MECANISMUL DE FUNCTIONARE A MONOPOLULUI

MECANISMUL DE FUNCTIONARE A MONOPOLULUI

Situatia de monopol apare atunci cand exista o singura firma ofertanta in prezenta unei multitudini de cumparatori ai unui produs care, de regula, nu poate fi substituit cu alte produse. Pentru a realiza un profit maxim firma monopolista este pusa in situatia de a alege (fixa) atat pretul, cat si cantitatea de produse, alegere compatibila cu conditiile cererii pentru produsul respectiv si cu curbele costului. Aceasta se deosebeste de situatia concurentei perfecte cand firma putea alege numai cantitatea.

Firma monopolista este singurul producator si furnizor al unui produs. De aceea, analiza nu se mai face pe cele doua planuri - firma si ramura - ,ci numai la nivelul ramurii. Acest lucru are importanta principala deoarece firma este aceea care controleaza atat cererea, cat si oferta in interesul sau si in detrimentul consumatorului.   

In conditiile concurentei perfecte firma putea sa produca si sa vanda fara restrictii pentru a-si maximiza profitul la pretul impus de piata. Curba cererii la nivelul firmei individuale concurente este orizontala. Ea coincide cu curba venitului marginal V_m si este egala cu pretul p. Cu alte cuvinte, venitul suplimentar (aditional), care rezulta din productia unei unitati aditionale si vanduta pe piata, reprezinta venitul marginal. Acesta coincide cu curba cererii si este egal cu pretul de vanzare al produsului impus de piata. Pentru firma, curba cererii este infinit elastica sau perfect elastica (fig. 7.1).

In conditii de monopol, firma in calitatea ei de unic producator se confunda cu ramura. In acest caz, elasticitatea cererii in raport cu pretul este imperfecta, iar curba cererii normale are panta negativa (fig 7.2).

Am aratat ca la nivelul firmei studiul cererii necesita introducerea notiunilor de venit marginal, venit mediu si venit total. In cazul monopolului (cand firma se confunda cu ramura) venitul marginal are o conditie speciala si anume el este mai mic decat pretul de vanzare fixat de monopol. Pentru a explica aceasta conditie speciala vom recurge la o reprezentare grafica (fig. 7.2) a unei curbe a cererii agregat (D) cu panta negativa.

Pentru a-si spori venitul, firma monopolista este nevoita sa vanda mai multe produse. Aceasta implica sporirea productiei de la Q₀ la Q₁, deci ΔQ. Pentru a se incadra in limitele cererii agregat, firma micsoreaza pretul de la p₀ la p₁ cu Δp.

Cum se reprercuteaza aceasta schimbare asupra venitului marginal al firmei monopoliste? Pentru a obtine raspunsul vom adopta urmatorul rationament sugerat de reprezentarea grafica din fig. 7.2. Venitul aditional ΔV al firmei monopoliste obtinut din sporirea vanzarii cantitatii de produse de la Q₀ la Q₁ rezulta din urmatoarele componente:

ΔV = Q₀ x Δp + ΔQ(p₀ + Δp) [7.1]

Intrucat Δp reprezinta o scadere a pretului, aceasta se ia cu semnul negativ:

ΔV = Q₀ x (-Δp) + ΔQ(p₀ + (-Δp)) [7.2]

rezultand:

ΔV = -Q₀Δp + ΔQp₁ [7.3]

Daca vom consemna ca ΔQ reprezinta o crestere egala cu o unitate de produs (ΔQ=1), atunci ΔV semnifica venitul marginal:

V_m = 1 x p₁ - Q₀Δp [7.4]

V_m = p₁ - Q₀Δp [7.5]

Aceasta reprezinta o marime egala cu pretul de vanzare p₁ din care se scade pierderea venitului (-Q₀Δp), provocata de scaderea pretului de vanzare cu Δp.

In cadrul relatiilor monopoliste, o importanta speciala capata divergenta dintre curba cererii si curba venitului marginal, divergenta ce provoaca o modificare a comportamentului firmei vanzatoare si o schimbare a conditiilor de maximizare a profitului.

Vom explica mai intai, foarte pe scurt, modificarea comportamentului firmei si apoi problema maximizarii profitului si determinarea echilibrului monopolului.

Din analizele anterioare ne amintim ca, in conditiile concurentei perfecte, o firma vanzatoare care avea o pondere nesemnificativa in volumul total al vanzarilor pe piata putea sa creasca volumul marfurilor vandute, fara ca aceasta sa atraga scaderea preturilor. Stiind ca venitul total reprezinta cantitatea totala de produse vandute inmultita cu pretul de vanzare unitar (V₁ = Q x p), vanzarea unei unitati suplimentare (aditionale) de produs adauga la venitul total pretul de vanzare unitar. Prin urmare, venitul marginal (aditional) este egal cu pretul de vanzare.

In cazul monopolului (unde firma se confunda cu ramura) lucrurile se schimba. O augmentare a cantitatii de produse vandute antreneaza o scadere a pretului. Aceasta se repercuteaza asupra tuturor unitatilor de produse vandute in sensul ca intregul venit unitar suplimentar (marginal) este inferior valorii medii a veniturilor precedente. Ca urmare a scaderii pretului prin sporirea vanzarii produsului, are loc o descrestere a venitului mediu V si a venitului marginal V_m, cu urmatoarea diferentiere fundamentala: venitul marginal descreste mai rapid decat venitul mediu (pretul de vanzare) in timp ce cantitatile vandute cresc.

Prin urmare, venitul marginal nu este egal cu pretul de vanzare. El este mai mic decat acesta, iar curba venitului marginal este diferita de curba cererii, ea situandu-se sub aceasta din urma.

Pentru a vedea in ce raport se afla venitul marginal fata de cerere (care, dupa cum am mai subliniat se confunda cu venitul mediu) vom porni de la urmatoarele serii de date privind pretul si venitul de vanzarea unui produs de catre o firma (tabelul nr. 7.1)

Tabelul nr. 7.1

Pretul de vanzare si venitul marginal derivat din informatiile cererii

Din datele tabelului se observa ca venitul marginal este mai mic decat pretul de vanzare (care reprezinta venitul mediu). Din aceste date se pot contitui cele doua curbe: cea privind cererea (care se confunda cu venitul mediu), si cea privind venitul marginal, redate in graficul din fig. 7.3.

Atat datele din tabel, cat si graficul din fig. 7.3 explica relatia dintre curba venitului marginal si curba cererii, precum si pozitia in care se afla fiecare din cele doua curbe.

Acum poate aparea si mai clar faptul ca firma monopolista este pusa in situatia de a alege una din alternativele:

a.      Sa fixeze un pret, de regula, mai mare. Firma insa nu stie sa determine cantitatea deoarece aceasta depinde de cererea globala a consumatorilor. Nu se poate sustine ca monopolistul poate fixa un pret prea ridicat, asa cum ar fi dorinta sa. Cresterea pretului este limitata de cererea globala. O crestere a pretului indeparteaza o anumita parte a cererii, ceea ce necesita o anumita restrangere a productiei;

b.     Sa fixeze cantitatile ce ar urma sa fie produse si vandute. Aceasta este legata insa de limita cererii globale si de pret. Firma monopolista nu va putea spori dupa dorinta nici productia si nici vanzarea acesteia intrucat exista o limita a cererii. La un pret mai ridicat clientii cumpara mai putine produse. Pentru a spori vanzarea, firma va trebui sa scada pretul.

Cu toate dezvoltarile si explicatiile date pana acum, totusi a ramas inca neclarificat raspunsul la intrebarea: care sunt conditiile fundamentale (necesare si suficiente) de maximizare a profitului si de realizare a pretului de echilibru in cazul monopolului?

p, Vm,V

Studii de caz:

Dereglementarea sectorului de electricitate din California

California a fost printre primele state in ceea ce priveste dereglementarea electricitatii. Economistii au recunoscut ca existau multi potentiali furnizori de generare a energiei electrice si o sumedenie de potentiali vanzatori ai serviciilor de electricitate. Singurul monopol natural se regasea in transmisia dintre generatorii de electricitate si vanzatorii ei. Vechile companii de electricitate au integrat toate aceste functii. Separarea lor putea duce la aparitia competitiei in toate sectoarele cu exceptia transmisiei. Competitia crescanda in acele parti ale sistemului in care este posibila structurarea ei ar duce la o mai mare eficienta si in final la preturi mai scazute si servicii mai bune - sau cel putin asa s-a sperat.

In 2000, dereglementarea parea sa fie un dezastru, cauzand preturi piperate la electricitate, capacitate generatoare insuficienta ce a condus la caderi de curent si servicii intrerupte, companii de electricitate falimentare si plati masive din partea guvernului. In mod cert, lucrurile nu mergeau conform planului. Tocmai de aceea nimeni nu s-a aratat surprins de acuzele aduse. Criticii blamau dereglementarea. Sustinatorii spuneau ca in ciuda dereglementarii, guvernul isi asumase un rol prea mare prin fixarea preturilor plafon si prevenirea incheierii contractelor pe termen lung. Bine intentionate sau nu, aceste restrictii au expus companiile de electricitate unei ingradiri imposibile: pretul mare al benzinei ducea la preturi crescute ale energiei electrice cu mult mai mari decat preturile controlate de vanzatori. Problema nu o reprezinta dereglementarea, dar modul in care era facuta. Existau afirmatii conform carora firmele care controlau circulatia benzinei s-au folosit de puterea lor de monopol (sub dereglementare) pentru cresterea pretului acesteia. Consumatorii ar fi fost mulsi intr-un fel sau altul. Pentru a fi siguri, modul de protectie a consumatorului prevazut de procesul de dereglementare californian era o reteta a dezastrului; totusi criticii ramaneau sceptici ca, in ciuda dereglementarii, exista vreun mod sigur de protejare a consumatorilor. In momentul de fata controversele privind dereglementarea Californiei continua sa existe.

Retele externe, noua economie si puterea de monopol

Retelele externe apar cand beneficiile individuale dintr-o crestere a numarului de indivizi fac parte din retea.

Un telefon nu este folosit mult daca nu se afla nimeni la celalalt capat al firului. Valoarea unui telefon creste cu cat numarul persoanelor care detin telefoane este mai mare.

Sa presupunem ca ar exista doua sisteme de telefonie diferite, care nu se interconecteaza. Un nou abonat care trebuie sa decida ce retea alege, va alege reteaua cu cel mai mare numar de abonati. Va fi dificil pentru o firma intrata de curand pe piata sa ajunga pe primul loc. Si aceasta o va impiedica sa-si exercite puterea de monopol. Poate cere un pret in exces considerabil in comparative cu celelalte costuri de productie fara sa se ingrijoreze ca o firma intrata de curand, i-ar putea fura clientii.

Guvernul poate limita abilitatea acestei firme dominante, poate abuza de puterea sa de monopol impunand restrictii, de exemplu insistand ca reteaua de telefonie dominanta sa permita unui nou intrat pe piata sa se interconecteze deci, ca abonatii din noua retea sa poata vorbi cu abonatii retelei dominante. Poate fi dificil oricum, pentru guvern, sa aplice efectiv restrictiile, de exemplu pentru ca firma dominanta ar putea furniza o calitate proasta a interconexiunii dar sa invinovateasca noul intrat pentru aceasta. De aceea, in Statele Unite ale Americii, companiile locale de telefonie au fost separate de compania nationala si internationala dominanta (AT&T). Companiile telefonice locale, spera ca vor furniza accesul egal la AT&T si noilor intrat pe piata, ca Sprint si MCI.

Dar problema retelelor externe este comuna, in noua economie. Daca mai multi oameni folosesc sistemul de operare Windows, atunci producatorii software independenti vor scrie mai multe aplicatii care sa ruleze in Windows. Daca relativ cativa oameni folosesc sistemul de operare Apple (sau Unix) atunci nu vor mai fi platiti producatori sa faca programe compatibile cu acesta. Daca sunt multe programe care ruleaza in Windows si putine in Unix, clientii vor fi tentati sa foloseasca Windows. De fapt Windows a devenit sistemul de operare dominant, mai mult de 90% din calculatoare folosindu-l.

Dar o asemenea dominanta pe piata atrage dupa sine abuzul si Microsoft evident a gasit ca fiind greu de rezistat tentatiei. Acest abuz poate lua nenumarate forme. Multi, in industria software au realizat ca puterea calculatoarelor produse de Microsoft ar fi redusa daca ei ar permite programelor sa lucreze in mai multe alternative, operand sistemele la fel, sau aproape la fel. Sun Microsoft a produs programul Java pentru a face doar lucrul acesta. Daca acest efort ar fi avut succes, ar fi rupt reteaua externa. Microsoft a vrut sa raspunda acestor eforturi producand o versiune a programului Java care a fost adaptata specificWindows-ului.

O alta inovatie care ar putea sa fi servit ca platforma pentru alte aplicatii si sa fie aplicabila in sistemul de operare, a fost Netscape, cel mai nou intrat pe piata printre browserii de internet. Microsoft a dorit sa zdrobeasca Netscape prin producerea propriului sau rival browser dar si prin oferirea browser-ului gratis si insistand ca modul de fabricare a computer-ului sa nu permita instalarea Netscape-ului (aceasta fiind numita practica exclusionista). Se observa ca, producand browser-ul pentru internet cu sistemul sau de operare, pentru ca oricine cumpara sistemul de operare are browser-ul pentru internet gratis, zdrobeste Netscape. Drept efect, a fost aprovizionat browser-ul la pret de zero, un pret cu care Netscape putea concura datorita superioritatii produsului, din perspective cel putin a catorva utilizatori.