DELIMITARI PRIVIND CAPITALURILE PROPRII

Prin structura contabila de capitaluri sunt delimitate sursele de finantare stabile ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii. Determinativul "stabil" marcheaza prezenta acestor surse la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an. O asemenea trasatura reprezinta unul din elementele care pledeaza pentru desemnarea lor si pentru notiunea de capitaluri permanente .

Capitalurile proprii delimiteaza resursele financiare constituite prin: aportul proprietarilor, actionarilor sau asociatilor in calitatea lor de investitori de capital; autofinantare, si anume prin capitalizarea profitului; din alte surse financiare nerambursabile stabilite prin lege.

Prin recurs la cadrul IASC pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, capitalul propriu, ca structura descrisa in si tuatiile financiare reprezinta interesele reziduale ale proprietarilor (investitorilor) in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Capitalurile proprii se formeaza din contributii externe si contributii interne.

Sursele proprii sunt denumite si capital propriu si corespund finantarii proprii a mijloacelor aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii. Din structura acestora fac parte: capitalul individual sau social, primele de capital, rezervele din reevaluare, rezervele intreprinderii, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii, provizioanele reglementate si fondurile proprii cu scop determinat .

In contabilitatea fluxurilor de operatii, dar mai ales in analiza financiara este necesar sa se faca distinctie intre situatia neta si capitalurile proprii. Schema adoptata in acest sens se prezinta astfel:

Capital social (din care varsat):

(+) Prime de capital

(+) Diferenta din reevaluare

(+) Rezerve

(+) Report la nou (+ sau -)

(=) situatia neta dupa repartizarea rezultatului

(+) Provizioane reglementate

(=) Totalul capitalurilor proprii dupa repartizarea rezultatului