GUVERNANTA CORPORATIVA

GUVERNANTA CORPORATIVA[1]

1. Introducere

2. Concept si definire

3. Principiile guvernantei corporative

4.Modele de guvernanta corporativa in Romania

1. Introducere

Anticipand concluziile paragrafului urmator al acestui capitol, vom spune ca, in cateva cuvinte, guvernanta corporativa se traduce prin arta oamenilor de a conduce si organiza o afacere. Aveam nevoie de aceasta concluzie anticipata pentru a contura teritoriul pe care vom poposi in cadrul acestei lucrari, pret de cateva pagini. Dupa cum observati, am utilizat cuvantul arta. De ce? Pentru ca, dincolo de tehnica, stiinta, cunostinte - ingrediente absolut necesare pentru a guverna cu succes o afacere - mai este nevoie de ceva: talent, viziune, cultura, curaj si multe altele. Guvernanta corporativa ocupa tot mai mult un spatiu de dezbateri in lumea afacerilor de astazi. Motivul pare sa fie determinat de faptul ca, datorita globalizarii afacerilor, proprietarii lor devin din ce in ce mai distantati de actul de conducere a acestora. Proprietarii marilor afaceri nu mai pot, in cele mai multe cazuri, sa se implice personal in derularea afacerilor lor. Motivele pot fi numeroase, dar dintre acestea vom aminti:

• extinderea afacerilor dincolo de granitele traditionale;
• ritmul rapid de evolutie si cresterea complexitatii afacerilor;
• volumul de cunostinte tehnice necesare pentru a asigura o guvernare eficienta si eficace;
• inabilitatea de a cunoaste si asimila simultan particularitatile locale ale mediului in care afacerea se deruleaza: cultura, legislatie, reglementari, obiceiuri, etc.

In aceste circumstante, solutia frecvent vehiculata este de a delega responsabilitatile de guvernare a afacerilor unor persoane specializate, dornice sa-si puna in aplicare intregul arsenal de cunostinte, abilitati profesionale si personale si care sa fie capabile sa raspunda asteptarilor investitorilor. Astfel, se creeaza doua grupuri de interese distincte: proprietarii, respectiv managementul (agentii). Interesele acestor grupuri sunt uneori identice, alteori nu. Adesea, exista o stare conflictuala intre interesele proprietarilor si cele ale managementului, in sensul ca fiecare urmareste sa-si maximizeze castigurile. Fiind investit cu puteri aproape depline in cadrul organizatiei, managementul poate fi tentat sa profite de increderea si lipsa cunostintelor adecvate ale proprietarilor si raporteze acestora performante ireale sau, cel putin, "cosmetizate". Un astfel de comportament al managementului este cu atat mai probabil atunci cand castigurile sale sunt dependente de performantele raportate. In cateva cuvinte, in randurile de mai sus am enuntat substanta teoriei agentiei, drept una dintre cele care justifica demersul pentru consolidarea guvernantei corporative.

Teama actionariatului de a fi inselat de agentii sai a provocat intensificarea preocuparilor pentru consolidarea unor mecanisme de asistenta si control asupra managementului organizatiilor. Diverse modele de organizare a structurii de conducere a companiilor au fost modificate pentru a sprijini acest proces. Astfel, au aparut asa numitele modele de guvernanta corporativa "pe un palier", "pe doua paliere", sau modele hibride. Principial, fara a intra in detalii tehnice, s-a conturat modelul "ideal" de organizare a structurii de conducere, care presupune separarea functiei de supraveghere/monitorizare de functia executiva. In aceasta viziune, consiliul de administratie ar fi format din directori executivi si directori neexecutivi, acestia din urma asumandu-si rolul de supraveghere a functiei executive si de asigurare a interfetei cu proprietarii afacerii. Totodata, controlul intern, sistemul de management al riscurilor, raportarea financiara si non-financiara dar, mai ales, auditul extern si auditul intern si-au conturat statutul de piloni ai unei bune guvernante corporative.

Insa, pentru ca aceste mecanisme sa fie eficiente si eficace in securizarea viabilitatii afacerilor, a devenit imperativa consolidarea independentei lor. Din acest motiv, pe masura ce prevederile codurilor de etica profesionala privitoare la masurile de asigurare a independentei auditorilor au devenit mai stricte, comitetul de audit - ca structura neexecutiva a consiliului de administratie - a fost investit cu responsabilitati marite in ceea ce priveste securizarea independentei auditorilor interni si externi.

Expunerea de mai sus justifica abordarea auditului prin prisma guvernantei corporative a organizatiei, deoarece nu se poate aborda o componenta a unui sistem fara a oferi o imagine cu privire la intregul din care ea face parte.

Concept si definire

Asa cum mentionam mai sus, in cadrul acestui paragraf ne vom arunca o privire asupra conceptului si manierei de definire a guvernantei corporative.

Potrivit OECD, existenta unui sistem al guvernantei corporative la nivelul companiilor individuale si economiei nationale ajuta in construirea unui anumit grad de incredere necesar pentru functionarea corespunzatoare a economiilor de piata. Drept consecinta, costul capitalului este mai mic, iar companiile sunt incurajate sa utilizeze resursele mult mai eficient, stimulandu-se astfel cresterea economica. "Cadrul guvernantei corporative depinde de mediul juridic, de reglementare, institutional. Factori precum etica afacerilor, preocuparea pentru mediul inconjurator, (.) au un impact asupra reputatiei si succesului organizatiei pe termen lung."[2]

In mediul de afaceri britanic, raportul Cadbury[3] definea guvernanta corporativa de maniera urmatoare: "un sistem prin care companiile sunt conduse si controlate. Consiliile de administratie sunt responsabile de guvernarea companiilor lor. Rolul actionariatului in ceea ce priveste guvernanta corporativa consta in a numi directorii si auditorii si a se asigura ca exista in vigoare un sistem de guvernanta adecvat. Responsabilitatile consiliului de administratie includ: stabilirea obiectivelor strategice ale companiei, prestarea unui act managerial care sa permita atingerea lor, supravegherea administrarii afacerilor si raportarea catre actionariat in ceea ce priveste mandatul lor. Activitatile consiliului de administratie sunt supuse legilor, reglementarilor in vigoare si actionarilor in adunarile generale."

Initial, proiectul raportului Cadbury prezenta o definire a guvernantei corporative semnificativ diferita de varianta finala: "Guvernanta corporativa este un sistem prin care companiile sunt conduse. In centrul sistemului se afla consiliul de administratie ale carui actiuni sunt supuse legilor, reglementarilor in vigoare si actionariatului in adunarile generale. In schimb, actionarii sunt responsabili de numirea directorilor si auditorilor (.). Legatura dintre consiliul de administratie si actionariat este redata de sistemul de raportare prin care consiliul de administratie se descarca de responsabilitate in fata actionarilor pentru activitatile si progresele realizate de companie. Auditorii au rolul de a furniza actionarilor o examinare obiectiva si independenta a declaratiilor formulate de directori in raportarile financiare care formeaza baza sistemului de raportare."

Definitia OECD cu privire la guvernanta corporativa, redata in cele ce urmeaza, prezinta o viziune mai echilibrata: "Guvernanta corporativa este unul dintre elementele cheie pentru imbunatatirea eficientei si cresterii economice, precum si pentru extinderea increderii investitorilor. Guvernanta corporativa implica un set de relatii instituite intre managementul companiei, consiliul sau de administratie si actionari. Guvernanta corporativa furnizeaza de asemenea, o structura prin care obiectivele companiei sunt stabilite, iar mijloacele de atingere a acestora, precum si de monitorizare a performantelor sunt determinate. O guvernanta corporativa buna ar trebui:

sa motiveze suficient managementul si consiliul de administratie pentru a atinge obiectivele de interes pentru companie si actionarii sai si

sa faciliteze monitorizarea efectiva"[6].

Tricker[7], considerat de multi drept parintele guvernantei corporative, o defineste astfel: "Guvernanta corporativa se refera la maniera in care companiile sunt guvernate, ceea ce este diferit de modul in care afacerile sunt derulate pe baza zilnica. Guvernanta corporativa abordeaza probleme cu care se confrunta consiliul de administratie precum: interactiunea cu managementul executiv si relatia cu actionariatul sau cu toti cei care detin interese in afacerile companiei". Totodata, Tricker descrie procesul de guvernanta prin prisma a patru activitati:

directia: formularea unei directii strategice pe termen lung a organizatiei

actiunea executiva: implicarea in adoptarea deciziilor executive esentiale;

supervizarea: monitorizarea si supravegherea performantelor manageriale;

responsabilizarea: recunoasterea responsabilitatilor in fata celor care pot pretinde in mod legitim responsabilizarea.

La randul sau, in cadrul standardelor de audit intern, IIA defineste guvernanta drept un ansamblu de procese si structuri de conducere implementate in scopul de a informa, coordona, conduce si monitoriza activitatile organizatiei pentru atingerea obiectivelor acesteia.

3. Principiile guvernantei corporative

Nu exista un model unic de guvernanta corporativa. Masura in care companiile respecta principiile guvernantei corporative devine un factor din ce in ce mai important in procesul decizional privind investitiile. Relatia dintre practicile de guvernanta corporativa si caracterul tot mai international al investitiilor capata o relevanta deosebita. Cert este ca, daca tarile doresc sa beneficieze complet de avantajele pietelor globale de capital si sa atraga o finantare stabila, pe termen lung, guvernanta corporativa trebuie sa fie credibila, foarte bine inteleasa si sa respecte principiile international recunoscute. Fluxurile externe de capital permit companiilor sa acceseze finantarea dintr-o gama de investitori mult mai mare. Chiar daca societatile comerciale nu se bazeaza preponderent pe finantarea externa, aderarea lor la practicile de guvernanta corporativa le poate ajuta sa-si consolideze increderea investitorilor autohtoni si sa-si minimizeze costurile capitalului.

OECD a identificat un set de principii ale guvernantei corporative inmanuncheate in documentul "OECD - Principiile guvernantei corporative 2004". Principiile nu sunt restrictive si nu vizeaza o prescriere detaliata in legislatiile nationale. Mai degraba, ele urmaresc sa identifice obiectivele si mijloacele de realizare a acestora. Principalul scop al principiilor consta in a furniza un criteriu de referinta. Prin natura lor, principiile au un caracter evolutiv si, in consecinta, ele sunt revizuite ori de cate ori se modica semnificativ circumstantele. Pentru a ramane competitive intr-o lume aflata in permanenta schimbare, companiile trebuie sa fie inovatoare, sa-si adapteze practicile de guvernanta corporativa astfel incat sa faca fata noilor cerinte si sa beneficieze de toate oportunitatile.

Principiile OECD sunt structurate pe sase sectiuni (indicate cu cifre romane), fiecarei sectiuni fiindu-i atribuit cate un principiu federator (marcat cu un aliniat distinct), dupa cum urmeaza:

I.            Asigurarea bazei pentru un cadru al guvernantei corporative:

Ø      Cadrul guvernantei corporative trebuie sa promoveze principiile de eficienta si transparenta a pietelor, sa fie in concordanta cu reglementarile legale si sa indice cu claritate separarea responsabilitatilor intre autoritatile de supraveghere, normalizare si implementare.

II.         Drepturile actionarilor si functiile cheie ale dreptului de proprietate:

Ø      Cadrul guvernantei corporative trebuie sa permita protejarea si facilitarea exercitarii drepturilor actionarilor.

III.       Tratamentul echitabil al actionarilor:

Ø      Cadrul guvernantei corporative trebuie sa asigure un tratament echitabil tuturor actionarilor, inclusiv celor minoritari sau straini. Toti actionarii trebuie sa aiba oportunitatea de a fi recompensati pentru pierderile suferite in cazul incalcarii drepturilor lor.

IV.       Rolul actionarilor:

Ø      Cadrul guvernantei corporative trebuie sa recunoasca drepturile actionarilor instituite prin lege sau conventii mutuale si sa incurajeze cooperarea activa intre companii si actionari in ceea ce priveste crearea bogatiei, a locurilor de munca, precum si sustenabilitatea financiara a companiilor.

V.         Raportare si transparenta:

Ø      Cadrul guvernantei corporative trebuie sa asigure existenta unei raportari corecte si oportune cu privire la toate aspectele de natura semnificativa privind compania, inclusiv pozitia financiara, performantele, capitalul si guvernarea companiei.

VI.       Responsabilitatile consiliului de administratie:

Ø      Cadrul guvernantei corporative trebuie sa asigure o indrumare strategica a companiei, monitorizarea efectiva a managementului de catre consiliul de administratie, respectiv asumarea de responsabilitate de catre consiliului de administratie.

Chambers[9] avanseaza zece principii coordonatoare pentru o guvernanta corporativa eficace:

1. Controlul actionarilor asupra afacerilor
2. Raportare publica credibila si completa
3. Evitarea concentrarii puterii la nivelul de varf al conducerii
4. Compozitie echilibrata a consiliului de administratie
5. Consiliu de administratie puternic si motivat
6. Un element independent in structura de conducere[10]
7. Monitorizare efectiva a managementului de catre consiliul de administratie
8. Competenta si angajament
9. Evaluarea si controlul riscurilor
10. Un proces de audit solid.

Dintre toate principiile expuse mai sus legate de guvernanta corporativa ne vom apleca atentia asupra celui din urma - un proces de audit solid. La baza acestei optiuni au existat mai multe motivatii, dintre care cele doua prezentate mai jos ni s-au parut relevante:

In primul rand, scopul acestei lucrari nu este de a dezbate pe marginea guvernantei corporative. Literatura straina abordeaza pe larg problematica guvernantei corporative, o tema complexa, care ar necesita, de altfel, un tratament intr-o lucrare distincta. In literatura de specialitate autohtona[11], exista putine lucrari, dar de calitate, iar ratiuni care tin de respectarea unei deontologii profesionale ne indeamna la cumpatare.

In al doilea rand, expunerea chestiunilor legate de guvernanta corporativa are doar menirea de a pune in scena auditul. Ele sunt inseparabile, astfel ca, asa cum punctam in paragraful introductiv, nu se poate vorbi profesional de o componenta (auditul) fara a lua in considerare intregul din care face parte (guvernanta corporativa).

Potrivit lui Chambers, chiar daca nu exista o cerinta legala pentru efectuarea auditului, realizarea unui audit extern complet pe baza anuala este o dovada de bune practici de guvernanta corporativa. Impreuna cu auditul extern, auditul intern joaca un rol vital in guvernanta corporativa a companiilor moderne. Este foarte posibil ca directorii sa nu aiba niciodata timpul si cunostintele necesare pentru a intreprinde toate actiunile care tin de monitorizare. Altfel spus, auditul intern face ceea ce ar fi facut managementul daca ar fi avut timpul si competenta necesare.

Auditul intern este de fapt, in primul rand, un serviciu pentru management. O buna guvernanta corporativa presupune ca auditului intern sa i se acorde o arie de activitate nelimitata si acces permanent si neconditionat la informatii si persoane. Comitetul de audit intern trebuie sa monitorizeze gradul de adecvare a auditului intern si sa nu permita numirea sau demiterea sefului departamentului de audit intern fara consultarea si acordul comitetului de audit intern.

Potrivit acelorasi principii de buna guvernanta corporativa, seful departamentului de audit intern trebuie sa aiba acces liber la discutii, consultari si intalniri cu presedintele comitetului de audit si cu membrii comitetului de audit, chiar si in lipsa directorilor executivi. Similar, comitetul de audit trebuie sa se poata intalni cu auditorii externi, fara a fi necesara prezenta sau acordul vreunui director executiv.

Principalele responsabilitati ale comitetului de audit care decurg din principiile de guvernanta corporativa sunt:

• Sa se asigure de credibilitatea raportarilor financiare ce urmeaza a fi publicate;
• Sa se asigure de eficacitatea sistemului de management al riscurilor si control intern;
• Sa monitorizeze calitatea auditului extern;
• Sa monitorizeze calitatea auditului intern.

Altfel spus, comitetul de audit este o conditie sine-quanon a unei guvernante corporative intr-o companie moderna.

4.Modele de guvernanta corporativa in Romania

In Romania, modelele de guvernanta corporativa au fost introduse, intr-o forma incipienta, in baza legii societatilor comerciale nr. 31/1990. Ulterior, pe masura ce mediul de afaceri romanesc a evoluat, determinand schimbari in ceea ce priveste cadrul de raportare financiara, urmate de introducerea auditului extern si a auditului intern, legislatia s-a modificat in consecinta adaptandu-se la noile realitati. Astfel, desi perfectibila in continuare, legea 31/1990 republicata a fost revizuita si modificata pentru a oferi, printre altele, cadrul adecvat guvernantei corporative. Trebuie spus ca nu doar legea 31/1990 modificata si completata ulterior realizeaza toate acestea, ci si o seama de alte acte normative creeaza impreuna conditiile ca prevederile acestei legi sa genereze efectele dorite. Subliniem faptul ca expunerea noastra sintetica se bazeaza pe cea mai recenta varianta a legii disponibila la momentul redactarii lucrarii de fata.

Cadrul legal in vigoare prezinta doua modele de guvernanta corporativa aplicabile societatilor pe actiuni: modelul (sistemul) unitar, respectiv modelul (sistemul) dualist. Aceste sisteme, au la baza modelele OECD, cunoscute si sub denumirea de guvernanta "pe un singur palier", respectiv "pe doua paliere".

4.1. Modelul unitar

In cadrul modelului unitar, societatea este guvernata de un consiliu de administratie si, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, in functie de caz, de directori. Ca diferenta semnificativa fata de modelul dualist, in cazul modelului de guvernare unitar, directorii pot fi concomitent membri ai consiliului de administratie. De asemenea, modelul unitar, in mod exclusiv, permite prezenta cenzorilor in structura de guvernare a societatii.

Consiliul de administratie

Potrivit acestuia, consiliul de administratie trebuie sa fie format din unul sau mai multi administratori, in acest ultim caz, numarul lor fiind impar. Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt administrate de cel putin trei administratori. In cazul in care intr-o societate pe actiuni[13] are loc delegarea atributiilor de conducere catre directori, majoritatea membrilor consiliului de administratie trebuie sa fie formata din administratori neexecutivi.

Membri neexecutivi ai consiliului de administratie sunt cei care nu au fost numiti directori. Prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale a actionarilor se poate prevedea ca unul sau mai multi membri ai consiliului de administratie trebuie sa fie independenti. La desemnarea administratorului independent, adunarea generala a actionarilor are in vedere urmatoarele criterii:

a)      sa nu fie director al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta si sa nu fi indeplinit o astfel de functie in ultimii 5 ani;

b)      sa nu fi fost salariat al societatii sau al unei societati controlate de catre aceasta ori sa fi avut un astfel de raport de munca in ultimii 5 ani;

c)      sa nu primeasca sau sa fi primit de la societate ori de la o societate controlata de aceasta o remuneratie suplimentara sau alte avantaje, altele decat cele corespunzand calitatii sale de administrator neexecutiv;

d)      sa nu fie actionar semnificativ al societatii;

e)      sa nu aiba sau sa fi avut in ultimul an relatii de afaceri cu societatea ori cu o societate controlata de aceasta, fie personal, fie ca asociat, actionar, administrator, director sau salariat al unei societati care are astfel de relatii cu societatea, daca, prin caracterul lor substantial, acestea sunt de natura a-i afecta obiectivitatea;

f)        sa nu fie sau sa fi fost in ultimii 3 ani auditor financiar ori asociat salariat al actualului auditor financiar al societatii sau al unei societati controlate de aceasta;

g)      sa fie director intr-o alta societate in care un director al societatii este administrator neexecutiv;

h)      sa nu fi fost administrator neexecutiv al societatii mai mult de 3 mandate;

i)        sa nu aiba relatii de familie cu o persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la lit. a) si d).

Comitet de audit

Consiliul de administratie poate crea comitete consultative formate din cel putin doi membri ai consiliului si insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, etc. Comitetele transmit consiliului, in mod regulat, rapoarte asupra activitatii lor. Cel putin un membru al fiecarui comitet creat trebuie sa fie administrator neexecutiv independent. Comitetul de audit si cel de remunerare sunt formate numai din administratori neexecutivi. Cel putin un membru al comitetului de audit trebuie sa detina experienta in aplicarea principiilor contabile sau in audit financiar

Directori

Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Directorii pot fi numiti dintre administratori sau din afara consiliului de administratie. Presedintele consiliului de administratie al societatii poate fi numit si director general. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare financiara, delegarea conducerii societatii, prin numirea directorilor este obligatorie . Director al societatii pe actiuni este numai acea persoana careia i-au fost delegate atributii de conducere a societatii.

Prevederi privind auditul intern

Directorii si cenzorii sau, dupa caz, auditorii interni pot fi convocati la orice intrunire a consiliului de administratie, intruniri la care acestia sunt obligati sa participe. Ei nu au drept de vot, cu exceptia directorilor care sunt si administratori.

Administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau, dupa caz, auditorilor interni si auditorului financiar. In societatile care au mai multi administratori raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu se intinde si la administratorii care au facut sa se consemneze, in registrul deciziilor consiliului de administratie, impotrivirea lor si au incunostintat despre aceasta, in scris, pe cenzori sau auditorii interni si auditorul financiar.

Administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau auditori interni si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune. Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotul sau sotia sa, rudele ori afinii sai pana la gradul al IV-lea inclusiv.

4. Modelul dualist

Potrivit acestui model, societatea este guvernata de un directorat si de un consiliu de supraveghere. In cazul guvernarii corporative de tip dualist, societatile comerciale nu dispun de cenzori, dar sunt supuse auditului extern si, prin urmare, au obligatia de a organiza si functia de audit intern.

Consiliul de supraveghere

Membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de catre adunarea generala a actionarilor. Numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv si nu poate fi mai mic de trei si nici mai mare de 11. Din randul lor, se alege un presedinte al consiliului. Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru in consiliul de supraveghere cu cea de salariat al societatii.

Prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se pot stabili conditii specifice de profesionalism si independenta pentru membrii consiliului de supraveghere. In aprecierea independentei unui membru al consiliului de supraveghere sunt avute in vedere criteriile aplicabile administratorului independent din modelul unitar.

Comitetul de audit

In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit in cadrul consiliului de supraveghere este obligatorie.

Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel putin doi membri ai consiliului, insarcinate cu desfasurarea de investigatii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliu, in domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului si ai consiliului de supraveghere si a personalului, sau nominalizarea de candidati pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele au obligatia sa prezinte consiliului, in mod regulat, rapoarte asupra activitatii lor. Cel putin un membru al fiecarui comitet consultativ trebuie sa fie independent. De asemenea, cel putin un membru al comitetului de audit trebuie sa detina experienta relevanta in aplicarea principiilor contabile sau in audit financiar.

Directoratul

Consiliul de supraveghere desemneaza membrii directoratului si atribuie totodata unuia dintre ei functia de presedinte al directoratului. Astfel, conducerea societatii pe actiuni revine in exclusivitate directoratului, care indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor care cad in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor. Directoratul isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere si poate fi format din unul sau mai multi membri, numarul acestora fiind intotdeauna impar. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare, directoratul este format din cel putin trei membri. Asa cum indicam mai sus, cu referinta la consiliul de supraveghere, membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere.

Prevederi privind auditul intern

Obligatiile privind comunicarea cu auditorii interni privind diversele abateri sau disfunctionalitati prezentate la modelul unitar se aplica inclusiv membrilor consiliului de supraveghere si directoratului din modelul dualist.

Prevederi comune sistem unitar - sistem dualist

Sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune, directorii unei societati pe actiuni, in sistemul unitar, si membrii directoratului, in sistemul dualist, nu pot fi, fara autorizarea consiliului de administratie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, dupa caz, auditori interni ori asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane.

In cazul societatilor in care au fost desemnati auditori interni, orice actionar are dreptul sa reclame acestora faptele despre care cred ca trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere. In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social ori o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligati sa verifice faptele reclamate. In cazul in care sunt confirmate, concluziile trebuie consemnate intr-un raport ce este transmis consiliului de administratie, respectiv consiliului de supraveghere, si pus la dispozitie adunarii generale. In acest caz, consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat sa convoace adunarea generala.