MONOPOLURILE IN ECONOMIA ROMANIEI

MONOPOLURILE IN ECONOMIA ROMANIEI

In tara noastra, problemele privind monopolul se pun intr-un mod deosebit. Pe de o parte, au devenit necesare definirea tipurilor de monopol ce predomina in economia Romaniei si aprecierea gradului de extindere a acestora. Pe de alta parte, este de mare actualitate reconsiderarea totala a cunostiintelor privind monopolul, concurenta monopolista si mecanismele functionarii economiei moderne de piata. Intrucat pentru multi cititori aceste probleme sunt noi, lamurirea lor teoretica a devenit necesara din mai multe motive:

a.      Pentru a inlatura ideile gresite, larg raspandite in tara noastra in ultimele patru decenii de catre literatura economica marxista care, odata cu simplificarea lucrurilor, adeseori a prezentat fenomenele in mod tendentios - pe de o parte, critici privind structura si functionarea economiei de piata, iar pe de alta parte, apologie pentru economia socialista, in ambele cazuri recurgand la escamotarea adevaratelor stari de lucruri si a faptelor.

b.     Pentru a realiza o cunoastere obiectiva a sistemelor economice, a modului lor de organizare si de conducere, cunoastere ce presupune realizarea unei ample investigatii stiintifice, luand ca criteriu de evaluare eficienta economica.

c.     Pentru a formula un set de modele corecte, cat mai apropiate de o realitate extrem de diversificata si compararea lor critica.

Numai in acest fel vor putea fi inlaturate cliseele teoretice false iar practica economica va fi in masura sa dispuna de variante, de solutii corecte pentru instaurarea in Romania a acelor forme de concurenta care sa faca posibila inlaturarea tuturor factorilor frenatori din economie, printre care cel mai important este in momentul de fata monopolul producatorului strans impletit cu monopolul proprietatii de stat in toate sectoarele economiei.

In Romania, ca si in celelalte tari vecine, monopolul s-a constituit intr-un sistem bine inchegat, pe proprietatii socialiste si a principiilor generale de organizare si conducere centralizata a economiei. Monopolul s-a extins rapid, ajungand intr-un timp relativ scurt sa predomine toate sferele de activitate economico-sociala si intregul mecanism economic, actionand in urmatoarele directii mai importante: controlul asupra nivelului preturilor, volumului productiei si calitatii productiei, exercitarea dictaturii productiei asupra consumului prin subordonarea consumatorului intereselor producatorului.

Formarea si dezvoltarea acestui sistem are la baza mai multe explicatii cauzale, intre care mentionam urmatoarele:

a)     generalizarea proprietatii de stat si a celei cooperatiste de tip colectivist, fapt ce a impus realizarea unor forme de organizare a tuturor entitatilor economice si folosirea unui mecanism si a unor instrumente de conducere cu caracter eminamente monopolist;

b)    subordonarea totala a elementului economic de catre elementul politic, ceea ce a impus introducerea in viata economica a unor principii politice - volitive, de comanda administrativa si centralista;

c)     concentrarea productiei in unitatile mari si foarte mari pe calea investitiilor si a procesului de fuzionari si comasari ale unitatilor mici;

d)    urmarirea si realizarea procesului de specializare a unitatilor intregii industrii prin eliminarea totala a paralelismelor in fabricarea produselor si prin concentrarea fabricarii lor la un producator unic, sistem ce a corespuns principiul conducerii centralizate de tip administrativ.

Daca in economia de piata nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degraba de elemente monopoliste care iau nastere si se dezvolta pe un fond general de concurenta, in Romania, in conditiile economiei centralizate, s-a format si consolidat un sistem monopolist atotcuprinzator, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenta. De abia odata cu aparitia si dezvoltarea proprietatii private incep, pe fondul general al sistemului monopolist, sa apara si sa se dezvolte sistemul concurential.

Care sunt elementele sistemului monopolist din Romania ce vor continua sa stanjeneasca relatiile concurentiale in formare? In cele ce urmeaza vom mentiona pe cele mai importante.

Mentinerea monopolului statului in calitatea lui de proprietar si de administrator asupra resurselor vitale ale economiei prin regiile autonome din sectorul extractiv (petrol, gaze, energie electrica), din industria prelucratoare, din sectoarele transporturi si telecomunicatii si prin mentinerea capitalului de stat in societatiile comerciale, prin pastrarea in administratia statului a cercetarii, invatamantului, sanatatii; de asemenea, mentinerea la proprietatea statului a unei cincimi din cele mai bune si mai fertile terenuri agricole, padurile, sistemele de irigatii; detinerea de catre stat a unor pachete de actiuni majoritare in societati comerciale din diferite ramuri industriale. In acest fel se perpetueaza monopolul statului asupra resurselor de baza. Deci, prin acest sistem vor fi controlate principalele inputuri din economie care nu vor stimula, ci vor continua sa anihilize concurenta.

Mentinerea unor forme de organizare cooperatiste tipic monopoliste in sfera micii industrii, a atelierelor mestesugaresti si a desfacerii marfurilor industriale la sate (cooperativele de desfacere). Desi are un statut semiautomat fata de stat, sistemul cooperativ din aceste sectoare, prin formele de organizare, controleaza direct si indirect intreaga activitate a unitatilor componente si, in primul rand, nivelul preturilor si tarifelor, nivelul productiei, sortimentatia, calitatea produselor si serviciilor etc. tocmai pentru ca organizarea sistemului este de tip monopolist. Sub eticheta autonomiei, sectorul cooperatist nu este supus procesului de privatizare, ceea ce constituie un obstacol in calea extinderii sistemului concurential si un evident paradox - tocmai sectorul din cadrul caruia ar trebui sa porneasca dezvoltarea relatiilor economiei de piata, precum si inviorarea concurentei, este cel mai conservator din acest punct de vedere. Acest sector, cu cea mai mare vocatie concurentiala, a devenit o frana in calea trecerii la o economie bazata pe libera concurenta. Mica productie de marfuri industriale, alaturi de cea agricola, poate contribui la inviorarea economiei de piata, cu conditia insa de a demonopoliza acest sector.

Existenta in tara noastra a unui sistem industrial cu un grad mare de concentrare a productiei, aceasta avand ca unica motivatie superioritatea absoluta a economiei de scara. Dupa unele aprecieri, Romania se afla din punctul de vedere al marimii unitatilor industriale pe locul doi in lume, dupa Cehoslovacia. Dar, pentru a caracteriza gradul de monopolizare, nu marimea in sine a intreprinderilor este importanta, ci faptul ca numai asemenea intreprinderi mari reusesc sa fabrice un numar cat mai mare de exemplare din acelasi produs, in asa fel incat sa fie inlaturate paralelismele sau, cu alte cuvinte, sa existe cate un singur producator, fie la nivelul intregii tari, fie la nivelul unor zone geografice cat mai intinse, ceea ce exclude, de regula, in mod practic, concurenta intre producatori. De exemplu, in multe sectoare industriale (constructii de masini, electrotehnica, electronica, chimie, metalurgie etc.) productia este asigurata de cate un singur producator sau de un numar redus de producatori, motivul invocat fiind marimea minima a seriei de fabricatie, asigurarea specializarii, realizarea unor tehnologii de fabricatie moderne ce implica un anumit volum de productie s.a. Chiar si in domeniile unor materiale de constructii, unde cererea este mare si diversificata iar transportul materiilor prime si al produselor este costisitor exista, in mod frecvent, producatori unici la nivelul intregii tari. In aceasta privinta pot fi mentionate produsele: tapetul din P.V.C., placaj ceramic glazurat, cuve din fonta emailate, armaturi metalice neferoase pentru instalatii sanitare si interioare, cazi de baie din tabla, tuburi de scurgere si obiecte sanitare din fonta emailate etc.

Concentrarea productiei la un numar mare de produse, de regula, pe producatori singulari s-a extins pe scara atat de larga deoarece acesta practica se inscria perfect, pe de o parte, in sistemul de conducere centralizata de tip administrativ, iar pe de alta parte, in realizarea principiului specializarii unitatilor industriale cu avantajele economice cunoscute pentru producator. Astazi, asemenea stari de lucruri au devenit incompatibile cu cerintele trecerii la economia de piata intrucat in lipsa generatorilor concurentei, mecanismele pietei nu pot functiona sau functioneaza deformat. Anomalia vine de la faptul ca se pastreaza in continuare dictatura producatorului asupra consumatorului productiv si neproductiv, firma monopolista exercitand un control absolut asupra pretului produsului si volumului productiei in avantajul sau si in detrimentul consumatorului si al societatii in ansamblu.

O ignorare a acestei realitati, sau o subevaluare a acestui fenomen au creat si continua sa creeze mari dificultati in aplicarea unor masuri de trecere la economia de piata. De exemplu, trecerea la liberalizarea preturilor, in conditiile cand predomina monopolul producatorilor in aproape toate ramurile economice, precum si in conditiile unei penurii generale de produse, a declansat o crestere anarhica, discretionara a preturilor, agravand criza economica, cu pericolul de a compromite, insusi procesul de trecere la economia de piata in fata unei parti a populatiei.

Existenta penuriei generale de produse si liberalizarea completa a stabilirii preturilor constituie premise favorabile de a accentua comportamentul monopolist al firmelor producatoare, ele actionand pe cont propriu si fara vreo restrictie creata de controlul public. Profitand de decalajul cronic dintre oferta si cerere, aceasta din urma fiind mult mai mare, firmele - indiferent daca sunt sau nu producatori unici - stabilesc preturi marite si pastreaza productia la un nivel scazut asa incat sa-si poata acoperi toate costurile si sa obtina si un supraprofit. Tendinta de a spori preturile si de a pastra scazut volumul productiei este limitata totusi de scaderea puterii de cumparare a populatiei. Daca nu ar exista revendicarile salariale foarte insistente s-ar ajunge treptat la un echilibru intre cerere si oferta, asigurat de cresterea preturilor iar actiunile monopoliste ale producatorilor s-ar atenua. Totusi, satisfacand cererile de sporire a salariilor prin indexare, se mentine decalajul dintre cerere si oferta, paralel cu o crestere a inflatiei monetare si cu o pastrare a comportamentului monopolist agresiv - al producatorului fata de consumator.

Pe scurt, acestea sunt principalele cauze si consecinte ale monopolismului, precum si formele pe care le imbraca acest fenomen in cadrul economiilor de piata, ca si in cel al economiei tarii noastre.

In teoria si practica economica exista numeroase abordari si sunt emise solutii pe linia demonopolizarii sau a instaurarii concurentei. Adeseori este sustinuta ideea ca procesul de demonopolizare trebuie sa insoteasca pe cel de privatizare. Insa acestea doua - privatizarea si demonopolizarea - nu se confunda. Prin privatizare are loc doar demontarea monopolului statului asupra proprietatii. Monopolul producatorului se mentine mai departe si in conditiile proprietatii private. Instaurarea concurentei implica si alte demersuri in afara celui privind privatizarea, demersuri care sunt tot atat de complicate si de costisitoare. Este vorba, in principal, de trei categorii de actiuni mai importante.

Prima se refera la crearea sau/si reprofilarea unor unitati industriale pentru fabricarea unor produse similare sau substituibile. Fireste, procesul este de durata si necesita un mare efort de investitii si de organizare. El nu poate fi insa neglijat. Prilejul cel mai propice pentru realizarea unui asemenea proiect de anvergura este cel de pregatire a unitatilor economice pentru privatizare. In fapt, printre principalele obiective ale pregatirii unitatilot pentru privatizare trebuie sa se numere si pregatirea lor pentru functionarea in conditiile concurentiale, care sa aiba in vedere asa-numita spargere a sistemului de organizare bazat pe principiul de unic producator. A realiza privatizarea prin mentinerea in continuare a sistemelor de productie monopoliste, care sunt predominante in economia romaneasca, sistemul economic de ansamblu nu se transforma intr-o adevarata economie de piata concurentiala. Ea devine o economie adanc deformata, pusa nu in slujba consumatorului, ci in slujba unei oligarhii economico-financiare.

Cea de-a doua categorie de actiuni se refera la adoptarea unei politici curente antimonopoliste pe calea importurilor de produse similare celor fabricate de monopolurile autohtone. Printr-o politica activa de importuri concurentiale, poate fi anulata, in mod practic, tendinta firmelor monopoliste de a mai impune nivelul preturilor si de a manipula nivelul si calitatea productiei.

Cea de-a treia categorie de actiuni este cea a elaborarii unor acte normative antimonopoliste si de protejare a activitatii concurentiale. Elaborarea unei asemenea legislatii si crearea unui mecanism eficient de control al aplicarii sale prezinta o importanta deosebita pentru faza actuala a economiei romanesti. Actele normative trebuie sa fixeze cadrul limita al desfasurarii activitatii agentilor economici cum sunt: adoptarea unor intelegeri formale sau informale, formarea unor asociatii si a unor sisteme de organizare s.a. De exemplu, intelegerile dintre unitatile economice pentru a forma sistemele de organizare bazate pe principiile holdingurilor, desi par rationale din punct de vedere economic si al conducerii, din punct de vedere al principiilor economiei concurentiale ele pot fi contraproductive. Tocmai de aceea, in actele normative trebuie precizat acel cadru limita in care agentii economici au dreptul sa actioneze si sa se asocieze pentru a nu contraveni principiilor concurentiale.

Sa analizam, pe scurt, in continuare, comportamentul firmei monopoliste in cadrul mecanismului de piata si, anume, modul cum isi stabileste ea pretul de vanzare, care sunt functiile si cum sunt folosite aceste functii in analiza pretului si a profitului si care este eficinta monopolului in raport cu cea a liberei concurente.