Metoda economistului. Valente si erori

Metoda economistului. Valente si erori

Ca semn de recunoastere si distinctie, activitatea de cercetare stiintifica-economica este denumita curent drept metoda economistului. Astazi, metoda economistului este considerata o metoda de analiza care se raspandeste, se aprofundeaza si acopera practic toate domeniile economiei. Aceasta este o metoda care a anihilat granitele dintre subdisciplinele economice, realizand practic "sistemul stiintelor economice', o metoda care este exportata in alte stiinte sociale (sociologie, psihologie, etica etc.), care o percep ca metoda a economistului.

Economistilor le revine, evident, sarcina de a continua sa consolideze si sa demonstreze forta mereu mai puternica a metodei lor. Acestora le revin, desigur, nu numai meritele, dar si neajunsurile metodei lor.

Metoda economistului de cercetare propriu-zisa este raspunzatoare de lipsurile stiintei economice (deficitul de realism, sprijinul limitat pentru practica etc.) analizate in capitolul Metoda economistului este raspunzatoare si de masura in care sunt valorificate particularitatile stiintei economice (fenomenele economice sunt extrem de complexe, multifactorial determinate, aleatorii, probabilistice, cu un grad ridicat de risc, un control imperfect al conditiilor de reproducere si de observare, se desfasoara sub imperiul intereselor etc.) prezentate in Capitolul

implinirile stiintei economice, utilizarea metodelor de cercetare stiintifica in corelatie riguroasa cu particularitatile fiecarei probleme economice, in vederea afirmarii si mai puternice a stiintei economice, sunt dependente covarsitor de eliminarea erorilor pe care economistii inca le mai comit. Dintre acestea, in cele ce urmeaza, vom mentiona doar pe cele mai importante, in speranta ca, in acest fel, vom trezi un si mai mare interes pentru aprofundarea problematicii pe cat de importanta, pe atat de complexa a cercetarii stiintifice-economice. Asemenea erori sau limite sunt:

a) Manifestarea unei reticente fata de confruntarea teoriei economice cu
faptele empirice cotidiene.

Din aceasta cauza, unele teorii raman abstracte, nebazate in masura necesara pe observarea realitatii.

b) Realizarea lenta a observarii realitatii practice si aprofundarii
cauzalitatii, care determina un fenomen economic sau altul. Aceasta carenta impune
cunoasterea esentei ascunse, a mecanismelor si interactiunilor fenomenelor economice
care nu sunt accesibile cunoasterii comune. Cunoasterea stiintifica presupune ca
aceste interactiuni si mecanisme ascunse sa fie elucidate si valorificate in cel mai inalt
grad cu putinta si intr-un ritm alert.

c) Ipoteza nu este intotdeauna formulata riguros, pe baza vietii economice reale.
Realitatea arata ca este de preferat intotdeauna o ipoteza intemeiata pe fapte

empirice unei ipoteze generale, fara suport practic; in jurul ipotezelor de baza ale fiecarui fenomen economic se cer organizate mai multe discutii intre economisti.

d)Uneori se actioneaza pentru o idee ca solutie unica. Experienta controlata, in vederea validarii uneia sau alteia dintre ipoteze, in loc sa fie negata, ar trebui sa genereze eforturi de a se gasi solutii viabile de realizare.

e)in conditiile in care fenomenul economic este foarte complex, multifactorial determinat, in loc de invocarea tuturor dificultatilor, in mare masura reale, economistii ar trebui sa se straduiasca sa gaseasca solutii, sa organizeze statistici de date si metode de separare a variabilelor explicative ale fenomenului economic.

f) Considerand ca fizica este o stiinta model, mai multi economisti imprumuta concluzii si metode ale stiintei fizice moderne (fizica cuantica), pe care le aplica si fenomenelor economice, exagerandu-se rolul incertitudinii, al predictiei si obiectivitatii concluziilor si in stiinta economica, in dezacord cu particularitatile proceselor si fenomenelor economice.

g)Are loc un proces excesiv, nejustificat de matematizare, fara o baza factuala asigurata pentru generalizari, un suport empiric insuficient pentru modelare. Astfel, modelul matematic adeseori este diferit de modelul observat in viata reala. Economistul american Milton Friedman avertizeaza ca unii economisti fac aceste excese mai mult pentru a impresiona decat pentru a informa.

h) Se manifesta uneori subevaluarea cunoasterii istorice, a rolului istoriei, a
faptului concret istoric. O asemenea eroare determina cerinta intaririi studiilor
multidisciplmare si a studiilor de caz, menite sa combata tendintele de simplificare, de
abstractizare, de teorii abstracte, fara utilitate corespunzatoare pentru practica.

i) Este necesar un dublu efort al economistului: pe de o parte, in amonte, pentru
verificarea principiilor pe care se intemeiaza cercetarea propriu-zisa, iar pe de alta parte, in aval,
pentru verificarea mai buna a ipotezelor si concluziilor oricarei cercetari stiintifice.

j) Se impune impiedicarea oricaror filtre, monopoluri si mercantilizari care blocheaza dezbaterea stiintifica reala, favorizand accesul mass-mediei catre oamenii politici si masele de cetateni, numai al curentelor si teoriilor convenabile lumii de afaceri.

in concluzie, din multitudinea de erori pe care economistii le savarsesc rezulta ca, intr-o forma sau alta, metodologia cercetarii stiintifice economice, dintr-un factor de

consolidare a stiintei economice, a functiilor sale explicative si predictive, obiective, ajunge, si dupa opinia unor cercetatori romani, sa simplifice si sa caricaturi-zeze realitatea economica, sa promoveze ipoteze si concluzii abstracte, nerealiste, chiar false .

Cercetarea stiintifica propriu-zisa trebuie, deci, sa valorizeze realitatea in interesul perfectionarii si actualizarii teoriei economice si al sprijinirii practicii macro-si microeconomice, prin concluzii si solutii de cea mai inalta eficienta economica.

Dar sa vedem care sunt continutul si sfera cercetarii stiintifice propriu-zise de a carei realizare depind in cel mai inalt grad evitarea erorilor si accentuarea utilitatii practice a stiintei economice.