti investitori sau catre publicul larg
Subscriptia de capital actionar reprezinta o forma prin care economiile mici ale unor persoane fizice sau juridice sunt transformate in investitii. Emisiunea de actiuni pe piata este o cale sigura de procurare a lichiditatilor de catre firme, fiind potrivita pentru societatile comerciale cotate la bursa. Avantajul firmei rezulta din faptul ca investitorul este recompensat prin dividende numai atunci cand firma este capabila de a produce profit si acest capital nu trebuie returnat decat atunci cand firma trebuie lichidata.
Imprumuturi: bancare (pe termen scurt, mediu si lung de pe piata creditelor; creditul obligatar; credit ipotecar, imprumuturi participative ale bancilor, statului, organismelor internationale; alocatii de la bugetul de stat pentru investitii
Imprumutul pe termen scurt, mediu si lung reprezinta unul din principalele moduri de mobilizare a resurselor banesti disponibile temporar. Acesta poate lua diferite forme: imprumut bancar (creditul), Imprumut obligatar, imprumut comercial, Imprumut ipotecar, obligatiuni, etc.
Leasing
Leasingul este o forma uzuala de mobilizare a capitalului pentru realizarea unui obiectiv de investitii. Acesta este o operatiune de finantare pe baza unui contract specific prin intermediul caruia utilizatorul poate folosi un bun in schimbul promisiunii de a plati chiria aferenta si eventual de a achizitiona bunul dupa o perioada de exploatare. Finantari nerambursabile.
- Fonduri financiare nerambursabile
Dintre fondurile de finantare nerambursabile mai cunoscute si mai utilizate, care au oferit si sume substantiale, sunt: fondurile PHARE, programul RICOP si programul SAPARD8.
Patrimoniul organizatiei se constituie ca un portofoliu de proiecte de investitii.
Capitalul unei firme este compus din toate resursele sale tangibile si intangibile, care sunt supuse unui proces de transformare (productie, servicii) si rezulta produsele sau serviciile care se vand in general pentru obtinerea unui profit cu care se dezvolta capitalul.
Fondurile constituite de organizatii si aflate la dispozitia lor sunt clasificate dupa mai multe criterii2:
a)In functie de originea surselor de fonduri:
surse proprii (exploatarea capitalului propriu- autofinantare)
surse atrase (credite, imprumuturi, subventii, colaborari cu alti parteneri)
programe de finantare internationala
b)In functie de participarea la modificarea capitalului:
cresterea capitalului
imprumuturi si credite
autofinantari in cadrul aceluiasi exercitiu financiar
subventii si subscriptii publice
credite de asociere
c)In functie de temporalitatea lor:
surse de finantare pe termen scurt (pana la 1 an)
surse de finantare pe termen mediu (3-5 ani)
surse de finantare pe termen lung (5-10 ani si peste 10 ani)
Procesul de realizare a investitiilor si de recuperare a fondurilor consumate se desfasoara in timp, investitiile si efectele lor precum si nivelul eficientei, avand un pronuntat caracter dinamic. Legatura dintre timp si investitii se manifesta pe multiple planuri, cel mai important fiind acela de multiplicare a investitiilor23 Adica, resursele umane si materiale atrase din circuitul economic curent si imobilizate in procesul investitional isi modifica valoarea pe masura ce timpul de imobilizare creste. O abordare corecta a proceselor investitionale necesita analiza lor dinamica, tinand seama de influenta multiplicatoare a factorului timp.
In expresia sa cea mai generala, eficienta este atributul oricarei activitati umane de a produce efectul dorit; este relatia dintre cheltuielile de resurse si rezultatul obtinut intr-o activitate24.
Abordarea notiunii de eficienta are in vedere:
performante;
efecte in raport cu resursele consumate.
Din punct de vedere cantitativ, corelatia dintre efecte si eforturi se exprima prin indicatori de eficienta. In analiza economica si financiara a proiectelor de investitii predomina abordarea dinamica a problemelor si, deci, utilizarea indicatorilor de eficienta calculati cu luarea in consideratie a actiunii factorului timp.
Decizia de investitie trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate de un proiect de investitii. Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creeaza aparitia unui eveniment viitor. Riscul este o notiune sociala, economica, politica sau naturala a carei origine se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa genereze pierderi datorita informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau a inconsistentei unor rationamente de tip logic. Riscul exista atunci cand o multime de consecinte nefavorabile este asociata unor decizii posibile si se poate cunoaste sau determina sansa acestor consecinte25.
Cand aceasta sansa nu poate fi estimata cu ajutorul probabilitatilor analiza se face numai in sfera incertitudinii.
Pentru a stabili viabilitatea deciziilor in conditii de incertitudine sau de variatie probabila a factorilor, parametrilor si conditiilor exogene considerate la pregatirea proiectelor de investitii se utilizeaza analiza de senzitivitate. Aceasta este o procedura iterativa, care ia in considerare diferite modificari posibile ale factorilor exogeni si impactul lor asupra indicatorilor de eficienta economica si financiara.
Evaluarea proiectelor de investitii in conditii de risc se bazeaza pe folosirea unor indicatori si criterii de eficienta economica calculati tinand seama de caracterul probabilistic al finalitatii proiectelor de investitii.
Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridica problema estimarii probabilitatilor de manifestare a diferitelor consecinte la care se poate astepta cel care ia decizia.
In analizele de risc se utilizeaza distributiile de probabilitate subiective referitoare la profiturile nete anuale sau cash flow obtinute prin aplicarea proiectului de investitii. Intrucat profiturile nete sunt determinate de o multitudine de factori, acestia sunt studiati pentru a se stabili o singura distributie de probabilitate considerata tipica pentru profiturile nete anuale ale investitiei de-a lungul intregii sale durate de viata economica.
Vasile, I., (1997) Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed.Didactica si pedagogica, Bucuresti, p.178-179
Cistelecan, L., M., (2002) Economia, eficienta si finantarea investitiilor, Ed.Economica, Bucuresti, p.382-384
Andreica, M., Andreica, R., Turlea, C., Jantea, L., (2001) Strategii de finantare a activitatii intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Cibernatica MC, Bucuresti, p. 27-29
Andreica, M., Andreica, R., Turlea, C., Jantea, L., (2001) Strategii de finantare a activitatii intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Cibernatica MC, Bucuresti, p. 46-47
Andreica, M., Andreica, R., Turlea, C., Jantea, L., (2001) Strategii de finantare a activitatii intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Cibernatica MC, Bucuresti, p. 50-52
Andreica, M., Andreica, R., Turlea, C., Jantea, L., (2001) Strategii de finantare a activitatii intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Cibernatica MC, Bucuresti, p.20-21
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3255
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved