PIATA SERVICIILOR

PIATA SERVICIILOR

1. Globalizarea pietelor

Procesul globalizarii este de data relativ recenta. El s-a manifestat mai ales dupa al doilea razboi mondial si a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa mai ales dupa anii 80 ai secolului trecut, odata cu globalizarea pietelor financiare. Zonele cele mai expuse" globalizarii au cunoscut cele mai inalte cresteri. Intre 1987 si 2001, ponderea in P.N.B. mondial a Americii Latine a crescut de la 4,1% la 5,7%, pentru Asia (fara Japonia), de la 8,8% la 12,2%, in timp ce pentru Africa (zona cel mai putin atinsa de "virusul" globalizarii) aceasta pondere a scazut de la 2,4% la 1,5%. Eficienta finantarii private in procesul de globalizare este, de asemenea, demonstrata de fapte: investitiile in tarile emergente au crescut de la 13 miliarde dolari pe an intre 1981 si 1989 la o medie de 84 miliarde pe an intre 1990 si 2001. In ceea ce priveste Asia, dezvoltarea nu este un mit, ci o realitate. Durata medie a vietii in Coreea de Sud, Thailanda si Malaiezia este acum de 68 de ani, fata de 57 in anii '70. In aceeasi perioada, rata de alfabetizare a crescut de la 83% la 91% in aceste tari.

Viteza deosebita cu care globalizarea a cuprins intreaga lume i-a facut pe unii specialisti sa aprecieze ca " traim transformari profunde care vor rearanja politica si economia secolului urmator. Nu vor mai fi economii nationale, atunci cand acest proces va fi incheiat. Tot ceea ce va mai ramane in cadrul unor granite vor fi oamenii, care vor compune natiunile ".

Cu alte cuvinte, tot ceea ce tine de activitatea economica va apartine unei economii globale, in care nationalul va fi foarte greu de identificat. In opinia aceluiasi specialist, bunastarea oamenilor va depinde de succesul marilor corporatii si nu de succesul fiecarei natiuni.

Rolul statului, in contextul globalizarii, tinde sa se minimizeze. Daca, pana acum cateva decenii, el reprezenta principalul actor al relatiilor economice internationale, regulatorul activitatii economice nationale, se apreciaza ca statul a pierdut astazi acest rol in favoarea companiilor transnationale.

Cu toate acestea, exista si opinii conform carora institutiile politice ale statului raman principala forta in modelarea economiei mondiale. Economia mondiala este astazi tot mai politizata, interdependentele dintre tari sunt tot mai mari, nu numai in plan economic, ci si politic. Efectele balantelor de plati, ale ratelor de schimb si ale celorlalte aspecte economice sunt resimtite in economia mondiala si prin prisma implicatiilor lor politice.

In afara de acestea, globalizarea ridica si multe alte controverse. Volatilitatea ridicata a variabilelor pietei (rate de schimb, rate ale dobanzii, cursul titlurilor) este o consecinta a globalizarii. Liberalizarea pietelor (80% din pietele emergente au o totala convertibilitate a monedei, fata de 37% in 1987) concomitent cu mentinerea unor rate fixe de convertibilitate au incurajat speculatiile, care au condus in cele din urma la declansarea unor adevarate crize (vezi criza din Asia). Alte neajunsuri ale procesului de globalizare a finantelor le reprezinta deficitele conturilor curente, care in ultima decada au crescut, ingreunand si mai mult indatorarea externa, peste capacitatea de finantare a acesteia de la banci sau institutii multilaterale.

Decalajul intre nevoile de finantare pe termen lung si resursele disponibile a inceput sa fie acoperit de fondurile volatile pe termen scurt. Dupa 1992, pietele emergente au devenit puternic dependente de pietele de export, mai ales ca urmare a politicilor monetare si bugetare.

Pana la globalizarea finantelor, principalele probleme ce trebuiau avute in vedere erau de natura macroeconomica: inflatie, buget, comert exterior.

Dupa anii '80, dezechilibrele ce trebuie gestionate sunt de natura microeconomica si privesc:

nintarirea sectorului financiar;

nevitarea excesului de oferta financiara, care poate conduce la operatiuni speculative de anvergura;

nintarirea sistemului companiilor private;

nevitarea dezechilibrului reformelor structurale, in sensul ca o deschidere brusca catre exterior poate conduce la un puternic deficit al balantei de plati;

nmodelul asiatic de dezvoltare, in special neajunsurile sale.

Theodore Levitt a semnalat pentru prima data existenta unui fenomen, si anume globalizarea pietelor lumii si a explicat din punct de vedere teoretic standardizarea la nivel global, sustinand ca "Lumea este pe cale sa devina o piata comuna, in care oamenii, indiferent de unde sunt, doresc aiba aceleasi produse si stiluri de viata. Companiile globale trebuie sa treaca peste deosebirile particulare dintre tari si culturi si sa se concentreze asupra satisfacerii nevoilor universale".

Levitt considera ca noile tehnologii din domeniul telecomunicatiilor si transportului au avut o mare contributie la cresterea omogenitatii pietei mondiale.

Definirea globalizarii.

Pentru fiecare dintre noi globalizarea reprezinta altceva. Implicatiile pe care acest fenomen le are asupra tuturor componentelor vietii economice si sociale determina aparitia numeroaselor curente de opinie in legatura nu doar cu ce reprezinta aceasta, dar si cu ceea ce implica ea.

In incercarile de a defini globalizarea, cel mai la indemana mod este de a o considera sinonima cu schimburile comerciale intre natiuni. E o imensa greseala, pentru ca nu reprezinta realitatea, globalizarea reprezentand un salt cantitativ si calitativ al unei intregi ordinii economice internationale. Globalizarea este o noua era, in care nu se mai aplica vechile paradigme si analize, o revolutie fara precedent la scara mondiala.

Intr-un sens neutru, globalizarea este un proces de extindere a tranzactiilor intre oameni dincolo de granitele fiecarei tari si de adancire a interdependentelor intre entitati globale, care pot fi private, institutii publice sau guverne. Acest proces este condus de forte economice (ca liberalizarea schimburilor comerciale), tehnologice (comunicatii, informatii) si politice (caderea comunismului).

Globalizarea difera de celelalte forme de intensificare a interdependentelor intre natiuni, ea implica un proces calitativ, bazat mai degraba pe o piata globala consolidata a productiei de bunuri si servicii, distributiei, consumului, decat pe piete nationale autonome. Ea implica, de asemenea, cresterea atat a riscurilor cat si a oportunitatilor pentru indivizi si comunitati in transformarea traditiilor si modelului de consum, accentuandu-se mobilitatea, simultaneitatea, pluralismul si cresterea alternativelor de satisfacere a nevoilor.

Globalizarea implica cresterea interdependentelor si legaturilor in lumea moderna, ca urmare a dezvoltarii fara precedent a fluxurilor de bunuri si servicii, a capitalurilor, informatiilor, precum si mobilitatea ridicata a persoanelor. Procesul este condus de cuceririle tehnologice, reducerea costului tranzactiilor si are drept actori principali - societatile transnationale.

Dintr-o perspectiva mai practica, globalizarea reprezinta, asa cum arata presedintele grupul american ABB, "libertatea grupului meu de a investi unde si cand doreste, de a produce ce doreste, de a se aprovizioneze de unde doreste, de e realiza tot ceea ce doreste cu cat mai putine piedici posibile legate de dreptul muncii si reguli sociale".

Productia internationala are mai multe dimensiuni.

Principalele sale caracteristici globale pot fi rezumate astfel:

nValoarea productiei realizate de societatile transnationale (societati-mama si filiale) reprezinta un sfert din produsul global mondial, din care o treime se realizeaza in tarile gazda. Din punct de vedere al structurii productiei mondiale, in tarile dezvoltate domina productia de servicii, in timp ce in tarile in dezvoltare domina productia de bunuri. De altfel, orientarea investitiilor directe la nivel mondial reflecta schimbarile survenite in structura economiei mondiale precum si dinamica deosebita a sectorului tertiar in toate categoriile de tari;

nFluxurile tehnologice joaca un rol deosebit de important in procesul de globalizare al productiei. Tehnologia se exporta prin produsele pe care o incorporeaza (masurata prin valoarea exporturilor catre filiale) direct, ca urmare a intelegerilor contractuale (masurata prin valoarea platilor si incasarilor generate de acestea) sau prin intermediul programelor de training (masurata prin costul resurselor antrenate in aceste procese). Un indicator care reflecta de asemenea transferul de tehnologie il reprezinta royalty-urile si taxele din contractele de licenta, care au cunoscut o importanta crestere dupa 1980. Fluxurile de tehnologie reprezinta motorul globalizarii productiei, iar in tarile dezvoltate continua sa detina monopolul tehnologic, esential in lupta pentru pastrarea competitivitatii la nivel intern si international. De altfel, din punct de vedere al incasarilor din royalty si taxe de licenta, tarile dezvoltate detin peste 98%.

In stransa legatura cu fluxurile tehnologice, cercetarea-dezvoltarea constituie secretul succesului in procesul de globalizare. Activitatea de cercetare-dezvoltare continua, insa, sa se deruleze la nivelul companiei mama, adica in tarile de origine, iar filialele cheltuiesc mult mai putin in activitatea de cercetare dezvoltare decat firmele mama. Acest lucru este de natura a face din procesul de globalizare o "cale" de pastrare a decalajelor ce exista intre tarile de origine (marea lor majoritate tari dezvoltate) si tarile gazda in dezvoltare.

Comertul international, in calitate de componenta a procesului de globalizare, este stimulat de productia globala, ca urmare a schimburilor comerciale pe care le genereaza societatile transnationale. Se poate aprecia ca globalizarea procesului de productie este o consecinta si a piedicilor ridicate in calea comertului international, in sensul ca firmele si-au transferat productia in tarile cu restrictii in calea schimburilor internationale. Comertul international este astazi de departe dominat de societatile transnationale, apreciindu-se ca ele deruleaza peste doua treimi din schimburile comerciale internationale, iar comertul intra-firma detine cam o treime.

nGlobalizarea productiei genereaza oportunitati de angajare, ceea ce constituie un aspect pozitiv pentru economia tarilor gazda, mai ales atunci cand este vorba de tari care se confrunta cu grave probleme ale somajului.

In stransa legatura cu internationalizarea productiei, un alt factor care a favorizat globalizarea il reprezinta comertul international. Comertul international, ca cel mai vechi flux al circuitului mondial a fost devansat de productia globala. Si comertul international este puternic dominat de companiile transnationale.

Institutionalizarea comertului international dupa cel de-al doilea Razboi Mondial a avut drept consecinta principala reducerea tarifelor, in special la produsele manufacturate, ceea ce a permis tarilor in dezvoltare sa castige noi si noi piete.

Valorificarea oportunitatilor oferite prin prisma globalizarii s-a constituit intr-un factor dinamizator al comertului international. Ritmul mediu anual de crestere al exporturilor internationale a fost in perioada 1995 - 2000 de 3,6% pe ansamblul economiei mondiale, iar cel al importurilor de 3,8%. Cele mai ridicate ritmuri le-au inregistrat tarile in dezvoltare, ceea ce demonstreaza o evolutie ascendenta a pozitiei lor in comertul international.

Cu toate acestea, evolutia comertului international in ultimii ani a fost marcata de crizele care au avut loc in diferite regiuni ale lumii. Procesul globalizarii a demonstrat o data in plus ca interdependentele dintre state sunt mai stranse ca oricand si ca nimeni nu este invulnerabil in fata fenomenelor negative care afecteaza o regiune sau alta.

In ceea ce priveste termenii schimbului, se constata o inrautatire a acestora, mai ales pentru tarile africane, ceea ce reflecta o adancire a decalajului dintre aceste tari si cele dezvoltate.

Cu toate progresele inregistrate, inegalitatile dintre tari sporesc. Decalajul dintre veniturile realizate de cincimea cea mai bogata a globului si cincimea cea mai saraca era de 74 la 1 in 1997, de la 60 la 1 in 1990 si 30 la 1 in 1960. In anii '90, cea mai bogata cincime a lumii detinea, comparativ cu cea mai saraca cincime a lumii:

n86% din P.I.B. mondial, fata de 1%;

n82% din pietele mondiale de export, fata de 1%;

n68% din investitiile straine directe, fata de 1%;

n74% din liniile mondiale telefonice, principalul mijloc de comunicatie de azi, fata de 1,5%.

nUltimele decenii au demonstrat aceasta tendinta de concentrare a avutiei la nivelul unor tari, corporatii si persoane:

ntarile membre OCDE, cu 19% din populatia globului, detin 71% din comertul mondial cu bunuri si servicii, 58% din volumul total de investitii straine directe si 91% din totalul utilizatorilor de internet;

ncei mai bogati 200 de oameni ai globului, si-au vazut crescand averea mai mult decat de doua ori in ultimii patru ani, la mai mult de 1000 de miliarde USD. Activele primilor trei miliardari sunt mai mari decat PIB-urile celor mai sarace tari ale lumii si ale celor 600 de milioane de locuitori ai lor;

nvalurile recente de achizitii si fuziuni concentreaza puterea industriala la nivelul unor megacorporatii, cu riscul erodarii concurentei. Primele 10 corporatii in domeniul pesticidelor controleaza 85% din piata, cu 31 miliarde USD, iar primele 10 din domeniul comunicatiilor, 86% din piata, cu 62 miliarde USD;

nin 1993, 10 tari detineau 84% din cheltuielile mondiale in domeniul cercetarii-dezvoltarii.

Exista din ce in ce mai multe opinii care privesc globalizarea ca pe un fenomen ale carui efecte negative depasesc cu mult beneficiile pe care le poate aduce. Iata cateva opinii impotriva globalizarii:

nEste cunoscut faptul ca globalizarea este prezentata ca ceva pozitiv, asociat cu progresul uman. Mai mult decat atat, globalizarea este considerata un proces neutru, cu unele elemente negative nefericite, dar datorate mai ales administrarii defectuoase a unei noi realitati. In fond, este o realitate cruda, nu ai ce sa faci, intotdeauna vor fi invinsi; asa-i lumea. Oricum ar fi, globalizarea este un proces inevitabil si singura solutie este adaptarea.

Impactul globalizarii, impreuna cu partea sa nationala - neoliberalimul (cu acel trio infernal liberalizare, deregularizare si privatizare) sunt prezente peste tot: cresterea economica cu pierderea viitoare a 40000 de locuri de munca pe an in ultimii 10 ani in primele 100 de companii multinationale, incalzirea planetei, razboaie si intoleranta;

Termenul globalizare este mult prea tehnic, prea curat daca avem in vedere realitatea pe care o ascunde. La o privire mai atenta, globalizarea reprezinta culmea tendintei de dominare mondiala a unei vechi mentalitati. Globalizarea implica dominarea elitei occidentale (mai ales americane) asupra resurselor materiale si umane ale lumii;

Globalizarea se hraneste dintr-un capitalism putred. Dar originile sale merg dincolo de mercantilism, stramosul capitalismului. Globalizarea este consecinta Ia scara mondiala a unui mileniu de colonialism proslavit. In acest sens, globalizatorii sunt institutiile internationale si corporatiile multinationale care par vechii conchistadori, dar cu serviete, construind proiecte comerciale, acorduri de liber schimb si imprumuturi conditionate.

Cuceritorii lumii de azi sunt inca in cautarea acelorasi obiective de a subjuga intreaga populatie si resursele pentru scopurile lor grubiene si puterea lor construita pe crima;

nGlobalizarea reprezinta ultimul act al unei opere de 2000 de ani de concentrare a puterii si bogatiei in mainile unei elite supreme a barbatilor;

nIn inima globalizarii sta cresterea incredibila a capitalurilor speculative din 1971, care fac bani din bani. Este o ruleta ruseasca la nivel mondial. Investitorii institutionali au 210 000 miliarde USD la dispozitia lor. Aceasta suma reprezinta de doua ori PNB - ul tuturor tarilor industrializate. Intre 1800 si 2000 de mld. dolari (daca ar fi in monezi de un dolar ar parcurge drumul pana la luna si inapoi de 63 de ori) circula zilnic cu unicul scop de a influenta ratele de schimb, sustragandu-se salariatilor si mediului. Astfel de speculatii creaza riscuri enorme si conduc catre un viitor imprevizibil. Cresterea numarului de crize financiare (criza din Asia a pus pe drumuri mai multi oameni decat marea criza din anii '30) reprezinta dovada unei lumi dominata de dolar. Dar solutia pe care o ofera pietele: financiare sunt noi produse financiare, care pentru o suma minima te asigura impotriva riscurilor, transformand astfel piromanii in agenti de vanzari. Pietele financiare au devenit o loterie distructiva unde vraja banilor sunt bufoneria restului umanitatii;

nUn bilant al globalizarii: cresterea numarului de razboaie, cresterea violentei, degradarea ireversibila a mediului. O lume in care 30 mil. de copii pe an sau 340 de copii pe ora mor de foame;

nO noua forma a colonialismului corporatist, care afecteaza tarile sarace si pe saracii din tarile bogate;

nUn proces de raspandire a Mc-culturii, respectiv de recunoastere a marcilor americane de bauturi racoritoare.

nGlobalizarea inseamna, insa, si multe oportunitati:

nMobilitatea capitalurilor conduce la cresterea accesului la fonduri, ceea ce, pe termen lung, poate conduce la o diminuare a diferentelor dintre state;

nInternationalizarea productiei, introducerea progresului tehnic, reducerea costurilor de transport contribuie la scaderea costurilor de productie, ceea ce permite reducerea preturilor bunurilor si serviciilor si cresterea accesului populatiei la bunuri mai ieftine;

nReglementarile internationale in materie de libera circulatie a marfurilor faciliteaza accesul din ce in ce mai larg catre piete. Taxele vamale au cunoscut o reducere continua in ultimii ani, Ia majoritatea produselor industriale si multe dintre tarile in dezvoltare si-au schimbat orientarea din tari predominant exportatoare de produse primare in tari exportatoare de produse prelucrate;

nSporirea concurentei conduce la sporirea eficientei, ceea ce are efecte benefice asupra productiei, diversitatii de bunuri si servicii, la difuziune a cunostintelor, a progresului si, in final, la cresterea productivitatii si satisfacerea cat mai buna a cerintelor consumatorilor.

Pe parcursul dezvoltarii, de la economia internationala la economia globala, economia cunoaste grade crescande de integrare. In prezent, economia globala se caracterizeaza prin cel mai ridicat grad de integrare a activitatilor economice. Principalele diferente dintre procesul de globalizare de la inceputul secolului si cel din prezent constau in dimensionarea si ritmul lor. Liberalizarea comertului si a fluxurilor de capital, precum si reducerea costurilor de transport au dinamizat viteza de integrare a pietelor.

In trecut, marile batalii comerciale erau concentrate in Europa de Vest, Japonia si S.U.A. In prezent, se manifesta cresterea rolului economiilor in dezvoltare in cadrul comertului international. Amploarea acestuia a atins si regiuni precum America Latina, Europa de Est, Rusia, China, India si alte tari din Asia si Africa.

La nivel global, s-a intensificat concurenta si se manifesta o stransa interdependenta economica intre tari, se inregistreaza un numar mare de oportunitati in comertul international si un potential fara precedent pentru cresterea ofertei.

Caracteristici si particularitati ale pietei serviciilor

Piata serviciilor prezinta o serie de caracteristici, ceea ce determina anumite particularitati.

Principalele caracteristici ale pietei serviciilor sunt: diversitatea, includerea doar a serviciilor marfa, dificultatea evaluarilor cantitative privind structura si dinamica pietei.

nDiversitatea, prima caracteristica a pietei serviciilor este determinata de:

a) diversitatea categoriilor de servicii care determina o structura complexa a pietei serviciilor. Astfel, piata serviciilor de afaceri este constituita din:

npiata serviciilor de cercetare;

npiata serviciilor IT;

npiata serviciilor profesionale, care se poate structura astfel:

npiata serviciilor juridice;

npiata serviciilor de arhitectura etc.

ndiversitatea modului de manifestare a concurentei. In practica se intalnesc mai multe forme de concurenta (de la concurenta perfecta la concurenta de monopol). Concurenta cea mai evidenta, are loc, de regula, intre intreprinderi care apar pe piata cu bunuri identice sau diferentiate nesemnificativ, destinate satisfacerii acelorasi nevoi. In acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin imaginea de marca, pe care fiecare se straduieste sa o confere produselor proprii, utilizand mijloace si tehnici corespunzatoare. De aceea, ea este cunoscuta sub denumirea de concurenta de marca.

Intreprinderile se pot concura insa si prin oferirea de produse similare, care satisfac in masura diferita aceeasi nevoie; in acest caz, competitia se realizeaza prin diferentierea calitativa a produselor. De regula, astfel de produse sunt substituibile in consum. Producatorii alcatuiesc impreuna o industrie, iar concurenta dintre ei se numeste concurenta la nivel de industrie. In ambele situatii, in care intreprinderile se adreseaza deci acelorasi nevoi, cu produse similare (sau identice), are loc o concurenta directa.

Exista numeroase situatii in care aceeasi nevoie poate fi satisfacuta in mai multe moduri, cu servicii diferite. De pilda, nevoia de petrecere a timpului liber se poate satisface prin vizionarea unui film sau prin practicarea unor sporturi: intreprinderile care presteaza aceste doua categorii de servicii si satisfac aceeasi nevoie, oferind fiecare alt serviciu, se afla in relatie de concurenta. Concurenta dintre aceste firme se numeste concurenta formala.

In sfarsit toate intreprinderile actionand in cadrul pietei isi disputa practic aceleasi venituri ale consumatorilor. Concurenta dintre ele are la baza categoria de nevoi careia i se adreseaza produsul, fiecare dispunandu-si intaietatea in satisfacerea acesteia. De pilda, o intreprindere turistica se afla in concurenta cu una profilata pe vanzarea de bunuri de folosinta indelungata, anumite categorii de cumparatori fiind obligati la nivelul mai redus al veniturilor sa opteze intre cumpararea unor bunuri si efectuarea unei calatorii turistice. Concurenta, privita in acest mod, se numeste concurenta generica.

O alta caracteristica a pietei serviciilor se refera la includerea numai a serviciilor marfa. Serviciile publice sau serviciile nonmarket satisfac o parte semnificativa a cererii de servicii din partea populatiei, dar si cererea manifestata de intreprinderi. Astfel, exista categorii de servicii care sunt atat servicii publice cat si servicii marfa (sanatate, invatamant etc).

Dificultatea evaluarilor cantitative privind structura si dinamica pietei serviciilor reprezinta o alta caracteristica a pietei serviciilor si rezulta din intangibilitatea serviciilor. De regula, evaluarea serviciilor este realizata calitativ si vizeaza atat serviciul in sine cat si consecintele acestuia. De exemplu, in cazul serviciilor medicale, exprimarile cantitative vizeaza intensitatea prestarii serviciilor: numarul de spitale, numar de persoane internate, numarul de zile de spitalizare, numarul de medici la 1000 de locuitori, etc. Dar, daca ne propunem sa evaluam calitatea actului medical, preocuparile se complica deoarece necesita elaborarea unei metodologii unanim acceptata si validata.

Cu toate aceste dificultati, sunt categorii de servicii care prin specificul lor se pot evalua numai cantitativ. De exemplu, serviciile de telecomunicatii pentru care se pot determina indicatori privind intensitatea/traficul (numarul de abonati), sau evaluarea calitatii (durata medie a unei convorbiri).

In general, piata serviciilor este o piata imperfecta din punct de vedere al modului de manifestare a concurentei. Printre particularitatile pietei serviciilor rezultate din modul de manifestare a concurentei enumeram:

nneomogenitatea majoritatii serviciilor;

nafectarea atomicitatii;

nexistenta unor bariere la patrunderea (lansarea) pe piata;

nlimitarea transparentei.

nNeomogenitatea majoritatii serviciilor, este determinata de:

ninseparabilitatea unor servicii de persoana prestatorului si respectiv a utilizatorului.

nimaterialitatea serviciilor;

In general acelasi serviciu este specific fiecarui prestator. De exemplu, calitatea actului medical este determinata de pregatirea de specialitate a medicului, de experienta si talentul acestuia. Totusi sunt servicii, care desi consumul serviciului nu necesita prezenta prestatorului, calitatea este specifica fiecarui furnizor (de exemplu, serviciile de editare).

Afectarea atomicitatii este determinata de netransferabilitatea unui serviciu. De exemplu, daca intr-o localitate exista prestatii pentru servicii de acelasi fel (restaurante, cabinete medicale), piata se poate deplasa spre o concurenta monopolista, daca exista un singur prestator (un singur restaurant sau un singur cabinet medical). In aceste conditii, aceste unitati prestatoare de servicii participa pe piata in calitate de monopol.

nExistenta unor bariere la patrunderea (lansarea) pe piata a serviciilor

Patrunderea (lansarea) pe piata a unor servicii este conditionata de o serie de restrictii, ce pot fi de natura birocratica sau economica.

nLimitarea transparentei reprezinta o alta particularitate a pietei serviciilor si este cauzata de:

nimaterialitatea serviciilor;

nperisabilitatea serviciilor.

Aceasta particularitate a pietei serviciilor limiteaza accesul la informatii si poate afecta raportul cerere-oferta, in sensul dezechilibrarii acesteia. Pentru eliminarea intr-o proportie cat mai mare a efectelor negative ale acestor cauze ce determina limitarea transparentei, intreprinderile isi stabilesc strategii diferentiate, precum: perceperea de tarife diferentiate, acordarea de diferite facilitati, lansarea unor pachete de servicii etc.

Dar sunt servicii a caror piata prezinta trasaturile unei concurente perfecte: atomicitatea participantilor, omogenitatea produselor, accesibilitatea, fluiditatea si mobilitatea factorilor de productie. Este cazul pietei serviciilor de multiplicare a documentelor, developari foto etc.

4. Cererea de servicii

4.1. Continutul si formele de manifestare

a cererii de servicii

Nevoia de consum reprezinta ansamblul necesitatilor oamenilor, unitatilor economice, institutiilor, deci a tuturor agentilor economici existenti pe piata. Aceasta poate fi definita si ca o dorinta de satisfacere nascuta dintr-o exigenta naturala sau din adeziunea la exigentele de comportament ale societatii, care incita la o actiune si care este satisfacuta prin intermediul consumului. De asemenea, nevoia de consum reprezinta o lipsa perceputa privind posedarea sau consumul unui bun oarecare.

Nevoia de consum se poate exprima printr-o cerere solvabila individuala sau colectiva. Ansamblul trebuintelor ce dau continutul categoriei de nevoie de consum apare si se formeaza intr-un cadru general, concret, creat de productia sociala. Prin volum, structura si diversitate, productia determina dimensiunile si complexitatea sistemului de nevoi.

In raport cu productia ce se realizeaza efectiv, se pot deosebi urmatoarele categorii de nevoi:

nnevoi efective care pot fi satisfacute pe baza potentialului de productie actual disponibil in economie;

nnevoi latente care ar putea fi satisfacute, deoarece exista tehnologiile necesare, dar care inca nu s-au manifestat efectiv pe parcursul procesului economic pana in prezent;

nnevoi virtuale care sunt clar formulate, dar a caror satisfacere nu este posibila in prezent datorita lipsei tehnologiilor corespunzatoare.

Ansamblul nevoilor de consum productiv sau neproductiv ale agentilor economici, institutiilor si populatiei, privite la scara intregii societati formeaza nevoia sociala. Nevoile sociale existente la un moment dat se manifesta pe piata sub forma cererii de bunuri si servicii dar nu trebuie confundate nevoile umane cu cererea, deoarece cererea reflecta acele nevoi care se pot satisface prin intermediul pietei.

Nevoile de consum pot fi clasificate dupa diferite criterii. Astfel, dupa gradul de necesitate se pot distinge:

nnevoi de prima necesitate;

nnevoi de necesitate medie;

nnevoi de lux.

In functie de posibilitatea de a produce bunurile si serviciile necesare satisfacerii nevoilor, acestea pot fi:

nnevoi solvabile, cand exista posibilitatea reala de a le procura;

nnevoi nesolvabile, care nu pot fi satisfacute datorita lipsei puterii de cumparare necesare.

Din punct de vedere al raporturilor dintre nevoi, exista:

nnevoi care se completeaza (principale si complementare);

nnevoi care se asociaza;

nnevoi care se exclud reciproc.

In functie de motivul formativ, nevoile se impart in:

nnevoi de baza ale existentei (hrana, imbracaminte etc);

nnevoi generate de procesul de productie (materii prime, materiale, combustibili etc).

In functie de caracterul lor, nevoile pot fi: materiale, spirituale si sociale.

nNevoile sunt diferite si in functie de natura valorii de intrebuintare, care le asigura procesul de satisfacere. O serie dintre aceste nevoi, cum sunt cele de hrana, implica consumarea bunurilor materiale, iar altele se satisfac prin intermediul anumitor servicii, cum sunt cele de transport, comunicatii, instruire, cultura etc.

nCererea reprezinta dorinta de a intra in posesia unui produs (bun sau serviciu) la care se adauga posibilitatea si disponibilitatea de a plati pretul cerut pentru acesta.

Prin cererea de servicii se satisface partea principala a nevoii de consum, serviciile procurandu-se si prin intermediul pietei, astfel incat, cererea de servicii este determinata de trei conditii esentiale de existenta:

ndisponibilitatea de a cumpara serviciul respectiv;

nexistenta dorintei clientului de a consuma intr-o anumita cantitate un serviciu;

nposibilitatea de a achizitiona serviciul respectiv, determinata in principal de solvabilitatea consumatorului.

Cererea de servicii poate fi intalnita in diverse de forme de manifestare, datorita ariei foarte largi de cuprindere, dinamismului, mobilitatii si complexitatii sectorului de servicii.

Astfel, din punctul de vedere al solvabilitatii, cererea de servicii poate fi:

ncerere efectiva, care se manifesta pe piata si care poate fi satisfacuta; acest tip de cerere indeplineste doua conditii si anume: existenta pe piata a serviciului si capacitatea cumparatorului de a plati pentru serviciul respectiv;

ncererea potentiala, reprezentata de nevoile reale, dar care nu poate fi satisfacuta datorita incapacitatii unuia dintre cei doi agenti economici de a asigura producerea si/sau comercializarea si consumul.

Dupa modul de manifestare in timp, cererea de servicii poate fi:

ncerere curenta specifica serviciilor ce prezinta un grad sporit de necesitate pentru una sau mai multe categorii de consumatori (de exemplu: serviciile de transport, serviciile de invatamant etc.);

ncerere sezoniera specifica serviciilor a caror necesitate sau posibilitate de consum apar cu o anumita periodicitate (de exemplu: serviciile de turism de pe litoral, servicii de inchiriere a echipamentelor sportive pentru schi etc.);

ncerere ocazionala sau noua care se manifesta numai in anumite conditii determinate de ocazii sau evenimente cu caracter de exceptie pentru consumatori (de exemplu: serviciile de renovare a unei locuinte, service-ul pentru bunurile de uz indelungat etc).

Dupa gradul de corelare cu oferta, cererea de servicii poate fi:

ncerere satisfacuta care in timpul manifestarii pe piata intalneste o oferta echivalenta atat din punct de vedere cantitativ cat si structural;

ncerere nesatisfacuta care este reprezentata de acea nevoia sociala pentru care in momentul manifestarii pe piata nu exista corespondenta cu oferta de servicii.

Identificarea cererii nesatisfacute prezinta o deosebita importanta pentru intreprinzatori, deoarece pe baza acesteia isi pot fundamenta decizia de dezvoltare a afacerilor, oferind pe piata tocmai serviciile pentru care s-a manifestat cererea, dar pentru care pe piata nu s-a regasit o oferta echivalenta.

Din punctul de vedere al manifestarii in timp, cererea de servicii poate fi:

ncerere constanta care se mentine relativ neschimbata pentru o perioada de timp mai indelungata (de exemplu: serviciile medicale pentru bolile cardiovasculare, serviciile de paza si protectie o unor obiective importante etc);

ncerere descrescatoare care se manifesta in cazul serviciilor a caror intensitate a cererii a devenit inferioara serviciilor concurente sau serviciilor care satisfac aceleasi nevoi, dar la un nivel superior (de exemplu: serviciile pentru repararea incaltamintei);

ncerere crescatoare care se manifesta in cazul serviciilor pentru care influenta factorilor determinanti are drept rezultat sporirea solicitarilor din partea consumatorilor (de exemplu: serviciile de creditare oferite de institutiile bancare).

In functie de agentul economic care exprima cererea de servicii, se deosebesc:

ncerere individuala care se manifesta din partea unui individ, intreprindere sau institutie pentru un anumit serviciu;

ncerere agregata care reprezinta pe de o parte insumarea tuturor cererilor individuale de pe piata unui serviciu intr-o perioada de timp si pe de alta parte reprezinta ansamblul cheltuielilor realizate in cadrul unei economii nationale pentru procurarea serviciilor.

4.2. Factori de influenta ai cererii de servicii

Identificarea si studierea factorilor de influenta ai cererii de servicii reprezinta o etapa importanta in procesul complex de evaluare cantitativa si calitativa a serviciilor. Rezultatele obtinute din acest demers stiintific constituie o baza in fundamentarea investitiilor in acest domeniu, precum si in fundamentarea politicilor de piata ale ofertantilor de servicii.

Factorii de influenta ai cererii de servicii se pot grupa in doua mari categorii: factori generali si factori specifici.

4.2.1. Factori generali ai cererii de servicii

Din aceasta categorie de factori ai cererii de servicii fac parte: tarifele practicate, veniturile consumatorului, tarifele serviciilor substituibile si complementare, preferintele consumatorului si factorul timp.

Tarifele practicate constituie un factor puternic de influenta al cererii de servicii, deoarece cand tariful unui serviciu creste, consumatorul va cumpara o cantitate mai mica din serviciul respectiv. Exista doua explicatii pentru aceasta. In primul rand, alocand un tarif mai mare pentru un serviciu pe care inainte il cumpara cu mult mai putin, va reduce vizibil o parte din venitul sau.

A doua situatie intervine cand consumatorul raspunde cresterii tarifului unui serviciu in stransa legatura cu alte servicii, acesta trecand cu usurinta la inlocuirea serviciului respectiv cu un altul pe care isi permite sa il plateasca la acelasi pret pe care il aloca serviciului anterior. In general se poate afirma ca cererea pentru un serviciu este invers proportionala cu tariful, in conditiile mentinerii unui nivel constant pentru ceilalti factori.

nModificarile cererii de servicii in functie de tarifele practicate depind de:

nnivelul initial al tarifului;

ncalitatea serviciului respectiv;

nraportul existent intre calitatea si tariful serviciului respectiv;

nelasticitatea cererii in raport cu tariful practicat.

Veniturile consumatorului reprezinta un alt factor de influenta a cererii de servicii. In functie de evolutia cererii, determinata de modificarea veniturilor consumatorului, serviciile pot fi:

nservicii normale, a caror cerere creste sau scade in aceeasi directie cu venitul consumatorului;

nservicii inferioare, a caror cerere evolueaza in sens contrar veniturilor consumatorului.

Efectele influentei veniturilor consumatorului asupra cererii de servicii poate fi diferit, in functie de mediul economico-social in care se manifesta cererea pentru un serviciu sau altul.

nTarifele serviciilor substituibile

Serviciile substituibile sunt acele servicii care satisfac nevoi similare. Daca tariful la unul dintre servicii creste are loc sporirea cererii la serviciul substituibil. In functie de gradul de substituibilitate, serviciile pot fi:

nperfect substituibile atunci cand utilitatea serviciului substituit este aproximativ egala cu cea a substituentului;

npartial substituibile atunci cand substituirea se realizeaza doar intr-o anumita proportie.

Foarte important este sa se cunoasca disponibilitatea consumatorului de a substitui un serviciu cu altul.

nTarifele serviciilor complementare influenteaza nivelul si evolutia cererii de servicii in sens contrar. Principala caracteristica a serviciilor complementare se refera la manifestarea utilitatii serviciilor consumate impreuna, iar cresterea tarifului la unul dintre servicii, diminueaza consumul ambelor servicii.

In functie de gradul de complementaritate serviciile pot fi:

nstrict complementare, in cazul carora gradul de complementaritate este apropiat de 1;

npartial complementare, care au un grad de complementaritate diferit de 1.

Preferintele consumatorului pentru un anumit serviciu influenteaza direct evolutia cererii, astfel, daca vor creste preferintele cumparatorilor pentru un serviciu, cererea totala pentru acel serviciu va creste.

Preferintele consumatorului pot fi identificate prin cercetari de marketing si in general raman constante pe perioade mai indelungate de timp. Acest factor prezinta anumite valente:

nevidentiaza anumite aspecte calitative cu influente asupra cererii de servicii;

nsta la baza criteriilor de segmentare a ofertei de servicii;

npermite evaluarea cantitativa a cererii de servicii, desigur in urma unor analize complexe a restrictiilor de natura financiara, in principal.

Factorul timp reprezinta un factor mai putin important in evaluarea cererii de servicii, mai ales daca avem in vedere simultaneitatea productiei si consumului. Acest factor prezinta interes doar in masura necesitatii pregatirii necesitatii pregatirii producatorului pentru a fi capabil de a oferi un anumit serviciu.

4.2.2. Factori specifici de influenta ai cererii de servicii

Sectorul tertiar este deosebit de vast si prezinta un grad ridicat de complexitate. De aceea, concomitent cu actiunea factorilor cu caracter general, cererea de servicii este influentata si de o serie de factori cu caracter specific. Specificitatea factorilor de influenta se diferentiaza pe principalele categorii de servicii:

nservicii prestate in special pentru populatie;

nservicii prestate in special pentru intreprinderi;

nservicii internationale.

Factorii specifici cererii de servicii a populatiei - din aceasta categorie fac parte urmatorii factori: factorii demografici, factorii socio-culturali, raportul timp liber-venituri.

Principalii factori demografici cu influenta directa asupra structurii si dinamicii cererii de servicii a populatiei sunt:

nnumarul populatiei;

nstructura pe sexe si pe grupe de varsta a populatiei;

nrepartitia teritoriala a populatiei, atat din punct de vedere numeric cat si al structurii pe sexe si pe grupe de varsta.

Factorii demografici privind populatia de pana la 19 ani influenteaza in mod direct evolutia serviciilor de educatie si de invatamant, in special primar, gimnazial si liceal. La cealalta extrema se regaseste populatia de varsta a III-a care exercita o influenta puternica asupra serviciilor de sanatate. Cresterea duratei medii de viata contribuie la cresterea cererii pentru serviciile turistice.

Dintre factorii socio-culturali ce influenteaza cererea de servicii se evidentiaza schimbarile sociale, urbanismul si apartenenta la un anumit mediu cultural ce dispune de traditii, obiceiuri si mentalitati proprii.

Aceasta influenta se poate observa insa si in sens contrar, deoarece si serviciile pot influenta evolutia factorilor socio-culturali. De exemplu, dezvoltarea mijloacelor si cailor de comunicatie contribuie substantial la cresterea si diversificarea nevoilor consumatorilor de servicii.

Raportul timp liber-venituri influenteaza evolutia cantitativa si structurala a cererii de servicii. In practica, in functie de raportul timp liber-venituri, consumatorii se pot afla in urmatoarele situatii:

nvenituri mari si timp liber limitat -situatie specifica populatiei de varsta medie, care este preocupata in principal de activitatea profesionala si este mare consumatoare de servicii;

nvenituri mari si timp liber - in aceasta situatie se regaseste o mica categorie a populatiei care este preocupata de petrecerea cat mai agreabila a timpului liber (servicii turistice, servicii de divertisment etc);

nvenituri mici - situatie specifica unei anumite categorii de consumatori, care sunt nevoiti sa renunte la anumite servicii sau sa le substituie. Acesti consumatori contribuie la formarea cererii de servicii de prima necesitate.

Factorii specifici cererii de servicii pentru intreprinderi

nLa identificarea si analiza acestor factori de influenta ai cererii de servicii se impune cu necesitate cunoasterea celor doua elemente fundamentale ale mediului intreprinderii: mediul intern, care se afla sub controlul direct al managementului intreprinderii si mediul extern, cu cele doua componente, micromediul si macromediul. Complexitatea mediului intern reprezinta rezultatul efectelor tehnologiilor moderne asupra organizatiei, de la mecanizare pana la automatizare si cibernetizare. Referitor la dinamismul mediului extern trebuie subliniat in mod deosebit aportul pe care l-au avut amplificarea concurentei, forta furnizorilor de bunuri si servicii precum si forta clientilor.

Factorii specifici cererii de servicii internationale - din cadrul acestei categorii de factori fac parte:

ncresterea veniturilor si modificarea cheltuielilor de consum ale populatiei;

ndezvoltarea si liberalizarea comertului cu bunuri;

nevolutia progresului stiintific si tehnic;

nexpansiunea activitatii companiilor multinationale.

nCresterea veniturilor si modificarea cheltuielilor de consum ale populatiei au o influenta puternica asupra serviciilor internationale, ca urmare a modificarilor preferintelor si a stilului de viata ale diverselor categorii de consumatori.

nDezvoltarea si liberalizarea comertului cu bunuri a determinat dezvoltarea serviciilor complementare (service, transport, asigurari, servicii bancare etc).

nEvolutia progresului tehnico-stiintific a condus la amplificarea serviciilor privind transferul de tehnologie, serviciilor de inginerie si informatica, a serviciilor de protectie a informatiilor.

Expansiunea activitatii companiilor multinationale are ca efecte dinamismul serviciilor de cercetare a pietelor, cresterea serviciilor de telecomunicatii, a serviciilor bancare etc.

4. Studierea cererii de servicii

In cele ce urmeaza se vor preciza principalele categorii de metode utilizate in studierea cererii de servicii a populatiei, precum si rezultatele unei analize a satisfacerii cererii populatiei pentru servicii.

4.1. Metode utilizate in studierea cererii de servicii

Pentru studierea cererii de servicii exista o paleta larga de metode, care de fapt si-au dovedit valabilitatea si in cazul bunurilor de consum. Spre deosebire de acestea, in cazul serviciilor dificultatea intampinata se refera la calitatea informatiilor privind cererea de servicii, dificultate cauzata de complexitatea, diversitatea si caracteristicile serviciilor.

In functie de modalitatea de abordare si modul de rezolvare, metodele de studiere a cererii de servicii se pot grupa astfel:

nmetode analitice;

nmetode statistice;

nmetode normative.

Metodele analitice se bazeaza pe un instrumentar matematic, cu ajutorul caruia se obtin solutii optime la diferitele obiective stabilite, in functie de valorile parametrilor avuti in vedere. In cazul situatiilor deosebit de complexe, in activitatea practica de studiere a cererii de servicii sunt utilizate tehnicile de simulare, care vor avea ca rezultat obtinerea mai multor solutii corespunzatoare scenariilor.

Metodele statistice sunt utilizate in analiza seriilor de date, ce caracterizeaza evolutia cererii efective exprimate de consumatorii de servicii in anumite perioade de timp.

Metodele normative se bazeaza pe utilizarea unor "norme" de consum determinate de regula statistic. Aceste norme se refera la volumul cererii individuale si/sau colective pentru o serie de servicii, de regula de interes public, cum sunt serviciile de furnizare a energiei electrice si termice, a gazului metan, precum si serviciile de transport, posta etc.

In studierea cererii de servicii aceste metode nu sunt utilizate izolat, ci in functie de situatiile concrete si informatiile disponibile sunt utilizate toate cele trei categorii de metode, acestea completandu-se reciproc.

4.2. Rezultatele analizei satisfacerii cererii de servicii a populatiei

Satisfacerea cererii populatiei pentru diversele categorii de servicii s-a realizat in urma prelucrarii si analizei informatiilor obtinute in urma studierii diferitelor materiale elaborate de Institutul National de Statistica si au vizat:

nposibilitatile de satisfacere a nevoilor de consum ale gospodariilor, pe total si pe categorii de gospodarii, in anul 2005;

nnivelul cheltuielilor totale de consum, pe destinatii si categorii de gospodarii, in anul 2005;

nnivelul si structura cheltuielilor pentru plata serviciilor, pe regiuni, dupa nivelul de instruire a capului de familie, pe categorii de gospodarii, in anii 2004 si 2005;

ndinamica cheltuielilor totale de consum si a cheltuielilor pentru plata salariilor pe categorii de gospodarii, in anul 2005;

nponderea cheltuielilor pentru plata serviciilor in cheltuielile totale de consum, pe medii de rezidenta, pe categorii de gospodarii, in anii 2004si 2005;

nponderea cheltuielilor efectuate cu plata serviciilor in cheltuielile banesti de consum ale gospodariilor, in anii 1999-2004;

nstructura cheltuielilor totale de consum ale gospodariilor, in anii 2003-2004;

nstructura cheltuielilor totale de consum in anul 2004;

nponderea cheltuielilor efectuate cu plata serviciilor in cheltuielile totale ale gospodariilor, in anii 2003-2004;

nponderea cheltuielilor cu plata serviciilor in cheltuielile totale ale gospodariilor, grupate dupa numarul persoanelor in anul 2004.

nPosibilitatea de satisfacere a nevoilor de consum ale gospodariilor, pe categorii de gospodarii, in anul 2005

In anul 2005, pe ansamblul gospodariilor, 45,6% din totalul acestora au facut fata cheltuielilor in raport cu venitul net lunar realizat. Categoriile de gospodarii in cadrul carora acest procent a fost peste nivelul realizat, in medie, sunt: gospodariile de patroni (82,6%) si gospodariile de salariati (56,3%). Celelalte categorii de gospodarii s-au situat sub nivelul mediu realizat (lucratori pe cont propriu in activitati neagricole 40,5%, pensionari 42,6%, agricultori 32,2% si someri 22,0%).

Din totalul gospodariilor care nu au putut face fata cheltuielilor in raport cu venitul realizat (54,4%), o proportie de 19,6% nu au putut plati la timp o serie de servicii (chirii 1,5% din totalul gospodariilor care s-ar afla in imposibilitatea de a plati servicii, intretinerea locuintei 35,1%, energie electrica 18,2%, telefonul 6,4%, abonamentul radio-TV 7,2%). Pe categorii de gospodarii aceste procente variaza si sunt prezentate in anexa nr.

In anexa nr. 4 este prezentata structura cheltuielilor pentru plata serviciilor pe regiuni si categorii de servicii: servicii legate de locuinta (energie electrica, apa, canalizare, salubritate si servicii comunale), servicii de sanatate, servicii de transport, servicii de telefonie, abonamente radio-TV, servicii de educatie si servicii turistice.

Dupa nivelul de instruire a capului de familie, cele mai mici cheltuieli lunare pentru plata serviciilor in anul 2005 s-au inregistrat in cadrul gospodariilor in care capul de familie a avut un nivel primar de instruire, de 76,5 lei, comparativ cu 206,6 lei in gospodariile unde capul de familie a avut un nivel secundar de instruire si de 440,1 lei in cadrul gospodariilor unde capul de familie a avut un nivel superior de instruire (vezi anexa nr. 5).

Pe categorii de gospodarii, dupa statutul ocupational al capului de familie, nivelul cheltuielilor pentru plata serviciilor variaza de la 525,1 lei lunar pe o gospodarie in anul 2005, la 79,4 lei in cazul gospodariilor de agricultori (anexa nr. 6).

Nivelul cheltuielilor totale de consum, pe destinatii si categorii de gospodarii, dupa statutul ocupational al capului de familie in anul 2005

n Din cheltuielile totale de consum de 863,9 lei medii lunare pe o gospodarie pentru servicii s-au cheltuit sume diferite, de la 135,1 lei pentru locuinta, apa, electricitate, gaz si alti combustibili, la 9,4 lei pentru hoteluri, cafenele si restaurante. Pe categorii de gospodarii, dupa statutul ocupational al capului de familie, cheltuielile sunt prezentate in anexa nr. 7.

Cheltuielile totale de consum reale si cheltuielile pentru plata serviciilor, pe categorii de gospodarii, dupa statutul ocupational al capului de gospodarie, pe medii, in anii 2004 si 2005

n Cheltuielile totale de consum, pe ansamblul gospodariilor in anul 2005 au fost cu 5,4% mai mari decat in anul anterior, iar cheltuielile pentru plata serviciilor au inregistrat o crestere de 11,0%. Cele mai intense dinamici ale cheltuielilor pentru plata serviciilor s-au constatat la gospodariile de salariati (12,4%), someri (16,3%) si pensionari (10,6%), asa cum reiese din anexa nr. 8.

nPe mediile urban si rural, ponderea cheltuielilor cu plata serviciilor in cheltuielile totale de consum a crescut cu 1,2% pe ansamblul gospodariilor, crestere ce s-a diferentiat pe cele doua medii: urban (+1,1%) si rural (+0,8%), vezi anexa nr. 9.

nPe categorii de gospodarii, dupa statutul ocupational al capului de familie, ponderea cheltuielilor cu plata serviciilor a fost de 24,0% in anul 2005 fata de 22,8% in anul 2004. In gospodariile de patroni ponderea cheltuielilor pentru plata serviciilor s-a redus de la 32,3% la 29,8%. Aceasta constatare se remarca si in cazul gospodariilor de someri (de la 21,9% la 20,8) sau de pensionari (de la 23,8% la 22,0%), conform anexei nr. 10.

Ponderea cheltuielilor cu plata serviciilor in cheltuielile banesti de consum, in cheltuielile totale de consum pe categorii de gospodarii

n In perioada 1999-2004, ponderea cheltuielilor cu plata serviciilor in cheltuielile banesti de consum ale gospodariilor a variat pe ansamblul gospodariilor, de la 25,5% in anul 1999, la 28,3% in anul 2002. Pe categorii de gospodarii situatie se prezinta astfel: salariati (de la 25,2% in anul 1999, la 30,0% in anul 2002), agricultori (de la 20,6% in anul 1999 la 16,1% in anul 2001), someri (de la 24,1% in anul 1999, la 28,1% in anul 2003) si pensionari (de la 27,9% in anul 2003 la 26,7% in anul 2004), anexa nr. 11.

nStructura cheltuielilor totale de consum inclusiv a cheltuielilor pentru plata serviciilor in anul 2004 este prezentata in anexa nr. 12, iar ponderea cheltuielilor cu plata serviciilor in cheltuielile totale ale gospodariilor in anii 2003 si 2004, este prezentata in anexa 1

nPonderea cheltuielilor cu plata serviciilor in cheltuielile totale ale gospodariilor, grupate dupa numarul persoanelor in anul 2004 se prezinta in anexa nr. 14, iar structura cheltuielilor totale de consum ale gospodariilor, inclusiv principalele categorii de servicii se prezinta in anexa nr. 15.

5. Oferta de servicii

nOferta de servicii, in termenii de baza economici, reprezinta cat de mult si ce anume poate oferi piata serviciilor, o definitie destul de simpla in aparenta, dar cu multe implicatii si conotatii de ordin economic pe piata de consum a serviciilor.

5.1. Categorii de oferte ale serviciilor

In literatura de specialitate se regasesc doua modalitati de prezentare a ofertei de servicii: oferta individuala de servicii si oferta agregata.

Oferta individuala reprezinta

noferta de servicii la nivelul unui singur agent economic;

ncantitatile dintr-un serviciu pe care un agent economic le pune la dispozitia clientilor spre vanzare.

nPentru ca o intreprindere prestatoare de servicii sa-si formeze o oferta de servicii trebuie indeplinite mai multe conditii:

ndisponibilitatea producerii unui anumit serviciu; orice agent economic are libertatea de a intreprinde sau nu, o afacere in domeniul serviciilor, si ce anume;

ncapabilitatea intreprinderii de a produce un anumit serviciu, care necesita resurse umane cu o pregatire profesionala de specialitate, resurse materiale, resurse informationale si tehnologice, precum si resurse financiare. In cele mai frecvente cazuri intreprinderea trebuie sa faca dovada capabilitatii sale de a presta un anumit serviciu: brevet, autorizatie, licenta etc.;

nmanagement performant care sa asigure recuperarea costurilor necesitate de producerea si comercializarea serviciului din veniturile realizate din aceasta activitate si obtinerea de profit.

Oferta agregata

nreprezinta cantitatile totale de servicii puse la dispozitia consumatorilor finali sau utilizatorilor la un moment dat;

neste constituita din ofertele individuale ale tuturor intreprinderilor prestatoare.

5.2. Particularitati ale ofertei de servicii

Particularitatile ofertei de servicii rezulta din caracteristicile acestora. In cele ce urmeaza vor fi prezentate particularitati ale ofertei, ce se regasesc la majoritatea serviciilor.

nNetransferabilitatea ofertei deriva din nematerialitatea si nestocabilitatea serviciilor. Serviciile nefiind materiale si stocabile, nici nu se pot transfera de pe o piata pe alta. De exemplu, serviciile hoteliere de cazare, nu se pot transfera in alta localitate unde cererea este mai mare sau invers, cand cererea pentru cazare este foarte mare, peste numarul locurilor de cazare, nu se pot transfera astfel de servicii din alte localitati.

nDificultatea protectiei juridice a serviciului rezulta din nematerialitatea si intangibilitatea unor servicii. Aceste doua caracteristici ale serviciilor creeaza conditiile de crestere a posibilitatilor de imitare ale acestora. Datorita nematerialitatii si participarii cumparatorului la producerea serviciului, prestatorul poate foarte usor sa-si particularizeze oferta, astfel incat atat teoretic cat si practic exista reale posibilitati de a prezenta un alt serviciu. Protectia juridica se limiteaza in astfel de cazuri la marca.

nImplicarea consumatorului in producerea serviciului genereaza:

nproducerea unor servicii personalizate, ceea ce poate crea dificultati pentru prestator;

nun sistem aparte de relatii stabilite intre prestator si consumator, cu consecinte benefice pentru ambele parti.

nIn aceste conditii prestatorul (servicii medicale, invatamant etc.) are posibilitatea sa valorifice relatiile cu clientii sai pentru intarirea relatiilor cu acestia, in scopul dobandirii, mentinerii si chiar consolidarii pozitiei pe piata serviciului respectiv.

Organizarea productiei si structurarea intreprinderii pornind de la consumator este determinata de:

ninseparabilitatea serviciului de prestator si consumator;

nsimultaneitatea productiei si consumului;

nnematerialitatea serviciului;

nnestocabilitatea serviciului;

nintensificarea concurentei pe piata serviciilor.

Persoana care ofera serviciul este cea mai importanta pentru client, oferindu-i acestuia satisfactia asteptata.

nOferta de servicii este o oferta potentiala, care devine reala numai in momentul consumului, fapt determinat de nestocabilitatea serviciului si de simultaneitatea productiei si consumului serviciului.

5. Factori de influenta ai ofertei de servicii

Oferta de servicii se afla sub influenta unui complex de factori cu actiune concomitenta. Cei mai importanti factori dintre acestia, sunt enumerati in continuare:

nVolumul si structura cererii influenteaza oferta de servicii si poate avea mai multe forme de manifestare.

nCererea nesatisfacuta, care pentru o perioada de timp nu a regasit o oferta echivalenta. Important din acest punct de vedere este cunoasterea atat cantitativa si structurala, cat si a localizarii in timp si spatiu a cererii nesatisfacute. Orientarea investitorilor pentru initierea si dezvoltarea afacerilor in directia prestarii serviciilor care au fost solicitate de catre consumatori si care nu au putut fi satisfacute datorita lipsei ofertei, ar fi foarte benefica, atat pentru prestatori, care au toate sansele de a obtine profit, cat si pentru consumatori, care isi satisfac o nevoie sociala.

nManifestarea cererii efective influenteaza volumul ofertei pentru un anumit serviciu, dar si tarifele percepute de prestatorii care activeaza pe piata respectiva.

nCererea potentiala reprezinta un factor de influenta deosebit de important a ofertei de servicii. Pentru ca cererea potentiala sa fie transformata in cerere efectiva, se impune cunoasterea elementelor constitutive ale cererii potentiale, precum si a cauzelor pentru care nevoia sociala nu s-a exprimat intr-o astfel de cerere. Printre aceste cauze, se pot enumera: lipsa mijloacelor financiare, inexistenta ofertantilor de servicii care constituie obiectul nevoii sociale, calitatea serviciilor, tarifele acestora, raportul pret-calitate etc.

Cresterea volumului si diversificarii cererii efective de servicii se poate realiza prin:

nreducerea tarifelor;

nimbunatatirea raportul calitate - pret;

ncresterea numarului de prestatori;

ninformarea permanenta a consumatorilor privind oferta de servicii.

nCosturile de productie reprezinta un factor deosebit de important mai ales pentru debutul unei afaceri in domeniul serviciilor (de exemplu, in telecomunicatii, cabinete stomatologice, saloane de coafura-cosmetica etc). Exista insa si servicii pentru care costurile de productie nu prezinta o asemenea importanta (de exemplu, serviciile de consultanta, traduceri etc).

nTariful de piata al serviciului constituie un factor de influenta a ofertei de servicii si prezinta o serie de particularitati determinate de caracteristicile serviciilor. De regula, tariful unui serviciu este determinat in cea mai mare proportie de catre consumator. Rezultatul confruntarii cererii cu oferta este mai putin determinant si aceasta situatie il avantajeaza pe consumator.

nTinta ofertantilor de servicii o reprezinta castigarea celor mai mari profituri posibile. Ei vor presta orice serviciu care este profitabil.

nRelatia dintre cantitatea oferita si pret este exprimata prin legea ofertei, potrivit careia cantitatea din orice produs pe care o firma o va produce si o va oferi spre vanzare este in relatie pozitiva cu pretul produsului, adica va creste cand pretul produsului creste si scade cand pretul produsului scade.

nUn aspect deosebit de important in analiza tarifului, ca factor de influenta a ofertei, se refera la elasticitatea ofertei in functie de tarif (EQ/T). Elasticitatea ofertei evidentiaza in ce masura cantitatea de servicii oferita raspunde modificarii de tarif intervenite pe piata de consum.

nDe-a lungul timpului, economistii au dezvoltat o masura numerica a fenomenului de elasticitate, cunoscuta sub denumirea de coeficient de elasticitate, pentru a exprima cat mai clar gradul diferit de raspuns al prestatorilor la schimbarile de tarif (pret) ale diferitelor servicii (produse). Oferta se poate gasi in urmatoarele situatii: oferta elastica si oferta inelastica.

Oferta elastica intervine in momentul in care modificarea cantitatii oferite este mai mare decat modificarea tarifului. Firmele sunt dispuse sa creasca productia de servicii destul de repede in momentul in care tarifele cresc. In acest punct, ele trebuie sa dispuna de forta de munca disponibila dar si de masini, utilaje aflate in numar suficient de mare si in bune conditii.

Oferta inelastica este intalnita in situatiile in care modificarea procentuala a cantitatii oferite are loc intr-un procent mai scazut decat modificarea procentuala a tarifului. La o scadere a tarifului firmele sunt dispuse sa isi micsoreze cantitatea de servicii oferita.

Coeficientul de elasticitate a ofertei in functie de tarif se calculeaza cu urmatoarea formula, cu ajutorul careia putem interpreta si analiza cat de sensibila este modificarea ofertei unui anumit serviciu la o modificare procentuala a tarifului:

Astfel, in cazul ofertei, putem intalni urmatoarele situatii:

ndaca EQ/P > 1, oferta este elastica, adica se modifica in acelasi sens cu tariful, dar mai intens (cu alte cuvinte oferta este sensibila la modificarile de pret); cu cat elasticitatea ofertei este mai mare, cu atat prestatorii de servicii sunt mai sensibili la modificarile de tarif;

ndaca EQ/P = 1, oferta este unitara, adica se modifica in acelasi sens cu pretul si cu aceeasi intensitate;

ndaca EQ/P <1>0 oferta este inelastica adica se modifica in acelasi sens cu pretul, dar mai lent (oferta nu este sensibila la modificarile care intervin la tariful serviciului).

De regula, in cazul serviciilor, coeficientul de elasticitate a ofertei de servicii este supraunitar in raport cu tarifele si negativ in raport cu veniturile.

nTariful si cantitatea serviciilor substituibile reprezinta alti factori cu influenta puternica asupra ofertei de servicii. Serviciile substituibile sunt acele servicii care satisfac aceleasi categorii de nevoi si care pot fi inlocuite cu alte servicii (de exemplu daca un consumator doreste sa se deplaseze dintr-o localitate in alta, acesta poate apela la serviciile unei firme de transport feroviar, la serviciile unei firme de transport aerian sau la serviciile unei firme de transport rutier). De asemenea si produsele substituibile pot contribui substantial la satisfacerea cererii pentru bunuri care pot fi oferite direct prin procesul de productie industriala sau prin prestarea de servicii (de exemplu, confectiile, ca rezultat al industriei usoare sau ca rezultat al prestarii unui serviciu la comanda). Aceste doua categorii de bunuri se gasesc in raporturi de concurenta si influenteaza oferta de servicii in sens contrar.

nPreturile si cantitatile de servicii complementare determina o influenta directa asupra ofertei serviciilor. Aceasta influenta poate fi pozitiva sau negativa. De exemplu, un hotel, pe langa serviciile de cazare si masa poate oferi si diverse servicii complementare, cum ar fi: inchirierea unor sali de conferinte, transport, servicii de curierat, servicii de vanzare de suveniruri. Astfel, cu cat cantitatea de servicii complementare este mai mare, oferta de servicii va fi mai bogata. De asemenea, este cunoscut faptul ca, cu cat pretul serviciilor de cazare este mai mic si oferta de servicii complementare va fi mai redusa.

De exemplu, o cantitate redusa de bunuri de uz indelungat necesita dezvoltarea serviciilor de service, iar o oferta bogata de astfel de bunuri si la preturi accesibile populatiei poate avea efecte negative asupra nivelului ofertei de servicii de service.

Serviciile complementare pot influenta oferta de servicii pe masura instaurarii si generalizarii unor raporturi de asociare.

nTaxele, impozitele si subventiile au si ele o influenteaza semnificativa asupra ofertei de servicii. Astfel, cresterea taxelor va conduce la micsorarea ofertei de servicii in schimb reducerea acestora va contribui substantial la cresterea ofertei de servicii. De asemenea, majorarile sau micsorarile subventiilor determina modificari ale ofertei de servicii in acelasi sens.

nNumarul prestatorilor de servicii reprezinta un alt factor care influenteaza oferta de servicii. In functie de numarul prestatorilor existenti pe o piata, se creaza diferitele tipuri de concurenta, de la monopol la concurenta perfecta. Pentru a putea face o analiza cat mai buna a numarului de ofertanti, se recomanda ca aceasta sa nu fie efectuata pe ansamblul pietei serviciilor, fiind necesara o analiza pentru fiecare categorie de servicii oferite, in scopul reflectarii oportunitatilor de afaceri in domeniul serviciilor si satisfacerii cat mai deplin a nevoilor consumatorilor.

nFactorul timp indeplineste un rol mai putin important in raportul dintre cererea si oferta de servicii, daca se are in vedere faptul ca, in general, serviciile se consuma in momentul producerii lor. Cu toate acestea, factorul timp prezinta importanta mai ales pentru acele categorii de servicii care necesita pregatirea prestatorului cu mult timp inainte de a presta serviciul.

nDesigur, prezentarea acestor factori de influenta a ofertei de servicii are un caracter general, urmand ca in functie de specificul fiecarei categorii de servicii sa se cunoasca si sa se analizeze si alti factori, in vederea crearii posibilitatilor de dezvoltare a afacerilor in acest domeniu si de satisfacere a nevoilor populatiei.

5.4. Tendinte in evolutia ofertei de servicii

Sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI au fost marcate de o serie de tendinte in evolutia ofertei de servicii:

ncresterea in ritm superior a ofertei de servicii in raport cu oferta celorlalte sectoare;

nasocierea respectiv disocierea ofertei de bunuri si de servicii;

ncresterea rolului si importantei calitatii in domeniul serviciilor;

ndinamici diferentiate pe categorii de servicii.

Cresterea in ritm superior a ofertei de servicii in raport cu oferta celorlalte sectoare reprezinta o tendinta inregistrata atat pe piata romaneasca cat si pe piata internationala. Dezvoltarea sectorului tertiar a fost favorizata de dezvoltarea economiei in ansamblu, care a avut efecte pozitive asupra nivelului de trai, ceea ce a determinat in final aparitia si diversificarea nevoii sociale pentru servicii.

Aceasta tendinta este sustinuta de:

ncresterea ponderii populatiei ocupate in sectorul serviciilor in Romania, de la 31,1% in anul 1996, la 34,09% in anul 2002 si la 37,2% in anul 2004;

nponderea serviciilor la crearea produsului intern brut in Romania a crescut de la 44,8% in anul 1999, la 45,3% in anul 2004; ponderea agriculturii, vanatorii si silviculturii a scazut de la 13,3% in anul 1999, la 12,8% in anul 2004; ponderea industriei a evoluat de la 24,8% in anul 1999, la 25,1% in anul 2004; ponderea constructiilor a crescut de la 1,4% in anul 1999, la 6,0% in anul 2004;

ncontributia serviciilor la realizarea valorii adaugate brute a inregistrat o tendinta de crestere in anul 2003, fata de anul 1999, atat in tarile dezvoltate, cat si in tarile est-europene. De exemplu, Austria (de la 66,8% la 67,5%), Franta (de la 71,6% la 73,6%), Germania (de la 68,4% la 70,3%), Letonia (de la 68,6% la 70,9%), Ungaria (de la 61,7% la 66,1%), Bulgaria (de la 55,9% la 58,6%), Romania (de la 50,8% la 58,1%) etc.

nAsocierea respectiv disocierea ofertei de bunuri si de servicii prezinta tendinte contradictorii in prezent, dar datorita desfasurarii si dinamismului fenomenelor economico-sociale din prezent, aceste tendinte sunt considerate normale. Aceasta stare de fapt se datoreaza:

nintensificarii patrunderii progresului tehnic in toate domeniile societatii;

ncresterii nivelului de trai si respectiv a calitatii vietii;

ndiversificarii nevoilor sociale.

nTendinta de disociere a ofertei de servicii de oferta de bunuri se manifesta:

nintre oferta de servicii si oferta de bunuri, de exemplu serviciul de software se vindea impreuna cu calculatorul, insa in prezent, acest serviciu se produce si se comercializeaza separat, devenind chiar o activitate distincta;

nin interiorul ofertei de serviciu, de exemplu, dezvoltarea serviciilor de catering in cadrul serviciilor de alimentatie publica.

Tendinta de asociere s-a remarcat si a fost determinata de raporturile de complementaritate dintre bunuri si servicii, si numai dintre servicii:

noferta dintre bunuri si servicii: de exemplu, transportul, montarea, efectuarea serviciilor de intretinere in perioada de garantie si postgarantie;

nin interiorul ofertei de servicii: de exemplu, decorarea locuintei, zugravit, montat faianta, aer conditionat sau producerea de mobilier nou, etc.

nCresterea rolului si importantei calitatii serviciilor devine un obiectiv esential in cadrul oricarei economii de piata. Pe o piata competitiva, in care firmele se intrec in produse, servicii si preturi, calitatea constituie una dintre conditiile necesare castigarii unui avantaj competitiv. Daca vor primi calitatea asteptata, consumatorii isi vor arata loialitatea lor apeland in mod repetat la serviciile aceluiasi prestator sau recomandand serviciile acestuia rudelor si prietenilor. De asemenea, concurenta puternica ii va determina pe prestatorii de servicii sa adopte o atitudine de conectare si adaptare la mediul economico-social, aflat intr-un permanent dinamism.

nDinamici diferentiate pe categorii de servicii - din analiza dinamicii produsului intern brut pe categorii de resurse in anul 2004 fata de anul 1998 s-au inregistrat urmatoarele: intermedieri financiare 146,8%, tranzactii imobiliare, inchirieri si activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor 144,8%, comert 142,3%, transport, depozitare si comunicatii 127,9%, administratie publica si aparare 124,0%, invatamant 113,4%.

6. Preturile de consum ale serviciilor

Nivelul preturilor de consum ale serviciilor este rezultatul unei operatiuni deosebit de complexe si dificile datorita diversitatii serviciilor (categorii, clase etc), simultaneitatii producerii si consumului serviciilor, etc.

In literatura de specialitate sunt recunoscute mai multe metode cantitative de stabilire a tarifelor serviciilor pe piete cu concurenta imperfecta:

nMetoda marjei de profit adaugata la costuri - este cea mai simpla metoda si ofera cele mai reduse garantii producatorului; profitul realizat este egal cu profitul planificat si nu se tine cont de cumparatorul potential, de cerintele sau de posibilitatile financiare ale acestuia;

nMetoda pragului de rentabilitate - porneste de la ipoteza unui asemenea tarif, astfel incat veniturile realizate din prestarea unui anumit volum de servicii sa fie egala cu valoarea costurilor; aceasta metoda se poate aplica in doua proceduri:

ndeterminarea productiei minime care, la un tarif dat, asigura o activitate rentabila;

ndeterminarea tarifului minim, care pentru o anumita productie, asigura rentabilitatea activitatii.

nMetoda costului marginal egal cu venitul marginal

reprezinta o metoda apropiata de cea care se utilizeaza pe o piata libera si se aplica cel mai bine in conditiile in care producatorul detine pe piata o pozitie relativ monopolista.

Spre deosebire de celelalte metode, aceasta tine seama atat de comportamentul consumatorului cat si de cel al producatorului.

nIndicii preturilor de consum ai serviciilor

In perioada 1999-2004, preturile de consum pe ansamblul bunurilor si serviciilor au inregistrat o tendinta de scadere, de la 145,8% in anul 1999, fata de anul 1998, la 111,9% in anul 2004, fata de aul 200 Aceeasi tendinta de scadere a indicilor preturilor de consum s-a constatat si in cazul serviciilor, de la 184,0% la 114,7%.

Din analiza rezulta ca in cazul serviciilor, preturile de consum au inregistrat dinamici superioare bunurilor de consum, cu exceptia anului 200

n Cea mai sustinuta dinamica a preturilor de consum s-a inregistrat la urmatoarele servicii:

nchirii, de 3000,3% in anul 1999;

napa, canal, salubritate, de 194,7% in anul 2000;

ncinematografe, teatre, muzee, cheltuieli cu invatamantul si turism, de 197,7% in anul 1999;

ntelefon, de 190,3% in anul 1999;

nabonament radio-TV, de 197,6% in anul 1999, fata de anul precedent.

O alta concluzie desprinsa din analiza informatiilor prezentate in tabelul urmator se refera la faptul ca indicii preturilor de consum pentru servicii, pentru toata perioada 1999-2004, au inregistrat nivelul peste 100, ceea ce inseamna ca preturile de consum ale serviciilor , ca valori absolute, au crescut in fiecare an.

7. Conjunctura serviciilor

Ancheta de conjunctura in servicii se bazeaza pe estimarile managerilor de intreprinderi, cu privire la tendinta de evolutie a activitatii economice. Ancheta s-a efectuat pe un esantion de 1093 agenti economici, reprezentativ pe ansamblul sectorului. Marimea esantionului a fost stabilita astfel incat eroarea de estimare maxim admisa este 5% pe total sector. S-a utilizat sondajul stratificat simplu aleator, iar variabilele de stratificare sunt activitatea si marimea intreprinderii. Pentru obtinerea rezultatelor agregate, raspunsurile intreprinderilor sunt ponderate cu variabila de selectie, respectiv cifra de afaceri. Proportia alternative lor de evolutie (crestere, stabilitate, scadere) reprezinta ponderea intreprinderilor (care au ales alternativa respectiva) in volumul de activitate al sectorului. Diferenta procentuala intre alternative le extreme (% crestere - % scadere) constituie soldul conjunctural, care exprima tendinta de evolutie a indicatorilor fata de perioada de referinta. Anchetele de conjunctura sunt realizate in cofinantare, cu contributia Comisiei Europene - DGECF1N (Bruxelles).

nConform estimarilor din luna aprilie 2006, managerii din sectorul de servicii prognozeaza un trend ascendent al cererii de servicii (cifra de afaceri) in trimestrul II 2006, pe total activitate (sold conjunctural +25%). Aceasta tendinta este semnalata atat de intreprinderile mijlocii (50-249 salariati) care au inregistrat un sold conjunctural de +38% cat si de intreprinderile mici (1-49 salariati) cu un sold conjunctural de +34%.

nSituatia economica din acest sector, in ultimele trei luni, a fost apreciata ca fiind buna (sold conjunctural + 10%). Numarul de salariati din sectorul de servicii va continua sa-si mentina tendinta de stabilitate (87% din opinii).

nIn estimarea cererii de servicii in trim. II 2006, pe primul loc se afla societatile de hoteluri si restaurante (sold conjunctural +59%), urmate de unitatile de inchirierea masinilor si echipamentelor fara operator (sold conjunctural +57%), de unitatile cu activitati anexe si auxiliare de transport, activitati ale agentiilor de turism (sold conjunctural +55%) si unitatile de eliminarea deseurilor si a apelor uzate; asanare, salubritate etc.(sold conjunctural +54%).

nPentru lunile iulie-septembrie 2006, estimarile cererii de servicii cu soldurile conjuncturale cele mai mari s-au inregistrat la:

nactivitati conexe si auxiliare de transport, activitati ale agentilor de turism (+84%), fenomen firesc daca avem in vedere ca in aceste luni activitatile de transport si turism sunt deosebit de intense;

ninchirierea masinilor si a echipamentelor fara operator (+60%);

nhoteluri si restaurante (+44%).

nDupa opinia managerilor, preturile de vanzare sau de facturare ale prestatiilor vor avea o evolutie ascendenta (sold conjunctural + 11 %). Cresteri mai semnificative sunt asteptate in sectorul de hoteluri si restaurante (sold conjunctural +33%), unitatile cu activitati anexe si auxiliare de transport, activitati ale agentiilor de turism (sold conjunctural +26%) si selectia si plasarea fortei de munca (sold conjunctural +26%).

In trimestrul II 2006, 41 % dintre respondenti au semnalat diferite cauze de limitare a imbunatatirii activitatii de servicii.

Dintre principalele cauze, cererea insuficienta (44% din opinii) continua sa aiba cea mai insemnata pondere, probleme financiare (30% din opinii), lipsa spatiului sau a echipamentelor (6% din opinii), lipsa fortei de munca (4% din opinii) si alte cauze, concurenta neloiala, lipsa licente de transport etc. (16% din opinii).

Din analiza conjuncturala a evolutiei cererii de servicii, dupa marimea intreprinderii, tendinte de crestere mai pronuntate se inregistreaza la intreprinderile mijlocii (cu 50-249 salariati) care au un sold conjunctural de +38% si la intreprinderile mici (sold conjunctural +34%).

Principalele cauze care afecteaza derularea corespunzatoare a activitatii de servicii la intreprinderile mici, cu un numar cuprins intre 1-49 salariati sunt:

cererea insuficienta (49%);

probleme financiare (29%);

lipsa spatiului sau a echipamentelor (6%);

lipsa fortei de munca (3%);

alte cauze (13%).

Managerii intreprinderilor mijlocii (50-249 salariati), apreciaza ca prin specificul activitatii de servicii, exista anumiti factori care restrictioneaza activitatea acestui sector:

cererea insuficienta (32%);

probleme financiare (30%);

lipsa spatiului sau a echipamentelor (3%);

alte cauze (35%).

Indicatorul de confidenta reprezinta media aritmetica a soldurilor conjuncturale pentru urmatoarele trei componente: aprecierea situatiei economice, aprecierea si estimarea cererii de servicii.

nIndicatorul de confidenta este media aritmetica a soldurilor conjuncturale pentru trei componente: aprecierea situatiei economice, aprecierea si estimarea cererii de servicii.

n In concluzie, indicatorul de confidenta mediu pentru Romania are valori superioare fata de marimile realizate pentru tarile Uniunii Europene si a celor din zona de influenta Euro, ceea ce indica o situatie negativa. Cu toate ca indicatorul de confidenta mediu pentru Romania este de 28, la fel ca in cazul Bulgariei si aceasta comparatie este defavorabila Romaniei deoarece media realizata s-a obtinut prin solduri conjuncturale aflate intr-un interval foarte larg (1 si 54), ceea ce denota opinii foarte variate datorita complexitatii si dificultatilor intampinate in activitatea practica. In cazul Bulgariei, acest interval este mai restrans (15-42).

n Indicatorii de conjunctura in servicii, pe ramuri de activitate, in luna iunie 2006 sunt prezentati in anexa nr. 16, iar in anexa nr. 17 se prezinta indicatorul de confidenta in servicii pentru tarile Uniunii Europene, a celor din zona de referinta EURO si pentru Romania si Bulgaria.