Masa monetara

MASA MONETARA

1. CONTINUTUL SI STRUCTURA MASEI MONETARE

Moneda este o creanta, o forma de avere. Dar nu toate creantele sunt moneda, dintr-un motiv foarte simplu si anume, ca ele nu pot circula libere (de ex.: depozitele bancare).

Averea monetara este utilizata pentru schimb, pentru procurarea altor active in vederea obtinerii unui profit. De pilda, sunt cuprinse aici depozitele pe diferite termene sau procurarea de valuta.

In practica, de multe ori este dificil sa separam activele monetare de cele nemonetare.

Moneda apare ca o creanta in bilanturile firmelor, agentilor economici.

Activele monetare sunt formate in primul rand, din numerar si depozite, dar si din rezervele in numerar ale bancilor si depozitele bancilor la banca centrala si de emisiune. Cele de mai sus sunt creante monetare pentru ca sunt creante asupra unor banci, fie ele banci centrale sau banci de depozite.

Masa monetara este formata din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru obtinerea de bunuri si servicii, cat si pentru achitarea datoriilor. Ea mai poate fi definita ca totalitatea produselor monetare create la un moment dat si puse la dispozitia economiei si societatii dintr-o tara.

Masa monetara cuprinde urmatoarele active:

numerarul (moneda efectiva) ;

moneda de cont sau disponibilitatile in conturile curente;

depozitele (sumele depuse la termen, de obicei la bancile de depozit);

alte active monetare.

Cea mai mare parte a numerarului este detinuta de persoanele fizice si agentii economici si este utilizata pentru procurarea de produse si servicii, deci in tranzactiile comerciale si valutare (in tara noastra, moneda nationala are o convertibilitate limitata). Numerarul este activul monetar cel mai lichid, pentru ca poate fi schimbat, folosit in orice moment si in mod nemijlocit.

Moneda de cont este data de disponibilitatile din conturile curente. In limita acestor disponibilitati din conturi pot fi eliberate cecuri de plati sau pot fi achitate datoriile. Moneda de cont poate fi transformata oricand in numerar, totusi ea este mai putin lichida decat numerarul, intrucat sumele trebuie mai intai retrase din cont.

Depozitele prezinta o mare variatie de forme, tipuri, termene de retragere. Spre deosebire de moneda de cont, depozitele nu dau dreptul eliberarii pe seama lor de cecuri sau carduri.

Uneori insa, ele pot fi desfiintate si utilizate, cel mai des, pe baza unui preaviz. Actualmente, depozitele au o pondere foarte mare in totalul activelor monetare, pentru ca sunt aducatoare de mari venituri reprezentate de dobanda. Totusi, esentialul este ca depozitele au un grad mai mic de lichiditate, intrucat nu pot fi utilizate oricand.

In categoria alte active sunt cuprinse cele plasate in diferite titluri de pe piata monetara.

Ele cuprind cambiile si biletele la ordin, biletele de trezorerie si bonurile de casa. Acestea sunt pe termen scurt si au un grad mai mare de lichiditate decat titlurile pe termen lung si mediu si care sunt reprezentate de actiuni si obligatiuni. Titlurile pe termen scurt au o lichiditate mai mare pentru ca pot fi valorificate inainte de termen, deci sunt negociabile. Detinatorii lor le pot vinde oricand pentru a-si achita datorii sau pentru marfuri si servicii.

Chiar daca difera in functie de durata lor de viata, pe total, titlurile au un grad de lichiditate mai mic decat alte active monetare.

Determinarea masei monetare este foarte dificila si complexa, tocmai din cauza variatiei acestor forme sub care ea se gaseste in economie. De exemplu, in cadrul titlurilor, un grad mai mare de lichiditate il au bunurile de tezaur si obligatiunile. Motivul este tot valorificarea lor inainte de termen.

Din cele afirmate mai sus se poate constata ca in marea lor majoritate activele monetare, masa monetara reprezinta o suma de creante asupra sistemului bancar, chiar daca se gasesc la persoane fizice si firme nebancare. Dezvoltarea produselor si serviciilor bancare a facut ca in ultimul timp sa apara noi produse monetare, ceea ce a diversificat si masa monetara.

2. AGREGATELE MONETARE

Au aparut ca instrumente de analiza a masei monetare, ca o necesitate de a dezvolta si pozitiona indicatorii legati de masa si circulatia monetara.

Asa cum afirma profesorul universitar Silviu Cerna "banii de hartie si moneda scripturala se creeaza cu ocazia monetizarii unor active nemonetare". In activele nemonetare sunt cuprinse: aurul, devizele, creantele asupra trezoreriei statului, creante asupra economiei.

Pentru a analiza masa monetara, cat si evolutia acesteia este necesar sa se tina seama de cursurile flotante, somaj, inflatie, criza economica.

Cei mai multi monetaristi si indeosebi cei americani considera si acum ca moneda are un rol dominant in viata economica, ceea ce inseamna ca instrumentele monetare si mai ales circulatia baneasca, inclusiv masa monetara influenteaza economia.

Aceasta influenta poate fi determinata cu ajutorul indicatorilor monetari, care la randul lor nu au in vedere doar moneda, banii, ci si procesele economice principale, adica productia, comertul, preturile, operatiunile valutare, bugetul, balanta de plati externe.

De altfel, aceasta influenta este reciproca.

Conform monetaristilor, indicatorii monetari se impart in doua grupe:

indicatorii care determina evolutia masei monetare;

indicatorii ce estimeaza efectele politicii monetare asupra economiei.

Aceasta impartire este valabila pentru tarile cu economii de piata dezvoltate.

Obiectivele si caracteristicile monetare sunt definite, determinate cu ajutorul indicatorilor ratei dobanzii si agregatelor monetare.

Influenta puternica a unor factori nemonetari a facut ca mai demult, rata dobanzii sa nu mai fie un indicator suficient pentru analiza, structura si evolutia masei monetare. El nu este atat de complex pentru a putea determina toate influentele si perturbarile.

Desi rolul indicatorului ratei dobanzii a ramas insemnat, acum se pune accent pe indicatori de politica monetara, adica indicatori monetari complecsi cuprinsi in agregate monetare, care la randul lor sunt utilizate in modele de analiza a masei monetare si a circulatiei monetare in general. Aceste modele complexe tin seama si de rata dobanzii.

Agregatele monetare se grupeaza in trei categorii si anume:

1. Moneda primara sau moneda de rezerva (baza monetara). Aceasta moneda este creata si controlata de banca centrala si se determina ca diferenta intre totalul activului si totalul pasivului bilantului acestei banci. Banca centrala creeaza moneda prin distribuirea de credite bancilor si altor institutii de credit si tezaurului, cat si prin reescontarea efectelor comerciale si publice. Aceste creatii monetare se regasesc in activul bilantului.

Pasivul bilantului bancii centrale arata volumul si repartizarea pe detinatori a monedei primare. Este vorba de biletele de banca (bancnotele), moneda divizionara, disponibilitatile tezaurului si disponibilitatile in conturile bancilor creatoare de moneda scripturala.

Combinarea elementelor de activ si pasiv este foarte variata, de aceea si agregatele monetare sunt foarte variate.

Pentru a determina corect moneda primara trebuie sa tinem seama de modificarea bazei monetare si de multiplicatorul monetar sau al creditelor.

1) Moneda ca mijloc de plata mai este denumita si masa monetara in sens restrans. Ea este constituita din produsele monetare create de bancile centrale, celelalte banci si institutii financiare.

2) Moneda avutie neta este formata din produsele monetare enumerate mai sus, inclusiv activele neutilizate ca mijloace de plata curente dar care pot fi transformate relativ usor in lichiditati.

Agregatele monetare necesita alegerea grupului de active, masurarea performantelor fata de evolutia preturilor si PIB, cat si agregarea activelor monetare selectate.

Agregatele cuprind atat mijloacele de plata, cat si plasamentele financiare care pot fi transformate rapid in mijloace de plata.

Agregatele monetare au tocmai rolul de a integra succesiv produsele monetare create in scopul asigurarii lichiditatii agentilor financiari si nefinanciari. In raport de modul de includere a diferitelor active monetare in structura masei monetare, avem urmatoarele agregate monetare.

M este agregatul care cuprinde toate mijloacele de plata sub forma monedei efective si depunerilor in cont curent. Acest agregat este partea cea mai activa a masei monetare sau lichiditatea primara. Avand in vedere ca o unitate monetara este utilizata de mai multe ori este necesar sa determinam cu ajutorul acestui agregat viteza de rotatie a banilor. Din acest punct de vedere, agregatul M₁ reprezinta un stoc, iar rotatiile un flux monetar. Viteza de rotatie se determina astfel ca un raport intre valoarea bunurilor tranzactionate intr-o perioada de timp sau PIB si agregatul M₁:

unde:

V= viteza de rotatie

V_BTR= valoarea bunurilor tranzactionate intr-o perioada de timp

Din acest punct de vedere se mai poate spune ca M₁ inseamna capacitatea monedei de a se cheltui in totalitate.

M include agregatul M₁, la care se adauga plasamentele la termen si cele in vederea economisirii, dar care pot fi oricand transformate in lichiditati (prin eliberare de cecuri sau carti de plata cu preaviz). Deci M₂ cuprinde pe langa M₁ si lichiditatea secundara.

M cuprinde agregatul M₂, dar si alte active cu grad diferit de lichiditate si anume, certificate de depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu, alte titluri emise de firme pe piata monetara.

L cuprinde agregatul M₃, dar si titlurile emise pe termen lung si mediu, negociabile.