Servicii

1. Conceptul de servicii

Abordarea sectorului serviciilor il situeaza pe acela care accede la problematica in fa a unei dileme, in sensul ca pe de o parte abordeaza un domeniu aflat in plina expansiune, atat la nivelul fiecarei economii dezvoltate, cat i la nivelul economiei mondiale, dinamism care determina insa i caracterizarea perioadei actuale, drept "revolu ie a serviciilor", iar pe de alta parte a unei literaturi de specialitate care a evoluat in anumite aspecte uneori in sensuri diametral opuse. Avem in vedere incadrarea ini iala a serviciilor in domeniul neproductiv i ulterior inscrierea intr-unul nu numai activ, ci deosebit de activ in desfa urarea proceselor de produc ie, precum i in structura economica in general.

Apologetul revolu iei industriale, Adam Smith, i a concep iei ca boga ia este rezultatul exclusiv al muncii productive, care rezulta doar in ramurile produc iei de bunuri materiale, neaga rolul productiv al serviciilor, pe motiv ca acestea "nu-i sporesc valoarea nici unui obiect", de i nu le ignora rolul i le aprecia ca onorabile i utile. In acest context, Adam Smith afirma: "munca unora din categoriile sociale cele mai respectabile, ca i cea a servitorilor nu produce nici o valoare i nu se fixeaza, nici nu se realizeaza in vreun obiect sau marfa vandabila, care sa dureze dupa efectuarea muncii i care sa poata servi pentru a ob ine cu ajutorul lui o cantitate egala de munca. De exemplu, suveranul ca i to i ceilal i func ionari ai justi iei sau armatei care servesc sub el, toata armata, toata flota sunt muncitori neproductivi in serviciul lor, oricat de onorabil, oricat de util, oricat de necesar, nu produce nimic cu care sa se poata apoi procura o cantitate egala de servicii"¹⁾.

Aser iunea de incadrare a lui Adam Smith in postura de apologet al revolu iei industriale se motiveaza in acest context i prin faptul ca spre deosebire de fiziocra i, prin emblematicul Fr.Quesnay, Smith introduce in clasa productiva activita ile industriale, reducand in aceea i masura clasa sterila.

Cat prive te sectorul serviciilor, acesta se situeaza la A.Smith in domeniul muncii neproductive i nu al celui steril, care implica indiscutabil o evolu ie conceptuala a lui Adam Smith i are in vedere viziunea "obiectuala" a rezultatului muncii: deci sus ine ca "serviciile dispar chiar in clipa indeplinirii lor i nu lasa dupa ele aproape nici o urma sau valoare care sa poata servi apoi la procurarea unei cantita i egale de servicii"²⁾, neproductive in care sunt percepute i cele inutile. Adam Smith sesizeaza cu toate acestea caracterul util al serviciilor.

De asemenea, Adam Smith considera ca are loc o suprapunere cronologica intre producerea i consumul serviciului.

Aceasta prezentare succinta a incadrarii serviciilor in domeniul muncii neproductive, in concep ia lui Adam Smith, nu am realizat-o numai din considerentele inceperii abordarii cu un clasic al economiei politice, ci i din cauza faptului ca lucrarea sa "Avu ia Na iunilor" prezinta concep ia respectivei perioade, fiind pe buna dreptate considerata "vlastarul nu numai al unei mari inteligen e, ci al intregii epoci"³⁾.

Economistul francez J.B.Say, apreciat ca un sistematizator al doctrinei lui A.Smith⁴⁾, estompeaza delimitarile realizate de predecesorul sau referitor la munca productiva i neproductiva i creeaza astfel posibilitatea extinderii domeniului aferent muncii productive printr-un transfer al unor servicii neproductive. Say apare astfel pentru un contemporan mai actual decat Smith. Introducerea lucratorilor care repara i intre in ma inile in categoria celor productivi, iar a celor meni i ai servi omului, ca de exemplu medici, in categoria celor neproductivi, cu toate limitele sale, aceasta il situeaza pe Say mai aproape de concep ia noastra referitoare la includerea serviciilor in munca neproductiva.

Clasicul german Fr. List, a carui contribu ie majora la dezvoltarea tiin ei economice se concentreaza pe aspectele for elor na ionale productive i a protec ionismului, accede la definirea for elor productive ale na iunii. De i nu se inscrie cu o anumita claritate, List aprecia ca "na iunea i i trage energia productiva din for ele spirituale i fizice ale indivizilor, din institu iile sale civile i politice, din fondul natural pus la dispozi ia sa sau din instrumentele care se gasesc in posesia sa i care ele insele sunt produse materiale ale eforturilor spirituale i fizice anterioare, adica din capitalul material agricol, industrial i comercial"⁵⁾.

Amestecul eclectic de elemente, atribute i for e ale naturii, stabilirea unor alte roluri decat le pot avea in via a reala ingreuneaza delimitarile in for e productive ale na iunii"⁶⁾, dar nu diminueaza faptul ca List are in vedere i componenta serviciilor in acest concept.

In vederea eludarii atributului de neproductiv conferit unor activita i, John Stuart Mill introduce o grupare pe criteriul utilita ilor rezultatelor din procesul de munca. Astfel, munca serve te pentru a produce:

a.      utilitate incorporata in obiecte, inclusiv in servicii cu caracter industrial, transport i comer

b.      utilitate incorporata in persoane, precum educa ia;

c.       utilitate neincorporata in ceva, ceea ce grupeaza serviciile de placere de economisire de timp care contribuie la cre terea calita ii persoanei sau lucrului.

De i mai nuan at - in sensul ca: pe de o parte, unele servicii sunt incluse in munca producatoare de utilitate in obiecte, iar ca i in cel, ca se renun a la incadrarea directa a prestarilor de servicii, in sistemul neproductiv, John S.Mill a apreciat ca numai primul gen de munca este productiv, celelalte doua fiind neproductive.

Pe o pozi ie aparte s-a situat Henry Storch, care s-a demarcat de distinc ia facuta de A.Smith referitoare la alternativa munca productiva - munca neproductiva. Referitor la pozi ia lui Adam Smith, H.Storch are in vedere ca " Smithexclude din categoria muncilor productive toate muncile, care nu participa nemijlocit la produc ia de avu ie; procedand astfel, el are in vedere numai avu ia na ionala". Gre eala pe care i-o imputa Storch consta in faptul ca el nu face nici o distinc ie intre valorile nemateriale i avu ie"⁷⁾. Aceasta concep ie diferita ii permite lui Storch sa considere serviciile drept activita i productive, dar cu proprieta i particulare care pot fi apreciate urmand acelea i criterii precum in cazul produc iei materiale. Acest demers in diferen ierea rezultatelor muncii in bunuri materiale i servicii, prin opunerea muncii productive celei neproductive, a fost ulterior abandonat. Contribu ia respectivilor economi ti se impune a fi apreciata in contextul respectivei perioade, respectiv in cel al revolu iei industriale i al stadiului in care ajunsese tiin a economica.

Nu a fost in inten ia noastra o abordare a intregii evolu ii a conceptului de servicii. aceasta din doua motive, respectiv pentru ca exista deja abordari pertinente⁸ i ca ar depa i sfera ideatica i pragmatica pe care ne-o propunem. Succinta incursiune de ordin istoric este considerata cu toate acestea a fi utila avand in vedere con inutul de idei de la care s-a pornit in acest domeniu, respectiv de la includerea serviciilor in domeniul serviciilor neproductive i de la clasificarea in bunuri materiale i nemateriale, acestea din urma fiind rezultate ale activita ii prestatoare de servicii. In zilele noastre s-a ajuns la un consens in ceea ce prive te incadrarea domeniului prestarilor de servicii in sectorul productiv. Nu acela i lucru se poate spune despre aprecierea caracterului serviciilor ca bunuri absolut necesare i utile. Astfel se apreciaza ca "activitatea de produc ie se poate concretiza in producerea de bunuri materiale dar i in produse nemateriale ca diagnosticul unui medic asu tunsul unui frizer. Daca in primul caz se vorbe te de bunuri materiale, in al doilea, de servicii⁹⁾.

In alte definiri ale activita ii de prestari de servicii s-a urmarit includerea i a unui procentaj redus sub aspectul valorii de bunuri materiale, chiar daca acestea sunt mai degraba suporturi ale serviciilor. Astfel, speciali tii francezi J. Bremond i A. Geledan definesc bunul serviciu drept orice activitate care permite indivizilor sau colectivita ii sa procure o valoare de intrebuin are fara sa treaca prin vanzarea bunurilor materiale. Astfel, medicul sau profesorul pot utiliza suporturi materiale, iar ceea ce ofera nu este un bun specific, ci un serviciu"¹⁰⁾.

Alte definiri ale conceptului de prestari de servicii pornesc de la bunuri materiale, care includ serviciile, dar nu exclud i existen a anumitor categorii din aceste activita i care nu fac parte din aceasta grupare. Aceasta viziune a serviciilor, care nu are in vedere un caracter material al acestora este sus inuta i de T.P. Hill, pentru care, "un serviciu poate fi definit ca o modificare in concep ia unei persoane sau a unui bun apar inand unei unita i economice, care este prestat ca urmare a activita ii unui alt agent economic cu acordul primei persoane sau a agentului economic ini ial"¹¹⁾.

Prin concentrarea aten iei asupra modificarii condi iei persoanei beneficiare, caracterizarile lui Hill evita caracterizarea serviciilor ca intangibile. De asemenea, ceea ce se remarca in concep ia sa este diferen a dintre produc ia unui serviciu i rezultatul sau. Rezultatul unui serviciu consta in "modificarea condi iei unei persoane sau bun afectat", care nu trebuie confundat cu procesul de produc ie a serviciului, adica activitatea care afecteaza persoana sau bunurile apar inand unei unita i economice. Corespunzator, faptul ca procesul de produc ie pentru multe activita i este trecator, nu trebuie sa fie interpretat neaparat ca un indiciu (un argument), ca i rezultatul (serviciul) este de asemenea efemer.

De asemenea, o alta subliniere a lui T.P. Hill referitoare la servicii, consta in faptul ca produc ia acestora "in general nu se poate deosebi de cea a produc iei unui bun material, ci prin faptul ca unitatea de produc ie opereaza direct asupra bunurilor apar inand deja consumatorului de servicii"¹²⁾.

Defini ia serviciilor, ca de altfel intreaga concep ie asupra acestora in viziunea lui T.P.Hill poate fi criticata dintr-o serie de motive. Astfel, unele servicii menite in a preveni modificari precum cele ale pazei sau medicinii preventive etc., nu sunt corespunzator cuprinse in defini ie. Pentru alte servicii, legatura intre furnizarea i modificarea in condi ia consumatorului nu este u or de stabilit, precum in domeniul serviciilor de asigurare.

Philip Kotler define te un serviciu drept acela ce "reprezinta orice activitate sau avantaj pe care o parte il ofera alteia i care are in esn a un caracter intangibil, neavand drept rezultat transferul proprieta ii vreunui lucru"¹³⁾. In viziunea lui Ph. Kotler prestarea nu implica neaparat o legatura cu un produs tangibil, iar aprecierea referitoare la transferul proprieta ii are in vedere caracteristica serviciilor carora le lipse te atributul proprieta ii i nu rolul in sine in transferul proprieta ii bunurilor, precum ar fi serviciile de transport.

Aceste abordari foarte nuan ate ale conceptului de servicii apreciem ca sunt generate de:

a.      caracteristicile specifice ale serviciilor;

b.      existen a unei largi palete de activita i care se circumscriu in sfera serviciilor;

c.       caracterul exploziv in sensul contribu iei i diversificarii din perioada actuala.

2. Caracteristicile specifice serviciilor

Defini iile incomplete i chiar contradictorii ale conceptului de servicii necesita abordarea particularita ilor serviciilor.

Avem in vedere urmatoarele¹⁴⁾:

      intangibilitatea;

      inseparabilitatea;

      variabilitatea;

      parisabilitatea;

      lipsa proprieta ii.

Intangibilitatea serviciilor

Intangibilitatea serviciilor are in vedere acea particularitate a serviciilor prin care acestea nu pot fi excluse i implicit percepute prin sim urile umane inaintea achizi ionarii lor. Aceasta caracteristica determina ca in unele cazuri, solicitantul de servicii in momentul achizi ionarii sa nu se afle decat in postura de a primi o promisiune referitoare la o presta ie viitoare: avem in vedere in acest sens pasagerul, care de i se afla in posesia biletului de transport, care genereaza raporturi sinalagmatice intre de inator i compania de transport nu prime te decat promisiunea efectuarii transportului pe o anumita ruta, la un moment dat i in condi iile cunoscute. In alte cazuri prestarea unui anumit serviciu vizeaza i mai mult imagina ia, neexistand o posibila compara ie cu un serviciu anterior, precum: confec ionarea la comanda a imbracami ii sau serviciile de coafura etc.

Ca o consecin a a intangibilita ii serviciilor apar incertitudini i riscuri mai mari, comparativ cu bunurile, referitoare la achizi ionarea lor. In vederea diminuarii acestora, solicitantul de servicii trebuie sa se documenteze mai amplu asupra serviciului i a calita ii acestuia cautand in acest sens detaliile materiale asupra serviciului cat i despre prestatorul de servicii, avem in vedere i energia productiva cat i cea comerciala. Legat de acest aspect, apare o situa ie asimetrica intre prestatorul de servicii i producatorul de bunuri, in sensul ca in timp ce prestatorul de servicii este confruntat cu transformarea activita ii intr-una tangibila, producatorul de bunuri urmare te componen a de bunuri intangibile, ca de exemplu livrarea la domiciliu, garan ie, servicii post-vanzare etc.

Inseparabilitatea serviciilor

Bunurile materiale impun inevitabil o scindare intre activitatea de produc ie i aceea de consum, perioada respectiva cuprinzand activta ile de stocare i comercializare. Spre deosebire de aceste bunuri materiale, serviciile impun mai intai comercializarea, apoi prestarea acestora care se suprapun in timp i spa iu i cu consumul serviciilor.

Caraterizarea inseparabilita ii serviciilor vizeaza tocmai aceasta existen a simultana dintre serviciu i prestator; astfel, un curs universitar nu poate fi conceput fara profesor, un spectacol fara actori etc.

Aceasta concordan a dintre prestare i consumul serviciului elimina activitatea de de stocare care aparent poate fi benefica avand in vedere eludarea imobilita ilor incubate de respectiva activitate care are un important impediment care consta intr-o vulnerabilitate mai mare la oscila iile pie ii.

Variabilitatea serviciilor

Aceasta caracteristica este urmare a faptului ca pentru un serviciu anume exista o atomicitate de agen i care participa in calitate de prestatori i consumatori de servicii. Variabilitatea serviciilor care vizeaza latura calitativa se refera la urmatoarele intrebari: cine le presteaza, cand le presteaza, unde le presteaza i cum sunt prestate. Specificitatea privind prestarile de servicii determina rezultate variate, care ajung pana la nivelul in care acela i prestator in condi ii identice de dotare sa ob ina rezultate diferite ca urmare a dispozi iei de moment.

Perisabilitatea serviciilor

Perisabilitatea ca o caracteristica a serviciilor deriva din inseparabilitatea dintre produc ie i consum, care determina imposibilitatea stocarii serviciilor.

Ca o rezultanta, firmele prestatoare se impun a fi foarte informate despre fluctua iile pie ei, in vederea atenuarii exceselor cererii i ofertei de servicii. Firmele prestatoare de servicii vor practica tarife mai mari in func ie de evolu ia excesului de cerere, dovedind astfel o mai mare imobilitate in acest sens, comparativ cu un producator al carui bun material poate fi stocat i reciproc in cazul excesului de oferta.

Lipsa obiectului proprieta ii serviciului

Aceasta caracteristica a serviciului are in vedere deosebirea acestora fa a de bunurile tangibile, la care accesul este nelimitat in timp, ceea ce determina ca posesorul sa poata dispune vanzarea in condi iile lipsei de utilitate sau de eventual ca tig pentru el. Faptul ca serviciul are o existen a limitata, respectiv, ca acela care il achizi ioneaza are acces limitat la serviciu diminueaza i in unele cazuri elimina aceasta oportunitate. Se impune cu titlu de exemplu in acest sens faptul ca, de un serviciu medical nu poate beneficia decat persoana careia i s-a acordat acest serviciu, consultan a manageriala nu este utila decat firmei in cauza etc. Exista insa i servicii depersonalizate precum un bilet de transport, care confera dreptul de folosire a mijlocului de transport i care poate fi instrainat. In mod indubitabil insa, atunci cand a inceput consumul unui serviciu, acesta nu mai poate fi instrainat pentru partea aferenta neconsumata. Avem in vedere in acest caz faptul ca biletul la un spectacol sau biletul de calatorie nu se mai pot comercializa dupa inceperea acestora.

Toate aceste caracteristici ale serviciilor vor influen a comercializarea i vor determina strategii specifice de promovare a vanzarilor, comparativ cu bunurile materiale.

Clasificarea serviciilor

Abordarile anterioare, referitoare la conceptul de servicii i a caracteristicilor acestei activita i au sugerat existen a unui caracter eterogen al serviciilor, fapt ce vine in concordan a cu toate studiile care abordeaza acest sector economic. Se impune remarcat ca tocmai acest caracter eterogen a ingreunat incadrarea i definirea activita ii de servicii i poate ar determina anumite invalidari ale serviciilor pe intregul domeniu de existen a al acestora. Clasificarea serviciilor prezinta o utilitate atat din punct de vedere ideatic, intrucat ajuta la clasificarea sferei de cuprindere, cat i din punct de vedere pragmatic, deoarece prin cunoa terea diferen ei serviciilor, a solu iei acestora i a rolului jucat de diferitele segmente in structura agregata se poate maximiza rolul lor in economie i societate.

In demersul nostru ne propunem diverse clasificari ale serviciilor, a a cum se intalnesc in teoria economica i in activitatea practica, avand in vedere ca serviciile se regasesc in eviden e statistice, centralizatoare interna ionale, studii statistice etc.

1. Clasificari ale serviciilor (in teoria economica)

Clasificarile serviciilor in teoria economica au in vedere o serie de criterii, iar diferen ierea lor vizeaza aspectul analitic, respectiv, comportamentul social-economic fa a de diferi i factori de influen a i nu latura descriptiva exoterica de prezentare.

a.    Dupa momentul apari iei in sfera vie ii economico-sociale, respectiv al dezvoltarii maxime, serviciile se pot clasifica in¹⁵⁾:

      tradi ionale sau vechi;

      moderne sau noi.

Potrivit acestei clasificari se poten eaza rolul serviciilor moderne sau de varf, precum: tiin ifice i de audit, marketing, consultan a in diferite domenii, servicii intelectuale etc. Corespunzator acestui criteriu, ciclul de via a al serviciilor este diferit, in sensul ca acelea incadrate in categoria celor tradi ionale se afla intr-o faza descendenta, in timp ce acelea moderne se vor regasi intr-o faza ascendenta. Urmand acela i criteriu, respectiv al momentului apari iei, M.A. Katonzian renun a la clasificarea alternativa i grupeaza serviciile dupa cum urmeaza¹⁶⁾:

      servicii noi - ex. agrement, educa ie i sanatate;

      servicii complementare - ex. bancare, financiare, transport, comerciale;

      servicii vechi - ex. servicii domestice sau casnice.

Corespunzator lui Katonzian, noile servicii sunt acele activita i care sunt sensibile, anume la cre terea venitului pe locuitor i la extinderea timpului liber. Ele sunt apreciate drept "noi", intrucat consumul lor de masa este un fenomen istoric relativ nou. Categoria serviciilor complementare include acele servicii care sunt strans legate de industrializare i urbanizare.

Seviciile apreciate drept "vechi"se refera la activita ile care i-au pierdut din importan a economica din cauza efectului de substitu ie, ca de exemplu din cauza disponibilita ii bunurilor de consum mai durabile.

b.    Clasificarea serviciilor pe baza func ionalita ii acestora, propusa de J. Singelmann, are in vedere urmatoarele grupe:

      servicii de distribu ie: transport, comer , po ta i telecomunica ii;

      servicii pentru intreprinderi: bancare, asigurari, juridice, manageriale etc.

      servicii sociale sau colective: educa ie, ocrotirea sanata ii, administra ie etc.;

      servicii personale: hoteliere, restaurante, distractive, casnice.

Clasificarea serviciilor propusa de J. Singelmann de i impune func ionalitatea drept prim criteriu, se poate aprecia ca mai introduce i un altul secundar, respectiv, tipul de consum care poate fi colectiv sau personal.

T.Noyelle i T. Stanback folosesc in clasificarile serviciilor drept criteriu principal func ionalitatea, criteriu secundar tipul de consum i un criteriu suplimentar, respectiv rolul de for a motrice asupra ansamblului serviciilor.

In concep ia celor doi cercetatori serviciile pot fi structurate in urmatoarele categorii:

      servicii de distribu ie - care exclud comer ul cu amanuntul;

      servicii pentru intreprinderi i activitatea de cercetare i inva amant superior - apreciate drept servicii superioare, datorita rolului lor de for e motrice in ansamblul serviciilor;

      servicii destinate particularilor - comer ul cu amanuntul, hoteluri, repara ii i servicii pentru petrecerea timpului liber;

      servicii "nonprofit" - ocrotirea sanata ii, educa ie;

      servicii publice.

Folosirea simultana in clasificarea de catre T.Noyelle i T. Stanback a celor trei criterii are la baza, pe de o parte delimitarea serviciilor, dar i poten area rolului de for a motrice a unor servicii asupra ansamblului activita ii de servicii.

c.     Clasificarea pe baza cererii de servicii

In conformitate cu solicitantul de servicii acestea se pot clasifica in:

      servicii destinate producatorilor - hoteluri, restaurante, repara ii etc.;

      servicii publice - inva amant, ocrotirea sanata ii, activitate publica.

d.    Clasificarea serviciilor avand in vedere oferta de pia a a unei firme. De i o astfel de clasificare restric ioneaza sfera serviciilor, limitand-o la cele care coexista cu bunurile materiale in oferta unui producator de bun material, o consideram totu i utila, intrucat consideram ca surprinde tocmai suprapunerea dintre servicii i bunuri materiale. Avem in vedere in acest sens aprecierea reputatului specialist in marketing Th. Levitt conform caruia " nu exista activita i de prestari de servicii ci doar activita i ale caror componente de sercii au o pondere imare sau mai mica decat in cadrul altra caci, de fpt, cu to ii prestam servicii¹⁷⁾.

Astfel, din acest punct de vedere se pot distinge urmatoarele categorii de oferte ale unei firme:

      un bun pur tangibil - oferta este constituita dintr-un bun tangibil, in care componenta serviciilor este inexistenta, in aceasta categorie intra bunurile de consum precum : sapunul, sarea etc.;

      un bun tangibil inso it de servicii - oferta este constituita dintr-un bun tangibil, care este inso it de unul sau mai multe servicii, acestea fiind destinate pentru a stimula interesul consumatorului. Astfel, pentru un autoturism, producatorul are in vedere desfacerea precum i serviciile de garan ie i de service. Cu cat bunul respectiv devine mai complex din punct de vedere tehnologic, cu atat componenta serviciilor se apreciaza a fi mai ampla;

      un hibrid - ceea ce presupune o participare egala a bunului tangibil i a serviciilor in oferta producatorului. Un restaurant presupune atat produse culinare oferite cat i servirea prestata in cadrul acestuia; un atelier de croitorie poate desface imbracaminte deja produsa i de asemenea poate executa la comanda;

      un serviciu de baza inso it de bunuri i servicii secundare. Intr-o astfel de situa ie avem de-a face cu un serviciu de baza i servicii suplimentare i/sau bunuri care se constituie in suporturi fizice pe serviciul de baza. O calatorie cu avionul, presupune un serviciu de baza, care consta in deplasarea cu respectivul mijloc de transport dar i din diverse servicii - petrecerea timpului pe parcursul calatoriei, servicii de handing pentru bagaje, dar i din bunuri care maresc satisfac ia calatorului precum alimente, bauturi consumate, revista liniei aeriene etc.;

      un serviciu - in care oferta este constituita exclusiv din servicii precum supravegherea copiilor in lipsa parin ilor, psihoterapia etc.¹⁶.

Ceea ce realizeaza aceasta clasificare este dispersia ofertei producatorului, pornind de la un bun tangibil pana la un serviciu pur. Dar i aceasta clasificare, precum i celelalte de altfel, nu exclusivista, in sensul ca oferta unui bun pur tangibil presupune totu i servicii de transport, de marketing etc., iar in mod similar chiar daca psihanalistul furnizeaza un serviciu pur el are nevoie de unele elemente tangibile: un birou, un PC etc.

e.     Natura ofertantului poate constitui, de asemenea, un criteriu de clasificare a serviciilor.

Avem in vedere in acest sens:

un prestator individual;

o firma prestatoare de servicii specializate, ceea ce implica ca un anumit tip de servicii care reprezinta activitatea de baza a respectivei firme;

firme care pe langa activitatea de produc ie, ce constituie domeniul de baza, presteaza i anumite servicii;

diverse institu ii sau organiza ii, care de regula sunt specializate i care pot sa- i ofere serviciile intr-o larga gama din punct de vedere al caracterului gratuit sau oneros.

f.      Clasificarea serviciilor se poate realiza avand drept criteriu i numarul beneficiarilor, potrivit careia distingem:

servicii care se adreseaza unor consumatori individuali;

servicii care se adreseaza unor grupuri.

g.    O clasificare din punct de vedere al beneficiarilor, are in vedere natura acestora, existand astfel:

servicii care sunt adresate persoanelor fizice;

servicii pentru persoane juridice.

Acela i criteriu poate genera i alte variante precum:

servicii pentru popula ie;

servicii pentru intreprinderi

sau:

servicii de consum final;

servicii de produc ie sau de consum intermediar.

h.    Clasificarea serviciilor dupa func ia indeplinita i de grupa de nevoi careia i se adreseaza, care in viziunea lui Harley L.Browing i Joachim Singelmann genereaza urmatoarele:

servicii distributive - ca de exemplu, transport, depozitare, comunica ii, comer

servicii producatoare - ca de exemplu bancare, financiare, asigurare, servicii de engineering i arhitectura, servicii contabile i juridice:

servicii sociale - ca de exemplu sanatate, educa ie, religioase, po tale i alte servicii guvernamentale;

servicii personale - ca de exemplu repara ii, hoteliere, alimenta ie publica, servicii de petrecere a timpului liber.

i.       Un alt criteriu are in vedere con inutul tehnologic al serviciilor, pentru care Oficiul de Evaluare tehnologica al SUA identifica urmatoarele servicii:

servicii bazate pe cunoa tere - ca ex.: asigurarea, servicii profesionale i tehnice, unele servicii bancare, publicitatea, de ocrotire a sanata ii, educa ie i unele servicii guvernamentale;

servicii "ter iare" - ca de ex.: leasingul, transportul maritim, franchsingul, comer ul, petrecerea timpului liber. primul grup de servicii le include pe acelea care sunt caracterizate printr-un con inut relativ inalt de capital uman, remarcandu-se prin serviciile cu ridicata, unele servicii sociale, servicii personale, majoritatea serviciilor de specializare avand drept stricta comensurare anii de educa ie ai personalului angajat in respectivele servicii. Cea de-a doua categorie, in schimb, reune te activita ile acelor servicii apreciate drept mai conven ionale, adesea orientate spre consum, caracterizate prin solicitarile de capital uman de calitate inferioara primelor i de asemenea prin folosirea unor metode standardizate.

Oprindu-ne aici, intrucat criteriile de clasificare ar putea fi extinse, fie sub o baza unica sau a diferitelor combina ii intre doua sau mai multe criterii, ceea ce ar depa i inten ia noastra, putem insa concluziona ca eterogenitatea serviciilor determina clasificari multiple, criteriul folosit fiind ales pe baza inten iilor de poten are a unei componente anume, a serviciilor.

2.Clasificarea serviciilor in nomenclatoare oficiale

Clasificarea serviciilor are i o conota ie pragmatica, constituind astfel un mod de a realiza inregistrarile statistice, contabile, precum i a organismelor interna ionale, aceste surse sunt o baza pentru analize, compara ii, tendin e etc.

Clasificarea serviciilor din nomenclatoarele oficiale se particularizeaza din cele realizate de teoria economica, prin numarul mai redus de criterii, dar printr-un grad mult mai mare de detaliere pentru a raspunde cerin elor de ordin practic. Astfel, nomenclatoarele oficiale de servicii au la baza in principal numai doua criterii respectiv:

dupa natura serviciilor pe activita i;

dupa natura serviciilor ca rezultat al activita ii.

Avand in vedere importan a acestui sector atat la nivel na ional cat i interna ional, O.N.U. a elaborat un sistem de clasificare a ramurilor de activitate, inca din 1951, care a suferit unele amendari in 1968 i 1989.

Amendamentul din 1989, realizat sub egida O.N.U., are la baza necesitatea unei eviden ieri mai detaliate a unor categorii de servicii, venind astfel in a multor categorii de servicii noi, maiconcordan a cu ponderea acestora la via a reala. Dar chiar in atare condi ii, prezinta dezavantajul de a nu oferi detalii privind analiza distincta a multor categorii de servicii noi, mai ales a celor oferite producatorilor. Componenta sectorului ter iar, in conformitate cu aceasta clasificare, se prezinta dupa cum urmeaza:

O alta structurare a serviciilor potrivit sistemului Calificarii Centrale a produc iei (CPC) furnizeaza un nivel mult mai mare de dezagregare a acestor activita i, identificandu-se peste 600. Potrivit acestui sistem, clasificare a vizat serviciile ca efecte ("produse") i ca o utilitate a acesteia se impune men ionat ca s-a constituit drept baza de identificare a serviciilor in cadrul Rundei Uruguai, negocieri care au vizat liberalizarea comercializarii inten ionale a acestor activita i, realizate sub egida G.A.T.T.

Sistemul Clasificarii Centrale a Produc iei este structurat pe 12 capitole de servicii, respectiv:

      Servicii de afaceri;

      Servicii de comunica ii;

      Servicii de construc ii i engineering;

      Servicii de distribu ie;

      Servicii de educa ie;

      Servicii de ambient;

      Servicii financiare;

      Servicii legate de sanatate i sociale;

      Servicii de turism i de calatorii;

      Servicii recreative, culturale i sportive;

      Servicii de transport;

      Servicii neincluse in alte grupe.

Fiecare capitol este detaliat pe elemente de servicii, exemplificari, avand in vedere domeniul ales cu capitolul 11 aferent serviciilor de transport care cuprind grupele de la A la I, precum urmeaza:

XI. Servicii de transport

Servicii de transport maritim;

Transport pe cai navigabile interne;

Servicii de transport aerian;

Transport spa ial;

Servicii de transport pe calea ferata;

Servicii de transport rutier;

Transport prin conducta;

Servicii auxiliare pentru toate modalita ile de transport;

Alte servicii de transport.

La randul lor grupele sunt impar ite in subgrupe - exemplificari in grupa A, care va cuprinde:

Servicii de transport maritim

Transportul de pasageri;

Transportul de marfuri;

Inchirierea navelor cu echipaj;

Intre inerea i repara ia navelor;

Servicii de remorcare i impingere;

Servicii de sus inere a transportului maritim.

Putem aprecia astfel gradul de detaliere a sistemului Clasificarii Centrale a Produc iei (CPC) realizat in atare condi ii pentru a raspunde unor solicitari de ordin practic.

Men ionam ca exista alte grupari ale serviciilor utilizate de diverse ari in cadrul unor asocia ii, organisme precum ar fi:

Clasificarea folosita in cadrul Apec (The Asia- Pacific Economy);

Clasificarea serviciilor din cadrul conturilor na ionale ale arilor membre OCDE etc.

In pofida acestei tendin e de clasificare a serviciilor la nivel interna ional, persista o serie de neclarita i la nivel na ional, in sensul ca o serie de servicii precum cele legate de produc ia na ionala sau sunt inregistrate ca activita i productive materiale i nu servicii ca atare. Sistemele de eviden a, uneori nedetaliate i nemodulate pe specificul activita ii de servicii determina adesea inregistrari distorsionate. Exemplificam o astfel de situa ie, cu sistemul japonez care inregistreaza activitatea de servicii prin prisma bilan urilor conabile pe care le furnizeaza firmele care desfa oara activita i exclusive in sfera serviciilor, ceea ce evident determina ca statistica japoneza sa subdimensioneze activitatea serviciilor cu lumea reala. Tot in direc ia clasificarii serviciilor din punct de vedere oficial, putem aminti, de i cu titlu respectiv, modul de reflectare a serviciilor in cadrul balan ei de pla i externe.

De i subiectul in sine face obiectul unei abordari separate, men ionam ca o anumita parte din categoria serviciilor se tranzac ioneaza interna ional, motiv pentru care Fondul Monetar Interna ional abordeaza prin Manualul Balan ei de Pla i i aspecte legate de clasificarea acestor servicii comercializate i care indeplinesc atributul de extranietate.

Astfel, a 5-a edi ie a Manualului Balan ei de Pla i, elaborat de Fondul Monetar Interna ional identifica explicit serviciile con inand urmatoarele:

      transport;

      calatorii;

      comunica ii;

      construc ii;

      asigurare;

      servicii financiare;

      servicii interna ionale;

      servicii de licen iere i transfer al dreptului de proprietate;

      alte servicii de afaceri;

      servicii personale, culturale i recreere;

      servicii guvernamentale;

4.Serviciile in cadrul tranzac iilor interna ionale

Am prezentat in paragraful aferent caracteristicilor specifice ale serviciilor ca furnizarea celor mai numeroase servicii solicita interac iunea directa dintre ofertan i i consumatori, particularitate care influen eaza comercializare serviciilor, daca pentru majoritatea serviciilor produc ia i consumul nu pot fi separate din punct de vedere al timpului i spa iului, apar i anumite categorii de servicii cu titlu de excep ie, care pot fi transmise folosind comunica iile, ca de exemplu serviciile bancare, sau altele care pot fi inglobate in bunuri ca de exemplu raportul unui consultant tehnic sau un program pe o discheta. Tot in aceasta categorie ca o excep ie care vine sa intareasca regula, se introduc i serviciile de transport care sunt predilect mobile i care fac in acela i timp deplasabile i bunurile materiale in sine.

In atare condi ii a aparut ca necesara clasificarea acestor servicii care se pot tranzac iona in acest context na ional i interna ional.

Ronald Shelp a sugerat ca astfel de tranzac ii ar putea fi grupate in trei categorii, structurate in jurul modului tipic de livrare interna ionala:

servicii legate de investi ii ca de exemplu bancare, servicii personale, servicii hoteliere i servicii de angajare;

servicii de comercializare ca de exemplu transportul;

servicii legate de comercializare i investi ii ca de exemplu comunica ii, asigurare, servicii informatice, construc ii i engineering.

Gary Sampson i Richard Snape se concentreaza in vederea clasificarii serviciilor tranzac ionale in context interna ional pe necesitatea apropierii fizice dintre ofertant i consumatorul de servicii. Ei realizeaza o schema analitica sub forma unei matrice care se prezinta dupa cum urmeaza:

Tranzac iile de tip A, in care atat prestatorul cat i consumatorul nu se deplaseaza, vor include acele servicii care pot fi separate, deci acelea care nu vor necesita o proximitudine fizica intre doi agen i, un astfel de exemplu de servicii il constituie fluxurile transferului de date.

Tranzac iile de tipul B, care impun o deplasare a consumatorului de servicii i o fixitate a prestatorului, pot fi exemplificate prin: serviciile de turism, educa ie, servicii de sanatate etc.

Tranzac iile de tipul C, care impun o deplasare a producatorului (prestatorului) de servicii i o fixitate a consumatorului necesita o deplasare interna ionala a factorilor principali de produc ie (munca i capitalul). Exemplificative pentru acest gen de tranzac ii sunt: investi iile straine directe i mi carile interna ionale ale for ei de munca.

Tranzac iile de tipul D, presupun o deplasare atat a prestatorului cat i a consumatorului de servicii. Un exemplu il constituie un turist care apeleaza la serviciile unui hotel, proprietatea unei societa i transna ionale, in care caz atat turistul cat i hotelul se gasesc intr-o ter a ara.

Este important de notat, ca unele tranzac ii cu servicii, precum transportul aerian, pot fi clasificate in diferite casu e ale matricei, depinzand in ultima instan a de drepturile de trafic ale carau ului. Se poate inscrie intai o tranzac ie de tip B, atunci cand un turist apeleaza la o cursa a unei companii pe care o va vizita sau o tranzac ie de tip C, atunci cand un turist apeleaza la o companie straina pentru calatorii in interiorul arii sale.

Apare o intrebare fireasca: in care servicii se va specializa o ara i pe care implicit le va exporta? Raspunsul la aceasta intrebare este unul similar cu acela din cazul bunurilor, in sensul ca arile pot beneficia intodeauna prin specializare in activita i de servicii in care sunt relativ mai eficiente. De asemenea, beneficiile din liberalizarea comer ului cu servicii vor aparea sub forma cre terii eficien ei in alocarea resurselor i extinderea posibilita ilor de consum.

Pornind de la importan a serviciilor in economia mondiala actuala i de la beneficiile care ar rezulta prin comercializare, in condi ii cat mai neingradite, ultima runda de negocieri din cadrul GATT, ini iata prin Declara ia Ministeriala de la Punta del Este (Uruguay) a intrat in istoria negocierilor comerciale prin Acordul General pentru Comer ul cu Servicii (G.A.T.S.). Acest acord instituie pentru prima oara un cadru multilateral de principii i reguli menite a guverna comer ul interna ional cu servicii, in scopul de a inlesni expansiunea acestui comer in condi ii de transparen a i liberalizare progresiva i ca mijloc de promovare a cre terii economice a tuturor partenerilor comerciali i a cre terii performan elor arilor in curs de dezvoltare.

Apreciem ca G.A.T.S. constituie nu numai un acord multilateral in sine, ci o confirmare a locului comercializarii cu servicii in context interna ional care i i are sorgintea in:

      expansiunea comer ului cu servicii din perioada contemporana;

      fructificarea avantajelor din comercializarea liberalizata a serviciilor, folosindu-se drept argument experien a inregistrata din comercializarea de bunuri materiale;

      eliminarea reglementarilor bilaterale i chiar regionale care fac loc arbitrarului i lipsei de transparen a in desfa urarea solu iilor comerciale.

Este de presupus in atare condi ii ca activita ile aferente serviciilor vor cunoa te in continuare o dezvoltare sus inuta care se vor concretiza i in dimensiuni fara precedent in comercializare.

5.Sectorul ter iar - apoteoza serviciilor

Pana in acest moment incursiunea in domeniul serviciilor a vizat in mod predilect caracterul activita ii in sine, iar ceea ce ne propunem in continuare consta in abordarea serviciilor ca ramura distincta a economiei na ionale. Avem in vedere in acest sens cristalizarea ideatica a sectorului ter iar i incadrarea acestuia in contextul economiei contemporane.

Geneza conceptului de sector ter iar in teoria economica poate fi plasata imediat dupa criza economica mondiala dintre 1929-193 Din acel moment pana in prezent conceptul a parcurs mai multe etape, demarcate prin maniera de abordare a locului i importan ei sectorului ter iar in contextul economic i social din arile dezvoltate.

O prima perioada acopera trei decenii, cuprinzand perioada dintre anii 1935 - 1965. Aceasta se remarca prin trecerea de la analiza empirica i subsidiara a sectorului de servicii la analiza contribu iei acestui sector in cadrul optimului macroeconomic, care a impus pe de o parte necesitatea perfec ionarii nomenclatorului activita ilor de servicii, iar pe de alta parte a reflectarii acestora in sistemul contabilita ii na ionale. In atare condi ii se poate aprecia ca aceasta faza se remarca prin considerarea importan ei sectorului la nivelul economiei na ionale, iar cercetarile din teoria economica vor urmari contribu ia acestui sector in cre terea economica.

Avem in vedere pe teoreticienii domeniului i ai perioadei, respectiv: Allan G.B. Fisher, Colin Clark, Jean Fourastie i Alfred Sauvy.

Allan G.B.Fisher este cel care a introdus conceptul de sector ter iar in teoria economica i care a clasificat activita ile economice in:

sectorul primar, ce cuprinde activita ile agricole i extractive;

sectorul secundar aferent industriei prelucratoare;

sectorul ter iar ce reune te activita ile incluse in sfera serviciilor - transport, comer , educa ie, agrement etc.

De i paternitatea no iunii nu-i poate fi contestata lui Allan Fisher, se impune precizat ca analiza sa nu se bazeaza pe studierea predilecta a sectorului ter iar, ci numai pe rolul acestuia in asigurarea unei mai mari imobilita i in cadrul structurii sectoriale economiei. In lucrarea sa de referin a "The Clash of Progress and Security", Allan G.B. Fisher i-a propus prezentarea acestei mobilita i pornind de la constatarea ca istoria umanita ii se caracterizeaza prin trecerea de la formele primare, la cele secundare i ulterior la cele ter iare. Colin Clark a realizat o impar ire in trei sectoare a economiei, pe care le analizeaza din punctul de vedere al comportamentului diferitelor activita i economice legate de cre terea venitului na ional i a productivita ii.

Potrivit clasificarii lui Colin Clark, activita ile ter iare, denumite "activita i reziduale" intr-o edi ie din 1957 sunt caracterizate printr-o productivitate mai redusa, care este eviden iata ca urmare a unor calcule ale sale avand la baza o valoare adaugata care nu este inclusa in celelalte doua activita i, relalizate de catre popula ia activa, exclusiv a celei din industrie i agricultura. In mod evident Colin Clark, de i intuie te particularita i ale sectorului ter iar in privin a productivita ii, nu realizeazi ca in cazul serviciilor o parte din contribu ia acestui sector se poate regasi i in produc ia celorlalte doua sectoare, dansului lipsindu-i o abordare sistematica.

Jean Fourastie reprezinta un teoretician cu semnificative contribu ii la clasificarea sectoarelor economice, avand la baza un criteriu general, respectiv dupa obiectul activita ii i rateele de cre tere a productivita ii muncii pe baza impactului progresului tehnic. Jean Fourastie emite urmatoarele aprecieri asupra sectoarelor economice:

      in sectorul primar in care include: agricultura, produc ia de energie i minereuri, productivitatea cre te lent i consumul stagneaza sau chiar regreseaza, in timp ce for a de munca ocupata marcheaza recul;

      in sectorul secundar, caruia ii sunt specifice industria i construc iile, sporurile de productivitate sunt foarte ridicate, iar ocuparea for ei demunca depinde de cre terea consumului;

      in sectorul ter iar - care grupeaza ansamblul serviciilor, cre terile de productivitate sunt reduse, in schimb cererea este puternica i aparent nelimitata, remarcabil fiind in cadrul acestui sector crearea de noi locuri de munca.

Notabil este impactul diferit al progresului tehnic pe diferite sectoare in concep ia lui Fourastie. Astfel sectorului primar ii sunt specifice acele activita i ce inregistreaza un progres mediu, secundarul pe cele cu progres tehnic mai intens, iar ter iarul pe cele cu progres tehnic slab sau nul. De i Jean Fourastie introduce in analiza sa progresul tehnic, acesta nu poate explica in mod izolat modificarile structurale ale popula iei active, adaugand in acest sens i modificarile in structura consumului popula iei.

Alfred Sauvy, un alt teoretician al primei perioade, introduce un alt criteriu in clasificarea structurala a economiei, repsctiv natura specifica a rela iei dintre om i natura. Sauvy apreciaza in acest sens: "Exploatarea resurselor naturale care se concretizeaza in producerea de alimente sau de materii prime, constituie sectorul primar. El este suportul general al omenirii. Transformarea materiei prime, care comporta opera iuni manuale sau artizanale, corespunde sectorului secundar. In sfar it, activitatea ter iara care este in mod esen ial intelectuala, in sensul cel mai general al cuvantului, sau mai exact nemanuala. El nu comporta un contact direct cu materia".

A doua perioada a evolu iei teoriei economice privind sectorul ter iar, cuprinde perioada dintre 1965-1975. Din punct de vedere pragmatic serviciile cunosc o dezvoltare exploziva in arile avansate. Cei mai reprezentativi teoreticieni ai perioadei sunt Daniel Bell i Victor Fucs.

Daniel Bell abordeaza societatea postindustriala, stabilindu-i drept principala dominanta ponderea majoritara a popula iei din sectorul ter iar in totalul popula iei active din economie. Daniel Bell apreciaza ca urmare a impactului ritmului rapid de introducere a progresului tehnic o reducere spectaculoasa a ponderii muncitorilor industriali in economia SUA. Intr-o tendin a inversa se gase te sectorul ter iar care se va dezvolta sus inut. Predic ia lui Bell se adevere te daca avem in vedere, pe de o parte deplasarea dinspre industrie inspre servicii a for ei de munca, iar pe de alta parte faptul ca locurile de munca se gasesc predilect in acest sector.

Exemplificam cu perioada administra iei pre edintelui Ronald Reagan, cand cea mai mare parte din cele 18 milioane de locuri de munca nou create nu au fost in industrie ci in sectorul ter iar - al serviciilor. Notabil la Daniel Bell pentru societatea postindustriala nu sunt serviciile in general, ci a unei categorii formate din cele de sanatate, inva amant, cercetare i administra ie. Societatea postindustriala se caracterizeaza in concep ia lui Bell "prin acea calitate a vie ii care asigura comodita ile i satisfac iile care azi sunt dorite i posibil de oferit pentru fiecare.

Victor Fucs este teoreticianul care a introdus, atat prin titlul lucrarii sale, cat mai ales prin con inutul acesteia, conceptul de economie a serviciilor.

A treia perioada a evolu iei teoriei economice referitoare la activitatea sectorului ter iar incepe la finele anilor '70 i continua sa se manifeste in prezent. Este perioada in care tot mai mult cercetatori sus in crearea unei teorii economice a serviciilor, care se constituie ca o componenta care se integreaza in teoria economica generala. Este perioada in care pe langa no iunea de sector ter iar se folose te i aceea de cuaternar, menita a desemna din codul serviciilor pe cele mai moderne i mai active din cadrul perioadei, respectiv comunica ii, servicii informatice, cercetare, inva amant, servicii de consultan a etc.

In aceasta etapa, a a dupa cum releva Robert B. Reich, in intreaga clasa producatoare de mare valoare profiturile nu mai sunt condi ionate de volumul produc iei, ci de o impletire a activita ii productive cu acea a prestarilor de servicii. Produc ia o elurilor, conform unei optici arhice, ar fi o emplema a unei activita i strict industriale, perioada contemporana este tot mai legata de domeniul serviciilor. Astfel, atunci cand se toarna un nou aliaj, la o greutate i toleran a specifice, serviciile dobandesc o parte semnificativa din valoarea produsului final. Comercializarea implica, de asemenea, servicii - fie in sensul logistic, fie ca i continuare a unor activita i productive precum etichetarea, latizarea, acoperirea cu un strat protector. Exemplele pot fi extinse i chiar amplificate i in alte domenii, precum: calculatoare, farmaceutica.de servicii devine deplin estompata i apreciind dupa ponderea serviciilor in valoarea produsului final se poate estima ca in viitor aceasta va spori substan ial in toate domeniile economice.

Astfel dihotomia dintre activita ile de produc ie i aceea a prestarilor

Teoreticienii cei mai de seama ai perioadei sunt: John Naisbitt, A.Toffler, Orio Giarini i Walter R. Stahel. Intrucat contribu iile acestora au fost i continua sa fie larg dezbatute, avand in vedere ceea ce ne propunem prin ansamblul lucrarii, nu le vom prezenta in acest context.

Daca aspectele prezentate s-au dorit a constitui o abordare teoretica cu controversele i contribu iile diferi ilor cercetatori de la abordarea serviciului in sine pana la sectorul ter iar,cuaternar i a economiei serviciilor se impune precizat ca i din punct de vedere pragmatic domeniul reprezinta o evolu ie exponen iala. Aceasta determina ca economiile arilor dezvoltate sa fie marcate de importan a acestui sector i sa determine o clasificare a nivelului de dezvoltare a arilor dupa contribu ia serviciilor in indicatorii macroeconomici de rezultat. Exemplificam in acest sens, cazurile unor principale ari dezvoltate in antiteza cu situa ia din Romania.

Tabelul nr.1

Corela ia directa dintre ponderea serviciilor in P.N.B. i nivelul acestui indicator

In atare condi ii serviciile reprezinta un domeniu ce va suscita in continuare un demers teoretic i in acela i timp ele vor avea o contribu ie deosebita la statornicirea unui nou tip de cre tere economica in lume, la dezvoltarea deosebita a acesteia.