Pentru diagnosticul financiar prezinta importanta constituirea unui sistem de rate operationale, care prin structura si continut sa constituie un instrument de lucru util si performant. Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative intre doua elemente comparabile, legate intre ele, in general, printr-o relatie de tip cauza-efect.

Din punct de vedere matematic, exista posibilitatea formularii unui numar mare de rate prin diferite combinatii intre posturile din bilant sau informatiile continute in celelalte situatii financiare. Selectia ratelor trebuie facuta atat in functie de pozitia pe care se plaseaza analistul (intreprinzator, institutie bancara, institutie de studii financiare), cat si in functie de problemele ce urmeaza sa fie rezolvate.[1] Din acest motiv se impune alegerea acelor rate semnificative, independente si omogene, fiind necesar ca valorile raportate sa fie comparabile intre ele sub aspectul continutului si al prezentarii monetare, pentru a asigura comparabilitatea ratelor calculate pe mai multe exercitii succesive.

Forma de prezentare a ratelor este variata, principalele modalitati fiind: exprimarea printr-un coeficient (un numar), printr-un procent sau printr-un numar de zile (durata). Atat marimea in termeni absoluti a acestor rate, cat mai ales, descompunerea lor pe factori de influenta, ofera informatii utile, pentru evaluarea intreprinderii.

Pentru determinarea ratelor analistul utilizeaza:

datele contabile din bilant si contul de profit si pierdere;

retratarea acestora prin intermediul bilantului financiar si tabloului de finantare.

Principalele obiective in cadrul analizei pe baza ratelor constau in studierea succesiva a cel putin trei dimensiuni financiare ale intreprinderii: rentabilitate, lichiditate, structura financiara, dimensiuni in functie de care este posibila o grupare a ratelor pe urmatoarele coordonate:

rate de rentabilitate

rate de structura a capitalurilor

rate privind rotatia capitalurilor

Ratele de rentabilitate

Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea intreprinderii si a mijloacelor economice si financiare utilizate si se determina, in general, ca raport intre efectele economice si financiare obtinute (profit, dividend, diferite marje de acumulare) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (activ total, capital investit, capitaluri proprii).

Figura 1.     Rezultatele degajate de activitatea intreprinderii si de mijloacele economice sau financiare (sursa: Georgeta Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999, pag. 188)

Analiza fiecarei rate presupune parcurgerea mai multor etape:

prezentarea modului de calcul al ratei;

explicarea semnificatiei ratei si a conditiilor impuse acesteia;

determinarea cauzelor, a factorilor care influenteaza evolutia ratei;

identificarea principalelor masuri de influenta pozitiva asupra ratei.

Ratele de rentabilitate comerciala

Rentabilitatea comerciala caracterizeaza eficienta politicii comerciale si mai ales a politicii de preturi practicata de intreprindere prin prisma valorificarii activitatii de baza.

Cu toate ca unii autori din literatura de specialitate considera ratele de marja (calculate ca raport intre rezultate si cifra de faceri) elemente componente ale ratelor de rentabilitate, optiunea pentru o prezentare distincta a acestora este justificata de necesitatea unei analize financiare cat mai complete. Principalele categorii de rate de rentabilitate comerciala sunt :

1) Rata marjei comerciale este utilizata indeosebi de intreprinderile cu activitate comerciala pentru a pune in evidenta strategia comerciala a acestora.

Rata marjei comerciale =

Rata marjei comerciale apreciaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare, iar in analiza acesteia se disting urmatoarele situatii:

Cresterea ratei insotita de o diminuare a vanzarilor semnifica faptul ca intreprinderea incearca sa-ti mentina marjele printr-o politica de preturi ridicate;

Scaderea ratei insotita de o crestere puternica a vanzarilor evidentiaza faptul ca intreprinderea prefera reducerea preturilor de vanzare in scopul cuceririi unui nou segment de piata;

Cresterea ratei insotita de o crestere a cifrei de afaceri releva o situatie favorabila, respectiv comercializarea unor produse cu performante superioare sau ocuparea unei pozitii concurentiale "forte" pe piata.

2) Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE reflecta capacitatea proprie activitatii de exploatare de a degaja profit, independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor extraordinare.

Rata EBE =

Valoarea ridicata a ratei EBE indica posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor intreprinderii. In dinamica, modificarea ratei EBE are urmatoarele semnificatii:

O ameliorarea a ratei EBE exprima o crestere a productivitatii, in masura in care nu este o simpla consecinta a cresterii ratei marjei comerciale;

Scaderea ratei EBE, in raport cu o rata a marjei comerciale stabile, dovedeste o impovarare a costurilor de exploatare.

3) Rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei.

Rata marjei nete =

Spre deosebire de rata EBE, rata marjei nete este mai usor de calculat, deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor, fiind recomandata in analizele financiare vizand perioade scurte de timp, precum si la intreprinderi mici. Acest aspect este justificat de faptul ca rezultatul net exprima atat rezultatul activitatii de exploatare, cat si rezultatul financiar (operatiuni de plasamente financiare) si rezultatul extraordinar.

In schimb, pentru perioade mai lungi de timp si in special la intreprinderile mari, este recomandabil ca evaluarea activitatii de exploatare sa fie facuta prin intermediul ratei EBE.

4) Rata marjei nete de exploatare pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.

Rata marjei nete de exploatare =

Rezultatul exploatarii inclus in formula de calcul este un rezultat net, fiind influentat de amortismente si provizioane.

5) Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care dispune intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

Rata marjei brute de autofinantare =

6) Rata marjei asupra valorii adaugate exprima rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri materiale si cheltuieli de personal).

Rata marjei asupra valorii adaugate =

Ratele de rentabilitate economica

Rentabilitatea economica exprima eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate intregii activitati a intreprinderii. Capitalurile asupra carora se analizeaza profitabilitatea, sunt cele angajate de intreprindere in cadrul exercitiului, respectiv capitalurile proprii si capitalurile imprumutate, pentru cresterea averii proprietarilor si remunerarea "furnizorilor" de capital.

In construirea formulei de calcul a ratei de rentabilitate economica, la numaratorul fractiei se poate utiliza fie profitul din exploatare, fie excedentul brut al exploatarii. In ceea ce priveste alegarea numitorului, in teoria financiara din tarile occidentale este foarte dezbatuta problema optiunii intre activul total sau capitalurile investite, in general in favoarea utilizarii capitalurilor investite. Rentabilitatea economica a capitalurilor investite este o rentabilitate intrinseca, deoarece nu tine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau imprumutate) sau de presiunea fiscala intrucat se ia in calcul rezultatul brut.

Astfel se pot determina doua rate de rentabilitate, bruta si neta, cu precizarea ca rata bruta prezinta avantajul ca EBE nu este afectat de politica de amortizare si de provizioane a intreprinderii[3], permitand comparatiile intre intreprinderi din acelasi sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de marimea lor sau de forma de proprietate.

Rata rentabilitatii economice brute =

Rata rentabilitatii economice nete =

unde: Capitaluri investite = Active fixe brute + NFR + Disponibilitati

Rata rentabilitatii economice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii[4]:

a) sa asigure remunerarea capitalurilor investite cel putin la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobanzii), precum si remunerarea riscului economic si financiar pe care si l-au asumat furnizorii de capital (actionarii si creditorii intreprinderii). In caz contrar, capitalurile nu mai merita sa fie investite in exploatare, ci pe piata financiar-bancara.

b) sa fie mai mare decat costul mediu al capitalului imprumutat; daca rata rentabilitatii economice este mai mare decat rata dobanzii la capitalurile imprumutate, atunci firma va beneficia de "efectul de levier al indatorarii" (rentabilitatea financiara creste cu fiecare procent de crestere a indatorarii). In caz contrar, indatorarea devine consumatoare de capital propriu, ca urmare a "efectului de maciuca".

c) sa fie, in mod necesar, superioara ratei inflatiei, pentru ca intreprinderea sa-si poata mentine substanta sa economica.

Potrivit formulei lui Fisher, in conditii de inflatie (R_i), rentabilitatea economica in termeni reali (R_r), reprezinta un procent mult mai mic comparativ cu rentabilitatea nominala (R_n).

(1+R_n) = (1+R_r)(1+R_i)

R_r =

Daca rata inflatiei nu depaseste 10%, atunci termenul (R_rR_i) poate fi neglijat intrucat inregistreaza valori foarte mici, relatia devenind:

R_n = R_r+R_i, de unde R_r = R_n-R_i

De exemplu, pentru o intreprindere occidentala o rata nominala a rentabilitatii economice de 30%, in conditiile unei inflatii de 5%, reprezinta, in termeni reali, un procent de 25%.

R_r = 30% -5% = 25%

Aceeasi rata nominala de rentabilitate, in situatia unei inflatii de 14% (existenta in Romania in 2004) reprezinta in termeni reali doar 14,03%.

R_r = = 0,1403

Pentru a obtine o rentabilitate reala comparabila cu tarile occidentale, o intreprindere romaneasca trebuie sa aiba rentabilitatea nominala de 42,5%.

R_r = = 0,25

d) sa asigure o buna recuperare a investitiilor; in economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica (EBE/Active fixe brute) mai mare de 25%, ceea ce inseamna ca in maxim patru ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate prin excedentul sau brut de exploatare.[5]

Descompunerea ratei rentabilitatii economice

In analiza rentabilitatii economice se utilizeaza frecvent descompunerea in rate explicative, de obicei o rata de marja si o rata de rotatie a capitalurilor prin cifra de afaceri. In acest fel este evidentiata influenta a doi factori:

un factor cantitativ (marja de acumulare)

un factor calitativ (rotatia capitalurilor, structura financiara)

Marimea efectiva a ratelor de rentabilitate economica exprima o anumita combinare intre factorul cantitativ si cel calitativ.

Rata rentabilitatii economice se descompune in doua rate componente, rata marjei brute si rotatia capitalurilor:

R_ec = = =

=

Rata marjei brute exprima eficacitatea comerciala a intreprinderii, iar rotatia capitalurilor investite exprima gradul de intensitate a utilizarii resurselor financiare ale intreprinderii. Masurile de crestere a ratei rentabilitatii economice[6] se refera la:

sporirea rentabilitatii comerciale prin cresterea cifrei de afaceri, imbunatatirea calitatii produselor, reducerea costurilor, modificarea structurii productiei si vanzarilor in sensul cresterii ponderii produselor care au rata rentabilitatii unitare mai mare decat nivelul mediu;

accelerarea vitezei de rotatie a capitalurilor investite prin optimizarea structurii capitalurilor, reducerea costurilor si a duratei investitiilor in curs de executie, cresterea ponderii mijloacelor fixe active, reducerea nivelului stocurilor si a duratei medii de aprovizionare cu materii prime si materiale, reducerea duratei ciclului de fabricatie pentru productia in curs de executie si a duratei livrarilor pentru produsele finite, reducerea nivelului creantelor si a duratei medii de incasare.

In perioadele de dezvoltare, capitalurile investite pot sa creasca mai repede decat rentabilitatea intreprinderii. De aceea este posibil ca, desi rata marjei brute a exploatarii creste, sa se inregistreze o rata scazuta a rentabilitatii economice, deoarece efectele profitabile ale investitiilor se vor propaga in timp.

O alta descompunere a ratei de rentabilitate economica vizeaza corelatia cu rentabilitatea factorului munca, cu randamentul investitiilor in active fixe si cu structura investitiilor, astfel:

R_ec = =

= =

=

Coeficientul investitiilor strategice

In acest caz, rata rentabilitatii economice poate fi majorata fie prin cresterea marjei asupra valorii adaugate, fie prin cresterea productivitatii activelor fixe sau prin cresterea coeficientului investitiilor strategice, fie actionand simultan asupra celor trei factori.

Ratele de rentabilitate financiara

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa si asigura remunerarea actionarilor, fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care constituie de fapt o crestere a averii proprietarilor, in sensul cresterii valorii intrinseci a unei actiuni.

Rata rentabilitatii financiare se determina ca raport intre profitul net si capitalurile proprii, fiind un indicator prin prisma caruia posesorii de capital apreciaza eficienta investitiilor lor, respectiv oportunitatea mentinerii acestora.

Rata rentabilitatii financiare (Rfin) =

Cu toate ca este frecvent utilizata in analiza financiara, aceasta rata trebuie sa tina cont de inconvenientele metodologice ale determinarii profitului net: regimul de calcul al amortizarilor si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile din baza impozabila. Spre deosebire de rentabilitatea economica, rentabilitatea financiara este influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor (surse proprii sau imprumutate), de structura financiara a intreprinderii si de situatia indatorarii. Din acest motiv este recomandabil ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii pe piata pentru a face atractive actiunile intreprinderii si a creste cursul lor bursier.

Implicatii rentabilitatii financiare asupra actionarilor difera in functie de tipul de actionariat . Actionarii majoritari urmaresc un plasament pe termen lung si nu solicita, de obicei, o rentabilitate imediata pe actiune sau un dividend important, fiind preocupati, in special, de un rezultat satisfacator, chiar daca acesta va fi conservat de intreprindere, intrucat va genera o cresterea valorii actiunilor. Pentru aceasta categorie de actionari, rentabilitatea se apreciaza prin intermediul indicatorului profit pe actiune (Earnings per Share - EPS, in literatura de specialitate anglo-saxona).

Profit pe actiune (EPS) =

Aceasta rata prezinta inconvenientul de a nu permite efectuarea de comparatii intre diferite intreprinderi. Astfel, doua firme cu rentabilitati ale capitalurilor proprii egale pot avea profituri per actiune diferite in functie de numarul actiunilor emise.

Actionarii minoritari, pe de alta parte, sunt cel mai adesea preocupati de o rentabilitate pe termen scurt si de un dividend imediat. In acest caz, rentabilitatea se apreciaza prin intermediul indicatorului dividend pe actiune, ca raport intre dividendele distribuite si numarul de actiuni emise.

Dividend pe actiune =

Totodata, rentabilitatea financiara pentru actionarul minoritar se poate exprima si prin raportul:

Rentabilitatea financiara = Dividend+(P_t - P₀) / P₀

unde: P₀     = pretul de cumparare al actiunii

P_t = cursul actiunii la momentul t

Daca P_t > P₀ actionarul beneficiaza de o plusvaloare de capital egala cu diferenta P_t - P_0. In fapt, la numitor se gaseste capitalul investit de actionar, iar la numarator remunerarea cestui capital.

Pentru intreprinderile cotate la bursa se poate calcula un randament bursier al acestora, determinat de castigul de capital prin cresterea cursului actiunilor si de dividendele ce revin pe actiune. Pentru a masura reactia bursiera in functie de rentabilitatea financiara, analistii utilizeaza un indicator reprezentativ, coeficientul de capitalizare bursiera (Price Earning Ratio - PER) :

Coeficientul de capitalizare bursiera (PER) =

PER masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune, fiind denumit si "multiplu curs-profit" sau "multiplu de capitalizare". In general, valorile coeficientului sunt cuprinse intre 8 si 12, un coeficient mai mic decat 8 corespunde unor valori slab cotate, in timp ce un PER mai mare decat 12 semnifica valori in crestere. Daca PER este ridicat, piata financiara formuleaza anticipatii favorabile asupra rezultatelor viitoare ale intreprinderii si este dispusa sa achite un pret mare in raport cu nivelul profiturilor actuale. Interesul investitorilor vizeaza indeosebi actiunile cu PER cat mai redus. Variatia coeficientului de capitalizare bursiera permite evaluarea riscurilor intreprinderii determinate de indatorare, de riscul economic al ramurii si de variabilitatea profiturilor viitoare.

Alaturi de acesti indicatori consacrati, in literatura economica anglo-saxona sunt mentionate ratele de rentabilitate Return on Assets (ROA) si Return on Equity (ROE), corespunzatoare rentabilitatii economice si financiare:

Return on Assets (ROA) =

Return on Equity (ROE) =

Descompunerea ratei rentabilitatii financiare

Asemanator rentabilitatii economice, rata rentabilitatii financiare se poate descompune intr-o rata de marja si o rata de rotatie a capitalurilor, astfel:

R_fin = = =

=

sau

R_fin = =

= =

=

In consecinta, rentabilitatea financiara avand originea in rentabilitatea economica, va fi influentata de aproximativ aceeasi factori:

rata marjei nete (factor cantitativ) care masoara profitabilitatea intreprinderii in materie de politica industriala;

rotatia activului total prin cifra de afaceri (factor calitativ), indicator de politica comerciala;

rata globala de indatorare (factor calitativ) reprezinta structura financiara a intreprinderii si politica de finantare.

Diferenta intre rentabilitatea economica si cea financiara este determinata de politica de finantare promovata de intreprindere. La rentabilitati economice egale, rentabilitatea financiara va fi diferita in functie de modalitatea de procurare a capitalurilor din surse proprii sau imprumutate, precum si in functie de cheltuielile financiare (cheltuieli cu dobanzi) si impozitul pe profit.

Cea mai frecventa reprezentare a rentabilitatii financiare in functie de rentabilitatea economica si de impactul indatorarii este urmatoarea:

Bilant

Figura 1. 3. Reprezentarea rentabilitatii si a riscului principalelor structuri bilantiere (sursa: Ion Stancu, Finante, Teoria pietelor financiare, Finantele intreprinderilor, Analiza si gestiune financiara, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pag. 500)

Matematic, relatia rentabilitate financiara - rentabilitate economica - grad de indatorare se exprima astfel:

R_fin =

unde: R_d = rata medie a dobanzii in economie

DAT = datorii totale

CP = capitaluri proprii

i = cota de impozit pe profit

Relatia, cunoscuta sub denumirea de efect de levier al indatorarii se descompune in: - "levier" si - "bratul levierului" si evidentiaza efectul generat de indatorare asupra rentabilitatii capitalurilor proprii, dupa cum rentabilitatea economica este superioara sau inferioara costului mediu al datoriilor. Acest efect va fi amplificat prin bratul levierului, cu cat ponderea indatorarii in sursele de finantare este mai ridicata.

Daca levierul este pozitiv, rentabilitatea financiara va fi cu atat mai mare cu cat indatorarea va fi mai importanta, fiecare procent de crestere a indatorarii va determina o cresterea a rentabilitatii financiare egala cu diferenta dintre R_ec si R_d. In acest caz, intreprinderea este interesata sa se imprumute pentru a beneficia de "efectul de levier".

Daca levierul este negativ, cresterea indatorarii are efect nefavorabil asupra rentabilitatii financiare, cu fiecare procent de crestere a indatorarii, rentabilitatea financiara se va diminua cu diferenta dintre R_ec si R_d. Acest efect poarta denumirea de "efect de maciuca".

Efectul de parghie financiara pune in evidenta repercusiunea cheltuielilor financiare fixe (costul datoriilor financiare) asupra rentabilitatii pentru actionari. Are ca obiectiv evidentierea modului cum se modifica beneficiul disponibil pentru actionari atunci cand firma renunta la finantarea din resurse proprii a proiectelor si apeleaza la indatorare, generatoare de costuri fixe cu dobanda.

Relatia fundamentala prezinta si efectul fiscalitatii asupra rentabilitatii financiare. Daca intreprinderea este profitabila, fiscalitatea (impozitul pe profit) atenueaza efectul de levier. Dimpotriva, daca intreprinderea este deficitara, fiscalitatea nu influenteaza rentabilitatea financiara, iar indatorarea are o influenta negativa asupra rentabilitatii capitalurilor proprii, intrucat rentabilitatea economica inregistreaza valori scazute in comparatie cu rata medie a dobanzii la creditele contractate.

O intreprindere finantata in procent de 100% din capitaluri proprii are rentabilitatea economica egala cu rentabilitatea financiara.

Ratele de structura a capitalurilor

Ratele structurii financiare caracterizeaza modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii, investitii strategice, de exploatare si de echilibru si cuprind urmatoarele categorii de rate:

rate de echilibru financiar

rate de indatorare

rate privind structura activului si pasivului

Ratele de echilibru financiar

Ratele echilibrului financiar sunt expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si scurt si a echilibrului functional, evidentiind existenta sau inexistenta fondului de rulment (FR), a nevoii de fond de rulment (NRF) si a trezoreriei nete (TN). Din aceasta categorie fac parte ratele de finantare si ratele de lichiditate.

1.1. Ratele de finantare

1) Rata de finantare a activelor fixe, rata fondului de rulment (R_FR) sau rata finantarii stabile evidentiaza conditiile de finantare a imobilizarilor si poate fi determinata prin doua modalitati:

R_FR =

R_FRP =

Normele bancare impun o rata supraunitara, ceea ce semnifica faptul ca ansamblul imobilizarilor este finantat din resurse permanente. Cresterea valorii acestei rate corespunde, teoretic, unei ameliorari a structurii financiare a intreprinderii, iar diminuarea acesteia exprima o deteriorare a situatiei, cu exceptia cazului in care este voluntara si datorata stabilizarii structurilor financiare (reducerea capitalurilor proprii initial foarte ridicate, rambursarea imprumuturilor neutilizate).

2) Rata finantarii ciclice (R_FC) reflecta masura in care resursele financiare temporare acopera utilizarile temporare de active.

R_FC = sau R_FC =

Daca R_FC > 100% inseamna ca activele curente sunt finantate integral din surse curente si exista un necesar de fond de rulment negativ.

Daca R_FC < 100% atunci activele curente sunt finantate doar partial din surse curente, iar diferenta neacoperita o reprezinta necesarul de fond de rulment.

3) Rata de finantare a nevoii de fond de rulment (R_NFR) masoara proportia corespunzatoare din fondul de rulment care finanteaza partea cea mai stabila a necesarului de fond de rulment (stocurile).

R_NFR =

Valoarea supraunitara dovedeste existenta la sfarsitul exercitiului a unei trezorerii nete pozitive.

Ratele de lichiditate sau de trezorerie

Ratele de lichiditate apreciaza capacitatea intreprinderii de a-si achita obligatiile pe termen scurt prin intermediul activelor circulante, fiind utile in cazul unor comparatii intre intreprinderile din acelasi sector de activitate sau intre ratele cronologice inregistrate de aceeasi intreprindere.

1) Rata lichiditatii curente sau generale (R_LC) reflecta posibilitatea activelor curente de a se transforma intr-un termen scurt in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata exigibile.

R_LC =

Valorile de referinta ale acestei rate sunt urmatoarele :

valoarea minim acceptabila este 1, sub acest nivel firma aflandu-se in pericol de incapacitate de plata;

- valoarea maxim acceptabila este 2, peste acest nivel considerandu-se ca nu se utilizeaza corespunzator activele curente.

Lichiditatea curenta are o marja sporita de aproximare datorita numarului mare de variabile care o influenteaza: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rotatia activelor circulante, caracterul de sezonalitate etc. O valoare subunitara a ratei nu prezinta pericol in conditiile in care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decat gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt; acesta inseamna ca stocurile se reduc treptat pentru a putea achita datoriile exigibile pe termen scurt, fara a stanjeni continuitatea productiei, iar datoriile se reinnoiesc in mod constant. La constructia indicatorului s-a plecat de la ipoteza ca stocurile pot fi lichide, ceea ce nu corespunde in totalitate realitatii. Lichiditatea stocurilor este foarte variabila, iar in cazul stocurilor fara miscare sau degradate, aceasta nu exista.

In ceea ce priveste analiza in dinamica, nu este suficient ca lichiditatea curenta sa fie supraunitara, ci este necesar ca evolutia acesteia sa fie crescatoare.

2) Rata lichiditatii rapide sau reduse (R_LR) reflecta capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile pe termen scurt din creante si lichiditati. Lichiditatea rapida exclude stocurile din mijloacele curente de plata, stocurile fiind elementul cel mai lent sub aspectul potentialului de transformare in lichiditati a activelor circulante.

R_LR = sau R_LR =

Valorile de referinta ale acestei rate sunt urmatoarele:

- valoarea minim acceptabila este 0,65 (sau 0,8 potrivit unor specialisti), sub acest nivel firma aflandu-se in pericol de incapacitate de plata;

- valoarea maxim acceptabila este 1, evidentiind faptul ca stocurile nu sunt finantate prin datorii pe termen scurt, cel mult avansuri si aconturi primite de la clienti.

In general, raportul este subunitar si nu produce dificultati, in conditiile in care intreprinderea dispune de stocuri "sanatoase" si previziuni de trezorerie corecte. Totusi, desi lichiditatea rapida este mai realista decat lichiditatea curenta, nimeni nu poate garanta ca anumiti clienti vor plati la scadenta pentru a forma lichiditatile prevazute de intreprindere.

3) Rata lichiditatii imediate (R_LI) apreciaza masura in care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilitatilor banesti.

R_LI =

Valorile de referinta ale acestei rate sunt urmatoarele:

- valoarea minim acceptabila este 0,3 sub acest nivel firma aflandu-se in pericol de incapacitate de plata; totusi o valoare redusa poate fi compatibila cu mentinerea echilibrului financiar, daca intreprinderea minimizeaza valoarea incasarilor sale, detinand in schimb valori de plasament, creante, stocuri usor lichidabile in concordanta cu exigibilitatea datoriilor.

- valoarea maxim acceptabila este 0,65 peste acest nivel considerandu-se ca nu se utilizeaza eficient resursele disponibile.

Lichiditatea imediata este un indicator putin relevant, datorita instabilitatii incasarilor, motiv pentru care aprecierea capacitatii de plata impune o corelare intre termenele de achitare a datoriilor si cele de incasare a creantelor, prin intermediul ratelor de rotatie a capitalurilor.

4) Rata lichiditatii la vedere (R_LV) se determina ca raport intre disponibilitati, inclusiv plasamente cu grad de lichiditate foarte mare (actiuni tranzactionate la bursa, de exemplu) existente la un moment dat si obligatii de plata scadente la acelasi moment.

R_LV =

Lichiditatea la vedere este mai relevanta deoarece exprima capacitatea intreprinderii de a stinge prompt orice obligatie scadenta.

In aprecierea lichiditatii unei firme trebuie sa se tina seama de :

- gradul de vandabilitate al stocurilor, fiind necesara identificarea stocurilor fara miscare, cu miscare lenta sau degradate;

- creantele nerecuperabile;

- corelatia dintre viteza de rotatie a creditului client si a creditului furnizor;

- tendinta lichiditatii in ultimii 3-4 ani.

In concluzie, capacitatea de plata nu poate fi confundata cu lichiditatea financiara, intrucat lichiditatea constituie un factor determinant pentru asigurarea si mentinerea capacitatii de plata. Pe seama lichiditatilor se obtine cea mai mare parte a mijloacelor banesti necesare efectuarii platilor. Capacitatea de plata nu poate exista fara mijloace banesti lichide cu care sa fie achitati furnizorii sau creditorii. O lichiditate precara influenteaza negativ capacitatea de plata in sensul ca intreprinderea nu mai poate obtine mijloace banesti prin valorificarea activelor nemonetare, in cuantumul necesar pentru efectuarea platilor. In mod asemanator, lipsa lichiditatii financiare se manifesta prin plati restante, nerambursarea la timp a creditelor sau neachitarea la timp a obligatiilor fata de bugetul statului.

Alaturi de ratele de lichiditate, bonitatea intreprinderii poate fi pusa in evidenta si prin analiza solvabilitatii, care arata masura in care datoriile totale pot fi acoperite pe seama activelor. Gh. Bailesteanu considera relevanti pentru aprecierea solvabilitatii intreprinderii urmatorii indicatori[13]:

Gradul de apreciere a serviciului datoriei

g_a =

Acest indicator arata oportunitatea creditului din punct de vedere al eficientei activitatii, pornind de la ipoteza ca menirea creditului este de crestere a eficientei si contractul trebuie sa dovedeasca posibilitatea rambursarii lui din veniturile viitoare si nu din lichidarea activelor. Creditorul va pretinde ca marimea indicatorului sa fie mai mare decat 1, in functie si de fezabilitatea proiectului, de soliditatea financiara si economica a intreprinderii. Un grad de acoperire a serviciului datoriei mai mare decat 2 indica o intreprindere solvabila, doar aparitia unor perturbatii majore ar putea sa duca la incapacitate de plata.

Indicele de solvabilitate generala

I_SG =

Acest indicator devine relevant atunci cand creditorul are in vedere alternativa pesimista a falimentului, caz in care achitarea datoriilor se va face din valorificarea activelor totale. Insa in perioadele de criza valoarea de lichidare este inferioara valorii contabile a activelor, motiv pentru care se impune o valoare asiguratorie de 3 sau chiar 4.

Solvabilitatea generala exprima in termeni relativi indicatorul situatia neta, corespunzatoare activului neangajat in datorii (Situatia neta = Activ total - Datorii totale). Valoarea minim acceptabila este 2, sub acest nivel existand riscul de insolvabilitate, situatia neta a intreprinderii fiind negativa.

Intreprinderea poate fi solvabila chiar daca, la un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu prezinta capacitate de plata. Solvabilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii poate avea caracter temporar. In ansamblu, bonitatea presupune existenta simultana atat a capacitatii de plata, cat si a lichiditatii financiare si a solvabilitatii. Bonitatea unei firme se apreciaza pe baza datelor din evidenta contabila, dar si a indicatorilor care exprima calitatea activitatii si comportamentul general comercial al firmei respective. Bonitatea presupune rentabilitate, receptivitate, promptitudine si solicitudine in indeplinirea oricaror obligatii asumate fata de terti, nu numai a celor banesti.[14] O intreprindere cu bonitate cunoscuta si recunoscuta poate constitui un partener de afaceri serios, in care se poate avea incredere.

Ratele de indatorare

Ratele de indatorare releva importanta indatorarii asupra gestiunii financiare a intreprinderii, punand in evidenta repartitia capitalurilor permanente intre surse proprii si surse imprumutate pe termen mediu si lung, precum si componenta datoriilor din pasivul patrimonial.

1) Rata levierului (L) sau coeficientul total de indatorare exprima gradul in care capitalurile proprii asigura finantarea activitatii intreprinderii; poate fi interpretata si ca o rata a autonomiei financiare, indicand masura in care angajamentele pe termen lung si scurt sunt garantate de capitalurile proprii.

L =

Normele bancare impun existenta unui levier mai mic de 1 pentru a acorda in continuare credite in conditii de garantie sigura. Cu cat levierul este mai mare decat 1 cu atat intreprinderea va depinde mai mult de creantierii sai.

2) Rata datoriilor financiare (R_DF) reflecta gradul de indatorare pe termen lung.

R_DF =

Normele bancare impun o rata mai mica decat 0,5 pentru ca intreprinderea sa beneficieze in continuare de credite pe termen mediu si lung.

3) Rata creditelor de trezorerie (R_CT) masoara gradul in care intreprinderea angajeaza credite bancare pe termen scurt pentru a suplini capacitatea de autofinantare a investitiilor de autofinantare.

R_CT =

Rata creditelor de trezorerie este complementara ratei de finantare a nevoii de fond de rulment, existand urmatoarea corelatie: R_FN=1-R_CT.

4) Rata independentei financiare (R_IF) este complementara ratei datoriilor financiare si masoara ponderea capitalurilor proprii in ansamblul resurselor permanente.

R_IF =

Pentru a beneficia in continuare de credite bancare este necesar ca rata independentei financiare sa fie superioara sau cel putin egala cu 0,5.

5) Rata capacitatii de imprumut (R_CI) compara resursele proprii cu imprumuturile contractate pe termen lung.

R_CI =

Normele bancare impun o rata supraunitara, intrucat o valoare mai mica decat 1 reflecta o capacitate teoretica de imprumut saturata.

6) Rata capacitatii de rambursare (R_CR) exprima, in numar de ani, capacitatea intreprinderii de a rambursa in totalitate imprumuturile contractate pe termen lung, respectiv a datoriilor totale (pe termen lung si scurt), daca ar folosi intreaga capacitate de autofinantare (CAF) in acest scop.[15]

Pentru imprumuturile pe termen lung: R_CRTL =

Pentru imprumuturile totale: R_CRTS =

unde: CAF = Excedentul brut din exploatare + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare - Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare - Impozit pe profit

sau CAF = Profit net + Amortisment

Cu cat valoarea raportului este mai mica, cu atat va fi mai buna capacitatea de rambursare. Normele bancare impun un numar de maxim 3 ani pentru rambursarea teoretica a imprumuturilor pe termen lung pe seama capacitatii de autofinantare, respectiv maxim 4 ani pentru rambursarea datoriilor totale.

7) Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (R_PC) evidentiaza capacitatea de plata a costului indatorarii.

R_PC =

unde: EBE = Valoarea adaugata + Subventii de exploatare - Impozite si taxe - - Cheltuieli de personal

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare separa intreprinderile sanatoase de cele falimentare. Daca raportul este mai mare decat 0,6 intreprinderea inregistreaza probleme grave de gestiune financiara si risca sa intre in stare de faliment. De asemenea, daca cheltuielile financiare depasesc excedentul de trezorerie la exploatarii, indatorarea devine insuportabila pentru rentabilitatea economica a intreprinderii.

8) Costul indatorarii sau rata medie a dobanzii la creditele contractate (R_d) poate fi exprimata prin raportul:

R_d =

Daca rata rentabilitatii economice este superioara ratei medii a dobanzii, intreprinderea poate apela la credite bancare in conditii avantajoase, beneficiind de efectul de levier favorabil asupra rentabilitatii financiare.

9) Ponderea creditelor curente in indatorarea globala (R_CC) exprima optiunea intreprinderii pentru finantarea prin imprumuturi pe termen mediu si lung si cele pe termen scurt.

R_CC =

Existenta unei proportii mari a creditelor pe termen scurt in ansamblul creditelor contractate poate semnifica o situatie de vulnerabilitate referitoare la tipul acestor resurse si costul lor ridicat.

Ratele privind structura activului si pasivului

Ratele privind structura patrimoniala stabilesc ponderea fiecarui post sau grupe de posturi de activ sau pasiv in totalul bilantului, oferind posibilitatea exprimarii bilantului in procente. Totodata, permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilantului, precum si a evolutiilor in timp.

Structura financiara a patrimoniului se analizeaza din doua puncte de vedere:

- din punct de vedere al utilizarii si materializarii surselor de finantare, reflectate in activul bilantier;

- din puncte de vederea la surselor de finantare reflectate in pasivul bilantier.

Ratele privind structura activului

Analiza structurii activului releva destinatia economica a capitalurilor, gradul de lichiditate a elementelor de activ, precum si capacitatea intreprinderii de a-si modifica structura activului ca urmare a schimbarilor conjuncturale.

1) Rata activelor imobilizate (R_AI) exprima ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispozitia intreprinderii in mod permanent, reflectand gradul de imobilizare a activului.

R_AI =

Rata activelor imobilizate se apreciaza in mod diferit in functie de specificul activitatii. Pentru o firma industriala se considera optima o valoare de 60 %.

In dinamica, o crestere a ratei este considerata o situatie favorabila daca este determinata de modificarea cifrei de afaceri intr-o proportie mai mare decat cea a valorii imobilizarilor, reflectand accelerarea vitezei de rotatie. In mod asemanator, o tendinta de reducere a ratei poate fi apreciata pozitiv daca este determinata de modificarea cifrei de afaceri intr-o proportie mai mica decat cea a valorii imobilizarilor, insemnand o accelerare a vitezei de rotatie.[16]

Datorita structurii diferite a activelor imobilizate, a gradului diferit de investire a capitalului, teoria si practica economica recomanda determinarea unor rate analitice:

a) Rata imobilizarilor necorporale (R_IN) masoara ponderea activelor imobilizate necorporale in total imobilizari, fiind o rata mai putin semnificativa.

R_IN =

b) Rata imobilizarilor corporale (R_IC) este dependenta de natura activitatii intreprinderii si de caracteristicile tehnice ale acesteia.

R_IC =

Valorile inregistrate variaza de la o ramura de activitate la alta; in ramurile industriei grele si in cele care solicita echipamente importante ca volum, rata inregistreaza valori ridicate, in timp ce in ramurile cu dotare tehnica slaba rata imobilizarilor corporale este relativ redusa. Chiar si pentru firme din aceeasi ramura, rata este diferita in functie de strategia financiara si de conditiile concrete de activitate. Specialistii nu indica o rata optima, dar apreciaza ca rata imobilizarilor corporale arata in ce masura firma va putea rezista unei crize economice, intrucat o imobilizare excesiva a capitalului in active economice implica riscul netransformarii rapide a acestora in lichiditati.

c) Rata imobilizarilor financiare (R_IF) reflecta politica de investitii financiare a firmei, precum si legaturile financiare stabilite cu intreprinderile la care detine participatii la capitalul social.

R_IF =

Nivelul acestei rate este strans legat de marimea firmei si de politica sa financiara, avand valori ridicate in cazul holdingurilor.

2) Rata activelor circulante (R_AC) exprima ponderea pe care o detin utilizarile cu caracter ciclic in total activ, fiind complementara cu rata activelor imobilizate.

R_AC =

Rata activelor circulante se apreciaza in mod diferit in functie de specificul activitatii. Pentru o firma industriala se considera optima o valoare de 40 %.

In dinamica, o tendinta de crestere este apreciata favorabil daca indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante, reflectand accelerarea vitezei de rotatie. In mod asemanator, reducerea ratei poate fi apreciata pozitiv daca este consecinta modificarii cifrei de afaceri intr-o proportie mai mica decat cea a valorii activelor circulante, insemnand o accelerare a vitezei de rotatie.

In analiza financiara prezinta importanta urmatoarele rate analitice:

a) Rata stocurilor (R_St) reflecta ponderea stocurilor in totalul activelor circulante.

R_St =

Rata stocurilor este influentata de natura activitatii intreprinderii si de durata ciclului de exploatare, inregistrand valori mai ridicate la intreprinderile din sfera productiei si distributiei de marfuri si valori scazute in sfera serviciilor.

b) Rata creantelor (R_Cr) reflecta politica financiara a intreprinderii si este influentata de natura clientilor si de termenele de plata acordate partenerilor de afaceri.

R_Cr =

Rata creantelor inregistreaza valori nesemnificative la intreprinderile aflate in contact direct cu o clientela care realizeaza plata in numerar (comertul cu amanuntul, prestarile de servicii catre populatie) si valori mai ridicate in cazul decontarilor fara numerar.

Analiza structurii creantelor trebuie aprofundata avandu-se in vedere:

- natura creantelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatarii)

- certitudinea realizarii lor (certe sau incerte);

- termenul de realizare : - creante sub 30 de zile;

- creante sub 60 de zile;

- creante sub 90 de zile;

- creante peste 90 de zile.

Ca principiu, rata creantelor din exploatare trebuie sa detina ponderea majoritara si sa prezinte o tendinta de crestere, cu conditia realizarii unei viteze de rotatie superioare.

c) Rata disponibilitatilor (R_Db) reflecta ponderea disponibilitatilor banesti si a valorilor mobiliare de plasament in patrimoniul intreprinderii.

R_Db =

Valoarea ridicata a activelor de trezorerie indica o situatie favorabila in teoria echilibrului financiar, daca nivelul lor depaseste nivelul pasivelor de trezorerie. In caz contrar, intreprinderea face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finantarea nevoilor de exploatare. Totusi, o valoare ridicata poate semnifica o utilizare ineficienta a resurselor disponibile. De regula, nivelul disponibilitatilor este fluctuant, nivelul minim acceptat fiind de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim de 25%. Analistii apreciaza ca nivelul optim al ratei disponibilitatilor este de 10%.

Ratele privind structura pasivului

Analiza structurii pasivului furnizeaza informatii referitoare la politica de finantare a intreprinderii, modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (proprii, imprumutate si atrase) si pe termene de exigibilitate (scurt, mediu si lung).

1) Rata stabilitatii financiare (R_SF) exprima masura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil fata de total resurse.

R_SF =

Preponderenta capitalului permanent in resursele financiare confera un grad ridicat de siguranta prin stabilitate in finantare. Valoarea minim acceptabila a ratei pentru o firma industriala este de 50%, iar o valoare normala oscileaza in jurul a 66% si are o tendinta de crestere.

In dinamica, o crestere a ratei stabilitatii financiare este apreciata favorabil daca este consecinta modificarii capitalului propriu intr-un ritm superior modificarii datoriilor pe termen mediu si lung. In mod asemanator, diminuarea ratei poate fi considerata o situatie pozitiva daca se datoreaza in exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu si lung, fara insa ca rata sa scada sub nivelul minim acceptabil.

2) Rata autonomiei financiare globale (R_AFG) exprima cat din patrimoniul firmei este finantat pe seama resurselor proprii.

R_AFG =

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare intreprindere, rata autonomiei financiare poate sa difere de la o intreprindere la alta. Totusi, analistii apreciaza ca valoarea minim admisibila este de 33%, desi sursele proprii ar trebui sa contribuie la finantare intr-o proportie de cel putin 50%. Intre aceste valori firma se poate imprumuta, insa trebuie obligatoriu sa beneficieze de efectul de levier la indatorarii (daca rentabilitatea economica este superioara ratei medii a dobanzii). In cazul in care capitalul propriu reprezinta cel putin 66% din totalul resurselor , firma are o autonomie financiara ridicata, prezentand garantii aproape certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen mediu si lung.

In dinamica, o tendinta de crestere a ratei autonomiei financiare globale este considerata o situatie favorabila daca se datoreaza cresterii intr-un ritm mai rapid a profitului net fata de celelalte elemente de capitaluri proprii. Daca tendinta este de reducere, poate fi considerata o situatie normala atunci cand este determinata de cresterea datoriilor din exploatare, ca urmare a relaxarii termenelor de plata, sau de contactarea unor credite bancare pe termen mediu sau lung, cu conditia ca firma sa beneficieze de efectul de levier.

3) Rata de indatorare globala (R_IG) masoara ponderea datoriilor totale in patrimoniul intreprinderii, indiferent de durata si originea lor.

R_IG =

Prin natura ei, rata de indatorare globala este subunitara, valoarea maxim admisibila fiind 50%, mergand pana la 66%, pe masura ce valoarea raportului se diminueaza, indatorarea se reduce, respectiv autonomia financiara creste.

In dinamica, indicatorul ar trebui sa se reduca permanent, pe seama diminuarii datoriilor prin rambursarea creditelor pe termen mediu si lung, precum si a creditelor de trezorerie, concomitent cu majorarea capitalurilor proprii. O crestere ratei de indatorare globala poate fi considerata o situatie normala in urmatoarele cazuri:

- contractarea de noi credite bancare, cu conditia ca firma sa beneficieze de efectul de levier favorabil;

cresterea datoriilor din exploatare ca urmare a relaxarii termenelor de plata.

3. Ratele privind rotatia capitalurilor

Ratele de rotatie sau de gestiune sunt recomandate in analiza financiara a lichiditatii pentru completarea ratelor de trezorerie, intrucat furnizeaza importante informatii calitative privind gradul de reinnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor si creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare. Analiza lichiditate-exigibilitate presupune existenta unei marje de securitate, sub forma fondului de rulment, pentru absorbirea decalajelor (intarzierilor si accelerarilor) care pot apare la nivelul activelor si pasivelor sub un an.

Masurarea vitezei de rotatie se realizeaza prin intermediul a doi indicatori:

1) Numarul de rotatii (N_ROT) arata de cate ori se reinnoieste elementul de activ sau de pasiv analizat prin cifra de afaceri intr-o perioada de gestiune. Cresterea numarului de rotatii inseamna cresterea eficienta utilizarii elementului respectiv.

N_ROT =

2) Durata in zile a unei rotatii (D_Z) arata durata medie in care elementul analizat parcurge intregul ciclu economic si se reintoarce in firma sub forma initiala baneasca (lichiditati). Reducerea duratei in zile a unei rotatii inseamna o recuperare mai rapida a elementului analizat si deci cresterea eficientei utilizarii sale.

D_Z =

unde: T = perioada de gestiune analizata (30, 90, 180 sau 360 de zile)

Principalul efect al accelerarii vitezei de rotatie este eliberarea de resurse echivalenta cu disponibilizarea de resurse materiale si financiare. Incetinirea vitezei de rotatie semnifica scaderea eficientei utilizarii elementelor patrimoniale respective, avand ca efect imobilizarea de resurse echivalenta cu un necesar suplimentar de resurse materiale si financiare. Eliberarea (E (-)), respectiv imobilizarea de resurse (I (+)) este evidentiata prin urmatoarea relatie :

E (-) / I (+) = (D_Z1 - D_Z0)

Ratele de rotatie exprimate in numar de rotatii au o putere informativa redusa, motiv pentru care in practica financiara se utilizeaza mult mai frecvent ratele de rotatie exprimate in numar de zile. Acestea prezinta avantajul de a fi exprimate in marimi concrete (durata de rotatie a stocurilor, durata de incasare a clientilor, durata de achitare a furnizorilor), oferind un grad ridicat de comparabilitate cu nivelurile realizate in perioadele anterioare sau cu cele realizate de alte intreprinderi. Relevanta acestor indicatori ii recomanda pentru calcule de previziune financiara, in conditii de stabilitate economica a intreprinderii, cand nu intervin modificari sensibile in conditiile de exploatare si in structura costurilor de productie.

Durata rotatiei capitalurilor poate fi descompusa in elementele componente ale activelor, respectiv ale datoriilor si in componentele valorice ale cifrei de afaceri. Se obtin astfel duratele de rotatie specifice pentru fiecare element de activ, respectiv de datorie, in raport cu partea corespunzatoare din cifra de afaceri[18]:

Rata 1 Rata 2

Rata 1 raporteaza fiecare element de activ sau de datorie la componenta lui specifica din cifra de afaceri, de exemplu stocurile de materii prime la consumurile de la terti, soldul clientilor la cifra vanzarilor. Aceasta rata, ponderata cu 360, conduce la determinare duratei de rotatie a posturilor din bilant in raport cu cifra de afaceri. A doua rata exprima ponderea fiecarei parti din cifra de afaceri asociate posturilor din bilant fata de cifra de afaceri totala, fiind o rata de structura intrucat indica structura costurilor intreprinderii.

Prin urmare, durata de rotatie exprimata in raport de cifra de afaceri se va determina astfel:

D_Z =

unde: E% = ponderea componentei valorice corespunzatoare elementului de activ sau de datorie in cifra de afaceri totala

Cele mai importante durate de rotatie a capitalurilor in raport cu cifra de afaceri sunt urmatoarele:

1) Duratele de rotatie a stocurilor

a) Durata de rotatie a stocurilor de materii prime si materiale (D_MP)

D_MP =

unde: MP = valoarea consumurilor de materii prime si materiale de la terti (bilant)

m% = ponderea consumurilor de la terti in cifra de afaceri

b) Durata de rotatie a stocurilor de produse in curs de fabricatie (D_PCF)

D_PCF =

unde: PCF = valoarea produselor in curs de fabricatie (bilant)

f% = ponderea cheltuielilor de fabricatie (salarii, amortizari) in cifra de afaceri

c) Durata de rotatie a stocurilor de produse finite (D_PF)

D_PF =

unde: PF = valoarea produselor finite (bilant)

c% = ponderea costului de productie in cifra de afaceri

Duratele de rotatie a stocurilor permit evaluarea performantelor intreprinderii in materie de gestiune a stocurilor, fiind strans legate de evolutia cifrei de afaceri. Incetinirea rotatiei stocurilor, formarea stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta evidentiaza dificultati de transformare in lichiditati, avand consecinte nefavorabile asupra solvabilitatii. O crestere exagerata a stocurilor poate proveni din cumparari speculative care pot reprezenta in timp o afacere buna, desi in prezent mareste riscul de insolvabilitate. Din acest motiv, analiza trebuie sa identifice cauzele variatiilor rotatiei stocurilor, tinand seama si de situatiile conjuncturale.

Rotatia stocurilor este influentata de o serie de factori interni si externi:

- factori interni: durata ciclului de exploatare, complexitatea procesului tehnologic, durata de viata a produsului, caracterul sezonier la productiei, particularitatile produselor stocate (produsele alimentare sunt de regula perisabile, iar cele de tip industrial se pot pastra o perioada mai indelungata);

- factori externi: conjunctura economica, intervalul de timp acceptat de furnizori pentru plata facturilor etc.

Grupati in functie de ciclul economic la care se refera, factorii de influenta ai rotatiei stocurilor pot fi sintetizati astfel:

Figura 1. 4. Factorii de influenta ai rotatiei stocurilor (sursa: Gheorghe Bailesteanu, Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Editura Mirton, Timisoara, 1997, pag.193)

Masurile de accelerare a vitezei de rotatie a stocurilor vizeaza fiecare faza a ciclului de exploatare:

a) In stadiul aprovizionarii:

organizarea corespunzatoare a compartimentelor de aprovizionare si a depozitelor;

aprovizionarea ritmica cu resurse materiale;

selectia riguroasa a furnizorilor si a mijloacelor de transport;

reducerea pe cat posibil a perisabilitatilor la materiale pe timpul transportului si depozitarii prin mecanizarea, automatizarea operatiilor de incarcare - descarcare, imbunatatirea conditiilor de pastrare;

dimensionarea optima a stocurilor si a cantitatilor de aprovizionat;

reducerea / lichidarea stocurilor supranormative.

b) In stadiul productiei:

reducerea duratei ciclului de fabricatie prin modernizarea tehnologiilor de productie, asimilarea in fabricatie de produse noi cu consumuri mai reduse de materiale si performante superioare, ridicarea calificarii personalului, imbunatatirea organizarii productiei si a muncii, aprovizionarea ritmica a locurilor de munca, utilizarea integrala a timpului de lucru;

reducerea costurilor de productie prin diminuarea consumurilor specifice, corelarea cresterilor salariale cu cresterea productivitatii muncii, rationalizarea cheltuielilor general-administrative.

c) In stadiul comercializarii:

cresterea ritmului desfacerilor prin incheierea din timp a contractelor, imbunatatirea serviciilor de marketing, organizarea corespunzatoare a relatiilor cu beneficiarii si unitatile de transport;

accelerarea ritmului decontarilor prin alegerea celor mai avantajoase forme de decontare, organizarea corespunzatoare a circuitului documentelor de decontare, reducerea creditului comercial acordat clientilor, urmarirea riguroasa a incasarii clientilor la termenele convenite, apelarea la sanctiuni economice si financiare pentru clientii care nu respecta conditiile contractuale.

2) Durata de incasare a clientilor (D_ZCL) exprima creditul client acordat de firma, respectiv durata medie in zile de incasare a contravalorii marfurilor de la beneficiari.

D_ZCL =

unde: CL = valoarea creditelor clienti (bilant)

i% = ponderea incasarilor in cifra de afaceri, inclusiv T.V.A.

Aceasta rata indica, practic, decalajul mediu in zile intre data facturarii si data incasarii contravalorii marfurilor vandute. Valoarea optima pentru gestiunea creantelor-clienti este de maximum 30 de zile. In general, se apreciaza ca durata maxima nu poate depasi o treime fata de termenele prevazute in contracte.[21]

Marimea acestui indicator este influentata de urmatorii factori:

- strategia de desfacere a intreprinderii; firmele care urmaresc extinderea pietei vor acorda clientilor un termen de plata mai relaxant, comparativ cu concurentii lor;

natura clientelei; furnizorii pot acorda termene de plata mai mari firmelor care se aprovizioneaza in mod regulat de la ei, firmelor straine pentru a stimula exportul sau acelor firme care prezinta garantii materiale si financiare;

- natura produselor; durata de decontare este mai mica pentru marfurile alimentare perisabile si mai mare pentru echipamentele industriale;

conjunctura economica; in conditii de stabilitate economica, furnizorii de produse finite manifesta tendinta de a acorda termene de plata mai mari, iar in conditii de instabilitate economica se iau masuri de reducere a termenelor de decontare.

Durata de incasare a clientilor este un instrument de politica economica si financiara la latitudinea agentului economic. O diminuare a duratei de rotatie semnifica o imbunatatire a gestiunii clientilor ca urmare a schimbarii politicii de credit comercial. O durata mare de rotatie inseamna ca resursele financiare ale firmei sunt utilizate de catre clienti o perioada de timp mai mare. Daca durata depaseste 30 de zile, exista semnale ca intreprinderea se confrunta cu greutati in incasarea facturilor emise. Daca tendinta este de crestere, se impune analiza clientilor rau platnici. In general, orice intreprindere va consimti la majorarea creditului client numai in masura in care sporesc vanzarile.

Durata de incasare a clientilor se apreciaza, de regula, in corespondenta cu durata de achitare a furnizorilor.

3) Durata de achitare a furnizorilor (D_ZFZ) exprima creditul furnizor primit de firma, respectiv durata medie in zile de plata a contravalorii bunurilor achizitionate de la furnizori.

D_ZFZ =

unde: FZ = valoarea creditelor furnizori (bilant)

m% = ponderea consumurilor de la terti in cifra de afaceri

Aceasta rata indica decalajul mediu in zile intre data facturarii si data platii contravalorii bunurilor cumparate. Valoarea optima pentru gestiunea datoriilor fata de furnizori este de maximum 30 de zile.

Factorii care influenteaza marimea acestui indicator se refera:

pozitia firmei furnizoare pe piata comparativ cu concurentii ei;

relatiile stabilite cu furnizorul respectiv;

specificul activitatii desfasurate, durata ciclului economic;

conjunctura economica;

politica de credit practicata pe piata.

O durata de rotatie mare inseamna ca firma foloseste resursele furnizorului o perioada de timp mai indelungata, si cu toate ca reflecta o situatie favorabila, poate conduce la inrautatirea relatiilor comerciale sau poate fi un semnal ca firme se confrunta cu greutati de plata. Daca intreprinderea se gaseste in pozitie dominanta fata de furnizor, are posibilitatea de a negocia termene de plata cat mai avantajoase. In dinamica, este de preferat ca durata de achitare a furnizorilor sa creasca.

Pentru a-si asigura mijloacele de plata, intreprinderea trebuie sa promoveze o politica de diminuare a creditelor acordate clientilor sai, dar si de prelungire a termenelor de achitare a datoriilor catre furnizori. Daca durata de incasare a creantelor este mai mica decat durata de achitare a furnizorilor are loc o atragere de surse relativ gratuite din partea furnizorilor pentru finantarea ciclului de exploatare. In caz contrar, se creeaza un deficit de resurse financiare care trebuie completat prin existenta unei trezorerii nete pozitive.

4) Alte durate de rotatie

a) Durata de amortizare a activelor imobilizate (D_AM)

D_AM =

unde: a% = ponderea amortizarii in cifra de afaceri

b) Durata de rambursare a datoriilor financiare (D_DF)

D_DF =

unde: Ra% = ponderea ratelor anuale in cifra de afaceri

c) Durata de achitarea a obligatiilor fiscale (D_OF)

D_OF =

unde: Of% = ponderea obligatiilor fiscale in cifra de afaceri

Pentru postul de activ "Disponibilitati" nu se calculeaza viteza de rotatie intrucat acestea exprima rezultatul final al rotatiei capitalurilor: lichiditati. De asemenea, nu se calculeaza viteza de rotatie nici pentru capitalul propriu, acesta nefiind exigibil, decat in situatii extreme. Rata cinetica va rezulta din ecuatia situatiei nete: Activ - Datorii totale.