MANAGEMENTUL SI PREVIZIUNEA. CONTEXTUL METODOLOGIC IN PREVIZIUNE

Previziunea - functie a managementului

Managementul implica atat relatii (cu mediul extern firmei si cu proprii angajati), cat si procese manageriale. Procesele manageriale cuprind trei faze: faza previzionala, faza operationala si faza finala, de comensurare si evaluare a rezultatelor. Prin urmare, previziunea este o caracteristica de baza a manage-mentului. Dar managementul se refera la o serie de actiuni fara de care nu poate exista o firma, si anume: analiza mediului extern, definirea strategiei si politicilor firmei, organizarea firmei si structurarea activitatilor acesteia bazate pe functiunile firmei sau intreprinderii, selectia, recrutarea si angajarea fortei de munca (executantilor) si comunicarea cu personalul firmei, decizia sau procesul decizional, sistemul de management (tehnici, metode si stiluri de conducere) si sistemul informational. Toate acestea pornesc de la anticiparea viitorului firmei si marcheza sensul existentei acesteia. Procesul managerial implica o multitudine de cunostiinte, abilitati, actiuni, responsabilitati, decizii, care dupa Hanri Fayol (1916) pot fi grupate in cinci functii ale managementului: planificare, organizare, comanda, coordonare, si control-evaluare. Pentru o intelegere mai clara a locului previziunii in actul managerial este util sa recapitulam functiile managementului: de previziune, de organizare, de coordonare, de antrenare (comanda) si de control. Functia intreprinderii reprezinta ansamblul proceselor de munca omogene, asemanatoare sau complementare. Functiile intreprinderii se regasesc in activitati. In cadrul firmelor moderne exista cinci functiuni principale: de cercetare-dezvoltare, comerciala, de productie, financiar-contabila si de personal. In toate aceste functiuni se regasesc functiile managementului si implicit previziunea.

Rolul previziunii in managementul intreprinderii

Investigatiile efectuate in intreprinderile romanesti in conditiile tranzitiei la economia de piata au scos in evidenta necesitatea actionarii cu prioritate pe urmatoarele planuri:

asigurarea unui cadru organizational adecvat pentru desfasurarea activitatilor;

specializarea si pregatirea continua a personalului angajat;

extinderea utilizarii metodelor si tehnicilor stiintifice in management;

implicarea intensa a specialistilor in fundamentarea atat a strategiei si politicii de ansamblu a intreprinderii, cat si a planurilor si a programelor.

Procesul conducerii oricarei activitati nu poate fi conceput fara anticiparea viitorului, fara considerarea metodelor si tehnicilor de previziune. Activitatile reprezinta procesele specializate prin care se operationalizeaza conceptia functiilor.

Instrumente de previziune in activitatea manageriala

Principalele instrumente de previziune utilizate in activitatea manageriala sunt: prognoza, programarea, planificarea si bugetarea. Prognoza studiaza sistematic viitorul considerat camp de actiune si anticipeaza evolutia probabila a proceselor si fenomenelor, pornind de la realizarile perioadei precedente, de la tendintele conturate si considerand, cu un anumit prag de incertitudine, modificarile previzibil a avea loc. Programarea este anticiparea actiunilor viitoare pe secvente in timp si spatiu, avand durata si resursele posibile in scopul realizarii unui obiectiv. Planificarea este procesul de determinare a cerintelor organizatiei si de alocare a resurselor. Bugetarea reprezinta procesul de aprobare a alocarilor de resurse strict necesare (translatia in practica a planificarii si programarii cerintelor anuale de finantare). In managementul actual se integreaza sistemul de planificare - programare - bugetare (SPPB), care face parte din strategia firmei.

Functiile si principiile activitatii previzionale

Principalele functii ale activitatii previzionale sunt aceleasi ca si functiile manageriale, previziunea insasi fiind condusa. Activitatile previzionale se bazeaza pe principii de rationalitate si coerenta, dintre care: stabilirea unui orizont de timp rezonabil care sa permita elaborarea de scenarii alternative capabile sa funda-menteze strategii si politici de dezvoltare economica a firmei pe termen mediu si lung; limitarea incertitudinii si a riscului la maximum posibil; evaluarea costului dezvoltarii prin cuantificarea permanenta a raportului cost-eficienta; fundamentarea scenariilor pe cerintele pietei; asigurarea coerentei si continuitatii prin elaborarea unui scenariu-cadru general.

Abordarea previziunii in practica manageriala a firmei

In practica manageriala, indiferent daca este vorba de o firma sau de administratie publica, previziunea este necesara pentru a planifica, deci pentru a profita de unele "cunoasteri ale mediului" in avans si de a evita dezastre prin virtutea de a previziona aparitia lor.

Rezultatele previziunilor se utilizeaza in luarea deciziilor pentru a planifica actiunile. Nu intotdeauna previziunile conduc la actiune, dar au un rol important in decizii, chiar daca decizia de moment este de a nu se actiona. Previziunile nu trebuie sa fie absolut identice cu evenimentele ce vor avea loc, dar trebuie sa le aproximeze in limite rezonabile. In practica manageriala se urmareste sa se previ-zioneze evolutia fenomenelor si proceselor existente sau a posibilelor dezvoltari. Metodele stiintifice de previziune au la baza principiul continuitatii.

Previziunile stiintifice utilizeaza modele, care, in majoritatea lor utilizeaza matematica si pentru construirea carora sunt necesare cunostinte aprofundate si timp, conditii care nu sunt mereu la indemana managerilor. Dar, tehnicile de previziune permit si abordari mai simple, bazate pe rezultate observate, care se combina intre ele, oferind nu atat un model, cat mai degraba "un tipar". Functie de domeniul de aplicare, se utilizeaza metode si tehnici cantitative sau calitative de previziune, si in cele mai multe cazuri, metode combinate.

Stiinta viitorului. Definitii

Stiinta viitorului, sau futurologia, a luat nastere in 1943 avandu-l ca autor pe Ossip Kurt Flechtheim, care i-a dat sensul de "oglinda a istoriei". Aceasta se prezinta ca un pluralism de alternative sau posibilitati, ca un sistem de viitori posibili cu evolutie de tip arborescent.

Futurologia este stiinta care se ocupa de studiul legilor si metodelor de previziune a viitorului. Aria de activitate a futurologiei este: cercetarea noilor ipoteze si teorii privind universul, dezvoltarea viitoare a pamantului, evolutia mediului fizic pe termen lung (flora, fauna, clima); studiul civilizatiei umane in secolele urmatoare si elaborarea prognozelor socio-culturale pe termen mediu; previziune pe termen mediu si scurt privind dezvoltarea economica in urmatorii ani, tendinte politice, tendite demografice.

Cercetarea previzionala este un proces rezultat din nevoia dirijarii si stapanirii unei uriase cantitati de fapte si evenimente aparute ca urmare a implicatiilor in viata practica a revolutiei stiintifice si tehnologice cu consecinte asupra accelerarii ritmului transformarilor si schimbarilor, asupra cresterii posibilitatilor de surprize, de aparitie a evenimentelor neasteptate si a riscurilor asupra sentimentului de apropiere a viitorului si a socului pe care il produce in societate. Previziunile reprezinta estimari ale nivelurilor variabilelor (de productie, de investitii, de aprovizionare, de personal, de resurse financiare, de marketing) in perioadele viitoare. Previziunile se elaboreaza in concordanta cu modul de realizare a cercetarilor, investigatiilor si culegerii datelor, luand in considerare urmatoarele elemente: orizontul previziunii sau dimensiunile perioadei asupra careia se intind investigatiile; natura informatiilor utilizate; gradul de incredere atribuit rezultatelor cercetarii.

Curente si tendinte in gandirea previzionala

Cu ocazia conferintei internationale asupra stiintei viitorului de la Kyoto din 1970 s-au conturat tendintele si curentele care se grupeaza dupa doi factori determinanti: optiunea fundamentala si ordinea prioritara.

Optiunea fundamentala intre elementele legice care stau la baza cercetarii previzionale si elementele dirijabile. Optiunea fundamentala nu este utilizata in practica in stare pura, ci se combina cele doua tipuri de elemente.

Ordinea prioritara acordata celor trei factori principali care fac obiectul cercetarilor previzionale: economic, tehnologic si social. De regula, factorii economici sunt considerati in primul rand, dar, dupa Sumitul de la Rio de Janero, din 1992, cand s-au pus bazele conceptului de dezvoltare durabila, cei trei factori, la care se adauga si factorul de mediu ambiant, sunt considerati ca un tot unitar, avandu-se in vedere o crestere economica continua prin implementarea celor mai eficiente tehnologii care sa protejeze mediul si oamenii.

I. Optiunea fundamentala distinge doua orientari:

Directia explorativa, orientata catre posibilitati, caracterizata de doua tendinte:

a. tehnocratica, care cerceteaza noi directii de orientare si noi mijloace de comunicare ca baza pentru studiul unor date fundamentale ale viitorului (economice, sociale, tehnologice).

b. umanista, care cerceteaza latura sociala si problematica omului.

Directia normativa, orientata catre nevoi, caracterizata prin doua tendinte:

a. institutionala, care urmareste evolutia societatii prezente prelungite liniar in viitor, bazandu-se pe mobilizarea stiintei si tehnologiei pentru rezolvarea unor "probleme-criza" in viitor, dar care in parte exista in prezent (urbanizarea, alimentatia lumii a treia, poluarea mediului, etc.).

b. critica, care semnaleaza eroarea identificarii valorilor tarilor industrializate cu cercetarile asupra viitorului.

II. Ordinea prioritara identifica trei scoli principale: americana, europeana si japoneza.

Cele trei scoli enuntate sunt caracteristice culturii zonelor de influenta economica, generand specificitatea in strategia manageriala.

Metodologia activitatii de previziune

Activitatea de previziune nu are nici o legatura cu astrologia, cu fenomene sau "intamplari" provocate de asezarea astrelor pe cer, ci se bazeaza pe evenimente trecute sau prezente observate, studiate, experimentate si pe anticiparea dezvoltarii lor viitoare.

Activitatea de previziune poate fi realizata pe doua cai: intuitive si stiintific.

Prin metoda de previziune se intelege o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee, cu ajutorul caruia se realizeaza cercetarea, analiza, cunoasterea si descrierea realitatii obiective in scopul anticiparii, initierii si organizarii unei actiuni viitoare.

Totalitatea metodelor utilizate in activitatea de previzionare formeaza metodologia de previzionare. Metodologia de previzionare presupune utilizarea unui sistem informational care sa asigure informatiile necesare, suficiente, de calitate, capabile sa constituie baza portanta pentru anticipari, dar si utilizarea metodelor economico-matematice de cercetare moderne, pe langa experienta practica si diferite tehnici utilizate de alte stiinte.

Gruparea metodelor

Utilizarea metodologiei de previzionare in anticipatie asigura cel putin conditiile de a cunoaste mecanismul procesului previzional, de a formula o parere fondata asupra plauzibilitatii rezultatelor obtinute. Stabilirea unei tipologii a cercetarilor prospective intampina o serie de dificultati, pe de o parte datorita caracterului de stiinta generala al acestor investigatii, care implica o multitudine de elemente interdependente, iar pe de alta parte datorita viziunii sistemice pe care se fundamenteaza. Dintre tipologiile propuse retinem pe cea a lui Herman Kahn (1967), care introduce trei dimensiuni ale cercetarii viitorului, fiecare cu cate doua variante:

Ø      Optiunea intre tratarea explorativa si tratarea normativa a viitorului. Tratarea explorativa presupune tratarea viitorului in cadrul evolutiei, pe baza datelor din trecut si prezent, care evidentiaza tendinte. Tratarea normativa presupune studiul viitorului ca solutie a problemelor prezentului si nu ca o extensie a lui, bazat pe obiective.

Ø      Optiunea intre tratarea sintetica si tratarea morfologica a viitorului. Tratarea sintetica implica studierea viitorilor pornind de la intreg spre parti. Tratarea morfologica implica studierea viitorilor pornind de la parti spre viziunea intregului.

Ø      Optiunea intre tratarea intuitiva si tratarea teoretica. Tratarea intuitiva inseamna a lucra cu idei intuitive, empirice. Tratarea teoretica implica a lucra cu concepte si modele abstracte, teoretice si cu tehnici adecvate.

Metodologia de previzionare cuprinde un set de metode care pot fi grupate in functie de domeniul de aplicare in mai multe moduri. Mai des intalnita este gruparea in: metode si tehnici cantitative de previziune; metode si tehnici calitative de previziune; metode si tehnici semicalitative sau semicantitative de previziune.