Formarea pretului pe diferite tipuri de piete - Conceptul de pret

Formarea pretului pe diferite tipuri de piete

Obiective:

evidentierea formarii preturilor intr-o economie de piata

importanta implicarii statului in formarea preturilor intr-o economie de piata

sublinierea rolului preturilor intr-o economie

Termeni cheie: concurenta, monopol, oligopol, pretul de echlibru

1. Conceptul de pret

Pretul exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita pentru achizitionarea unor bunuri materiale sau servicii in cadrul tranzactiilor bilaterale de piata. ^[1]Dictionarele economice definesc pretul ca fiind expresia baneasca a valorii recunoscute a unui bun economic sau 'element esential al contractului de vanzare-cumparare,alaturi de parti, obiect si termen de livrare.

Definirea pretului unui bun sau serviciu s-a inscris in aria de interes a specialistilor din cele mai vechi timpuri. Gandirii economice medievale ii datoram 'doctrina pretului just ' expusa de catre Toma d'Aquino in lucrarea lui 'Summa Theologicae' conform careia participantii la tranzactii trebuiau sa asigure schimbului o justa echivalenta.

Adam Smith considera, la mijlocul secolului al XVIII- lea ca pretul imbraca in fapt doua forme: aceea a pretului real sau natural, a carui marime este determinata de munca ('pretul real al oricarui lucru este ceea ce il costa in realitate pe acela care doreste sa obtina acel lucru, este truda si osteneala pentru obtinerea lui' ) si pretul de piata, care oscileaza in jurul celui real si care se formeaza in functie de conditiile de piata.

Pentru neoclasici, pretul reprezinta elementul fundamental de reglare a activitatii economice, instrumentul care permite alocarea optima a resurselor dar si a veniturilor, purtatorul principal de informatii in legatura cu evolutia pietei. In acceptiunea reprezentantilor scolii marginaliste, baza de formare a preturilor se deplaseaza dinspre costul productiei inspre utilitatea bunului sau a serviciului respectiv iar izvorul preturilor il constituie utilitatea marginala, respectiv utilitatea totala a unui bun sau serviciu. Acceptarea achitarii unui pret pentru un bun sau un serviciu insemneaza de fapt recunoasterea utilitatii bunului sau serviciului respectiv.

Reprezentantii Scolii marginaliste (Eugen von Bohm- Bawerk Karl Menger si Friederich von Wieser - in Austria; W. Stanely Jevons in Marea Britanie, Leon Walras in Elvetia sunt numai cateva nume marcante in cadrul curentului neoclasic marginalist) au ajuns la concluzia ca limitele intre care se stabileste pretul pe piata pentru toate subdiviziunile unui bun omogen, in ciuda utilitatii diferite adusa de fiecare unitate consumata, sunt date de aprecierile 'perechii marginale 'de vanzatori - cumparatori. Prin pereche marginala Bohm Bawerk intelege perechea de negociatori cu distanta cea mai mica intre pretul cerut de vanzator (limita minima) si pretul oferit de cumparator (limita maxima).

In privinta formarii preturilor bunurilor de productie,bunuri cu care consumatorii nu vin in contact direct si deci a caror pret nu se poate stabili in functie de utilitatea directa data de relatia producator- consumator, marginalistii considera ca acesta este determinat de utilitatea marginala a bunului final cu utilitatea cea mai mica, ca atare pretul bunurilor intermediare este conditionat de pretul bunurilor finale. Prin aceasta, neoclasicii sa situeaza pe o pozitie contrara celei clasice, care explica formarea preturilor bunurilor de consum pornind de la pretul mijloacelor de productie.

Combinand teoria clasica cu cea marginalista, Alfred Marshall, fondatorul Scolii neoclasice britanice de la Cambridge a demonstrat ca la baza formarii preturilor se afla doua elemente de importanta egala: costul producerii bunului sau al serviciului respectiv, si utilitatea lui. Ca atare, nivelul preturilor depinde atat de aprecierile subiective ale consumatorilor (care determina cererea pe termen scurt) cat si de costurile de productie (care determina oferta pe termen lung). Pentru a demonstra determinarea complexa a valorii de schimb ca suport al formarii preturilor, Marshall recurge la o urmatoarea metafora : ' Utilitatea si costul productiei impreuna joaca un rol determinant in stabilirea valoriisi evident am putea discuta daca lama superioara sau cea inferioara a unei foarfeci este cea care taie o bucata de hartie, ca si daca valoarea este determinata de utilitatea sau de costul productiei.'

Pentru Marx, pretul reprezinta expresia baneasca a valorii unui bun sau serviciu, valoare data de timpul de munca socialmente necesar producerii bunului sau a serviciului respectiv.

El afirma ca, din punct de vedere calitativ, valoarea marfii nu reprezinta altceva decat munca omeneasca abstracta, omogena, nediferentiata, socialmente recunoscuta ca utila, si ca atare ea este singurul element care poate sta la baza formarii pretului real (sau natural) al marfii, in timp ce cantitatea de bani defineste pretul nominal al acesteia.

Pentru neoclasici, pretul reprezinta elementul fundamental de reglare a activitatii economice, instrumentul care permite alocarea optima a resurselor dar si a veniturilor, purtatorul principal de informatii in legatura cu evolutia pietei. El este rezultatul interactiunii dintre factorii care il determina: utilitatea si raritatea-ca elemente composite ale cererii si costul obtinerii produsului respectiv- ca element al ofertei.

In esenta, factorii care determina nivelul preturilor sunt cerea si oferta.

Din perspectiva cererii, nivelul pretului unui bun sau serviciu este influentat de:

- utilitatea marginala si totala a bunului sau a serviciului pentru care s-a stabilit;

- puterea de cumparare a consumatorilor bunului sau serviciului respectiv;

- pretul bunului sau serviciului respectiv pe alte piete;

- existenta inlocuitorilor sau a substituentilor apropiati si preturile acestora

Din perspectiva ofertei, nivelul pretului depinde de :

- costul productiei, consumul de factori necesari producerii bunului respectiv;

- costul factorilor de productie care concura la obtinerea bunului respectiv;

- pretul bunului respectiv practicat pe alte piete.

Pe termen scurt, factorul determinant al formarii pretului este cererea, deoarece productia (oferta) nu are capacitatea de-a se modifica in acelasi ritm cu modificarea cererii.

Pe termen lung, oferta reprezinta factorul determinant al evolutiei pretului. in cadrul acesteia, distingem diferitele tipuri de comportament in functie de orizontul de timp la care se manifesta:

- pe termen foarte scurt, evolutia ofertei depinde numai de reactiile producatorului in legatura cu pretul pietei. El poate sa stocheze o parte din marfa pe care a produs-o sau poate sa mentina in continuare in vanzare aceeasi cantitate la acelasi pret ;

- pe termen scurt, producatorii isi modifica oferta prin schimbarea dimensiunii factorului munca si a unora din elementele capitalului variabil, neavand posibilitatea sa intervina asupra capitalului tehnic.

- pe termen lung, pretul se poate modifica prin modificarea volumului ofertei ca urmare a schimbarii capitalului tehnic, introducerii de noi tehnologii de fabricatie, imbunatatirii organizarii fluxului productiv, etc.

2. Functiile pretului

Desi in literatura de specialitate s-au conturat pareri diferite in privinta functiilor pretului in cadrul economiei de piata, se pot desprinde, pornind de la o serie de definiri convergente, cel putin urmatoarele:

- pretul reprezinta instrumentul sintetic de masura a valorii marfurilor, permitand, prin aceasta, desfasurarea actelor de schimb fara dificultati de fond. In acelasi timp, prin pret se pot urmari cheltuielile si veniturile rezultate in urma desfasurarii unei activitati economice, se pot compara performantele in producerea si valorificarea unui anumit bun sau serviciu intre mai multi agenti economici la un moment dat sau pe parcursul unui interval dat, sau se pot evalua si compara performantele unui agent economic in diferite momente ale activitatii lui.

- prin intermediul preturilor, agentii economici culeg informatii cu privire la piata. Ei afla daca produsul respectiv este pe gustul cumparatorilor, daca acestia dispun de putere de cumparare necesara achitarii pretului unui bun sau serviciu, daca pot obtine profitul pe care au contat si, nu in ultimul rand daca au alocat in mod corespunzator resursele de care dispun.

- strans legat de capacitatea pretului de a oferi informatii legate de piata se afla si capacitatea acestuia de a determina alocarea resurselor limitate de care dispun entitatile economice in mod eficient.

Daca un bun sau serviciu se cumpara pe piata, cu alte cuvinte daca un consumator este dispus sa faca un anumit sacrificiu pentru obtinerea lui (sacrificiu cuantificat cantitatea de bani pe care o plateste pentru achizitionarea lui si pe care nu o utilizeaza pentru cumpararea altor bunuri si servicii) inseamna ca bunul respectiv are capacitatea de a satisface o anumita trebuinta, raspunde nevoii individului de a si-o satisface si indeplineste, mai bine decat alte bunuri si servicii criteriile de ordin calitativ sau al raportului pret- calitate in comparatie cu alte bunuri.Toate acestea conduc la ideea ca utilizarea resurselor pentru producerea bunului respectiv a fost una eficienta, ca resursele n-au fost irosite in producerea unui bun care sa nu poata acoperi o nevoie.

- prin complexitatea elementelor care se iau in calcul in formarea pretului unui bun sau serviciu, acesta devine un liant intre diferitele paliere pe care se desfasoara activitatea economica: in primul rand, el face legatura intre economie reala (cea a fluxurilor de bunuri si servicii reale) si economia monetara, acoperitoare a celei dintai.

El este in acelasi timp elementul de legatura intre piata factorilor si piata bunurilor si a serviciilor, pornind de la faptul ca fiecare element al costului unui bun sau serviciu, cost care intra in calculul pretului acestuia, reflecta cheltuieli facute cu consumul din factorul respectiv asa cum se regasesc ele in pretul factorilor.

3. Formarea pretului pe o piata cu concurenta perfecta

Piata cu concurenta perfecta are o existenta pur teoretica. Studii recente arata ca ea nu s-a regasit in practica decat pentru o perioada restransa de timp (de ordinul catorva luni), la inceputurile revolutiei industriale din Marea Britanie. Unii specialisti considera ca, intr-o mare masura, piata financiara secundara se apropie, in zilele noastre cel mai mult de piata cu concurenta perfecta.

Piata cu concurenta perfecta are urmatoarele trasaturi:

- existenta unui numar infinit de mare de producatori, respectiv vanzatori si consumatori, fiecare de o putere economica redusa, astfel incat sa nu poata influenta piata nici din perspectiva pretului nici din cea a cantitatii oferite. Pe acest tip de piata, fiecare producator este un 'primitor de pret ' (price taker), pret pe care il aplica bunului sau serviciului in cauza.Trebuie mentionat insa ca acest pret este rezultatul actiunii conjugate a participantilor la tranzactiile de pe piata bunului respectiv (vanzatori si cumparatori) si se situeaza la un nivel mediu fata de ofertele si respectiv cererile individuale.

Orice modificare a cantitatii oferite de catre unul din producatori sau schimbare de optica din partea unui cumparator in sensul modificarii cantitatii solicitate nu va avea capacitatea de a influenta sesizabil nivelul pretului practicat pe piata respectiva pentru bunul respectiv.

- omogenitatea bunurilor; toti producatorii produc acelasi produs, fara diferentieri in privinta calitatii sau a caracteristicilor functionale si toti consumatorii doresc sa cumpere acelasi produs, fiindu-le indiferent de catre cine a fost produs sau vandut.

- accesul nelimitat la informatiile legate de bunul respectiv, de pretul lui sau al inlocuitorilor acestuia, de costul producerii lui de nivelul din trecut si de perspectivele evolutiei pretului in viitor. Pe acest tip de piata, fiecare consumator cunoaste in detaliu intreaga oferta de pe toate pietele din punct de vedere al structurii, calitatii, si a facilitatilor de desfacere de care poate beneficia.

- mobilitatea perfecta a factorilor de productie, astfel incat orice producator sa aiba acces in orice moment la cantitatile de factori de productie (munca sau capital) necesare desfasurarii activitatii sale;

- intrarea si iesirea libera pe/ de pe piata a firmelor, altfel spus inexistenta barierelor de intrare in competitie ; o firma intra pe piata unui produs sau a unui serviciu atunci cand obtine un cost mai scazut decat pretul de vanzare, si iese de pe piata atunci cand cheltuielile pe care le face pentru obtinerea produsului respectiv sunt mai mari decat pretul la care poate sa vanda produsul.

Pentru ca piata sa se poata numi 'cu concurenta perfecta' trebuiesc indeplinite cumulativ cele cinci trasaturi enumerate mai sus, ceea ce in conditiile economiei contemporane este, practic, de neconceput. Cu toate acestea, teoria formarii pretului pe piata cu concurenta perfecta este importanta deoarece pornind de la trasaturile acestui tip de piata se pot delimita imperfectiunile proprii pietelor reale si se poate studia modul de formare a pretului pe acest tip de piete in comparatie cu pretul de echilibru.

Pretul de echilibru, propriu pietei cu concurenta perfecta, se formeaza in mod liber, spontan, ca rezultat al fortelor pietei, ca rezultat al interactiunii dintre cererea si oferta agregat, si reprezinta acel nivel al pretului la care are loc egalizarea cantitatii cerute cu cea oferita realizandu-se astfel un volum maxim al vanzarilor.

Fig. 1. Formarea pretului pe o piata cu concurenta perfecta

In graficul de mai sus, pretul de echilibru al produsului (E) se afla situat la intersectia dintre curba ofertei agregat cu cea a cererii agregat, la nivelul de 45 u.m./bucata. In aceasta situatie, fiecare firma va fi un 'primitor de pret', iar la nivelul de 45 u.m/ bucata, cererea pentru productia ei va fi infint elastica (adica ar putea sa vanda orice cantitate pe care ar putea sa o produca) la acest pret.

Orice modificare in cadrul celor doua componente atrage dupa sine o modificare a pretului de echilibru.

Astfel, modificarea cererii in sensul cresterii ei, in conditiile mentinerii neschimbate a ofertei, atrage dupa sine o crestere a pretului de echilibru, iar o modificare a ofertei in sensul cresterii ei, in conditiile mentinerii neschimbate a cererii, atrage dupa sine o modificare a pretului de echilibru, in sensul descresterii acestuia.

Fig.2. Modificarea pretului de echilibru in functie de modificarea cererii si a ofertei

Formarea pretului de echilibru pe piata unui bun sau serviciu este strans legata de formarea pretului de echilibru pe pietele celorlalte bunuri, in special pe piata factorilor de productie care concura la producerea bunului sau serviciului respectiv, a bunurilor substituibile si a celor complementare.

Dupa cum am aratat mai sus, pretul de echilibru se formeaza din interactiunea cererii agregat cu oferta agregat

. Cererea agregat cumuleaza toate ofertele de pret adresate de toti cumparatorii de pe piata bunului respectiv (care, subliniem, reprezinta piata unui bun omogen), iar oferta agregat reprezinta suma ofertelor individuale ale celor care produc bunul omogen respectiv.

Pretul obtinut din interactiunea cerere - oferta reprezinta media preturilor tranzactionate pe piata bunului respectiv. Dar ofertantii, care datorita puterii economice reduse devin primitori de pret cu alte cuvinte isi vor desface produsele la pretul astfel format) vor obtine bunul respectiv in conditii diferite si ca atare vor inregistra costuri diferite.

Cei care vor obtine produsul la un cost inferior pretului de echilibru dar il vor vinde la nivelul acestuia vor obtine un profit egal cu diferenta dintre costul mediu si pretul de vanzare. Ei vor putea sa-si dimensioneze productia pana la acel nivel la care costul mediu este egal cu costul marginal, iar pretul de vanzare este egal cu incasarea marginala.

La acest nivel al productiei, ei vor obtine maximum de profit, deoarece toate unitatile obtinute anterior acestui punct au costat mai putin decat unitatea marginala (cea corespunzatoare costului marginal).

Profitul total va fi dat de suma profitului individual (pe unitate de produs), profit care se calculeaza ca diferenta intre incasarea marginala (aceeasi pentru fiecare unitate de produs vanduta) si costul marginal (diferit pentru fiecare unitate de produs in parte, dar mai mic decat cel al unitatii marginale).

Din profitul astfel obtinut intreprinzatorii participanti pe o piata cu concurenta perfecta (reamintim existenta ipotetica a acestui tip de piata) isi vor dezvolta productia, vor obtine economii la scara care vor permite scaderea costului mediu si marginal unitar si isi vor consolida pozitia pe piata, acaparand segmente importante ale acesteia. Datorita acestui fapt, ei se vor transforma treptat din primitori de pret in determinanti ai marimii acestuia, din simplii participanti pe piata unui bun economic omogen in monopol sau oligopol.

in acelasi timp, firmele care vor inregistra costuri de producti situate peste nivelul pretului de echilibru vor inregistra automat pierderi (egale cu diferenta intre incasarea marginala si costul marginal) si vor fi obligate sa iasa din ramura.

. Formarea pretului pe piata cu concurenta imperfecta

Asa cum am aratat, piata cu concurenta perfecta are o existenta pur teoretica.Ea se studiaza deoarece structurile ei competitive sunt usor de inteles si pornind de la ele se definesc imperfectiunile pietei proprii celorlalte tipuri de concurenta.

In realitate, producatorii obtin acelasi produs cu costuri diferite, in functie de pretul factorilor de productie utilizati, de conjunctura economica, de climatul economic si social, etc, si il vand la pretul pietei.

Din profitul suplimentar astfel obtinut, unii producatori reusesc sa-si dezvolte productia si sa ocupe noi segmente de piata. Ei se pot transforma, in acest fel in monopol adica in situatia in care pot controla pretul si cantitatea vanduta dintr-un bun economic omogen, in oligopol,atunci cand alaturi de un numar restrans de producatori controleaza piata unui bun omogen sau in concurenta monopolistica, atunci cand un numar infinit de mare de producatori controleaza piata unui bun sau serviciu in cadrul caruia apar diferentieri.

Monopolul, oligopolul, piata cu concurenta monopolistica, alaturi de alte forme specifice pe care le vom trata mai jos formeaza piata cu concurenta imperfecta.

Imperfectiunile pietei sunt generate in principal de doi factori :

1.costurile scazute ca urmare a economiilor la scara care apar la dimensiuni mari ale productiei si care permit fie obtinerea de profituri suplimentare, care reinvestite conduc la cresterea productiei, fie scaderea pretului de vanzare sub limita pretului mediu practicat pe piata care determina o deturnare a cererii dinspre agentii economici care isi desfac produsele la pretul pietei spre cei care vand la un pret mai scazut;

2. existenta barierelor de intrare sau de iesire din competitie, de regula ca urmare a interventiei guvernului in scopul protejarii industriilor incipiente, a unor ramuri strategice, sau a unor ramuri care in urma protectiei acordate ofera servicii de calitate tuturor clientilor si accepta sa-si limiteze profitul (in aceasta categorie intra ramurile care reprezinta monopol natural pentru bunuri si servicii importante.)

Alte bariere de intrare importante sunt taxele vamale, care favorizeaza formarea monopolurilor sau a oligopolurilor autohtone prin protejarea unor ramuri sau industrii autohtone.

In afara restrictiilor legale, impuse de guvern, barierele de intrare in competitie pot sa apara si ca urmare a diferentierii produselor.

5.1.Formarea pretului pe o piata de tip monopol

Forma extrema a pietei cu concurenta imperfecta o constituie monopolul.La fel ca si piata cu concurenta perfecta si piata de tip monopol are, cu exceptiile de rigoare (industria producatoare de energie electrica, apa, telefoanele), o existenta teoretica. Termenul de 'monopol ' provine din cuvintele grecesti mono (unu) si polist (vanzator).

Piata de tip monopol are urmatoarele caracteristici :

- existenta unui singur producator, respectiv vanzator, pentru un anumit tip de produs sau serviciu omogen;

- absenta produselor substituibile ;

- existenta unor puternice bariere de intrare in ramura (de tipul celor mentionate anterior)

Pretul care se formeaza pe acest tip de piata poarta numele de pret de monopol. Nivelul lui este foarte ridicat in comparatie cu cel al pretului de echilibru practicat pe piata cu concurenta perfecta sau cu preturile practicate pe celelalte piete proprii concurentei imperfecte : piata de tip oligopol, monopson sau cea a concurentei monopolistice.

Daca in cadrul pietei cu concurenta perfecta firmele participante jucau rolul de 'price taker ', pe piata de tip monopol firma devine 'price maker ' adica poate fixa, practic, niveluri cat de ridicate ale pretului produsului respectiv. Ea este limitata in acest demers de:

- cererea consumatorilor, influentata de puterea de cumparare a acestora, de preferintele, gusturile, obiceiurile, moda, precum si de existenta unor produse cu calitati apropiate care pot sa asigure acoperirea aceluiasi gen de trebuinta;

- costul la care obtine produsul respectiv (datorita randamentelor la scara descrescatoare, costul mediu inregistreaza initial o tendinta de scadere, dupa care dincolo de un anumit nivel al porductiei, tendinta devine una crescatoare)

In momentul in care firma monopolista fixeaza pretul unui produs, ea poate sa adopte una din urmatoarele strategii:

- sa fixeze nivelul acestuia in asa el incat sa poata vinde toata cantitatea pentru care exista cerere si pe care o poate produce cu capacitatile de care dispune. Pentru a creste cantitatea vanduta, va fi nevoita sa reduca pretul de vanzare (fixat la nivelul incasarii marginale), deci fiecare unitate vanduta in plus ii va aduce o pierdere pe unitatea de produs egala cu diferenta intre incasarea marginala proprie unitatii respective si incasarea marginala la nivelul careia si-a fixat pretul de vanzare.

Per total insa, ea inregistreaza un castig dimensionandu-si productia pana la nivelul la care venitul marginal este egal cu costul marginal Acest lucru se explica prin aceea ca orice unitate anterioara unitatii marginale se obtine la un cost mai scazut decat costul marginal (al ultimei unitati) dar se vinde la acelasi pret situat la nivelul incasarii marginale.

- sa iasa pe piata cu o cantitate mai mica pe care sa o vanda la un pret mai ridicat.

P1 P

C marg.

P2

P3

P4

PE Eq ctm

Im

qe q1 q2 q3 Cantitate

Fig.3 Formarea pretului pe o piata de tip monopol

In figura de mai sus, firma monopolista isi va maximiza profitul in punctul de intersectie a curbei costului marginal cu cea a costului mediu si cu cea a incasarii marginale (A).La nivelul qe al productiei venitul marginal este mai mic decat pretul de vanzare (Pe) dar este egal cu costul marginal. Pentru orice volum al productieimai mare decat qe (in graficul nostru acest volum corespunde cantitatilor q1; q2;q3; q4) firma va inregistra pierderi pe produs deoarece costul marginal va fi mai mare decat costul mediu si decat venitul marginal, iar pentru orice volum al productiei mai mic decat qe firma va inregistra pierderi ca urmare a faptului ca nu si-a valorificat la capacitate factorii de productie de care dispune (costul marginal este mai mic decat costul mediu si decat incasarea marginala).

Suprafata dreptunghiului O Pe P Qe reprezinta venitul total obtinut din incasarea productiei prin inmultirea numarului de bucati vindute (qe) cu pretul unitar Pe.

Suprafata dreptunghiului O P4 Eq qe reprezinta costul total inregistrat pentru productia qe, iar suprafata dreptunghiului P4 Pe P Eq reprezinta profitul obtinut pentru intrega productie vanduta.

Cererea pentru produsul unui monopol se identifica cu cererea globala pentru produsul respectiv, iar oferta de monopol se identifica cu oferta globala. in acesta situatie, fiecare unitate vanduta in plus va determina o scadere a incasarii totale a firmei

In scopul maximizarii profitului, firma monopolista poate sa manevreze cantitatea de produse oferita, in functie de nevoile pietei, sau sa adopte diferite strategii de pret, proprii de altfel nu numai acestui tip de piata ci tuturor pietelor cu concurenta imperfecta dintre care amintim strategia de dumping, adica vanzarea aceluiasi produs la un pret mai mic pe piata externa decat pe cea interna, sau cea a discrminarii prin pret, adica vanzarea aceluiasi produs pe piete diferite la preturi diferite, daca pe fiecare din pietele respective firma detine o pozitie de monopol. Aplicarea acestor strategii de pret, alaturi de ridicarea unor bariere de intrare in competitie ii permit firmei monopoliste sa-si consolideze pozitia pe piata si sa-si maximizeze profitul.

Monopolul imbraca mai multe forme, si anume:

-monopolul natural (sau geografic) - este determinat de fertilitatea solului, de pozitia terenului sau de detinerea exclusiva a unor zacaminte

- monopolul institutional- consta in monopolul statului asupra unor activitati economice sau acordarea, prin reglementari de natura institutional- legislativa a dreptului de a desfasura un unumit gen de activitate in exclusivitate unei singure firme (care poate sau nu sa apartina statului).

- monopolul artificial- este monopolul detinut de o firma producatoare sau de un grup de firme care prin puterea economica pe care o detin reusesc sa-si impuna conditiile de piata in ceea ce priveste productia, comercializarea si pretul unui bun sau serviciu.

- monopolul real - este reprezentat de situatia in care o firma reuseste, pentru o perioada limitata de timp, sa ocupe o pozitie care sa ii permita controlul asupra productiei si distributiei unui bun sau serviciu omogen,datorita detinerii uni brevet de inventie care ii permite exclusivitatea producerii si desfacerii unui nou produs sau serviciu.

Deoarece piata de tip monopol ofera cel mai scazut grad de satisfacere a nevoilor consumatorului, legislatiile din multe tari interzic formarea monopolurilor prin asa numitele legislatii antitrust sau antimonopol.

Acestea sunt folosite in doua directii : prima este aceea prin care se interzic o serie de actiuni legate de fixarea preturilor, iar cea de a doua vizeaza unele structuri ale pietei de tip monopol prin restrangerea schimburilor comerciale a acestora. Primele legislatii antitrust au aparut in Statele Unite la sfarsitul secolului al XIX-lea (Actul Sherman- 1890), fiind urmate de alte prevederi legislative vizand controlul asupra formelor de conducere ilegala, ascunderea datelor reale cu privire la marimea firmei respective si amploarea activitatii pe care aceasta o desfasoara si marcarea sanctiunilor in cazul nerespectarii legislatiei in vigoare. Legislatia antitrust s-a dezvoltat rapid, ajungand la inceputul anilor '80 unul din instrumentele importante de interventie a statelor in reglarea concurentei.

5.2. Formarea pretului pe o piata de tip monopson

Piata de tip monopson este caracterizata prin existenta unui singur cumparator pe piata unui bun omogen. Monopsonul se regaseste in special in cazul produselor de baza (materii prime pentru ramuri industriale importante sau produse agricole) sau a celor de importanta strategica deosebita (armament, tehnica nucleara, etc) achizitionate de catre un singur agent economic, care este de regula statul.

La fel ca si monopolul, monopsonul obtine o serie de avantaje de pe urma pozitiei favorizate de pe piata. Fiind singurul cumparator al unui produs omogen de pe piata respectiva, el poate sa influenteze, pana la extrem (adica pana la a determina) pretul de vanzare al produsului respectiv. in unele situatii, monopsonul achizitioneaza de pe piata produsul respectiv cu scopul de a-l revide pe o alta piata sau pe aceeasi piata intr-o perioada ulterioara. in aceasta situatie, el poate percepe un pret de vanzare mult mai ridicat decat pretul cu care a achizitionat initial produsul respectiv, obtinand profituri importante din aceasta diferenta de pret.

In demersul sau privind determinarea pretului, monopsonul este limitat de reactia producatorilor sau a producatorului bunului, care incearca sa ridice nivelul pretului bunului respectiv peste cel fixat de monopson, plecand de la premisa ca atata vreme cat monopsonul este dispus sa achite un anumit pret pentru acel bun inseamna ca acesta ii este necesar si deci nu va putea sa renunte la procurarea lui

5.3. Formarea pretului pe o piata de tip oligopol

Piata de tip oligopol a constituit un domeniu de interes pentru economistii secolului trecut (il amintim aici pe Augustin Cournot) dar si pentru cei contemporani (Franco Modigliani, F. Edgeworth), care au vazut in oligopol una din formele concrete sub care se prezinta piata cu concurenta imperfecta. Oligopolul apare atunci cand piata e dominata de cativa producatori importanti, a caror putere economica este suficient de mare pentru a influenta pretul de piata si cantitatea vanduta pentru un bun economic sau serviciu omogen.

Oferta acestui numar restrans de producatori se adreseaza de regula unui numar mare de consumatori.

O forma speciala a oligopolului o constituie duopolul, adica situatia in care un numar de doi producatori, respectiv vanzatori controleaza piata bunului sau serviciului respectiv.Ei vor putea sa adopte una din urmatoarele strategii:

- sa concureze pe piata pana cand unul din ei va fi eliminat (si in aceasta situatie duopolul nu este altceva decat o etapa in formarea monopolurilor) sau

- sa adopte o strategie care sa le permita sa coexiste pe piata un timp indelungat.

In prima situatie, ei vor adopta decizii cu privire la nivelul pretului putand cobori nivelul acestuia, alternativ, pana la nivelul costului de productie. Aceasa strategie atrage dupa sine descresterea profitului pentru fiecare din cei doi participanti, ca urmare a scaderii pretului de vanzare.

Daca unul dintre participanti reduce pretul unui bun sau serviciu, iar cel de-al doilea il mentine neschimbat, atunci ambii vor avea din nou de pierdut : primul ca urmare a reducerii de pret, cel de-al doilea ca urmare a pierderii clientelei, care s-a indreptat spre producatorul/ respectiv vanzatorul care a redus pretul.

A doua situatie este aceea in care firmele urmaresc sa coexiste un timp indelungat pe piata si sa-si maximizeze profitul. Pentru aceasta, ei vor recurge la semnarea unor acorduri secrete de tipul cartelului sau la aplicarea unor strategii specifice cum ar fi strategia pretului director sau cea de dumping.

a) cartelul reprezinta o intelegere secreta prin intermediul careia semnatarii isi vor imparti piata sau profitul obtinut de pe o piata comuna. Daca un cartel grupeaza toate firmele dintr-o ramura, el se transforma in monopol.in cadrul unui cartel firmele semnatare isi pastreaza independenta dar stabilesc impreuna nivelul productiei ce urmeaza a fi realizate si distribuite si cel al pretului care urmeaza a fi utilizat.

b) strategia pretului director consta in stabilirea unor intelegeri secrete cu privire la nivelul pretului care urmeaza sa fie practicat pe piata unui bun specific. De regula, una dintre firmele de tip oligopol stabileste pretul si celelalte o urmeaza.

c) aplicarea de strategii de discriminare prin pret de tipul dumping. Prin dumping se intelege practicarea unor preturi de vanzare diferite pentru acelasi produs pe piete diferite. De regula, pretul pe piata externa va fi fixat sub nivelul costului de productie, iar cel pe piata interna peste nivelul acestuia. Aceasta strategie este utilizata in special in scopul penetrarii unei noi piete, practicarea pretului scazut fiind o tactica de scurta durata, pana cand piata incepe sa reactioneze pozitiv prin cresterea cererii pentru produsul pentru care s-a aplicat strategia de dumping.

Aplicata in relatiile comerciale internationale, aceasta strategie a devenit una din practicile amendate de legislatia comerciala pentru distorsionarile pe care le genereaza in derularea tranzactiilor comerciale. Legislatiile comerciale nationale si internationale interzic utilizarea dumpingului si a masurilor de retorsiune generate de acesta

Legislatia internationala vizeaza eliminarea intelegerilor dintre firme in privinta fixarii nivelului de pret, a cantitatii produse si oferite spre vanzare si a impartirii influentelor pe piata.

Prevederile legislative vizeaza interzicerea urmatoarelor tipuri de activitati pe care firmele, indiferent de marimea lor sau de tipul acestora, le pot desfasura in scopul maximizarii profitului

- incheierea de intelegeri in privinta pretului de vanzare, fixat la un nivel inalt, care sa fie respectat de toti semnatarii conventiei;

- folosirea pretului de dumping - adica a unui pret fixat sub nivelul costului de productie;

- incheierea de intelegeri conform carora o firma va vinde un anumit produs unei alte firme, numai cu conditia ca aceasta din urma sa accepte sa cumpere si un al doilea produs al primei firme;

- folosirea unor preturi discriminatorii, adica vanzarea de produse identice la preturi diferite unor clienti diferiti.

Alte aspecte ale legislatiei antitrust vizeaza masuri menite a distruge (sparge) monopolurile deja formate.

5.4. Formarea pretului pe o piata cu concurenta monopolistica

Piata cu concurenta monopolistica este, alaturi de oligopol, forma specifica a economiei de piata. Ea se caracterizeaza prin existenta unui numar mare de producatori (respectiv vanzatori) care produc bunuri care nu sunt omogene dar sunt substituibile. Fiecare produs, apartinand bunului respectiv are caracteristicile sale proprii. Acest tip de piata se intalneste in cadrul serviciilor hoteliere, a statiilor de benzina, a marfurilor alimentare, a produselor electrocasnice, etc).

Pentru fiecare varianta a bunului respectiv exista un singur producator, care detine monopolul asupra producerii respectiv vanzarii acelui produs, de aceea acest tip de piata se aseamana, dintr-o anumita perspectiva cu piata de tip monopol.

Deciziile luate de catre fiecare producator nu influenteaza intr-o masura insemnata activitatea concurentei, dar reactiile tuturor agentilor economici prezenti pe acest gen de piata au consecinte asupra profitului si pozitiei pe piata a fiecaruia.

Pe piata cu concurenta monopolistica, cererea pentru produsul firmei nu este perfect elastica (asa cum era in situatia de concurenta perfecta) ca atare nici unul din producatorii participanti pe acest tip de piata nu va putea vinde o cantitate nelimitata de produse la pretul pietei.in situatia data, venitul marginal nu va mai fi egal cu venitul mediu si drept urmare fiecare unitate suplimentara vanduta va aduce un spor de venit mai mic decat cel al unitatii anterioare.

Pe termen scurt maximizarea profiturilor va avea loc la acel nivel al productiei si al pretului in care venitul marginal este egal cu costul marginal. Daca la acest nivel nu exista egalitate intre costul marginal si costul mediu, in sensul ca produsele se obtin la un cost mediu mai mic decat costul marginal, firma va inregistra profituri peste cele normale.

P

P1

V med= P= C

P2

V marg

0

Q1 Q2

Fig. 4. Formarea pretului pe piata cu concurenta monopolistica

Pe termen lung, pretul poate fi egalizat de costul mediu al intreprinderilor din ramura, in sensul ca el poate sa coboare la nivelul acestuia ca urmare a faptului ca obtinerea de profituri mai mari decat cele normale vor atrage intrarea de noi firme producatoare ale produsului respectiv, marind oferta in conditiile unei cereri relativ constante.

6. Statul si formarea preturilor intr-o economie de piata

Modul de formare a preturilor prezentat mai sus, in functie de tipul de piata generat de un anumit tip de concurenta este unul ipotetic deoarece este in viata reala diferite forme ale pietei se intrepatrund in timp, spatiu si structurare. Influentele exercitate pe piata de catre stat pe de-o parte si de catre alte monopoluri (de tipul celor exercitate de firme de dimensiuni considerabile- ne referim aici in special la firmele multinationale) fac din formarea pretului pe piata reala un proces indepartat de cel prezentat in lucrarile care abordeaza din punct de vedere teoretic acest aspect.

Economiile de piata proprii perioadei contemporane sunt economii mixte, care admit interventia statului in anumite domenii printre care se numara si cel al formarii preturilor.

Considerentele pentru care se considera ca statul este indreptatit sa-si exercite autoritatea in acest domeniu sunt numeroase.

Se cuvine a mentiona aici faptul ca prin intermediul preturilor are loc procesul de alocare a resurselor si de redistribuire a veniturilor. Lasat sa actioneze liber pe piata, pretul isi poate exercita functia de eficientizare a activitatii economice, penalizandu-i pe agentii economici mai putin competitivi si acordandu-le celor care desfasoara activitati eficiente posibilitatea de a obtine castiguri nelimitate. Prin aceasta se creeaza situatia de inechitate in distribuirea veniturilor, venituri generate in ultima instanta de resursele materiale si umane de care dispune societatea in ansamblu dar care sunt utilizate in mod diferit de catre membrii ei.

Prin exercitarea atributiilor specifice, statul 'haiduc' incearca sa intervina in procesul de redistribuire a veniturilor prin preturi, fara a genera distorsiuni majore in acest proces.

Al doilea motiv pentru care statul intervine in formarea preturilor este si acela ca preturi ale unor bunuri vitale pentru bunul mers al unei economii sau care asigura supravietuirea membrilor ei in situatii de criza nu pot fi lasate la voia intamplarii. Daca ar fi asa, producatorii de asemenea bunuri s-ar ghida dupa principiul rationalitatii economice si si-ar indrepta activitatea spre acele domenii in care obtin un profit cat mai ridicat, neglijand sectoare importante unde marja profitului este mai mica, dar care sunt absolut indispensabile pentru bunul mers al unei economii. Din acest considerent se pastreaza monopolul statului asupra unor produse importante cum ar fi industria de armament,exploatarea padurilor, caile ferate si principalele mijloace de telecomunicatii etc.

In exercitarea atributiunilor legate de formarea pretului statul intervine in mod indirect, prin controlul exercitat asupra factorilor determinanti ai marimii pretului (cererea si oferta agregat si in mod direct prin stabilirea unor limite minime sau maxime ale acestuia.

Primul tip de interventie vizeaza influentarea componentelor cererii agregat si ale ofertei agregat. in acest sens se mentioneaza:

- cresterea ofertei agregat prin directionarea unor investitii de stat in domeniul sau ramura de activitate care este incurajata;

- modificarea cererii agregat prin cresterea sau scaderea achizitiilor de stat. in perioade in care se inregistreaza cresteri ale ofertei (in special pentru produsele alimentare de stricta necesitate, dar nu numai pentru acestea) statul achizitioneaza de pe piata surplusul de productie, obligand pretul sa se mentina in limite relativ constante. in perioadele de lipsa, statul iese pe piata cu produsele achizitionate anterior, pe care le pune in circulatie, crescand oferta agregat si obligand pretul sa se incadreze in anumite limite normale.

- marirea cererii agregat prin aplicarea unor politici macroeconomice de sorginte keynesiana vizand cresterea artificiala a cheltuielilor statului in scopul stimularii cererii agregat

- modificarea cererii si a ofertei agregat ca urmare a politicii fiscale aplicate. O crestere a fisclitatii va genera o scadere a veniturilor consumatorilor si implicit o restrangere a cererii concomitent cu o crestere a preturilor (prin adaugarea unei cote de impozit) care va conduce in ultima instanta la diminuarea ofertei (cresterea preturilor va determina o scadere a cererii pentru produsele respective, fapt ce se va repercuta fie in restrangerea cantitatii oferite pe piata, fie in scaderea pretului de vinzare cu diferenta reprezentata de cresterea inregistrata initial prin aplicarea impozitului)

- acordarea unor credite cu dobanzi preferentiale sau scutite de dobanzi in scopul stimularii in principal a investitiilor si intr-o oarecare masura a consumului;

- acordarea de compensatii consumatorilor in scopul sporirii veniturilor nominale, ceea ce va conduce la cresterea cererii agregat si va influenta nivelul preturilor in sensul cresterii lor (in conditiile mentinerii neschimbate a ofertei)

Cel de-al doilea tip de interventie este cel menit a influenta in mod direct plafoanele minime sau maxime pe care poate sa le atinga preturile specifice unui anumit sector sau domeniu de activitate intr-o perioada data. Aceasta se realizeaza prin :

- fixarea unor niveluri minime ale pretului de achizitie pentru produsele alimentare de baza;

- fixarea unor niveluri maxime ale preturilor pentru unele produse industriale (in special pentru cele care sunt utilizate drept componente pentru fabricarea altor produse);

- aplicarea unui sistem de taxe vamale care sa protejeze industriile autohtone. Aceasta masura are ca efect cresterea preturilor de vanzare ale produselor (atat a celor din import asupra carora s-au aplicat taxele vamale cat si a celor similare autohtone, care vor cauta sa se apropie de pretul produselor importate)

- aplicarea unui sistem de impozitare echitabil, prin utilizarea unor cote diferentiate ale taxei pe valoarea adaugata pentru produsele de stricta necesitate in comparatie cu restul produselor;

subventionarea unei parti din costul produselor (in general al celor de stricta necesitate) care se adreseaza intregii populatii sau unui segment important al acesteia, prin acordarea unor sume de bani care sa acopere diferenta dintre pretul de vanzare al produsului si costul obtinerii lui.

Teme de casa:

Definiti notiunea de pret?

Cum este influientat pretul unui bun din perspectiva cererii si a ofertei?

Evidentiati functiile preturilor?

Cum se formeaza pretu pe piata cu concurenta perfecta?

Care sunt principalele tipuri de piete cu concurenta imperfecta?