MONEDA ELECTRONICA

Platile electronice

Progresele deosebite realizate in domeniile informaticii si telecomunicatiilor au revolutionat societatea si au schimbat radical relatiile banca - client si chiar conceptul despre banca. Noile tehnologii au devenit atat un catalizator al marilor schimbari de care beneficiaza consumatorii de servicii bancare, cat si un suport pentru banci care incearca sa raspunda noilor cerinte.

In prezent, asistam la o dezvoltare informationala fara precedent, ceea ce a facut sa se produca mutatii esentiale si in activitatea bancara. S-a trecut de la viziunea traditionla, care avea ca element central produsul bancar, la o noua orientare ce da prioritate clientului[1]. Aparitia banilor electronici a reprezentat un pas decisiv in perfectionarea sistemelor de plati care a adus importante avantaje clientilor bancari prin facilitatile create de transmitere rapida a fondurilor si reducere substantiala a costurilor tranzactiilor, precum si autoritatilor monetare prin posibilitatile de reglare si supraveghere a sistemului monetar si in special al celui bancar.

Revolutia digitala a avut drept rezultat faptul ca orice informatie poate fi redusa in prelucrare la un flux, iar plata - banii informatie in general - devine doar o forma de informatie digitala. De aceea, trecerea la sistemele electronice de plati si informatizarea completa a procesului de transmitere a drepturilor de proprietate asupra informatiei - bani a fost un fenomen natural in evolutia sistemului financiar - bancar.

In literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet informatizata si automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o tranzactie, pe baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica, specialistii de la Banca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea mijloacelor electronice in scopul schimbului de informatii, al transferului de simboluri sau reprezentari ale valorii si a executarii de tranzactii intr-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de plata si confirmarea platii.

Legislatia romaneasca , bazata pe cea comunitara, considera ca o plata electronica reprezinta orice operatiune de plata initiata prin intermediul instrumentelor de plata electronica prin care se pot retrage sume in numerar, efectua plati pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice si transferuri de fonduri intre conturi.

S-a prezis inca din anii 1975 ca lumea se va baza pe o societate lipsita de numerar foarte curand, totusi miscarea catre o astfel de societate se realizeaza foarte greu.

Desi    mijloacele electronice de plata pot fi mult mai eficiente decat un sistem de plati bazat pe hartie, mai multi factori lupta impotriva disparitiei sistemului bazat pe hartie si in Romania, datorita urmatoarelor: economia Romaniei nu este pregatita pentru un astfel de sistem, neexistand cultura economica necesara intrarii in joc; neexistenta legislatiei in domeniu (reglementari privind criptarea, privind efectuarea platilor prin Internet, precum si privind efectuarea platilor cu ajutorul numerarului electronic); neexistenta sistemelor digitale de plati ajunse la o utilizare de masa; inertia sistemului actual; costurile mari cu intretinerea hardului si softului utilizat; neincrederea in sistemului electronic.

In Romania, domeniul serviciilor bancare electronice si al platilor prin carduri este reglementat de Banca Nationala a Romaniei care a emis, in acest sens, Regulamentul nr.6/13.06.2007 privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la tranzactiile cu aceste instrumente si precizarile BNR referitoare la aplicabilitatea acestuia. Acest regulament se aplica bancilor, persoane juridice romane, precum si sucursalelor din Romania ale bancilor, persoane juridice straine si are ca obiect stabilirea principiilor privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul Romaniei, in special a cardurilor si a conditiilor care trebuie indeplinite de catre banci si alti participanti la desfasurarea activitatii de plati cu instrumente de plata electronica indiferent de moneda in care sunt emise/denominate acestea[3]. In conformitate cu prevederile regulamentului amintit, bancile vor pune in circulatie numai instrumente de plata electronica autorizate, in prealabil, de catre Banca Nationala a Romaniei.

In vederea obtinerii autorizatiei pentru emiterea instrumentelor de plata electronica, solicitantul trebuie sa prezinte Bancii Nationale a Romaniei - Directia Reglementare si Autorizare urmatoarele documente: cererea de autorizare insotita de doua specimene ale instrumentului de plata electronica care se doreste a fi emis; normele si procedurile interne legate de instrumentele de plata electronica, aprobate de consiliul de administratie al solicitantului; in cazul in care solicitantul nu este proprietar de marca, se vor anexa la cererea de autorizare toate certificarile si aprobarile primite de la proprietarul de marca cu privire la designul si conditiile tehnice de executare a cardului, a hardware-ului si a software-ului utilizat; in situatia in care cardurile sunt cu circulatie internationala, iar solicitantul nu este proprietar de marca, se vor anexa si certificarile proprietarului de marca cu privire la integrarea in sistemul de autorizare a tranzactiilor si cel de decontare a acestora; in situatia in care se solicita autorizarea pentru un sistem bazat pe un instrument de plata electronica de tipul chip-card, domestic card si/sau card cu circulatie internationala, cererea va fi insotita de o scrisoare de certificare din partea VISA International S.A. sau Europay International S.A. din care sa rezulte ca instrumentul de plata electronica este compatibil cu specificatiile EMV (Europay/Mastercard/VISA), ultima editie, valabila la data cererii; certificarea nu este necesara in cazul in care chip-ul inglobat in instrumentul de plata este folosit in alte scopuri decat cele de plati (identificare, acces etc.); in situatia in care emitentul solicita autorizarea pentru un instrument de plata cu acces la distanta, de tipul aplicatiilor Internet-banking sau home-banking, cererea va fi insotita de toate avizele/certificarile primite de la producatorul programului informatic - software-ului aflat la baza aplicatiei - privind nivelul de securitate al transmisiilor de date si protocolul de raspuns utilizat in cazul aparitiei unor disfunctionalitati in cadrul sistemului, precum si de avizul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor sau al altor entitati indicate de acesta; un business plan care va cuprinde o serie de elemente (informatii privitoare la emitent, informatii despre instrumentul de plata electronica, despre aria de utilizare a instrumentului de plata electronica, anumite obiective).

Dupa analizarea documentatiei prezentate, in cazul in care decizia este favorabila, Banca Nationala a Romaniei va emite solicitantului o autorizatie provizorie, valabila 90 zile, perioada in care solicitantul se va afla sub monitorizarea speciala a Bancii Nationale a Romaniei.

Principalele obiective urmarite in perioada de monitorizare sunt: derularea zilnica a operatiunilor; analizarea saptamanala a statisticilor rezultate din utilizarea instrumentelor de plata electronica, in scopul prevenirii unor potentiale probleme; analizarea desfasurarii activitatii serviciului de gestiune a riscului (daca exista); analizarea modului de decontare a operatiunilor; elaborarea de rapoarte saptamanale de monitorizare. In situatia in care rezultatele obtinute in perioada de monitorizare indeplinesc conditiile prevazute in regulamentul amintit, Banca Nationala a Romaniei va emite solicitantului autorizatia definitiva pentru tipul de instrument de plata electronica precizat in cererea de autorizare.

Calitatea de detinator se acorda de catre emitent, potrivit regulamentului, emitentul asumandu-si obligatia sa verifice cel putin urmatoarele date: identitatea solicitantului; autenticitatea documentelor prezentate; veridicitatea si actualitatea informatiei; orice date si elemente pe care emitentul le-ar putea considera necesare pentru evaluarea activitatii si faptelor clientului care ar putea genera riscuri la plata cu instrumentul de plata electronica;

La emiterea unui card sub licenta unui proprietar de marca, emitentul executa mandatul acestuia in termenele si conditiile contractului incheiat cu acesta. Pe baza cererii aprobate de emitent, acesta va incheia si semna un contract cu detinatorul, contract ce va cuprinde prevederi exprese privind drepturile si obligatiile partilor. Dupa incheierea contractului, reprezentantul autorizat al emitentului va elibera detinatorului un card personalizat impreuna cu plicul special care contine PIN-ul (Numarul de Identificare al Persoane) sau codul care permite identificarea detinatorului/utilizatorului si accesul la contul detinatorului de card.

Trebuie mentionat, de asemenea ca, in conformitate cu reglementarile valutare in vigoare, decontarea operatiunilor efectuate cu carduri pe teritoriul Romaniei, indiferent de moneda in care sunt emise/denominate acestea, se va efectua numai in moneda nationala.

2 Bani electronici. Semnatura electronica.

Banii electronici (de asemenea cunoscuti ca moneda electronica, bani digitali, moneda digitala) se refera la banii schimbati numai sub forma electronica. Acestia implica folosirea retelelor de calculatoare, al internetului si sistemelor de valoare digitala. Sistemul de plati electronice si depozitele la vedere sunt exemple ale banilor electronici. De asemenea este un termen constitutiv pentru criptografia financiara si tehnologiile care o implementeaza.

Din punct de vedere tehnic, banii electronici sunt o reprezentare, sau un sistem de debite si credite, utilizati pentru a schimba o valoare, cu alt sistem, sau in cadrul lui insusi, online sau offline. Anumiti bani electronici pot folosi aur pentru securitate sporita. Un sistem monetar electronic poate fi garantat in aur, poate fi garantat cu alte active financiare, sau garantat atat de aur cat si de alte active financiare.

Avantaje:

Din ce in ce mai mult sunt folositi banii electronici iar monedele clasice cu care ne-am obisnuit sunt utilizate din ce in ce mai putin. Cu introducerea internet banking-ului, platilor electronice ale facturilor si afacerilor pe internet, banii scripturali devin pura istorie.

Bancile ofera nenumarate servicii indiferent daca un client transfera fonduri, cumpara actiuni, depune catre fondul de pensii si ofera aceste si alte servicii fara a utiliza numerar sau cecuri. Clientii nu mai sunt obligati sa stea la coada. Cardurile de debit si platile electronice ale facturilor permit transferul instantaneu din contul unei persoane fizice, de exemplu catre contul firmei fara transferul de numerar. Aceasta ofera o mobilitate sporita multor clienti, persoane fizice si firme deopotriva.

Dezavantaje:

Succint regasim frauda, blocajul sistemelor informationale, urmarirea clientilor si pierderea interactiunii cu clientul.

Frauda cu bani electronici a fost a problema destul de importanta in ultimii ani. Spargerea conturilor bancare si accesarea ilegala a raporturilor bancare a condus la o violare masiva a confidentialitatii si a promovat furtul identitatii. Pe de alta parte confidentialitatea electronica ridica problematica urmaririi clientului, iar anonimatul total ofera cadrul perfect comiterii de infractiuni. Din acest motiv s-a sugerat o solutie de compromis: un client este sub anonimat pana in punctul in care comite o infractiune, moment la care bancii i se ofera autoritatea dezvaluirii identitatii acestuia.

Semnatura electronica reprezinta informatii in format electronica care ajuta la identificarea semnatarului, fiind inmagazinata pe suport magnetic securizat.

Semnatura electronica reprezinta informatii in format electronic si care sunt atasate sau logic asociate unor documete in forma de asemenea electronica, si serveste ca metoda de identificare a semnatarului si este inmagazinata pe suport magnetic securizat. O semnatura electronica trebuie sa indeplineasca cumulativ, urmatoarele conditii: sa fie legata in mod unic de semnatar; sa asigure identificarea semnatarului.

Semnatura electronica este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar. Este legata de documentul in forma electronica la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare a documentului, ulterioara semnarii, sa duca automat la invalidarea semnaturii. Fiecarui semnatar i se va atribui de catre furnizorul de servicii de certificare un cod personal care sa asigure identificarea unica a semnatarului. Generarea codului personal de identificare si a codului de identificare a certificatului calificat se face pe baza reglementarilor stabilite de autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu. La solicitarea titularului, funizorul de servicii de certificare va putea inscrie in certificatul calificat si alte informatii decat cele mentionate anterior, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare legii, bunelor moravuri sau ordinii publice, si numai dupa o prealabila verificare a exactitatii acestor informatii.

Certificatul calificat va indica in mod expres faptul ca este utilizat un pseudonim, atunci cind titularul se identifica printr-un pseudonim. Certificatele eliberate de catre autoritatea de certificare sunt mentinute intr-un registru electronic de evidenta a certificatelor eliberate si contin informatii asupra perioadei de valabiltate a acestora, cat si cazurile de suspendare sau revocare si motivatia acestor demersuri.

Efectul produs prin aplicarea semnaturii electronice este asimilat semnaturii olografe si stampilei (daca e cazul) aplicate unui document in forma fizica. Semnatura electronica este un instrument deosebit de util si puternic totodata, care ofera urmatoarele facilitati:

Permite semnatarilor unui document sa oficializeze acest act chiar daca se afla la mare distanta geografica fata de locul unde trebuie semnat documentul. Pe de alta parte, un document semnat electronic se supune clauzei juridice de nonrepudiere, adica semnatarul nu poate sustine ca nu a semnat acel document. Prin faptul ca orice modificare, cat de mica a documentului semnat digital duce automat la anularea semnaturii, destinatarul are convingerea ca documentul a ajuns in stare nealterata. Orice document semnat digital poate fi tiparit la imprimanta, putand contine informatia ca documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnatura electronica a semnatarului. Practic, orice domeniu de activitate are nevoie de facilitatea transmisiei electronice a informatiilor, indiferent de natura acestora. Prin aplicarea semnaturii electronice pe documentele care impun autentificarea prin semnatura si sigiliu (celebrul SS de pe documentele tipizate), se realizeaza trecerea la noua era informationaia.

Posibilitatea transmiterii de documente semnate electronic este primul pas spre noua lume tehnologica, bazata pe viteza de reactie a celor implicati in schimbul de informatii, facand abstractie de distanta geografica.

Conform legii, pentru ca certificatul sa fie calificat, ceea ce confera siguranta maxima in utilizarea semnaturii electronice, sunt necesare dispozitive de creare a semnaturii electronice care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa poata aparea numai o singura data si confidentialitatea acestora sa poata fi asigurata; datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa nu poata fi deduse; semnatura sa fie protejata impotriva falsificarii prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generarii acesteia; datele de creare a semnaturii sa poata fi protejate in mod efectiv de catre semnatar impotriva utilizarii acestora de catre persoane neautorizate; sa nu modifice datele in forma electronica, care trebuie sa fie semnate, si nici sa nu impiedice ca acestea sa fie prezentate semnatarului inainte de finalizarea procesului de semnare.

Aceste dispozitive trebuiesc detinute in momentul cand se solicita un certificat calificat. Exemple de asemenea dispozitive sunt: utilizarea SmartCard-urilor, dispozitive asemanatoare cardurilor bancare, care insa au inmagazinate informatiile necesare utilizarii semnaturii electronice. Acest dispozitiv functioneaza in prezenta unui inscriptor/lector al informatiilor continute pe SmartCard. Un alt dispozitiv echivalent, destinat acestui scop este e-Token, mai mic si mai usor de transportat. E util celor care poseda un laptop si care se deplaseaza frecvent. Ambele dispozitive se conecteaza la portul USB al calculatorului[4].

3 Formele monedei electronice

3.1 Debit cards (carduri de debit )

Prin utilizare acestora, consumatorul este imputernicit sa cumpere marfuri prin efectuarea unui transfer electronic al fondurilor direct din conturile lui personale de la banca in conturile comerciantului. Debit cardul este folosit asemanator numerarului, in sensul ca titularul poate efectua plati in limita disponibilitatilor sale banesti din cont.

Utilizarea debit cardurilor nu presupune circulatia nici unui document pe suport hartie. Debitarea contului titularului se efectueaza simultan cu creditarea contului magazinului sau institutiei care accepta ca instrument de plata debit card.

Cu ajutorul unui card de debit se poate avea acces oricand la banii proprii din contul de la banca. Contul de card nu este insa intotdeauna identic cu contul curent. Tendinta pe piata romaneasca este ca bancile sa unifice aceste doua conturi, astfel incat cardul sa aiba acces direct la contul curent. Cea mai importanta functie a sa este plata cumparaturilor la comercianti. In acest mod, banii nu mai trebuie retrasi de la bancomat, iar pentru tranzactiile efectuate in Romania nu se plateste nici un comision.

Cardul de debit poate fi folosit pentru a face cumparaturi sigure pe internet atat pe siteuri din tara, cat si din strainatate, daca este unul cu utilizare internationala. Pentru a face cumparaturi in deplina siguranta in mediul virtual, trebuie verificat mai intai daca pe site-ul comerciantului este prezenta sigla ″MasterCard Secure Code″ sau ″Verified by Visa″. Cele doua logo-uri semnaleaza ca site-ul este inscris in sistemul de plati securitizate online, dezvoltat de MasterCard Worldwide si Visa International. Acesta protejeaza posesorii de carduri si permite comerciantilor si bancilor sa-l identifice pe detinatorul cardului cu care se platesc cumparaturile. Pentru a folosi cardul pe internet, clientii trebuie mai intai sa se inroleze in sistem. Acest lucru se poate face online, accesand site-ul bancii emitente. Cu ocazia inrolarii, clientii isi aleg o parola care va avea rolul pe care codul PIN il are la bancomat. La fiecare tranzactie pe internet, sistemul de plati va solicita confirmarea tranzactiei prin introducerea parolei. Astfel, chiar daca cineva afla seria cardului si celelalte date inscrise pe el, nu va putea face plati online daca nu stie si parola.
Nu toate bancile emitente participa la standardul comun dezvoltat de MasterCard Worldwide si Visa International, astfel ca trebuie intrebata banca emitenta daca se poate folosi cardul pentru plati securitizate pe internet.

3.2 Stored-Value Card

Stored-Value Card (carduri cu valoare inmagazinata) - sunt carduri care se aseamana cu cardurile de debit si de credit, dar se disting prin faptul ca trebuie sa contina o suma fixa de "digital cash". Un tip sofisticat de stored-value card il reprezinta cardul inteligent ("smart card").

Dezvoltarea continua a comertului electronic, dar si nevoia de securizare a informatiei si de autentificare a persoanelor, au facut necesara dezvoltarea unor echipamente mai sigure si mai performante, capabile nu numai sa retina informatii, dar si sa poata efectua functii complexe de luare a deciziilor si proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda.

Smart Card-ul nu este altceva decat un card prevazut cu un microprocesor si o memorie chip sau doar cu o memorie cip cu o logica ne-programabila. Datele posesorului smart-cardului sunt criptate cu ajutorul unui soft extrem de greu de spart, care face aproape imposibila utilizarea frauduloasa a cardului. De fapt, cip-ul atasat cardului este o mica unitate de memorie, care poate fi personalizata.

Cardul cu microprocesor permite adaugarea, Stergerea sau manipularea informatiei existenta pe card, in timp ce un card cu memorie cip (cum sunt cartelele telefonice) poate executa doar operatii pre-definite. Smart Cardul este un fel de calculator in miniatura, beneficiaza de un procesor de memorie si de un "sistem de operare". Spre deosebire de cardurile magnetice cu banda, pot pastra de pana la 100 de ori mai multe informatii, beneficiaza de o durata de viata superioara acestora, de pana la 5 ani, fiind totodata mult mai sigure. Informatiile stocate pe un asemenea card sunt securizate, fiind necesare aplicatii speciale precum si terminale speciale de citire/scriere si chiar mai mult decat atat, exista posibilitatea de a seta zone cu acces diferit pe card (read only, read & write sau no access). Exista, de asemenea, posibilitatea de a combina un Smart Card cu date biometrice - amprenta digitala, amprenta vocala, etc., deci proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Marea problema a unui sistem informatic o reprezinta autentificarea utilizatorilor si tocmai acest aspect a dus la aparitia Smart Card-ului.

Cardul a intrat si pe piata bancara ca instrument de plata, el fiind echivalentul modern al unui portofel. Pentru a efectua operatii cu Smart Cardul, acesta se introduce intr-un dispozitiv de citire/scriere care poate fi cu contact sau fara contact. Smart Cardul memoreaza direct echivalentul digital al sumelor de bani in loc sa indice un cont la banca sau un credit acordat de banca. Cand o astfel de cartela este utilizata pentru a cumpara ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vanzatorului si apoi mai departe spre o institutie financiara.

In strainatate, memoria cip-ului (destul de mare) permite bancilor sa ofere clientilor mai multe produse pe acelasi card - de la asigurari pana la programe de fidelitate care sunt profitabile pentru bancile emitente. Cardul bancar dotat cu cip are multiple utilizari, fiind folosit chiar si ca banala cartela telefonica. Sunt tari care au trecut deja la unificarea pe un singur card a tuturor informatiilor legate de o persoana. In Franta, de pilda, cardurile stocheaza informatii despre asigurarile sociale, urmand sa se treaca in curand si la inscriptionarea celorlalte date din cartea de identitate. In alte tari, cardurile inteligente pot fi folosite pe post de cartele de metrou, cat si la incasarea tuturor ajutoarelor sociale. Cel mai mare avantaj pe care il ofera unele carduri cu cip este stergerea informatiilor la orice tentativa de copiere. Ulterior, informatiile pot fi refacute, insa numai cu ajutorul posesorului de drept.

Introducerea smart-cardurilor presupune doua dispozitive: cardul propriu-zis si dispozitivul de "citire" al acestuia. In functie de capacitatea de memorie a cip-ului si de complexitatea microprocesorului, pretul unui smart-card variaza de pana la 10 ori mai scump decat un card cu banda magnetica. De asemenea, personalizarea unui cip card (incarcarea datelor clientului, a aplicatiilor de securizare sau a altor elemente) necesita echipamente destul de sofisticate si, prin urmare, costisitoare.

E drept, mai exista varianta achizitionarii de catre banca a propriilor echipamente de emitere cip card. In acest caz, banca face investitia initiala, care presupune si costurile legate de certificari si autorizari, apoi costurile legate de calificarea personalului, dar si cele cu actualizarea periodica a nivelurilor de securizare.

Companiile care se ocupa de personalizarea cardurilor fac eforturi pentru a propune bancherilor variante de cost per card extrem de avantajoase, tinand cont de viitorul acestor noi tehnologii si de piata pe care Romania o ofera. Bancile romanesti membre ale retelei Visa iau in calcul tot mai serios optiunile de migrare pentru trecerea catre cardurile cu cip. Ritmul spectaculos de dezvoltare a pietei de carduri pana in prezent ne face extrem de increzatori in privinta viitorului.

In majoritatea tarilor Uniunii Europene, ca si in alte tari dezvoltate ale lumii, cardul cu cip a intrat in cotidian. In Germania, potrivit Groupement Cartes Bancaires, se afla in circulatie 114 milioane de carduri, dintre care o pondere de 40% o reprezinta cardurile cu cip. In Franta, din cele 49,1 milioane de carduri, 53% sunt smart carduri, iar in Marea Britanie aproape toate cardurile puse in circulatie sunt adaptate standardelor EMV Acest termen se refera si la specificatiile tehnice, produse de acest consortiu si adoptate de companiile Europay, MasterCard si Visa, cu scopul de a asigura compatibilitatea pe plan global a cardurilor cu cip, a terminalelor cu cip, a mesajelor financiare si a altor servicii. In Ungaria circa 20% din numarul total al cardurilor sunt "smart".

Potrivit datelor furnizate de Visa International CEMEA, peste 170 de milioane de carduri cu cip Visa sunt utilizate la nivel mondial. Progresele sunt vizibile si in regiunea CEMEA, unde 120 dintre bancile membre Visa sunt acum certificate fie pentru a emite, fie pentru a accepta carduri cu cip. In septembrie 2006 existau deja 2,5 milioane de carduri cu cip Visa emise si peste 161.000 de terminale pentru carduri cu cip in aceasta regiune.

Tehnologia cu cip permite aplicatii de plata si servicii complexe, care pot fi combinate pe un singur card. De exemplu, pe un card cu cip pot fi combinate toate cardurile co-branded emise de o banca in colaborare cu magazine, societati de asigurare sau alte companii partenere. Cardurile cu cip pot fi personalizate, pentru a raspunde nevoilor posesorilor de carduri, precum si ale bancilor de a incorpora si alte programe, ca, de exemplu, puncte de loialitate, abonament de acces la metrou, aplicatii financiare sau date de identitate. Tehnologia este extrem de flexibila si nu se limiteaza neaparat la cardurile de plata.

In Romania ProCredit Bank a luat-o inaintea celorlalte prin lansarea primului card cu cip de pe piata locala. Cardul detine si banda magnetica, ceea ce inseamna ca poate fi utilizat si la bancomatele si POS-urile care nu sunt actualizate pentru acceptarea cardului cu cip. Se intentioneaza atasarea pe aceste carduri de servicii diverse. BCR, prima banca acceptatoare a cardului cu cip, care si-a dezvoltat din punct de vedere tehnic, toate bancomatele si POS-urile, precum si trecerea intregului sistem informatic la standardul EMV, a lansat deja primele carduri cu cip. S-ar putea spune deci ca o mare parte a POS-urilor si ATM-urilor sunt pregatite pentru cardul cu cip (5.000 de POS-uri, respectiv peste 1.000 de bancomate, 1.000 ale BCR si 17 ale ProCredit Bank).

In Marea Britanie toate bancomatele si POS-urile sunt adaptate la standardele EMV, iar in Franta, 73% dintre ATM-uri si 98% dintre POS-uri. In Ungaria, 40% dintre POS-uri si 20% dintre bancomate sunt deja adaptate la tehnologia cu cip. Cardurile cu cip reprezinta viitorul sistemelor de plata din intreaga lume, oferind nivelul maxim de securitate pentru platile electronice. Si alte banci vor urma acest exemplu, astfel incat, in decurs de cativa ani, tehnologia cip-ului va fi un element obisnuit pentru Visa in Romania.

Actualmente, putem clasifica tehnologiile de implementare a unor produse de card inteligent in trei categorii distincte: tehnologia Proton (bazata pe sistemul de operare JavaCard), tehnologia Multos (bazata pe sistemul de operare Multos) si tehnologiile de proprietar. Tehnologia WfSC (Windows for Smart Card) a lui Microsoft are in prezent un statut neclar, fiind declarata de companie ca deschisa, adica la dispozitia oricarei companii care va dori sa o foloseasca.

Tehnologiile de proprietar isi au originea la fabricantii de carduri cu cip, cei care detin sisteme de operare si metodologii proprii de implementare si dezvoltare a functiunilor de plata compatibile EMV sau CEPS sau necompatibile cu aceste standarde si avand, de regula, o arie de raspandire locala, cu plati domestice. Intre cardurile simple, monoaplicatie, cardurile cu tehnologiile de proprietar sunt cele mai raspandite.

3.3 Electronic cash

Electronic cash ("numerar electronic") reprezinta un exemplu din lumea reala a sistemelor electronice de plati, care foloseste posta electronica sau Web-ul. "Numerarul electronic" se utilizeaza pe Internet pentru cumpararea de bunuri si servicii. Un consumator poate obtine "numerar electronic" prin deschiderea unui cont la o banca ce este racordata la Internet. Apoi, "numerarul electronic" este transferat pe calculatorul lui. Atunci cand un client doreste sa cumpere o marfa cu "numerar electronic", el navigheaza pe Internet, cauta un magazin si selecteaza optiunea de cumparare a unui anumit articol, dupa care "numerarul electronic" este transferat automat de pe calculatorul clientului pe cel al comerciantului.

ECash este un sistem electronic de plati care foloseste posta electronica sau Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual. ECash a fost dezvoltat de firma DigiCash Co. din Olanda, iar prima demonstratie a fost facuta in 1994. Ulterior, inovatia a fost implementata de banci din SUA, Finalanda si alte tari. Acest sistem este prima solutie de plati electronice bazata pe software.

Principiul functionarii. ECash foloseste conturi numerice in banci si tehnica semnaturilor oarbe. Tranzactiile se desfasoara intre cumparator si vanzator, care trebuie sa aiba conturi la aceiasi banca. In vederea efectuarii tranzactiei cumparatorul trebuie sa transfere fonduri din contul lui obisnuit (curent) intr-un cont denumit ECash Mint. In orice moment, cumparatorul poate interactiona prin calculatorul sau contul Mint, iar pe baza unui soft client poate retrage fonduri pe discul calculatorului sau. Formatul acestor fonduri este electronic - suite de 0 si 1 - protejate criptografic. Ca urmare, discul cumparatorului devine un veritabil "portofel electronic". Apoi, se pot efectua plati catre persoane individuale sau firme prin intermediul acestor bani electronici eCash.

ECash are un caracter privat, adica este gestionat de titular. Desi banca tine o evidenta a fiecarei retrageri eCash si a fiecarui depozit Mint, banca nu poate sa stie utilizarea ulterioara a banilor electronici eCash. Pe langa anonimitatea platilor, eCash asigura si non-repudierea, adica acea proprietate care asigura recunoasterea platilor efectuate in eventualele dispute dintre vanzator si cumparator. De asemenea, prin verificarea in baza de date a bancii este impiedicata orice dubla cheltuire a banilor Cash.

ECash reprezinta o solutie de plati soft on-line care consta in interactiunea dintre trei parti: banca, cea care emite monede, valideaza monedele existente si schimba monedele reale pentru eCash; cumparatorii, care au conturi in banca din care pot incarca monede eCash sau in care pot depune monede eCash; vanzatorii, care accepta monede eCash in schimbul unor bunuri sau servicii.

ECash se utilizeaza folosind criptografia cu chei publice si chei private, fiecare client avand perechea proprie de chei. De asemenea, clientii bancii (cumparatori si vanzatori) au nevoie si de softuri speciale pentru gestiunea banilor electronici eCash: pentru cumparator denumit portofel electronic si pentru vanzator un program special.

Retragerea de monede eCash de la banca. Cei doi participanti in tranzactie sunt banca si clientul acesteia. Softul de portofel al clientului calculeaza cate monede digitale si de ce valori sunt necesare pentru a satisface cererea de plata. Apoi programul genereaza in mod aleator numere de serie pentru aceste monede care sunt facute "anonime" cu ajutorul tehnicii semnaturilor oarbe (multiplicare cu un factor aleator). Acesti bani anonimi sunt inclusi intr-un mesaj, semnat digital cu cheia privata a clientului, cifrati cu cheia publica a bancii si apoi trimisi electronic la banca. Cand banca receptioneaza mesajul, ea verifica semnatura, debiteaza contul clientului, semneaza mesajul de raspuns cu cheia sa privata si le trimite la client criptate cu cheia publica a acestuia. Dupa ce clientul primeste mesajul cu banii anonimi trimisi de banca, decripteaza mesajul si anuleaza anonimitatea banilor prin impartirea la factorul aleator. Moneda digitala va fi depozitata pe discul PC-ului.

Folosirea monedelor eCash Posesorul de bani electronici eCash poate cumpara un produs prin comert electronic. Primind o cerere de plata de la vanzator, el o aproba, iar programul sau eCash va alege din portofelul lui electronic monedele electronice potrivite pentru a forma totalul de plata. Apoi se sterg aceste monede si se trimit prin retea catre magazinul electronic, criptate cu cheia publica a vanzatorului. Atunci cand programul vanzatorului receptioneaza monedele, le decripteaza si apoi trebuie sa verifice validitatea lor. Pentru aceasta, vanzatorul contacteaza banca si ii trimite un mesaj cu monedele, semnat cu cheia sa privata si criptat cu cheia publica a bancii. Dupa primirea raspunsului afirmativ trimite bunurile la cumparator. Banca decripteaza mesajul si apoi valideaza banii, verificand numerele de serie cu cele inscrise in baza de date ca fiind deja cheltuite. Daca seriile nu figureaza in baza de date, banca valideaza prin semnarea mesajului de raspuns cu cheia sa privata. Totodata, banca crediteaza contul vanzatorului iar seriile sunt memorate in baza de date. In continuare, banca transmite un mesaj chitanta catre softul portofel al cumparatorului. ECash nu s-a impus pe piata fiind un sistem mai greoi, dar in prezent este redescoperit in vederea gasirii unor solutii pentru microplati.

3.4 Portmoneul electronic

Portmoneul electronic reprezinta un sistem de carti de plata (carduri preplatite) precum cartelele de telefon dar utilizabile intr-o retea diversificata a comerciantilor.

Acestea functioneaza astfel: unitatile electronice ale portmoneului electronic sunt incarcate in schimbul unei sume de bani varsate, de emitent (sau de debitorul unui cont); plata se realizeaza prin transferul unei parti a portmoneului electronic de la purtatorul-consumator spre cardul comerciantului si antreneaza o operatie de debitare-creditare a soldului fiecaruia dintre utilizatorii portmoneului electronic. Soldul inscris pe suport reprezinta suma pe care purtatorul poate sa o ceara emitentului in moneda fiduciara sau scripturala.

Aceasta moneda electronica, ca titlu de creanta asupra emitentului, este conceputa foarte apropriat de ceea ce reprezentau biletele de banca in sec al 18-lea.

4 Sisteme prin care se realizeaza operatii cu moneda electronica

4.1 Internet banking

Se apreciaza ca, datorita recentelor progrese in reteaua Internet, serviciile bancare de tip banca electronica ar putea sa se extinda semnificativ. Ieftinirea computerelor, coroborata cu calitatea serviciilor Internet, de mare viteza operationala, oferite la preturi mai accesibile, prin sisteme de cablu ori conexiuni telefonice, fac posibila o transformare fundamentala a ordonarii si operarii transferurilor monetare. Evolutia acestor servicii va depinde si de inzestrarea tehnica a bancilor si de stabilirea procedurilor care sa asigure protectia participantilor

Instrumentul de plata la distanta tip Internet-banking este acel instrument de plata cu acces la distanta care se bazeaza pe tehnologia Internet (World Wide Web) si pe sistemele informatice ale emitentului.

Internet banking reprezinta un pachet de solutii destinat interactiunii la distanta dintre client si banca, care permite clientilor - persoane fizice si juridice - sa-si acceseze informatiile referitoare la conturi si sa genereze tranzactii securizate prin intermediul conexiunilor de tip Internet. Internet banking-ul este un serviciu disponibil tuturor persoanelor, prin care se pot realiza operatiuni bancare 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana, din orice parte a lumii unde exista o conexiune Internet, oferind mobilitate si confort.

Pe plan international, exista cel putin doua modele de abordare a serviciilor bancare oferite prin Internet si anume: modelul exclusiv prin Internet, in care o banca isi desfasoara activitatea exclusiv online, fara a oferi si servicii bancare clasice prin intermediul retelei de sucursale si agentii. Astfel de institutii nu se regasesc in peisajul bancar romanesc. Cel de-al doilea model este reprezentat de modelul bancilor traditionale, care ofera clientilor atat servicii clasice, cat si servicii electronice, cu acces la distanta.

Principalele operatiuni pe care clientii le pot efectua prin intermediul instrumentelor de tip Internet banking sunt: posibilitatea de a deschide conturi si carti de credit; posibilitatea de a transfera fonduri intre conturile clientului (card, depozite, conturi curente); posibilitatea de a crea plati globale; posibilitatea de a realiza plati in orice valuta folosind, inclusiv schimbul valutar; aflarea detaliilor despre situatia conturilor personale.

In scopul asigurarii unui inalt nivel de siguranta, serviciile de tip Internet banking sunt dezvoltate pe infrastructuri care respecta cerintele standardelor internationale de securitate a informatiilor. Din momentul conectarii clientilor autorizati, orice schimb de date se efectueaza sub protocol securizat, ce utilizeaza chei si algoritmi de criptare. Anumite banci pun la dispozitia clientilor si dispozitive fizice speciale de securitate atasate computerelor.

Autentificarea unui client poate fi realizata pe nivelele: nume si parola; certificate digitale (cum este de exemplu, semnatura electronica utilizata de catre unele banci comerciale); token-uri hardware (puternice mecanisme de autentificare). Sistemele Internet banking pe langa faptul ca pot fi accesate din orice colt al lumii, cu conditia sa existe o conexiune Internet, nu necesita deplasarea specialistilor bancii pentru conexiune si montaj, ci doar existenta unui calculator personal pe care clientul il foloseste (poate fi si laptop).

Tranzactiile au loc online si in timp real, beneficiind de acelasi grad de protectie acordat de banca propriului sistem informatic. Securitatea tranzactiilor realizate prin Internet este, de altfel un aspect principal care ar trebui sa-l intereseze pe client. La Banc Post si HVB-Tiriac Bank clientul are la dispozitie un dispozitiv de securitate suplimentar numit Digipass (pentru care se percepe garantie), identificarea sa facandu-se pe baza urmatoarelor date: codul PIN, numele clientului si o autentificare bidirectionala asigurata printr-un schimb de chei de securitate intre banca si client. O alta masura de securitate este valabilitatea pentru o singura sesiune de lucru a parolelor de recunoastere, la o noua conectare generandu-se o alta secventa de parole. In marea lor majoritate, serviciile de Internet banking destinate persoanelor fizice sunt oferite in mod gratuit de catre banci.

4.2 Cardul

Cardul este un instrument de plata electonica, respectiv un suport de informatie standarizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon stabilit in prealabil, deschisa la emitent in favoarea detinatorului cardului.[10]

Perfectionarea, modernizarea si eficientizarea instrumentelor si modalitatilor de plata au fost determinate pe de o parte de cuceririle stiintei, indeosebi in domeniul tehnologiei informatiilor si telecomunicatiilor digitale de date comunicatiilor prin circuite telefonice, cablu TV, fibra optica, satelit, telefonie mobila, iar pe de alta parte de succesele de miniaturizare a componentelor in constructia calculatoarelor (producerea microprocesoarelor cu o suprafata de numai cativa mm patrati a dus la lansarea smart cardurilor).

Cardul de plata sub forma arhetipala a aparut pentru prima data in Statele Unite ale Americii in anul 1914, fiind emis de compania Western Union in scopul incurajarii cumparaturilor si cresterii fidelitatii clientilor sai. Prin acest card se puteau face cumparaturi numai la aceasta companie.

In 1958 apare un salt inainte in istoria cardurilor de plata, datorat bancii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele BankAmericard. Cardul bancii Bank of America a dovedit repede ca exista o piata extinsa pentru cardul de credit bancar si universal (de uz general), in sensul ca este acceptat la plata de orice comerciant participant la acest sistem de plata, pentru cumpararea oricarui fel de produs si prin care orice detinator al sau putea cumpara pe credit.

Succesul cardului a fost rapid si aparitia sa a reprezentat un punct de cotitura in istoria platilor, in general, si in istoria platilor fara numerar, in special. In 1976 cardul BankAmericard avea sa devina bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, impreuna cu alte banci asociate si trecand prin mai multe transformari, devine Visa International.

Visa International constituie o uriasa asociatie cooperatista de banci, care se supune aceluiasi regulament si participa in comun la dezvoltarea si operarea sistemului asociatiei. Alte sisteme internationale de plati electronice se vor dezvolta mai apoi, fiind mai mult sau mai putin, inspirate sau modelate dupa Visa.

Astfel, in 1966 si avandu-si originea tot in Bank of America, un numar de 17 banci americane formeaza asociatia Interbank Card Association (ICA), care avea sa devina mai apoi nu mai putin celebra MasterCard Interational, cu reteaua proprie privata de telecomunicatii (BankNet), principalul competitor si rival al Visa. Cele doua sisteme de plati electronice prin carduri, detinand in prezent, circa 90% din piata.

Globalizarea pietei cardurilor confera acestora un grad inalt, aproape universal, de standardizare materializat in cateva trasaturi comune Are suport fizic din plastic special cu dimensiuni standard; Pe fata sunt imprimate, cu metode tehnice specifice (laser, embosare), numele emitentului, numarul si seria cardului, data expirarii valabilitatii cardului, sfera de aplicabilitate, numele si prenumele posesorului si, dupa caz, spatiul geografic de utilizare. Tot pe fata sunt imprimate sigla emitentului, logo-ul organizatiei de carduri, elementele holografice de securitate. Pe spatele cardului este aplicata o banda magnetica, pentru elementele de securitate si individualizare, precum si o rubrica pentru semnatura posesorului. Ultima generatie de carduri, asa numitele carduri inteligente sau smart carduri incorporeaza un microprocesor si o componenta de memorie electronica (cip), extinzand considerabil potentialul de folosire a cardului, care devine astfel o mica banca de date personala si portabila a clientului, si prezentand un grad de securitate mai inalt.

Functii:

Functia de retragere de fonduri (cash card). Cele mai multe carduri sunt folosite pentru a scoate bani din ATM-uri. Numerarul poate fi obtinut de la orice banca ce afiseaza simbolul cardului respectiv sau, in strainatate, de la filialele bancilor participante la respectiva schema de card. Pentru a putea extrage banii, posesorul cardului trebuie sa introduca o parola si un cod secret, imprimate cifrat pe banda magnetica. Exista peste 350.000 ATM-uri in lume, dintre care in jur de 100.000 in Europa.

Functia de plata (debit card). Cardul poate fi folosit pentru a cumpara bunuri si servicii, fie din punctele de vanzare unde sunt afisate marcile de carduri acceptate, fie prin Internet;

Functia de credit (credit card). Fiecarui detinator de card i se da o limita de credit in contul de card. Lunar titularul cardului primeste un extras bancar (statement) care detaliaza cumparaturile si retragerile de numerar. Daca doreste, poate plati doar o parte din suma datorata, iar restul este amanat pe o perioada    determinata, pe baza de credit purtator de dobanda. Functia de credit mai este indeplinita si de cardurile speciale de credit, care pe langa functia de plata permit aderentului posibilitatea de a obtine credite de la banca emitenta a cardului.

Functia de garantie a cecurilor (cheque guaranted card). In ideea de a spori acceptarea cecurilor in comertul cu amanuntul, bancile din cateva tari au introdus un cec garantat cu card, pe care il pun la dispozitia clientilor considerati de incredere. In aceasta situatie se impune respectarea a doua conditii pentru ca acestea sa fie considerate valide: numarul cardurilor de garantare a cecului trebuie sa fie inscris pe verso-ul cecului, iar informatia de pe card trebuie sa corespunda cu cea inscrisa pe cec. Daca aceste conditii sunt indeplinite, bancii i se solicita sa plateasca cecul, indiferent daca exista sau nu suficiente disponibilitati in contul platitorului.

Alte functii: servicii de calatorie, de asigurare, de asistenta medicala etc.

Avantajele si riscurile platilor prin intermediul cardurilor

Pentru utilizatori de carduri, acestea prezinta urmatoarele avantaje:

Usurinta in utilizare a asigurat succesul imediat al cardurilor. Bancile au promovat ideea usurintei in utilizare, atragand atentie asupra faptului ca nu mai este nevoie ca detinatorii de carduri sa poarte asupra lor sume insemnate de numerar, nu mai apar problemele ivite in utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate in achizitionarea de bunuri si servicii, iar cardurile sunt acceptate de foarte multi comercianti. In plus, cardul asigura obtinerea instantanee de credite. Creditele obtinute automat prin utilizarea cardurilor sunt rambursate fie intr-o singura rata la scadenta stabilita sau in rate lunare flexibile. Pentru prima data, clientii pot obtine credite bancare fara a mai completa cereri de credite, chiar daca se afla in alta localitate. Detinatorilor le convine sa utilizeze cardul pentru ca obligatia de plata se amana cu aproape o luna;

Urmarirea platilor este simplificata. In momentul efectuarii achizitiei, se inmaneaza detinatorului de card, atasa si chitantele originale de la comerciant. Comparand cele doua chitante, se poate confirma suma datorata bancii. Pentru detinatorii de carduri, acestea confera usurinta in utilizare, renuntarea la purtarea numerarului, renuntarea la inconvenientele folosirii cecurilor, obtinerea de credite instantanee, urmarirea cu usurinta la sfarsit de luna a sumelor cheltuite etc.

Avantajele comerciantilor:

Autorizarea cardurilor este o procedura simpla : daca numarul de card nu apare pe lista neagra a comerciantului si valoarea tranzactiei se incadreaza sub limita de autorizare stabilita, atunci achizitia detinatorului de card este considerata valida. Daca valoarea tranzactiei depaseste limita de autorizare stabilita de banca comerciantul trebuie sa ia legatura cu centrul de autorizare al bancii pentru a valida tranzactia. Astfel, comerciantii nu mai sunt supusi riscului inexistentei fondurilor sau al validitatii cardului.

Prin utilizarea cardului creste volumul vanzarilor comerciantilor. Bancile si organizatiile emitente de carduri au avut bugete de publicitate importante pentru a directiona posesorii de carduri catre punctele de vanzare ce afisau autocolante cu insemnele cardurilor de plata emise de acestea. Comerciantii agreaza cardurile si pentru faptul ca, prin intermediul acestora, clientii fac achizitii de valori mult mai mari decat ar fi facut cu numerar.

La inceput, ceea ce a atras bancile in emiterea de carduri era posibilitatea de acordare de credite pentru consum. Prin linia de credit revolving clientul se poate imprumuta din nou fara a mai fi nevoit sa mearga la banca pentru a completa o cere de imprumut. Atat timp cat suma imprumutata nu depasea plafonul de creditare stabilit, detinatorul se putea imprumuta incontinuu, rambursand sumele la scadentele lunare. Astfel, bancile au folosit cardurile ca un mijloc simplu pentru a acorda credite si a incuraja clientii lor sa se imprumute. Un alt avantaj pentru banci este ca emiterea de carduri de plata atrag noi clienti.

Pentru banci, emiterea de credit-carduri si utilizarea acestora de catre clientii lor prezinta o serie de avantaje: permit cresterea gradului de automatizare a operatiunilor, reducandu-se astfel volumul operatiunilor efectuate manual: determina diminuarea operatiunilor cu numerar; platile efectuate cu credit-card sunt garantate; dobanzile percepute in cadrul operatiunilor cu cerdit-carduri sunt mai ridicate, comparativ cu cele percepute in cazul majoritatii celorlalte forme de imprumut; comisioanele percepute de la comerciantii care accepta achitarea cu credit-carduri a marfurilor sau serviciilor oferite de ei reprezinta o sursa de venituri pentru banca.

Principalele avantaje pentru bancile care emit debit-carduri: gradul ridicat de control asupra tranzactiilor clientului in raport cu disponibilitatile banesti din cont si creditul in descoperit de cont; costurile bancii pentru operarea debit-cardurilor sunt mai reduse comparativ cu cheltuielile aferente utilizarii cecurilor si numerarului; degrevarea activitatii la ghiseele bancare, inclusiv reducerea cheltuielilor din acest punct de vedere.

Riscuri: majoritatea platilor pe Internet (cca 95%) se realizeaza prin carduri. Desi majoritatea tranzactiilor sunt sigure sunt cazuri de furt al datelor cardurilor pe traseul cumparator-comerciant.

Mai exista si problema protejarii datelor private astfel ca nu toti consumatorii sunt doritori sa-si dea informatiile din card pe mana unui comerciant necunoscut de pe Internet. Tehnologia SET (Secure Elecronic Transaction) introdusa de Visa sau MasterCard aduce un nivel de securitate fara precedent in tranzactiile de plati cu carduri prin Internet permitand atat posesorului cat si comerciantului sa faca schimb de certificate digitale pentru a verifica validitatea contului celuilalt la o institutie financiara si de incredere. In acest mod cumparatorul este protejat contra falsilor negustori, iar comerciantul contra posesorilor de carduri invalide. Un aspect foarte important al tehnologiei SET este faptul ca informatiile din card nu sunt comunicate comerciantului. Acesta primeste numai confirmarea, pe baza certificatului digital, din partea emitentului asupra autenticitatii cardului. In acest fel informatiile private ale posesorului de card sunt protejate. Dezavantajul acestei tehnologii este imposibilitatea cumparatorului de a efectua platile decat de pe sistemul pe care a fost instalat un software specializat de catre Visa International sau MasterCard. Standardul pentru autentificarea digitala a participantilor la tranzactii este reprezentat de PKI (Private Key Identificator).

O noua solutie, camuflajul criptogafic (cryptographic camouflage) se dovedeste a fi deosebit de sigura. Utilizatorii sunt autentificati foarte solid prin utilizarea unui ATM unde PIN-ul utilizat nu este niciodata stocat si este cunoscut doar de detinatorul sau.

Colaborarea dintre Ascot si Visa Interntional a condus la realizarea unei noi generatii de solutii pentru autentificarea platilor in timp real (Ascot TransFort) folosind metode de plata cum ar fi: cerdit-card, debit-card, e-ACH, si orice combinatie de PIN, smart card.

Un alt risc al cardurilor il reprezinta utilizarea frauduloasa a acestora in urma furtului sau pierderii. Pentru a contracara acest risc, titularul deposedat trebuie sa anunte imediat emitentul cardului, iar acesta, la randul lui, sa-i avizeze pe comerciantii agreati .