Sisteme expert de modelare a planificarii financiare

Sisteme expert de modelare a planificarii financiare

Incepand din anii 1960 o serie de firme din S.U.A, Marea Britanie, Germania, Japonia, etc., au cheltuit bani si timp pentru perfectionarea planificarii financiare, prognozarii eficiente si cat mai exacte a realizarii si cheltuirii resurselor. Astazi, aceste actiuni sunt computerizate, informatizate si poarta denumirea generalizata de modele de planificare financiara, care nu sunt numai instrumente de imbunatatire a previzionarii ci si un sprijin efectiv al managementului pentru o mai buna intelegere a interactiunilor deciziilor privind investirea, finantarea si dividendele .

Specialistii in domeniu au pus la dispozitia firmelor, trei modele alternative de planificare, analiza si previziune financiara:

modelul ecuatiilor algebrice simultane ,

modelul programarii lineare ,

modelul econometric

Cu ajutorul acestor modele se obtin documente financiare proforma (bilant contabil cont de profit si pierderi, balante, etc.), se previzioneaza profitul pe actiune, pretul pe actiune, actiunile si obligatiunile nou emise.

Modelul ecuatiilor algebrice simultane, trateaza planificarea financiara globala a firmei, in contrast cu planificarea stricta, pe un domeniu anume, ca de exemplu bugetarea capitalului Obiectivul modelului este nu numai cel de-a optimiza ceva anume, ci mai degraba de a servi ca instrument de furnizare a informatiilor semnificative celui care ia decizia. Un punct forte al acestui model de planificare, pe langa a celui referitor la constructia sa, este acela ca el permite utilizatorului sa simuleze impacturile financiare ale modificarii presupunerilor referitoare la variabile ca vanzarile, indicii de exploatare, indicele pret-profit, indicele datorii-capital propriu si rata de retinere a profitului. Avantajul utilizarii unei structuri de ecuatii simultane care reprezinta politicile privind investirea, finantarea, productia si dividendele este posibilitatea largirii capacitatii de interactiune a domeniilor in care se iau aceste decizii.

Prin utilizarea modelelor de programare lineara in planificarea financiara, decidentul stabileste o functie obiectiv, cum ar fi de exemplu, maximizarea valorii firmei, bazandu-se pe o anumita teorie financiara. Modelul optimizeaza functia obiectiv in conditiile unor restrictii, cum ar fi valorile maxime admise pentru indicii "datorii-capital propriu" si " dividente-profit net", spre exemplu

La modelele programarii lineare pentru deciziile financiare, problema trebuie sa fie formulata parcurgand urmatoarele trei etape :

-Identificarea variabilelor principale controlabile aferente problemei de rezolvat .

-Definirea obiectivului ce va fi maximizat si definirea functiei pe baza variabilelor controlabile principale .

-Definirea restrictiilor, fie ca ecuatii lineare, fie ca inegalitati ale variabilelor principale

Programarea lineara se foloseste cu precadere la maximizarea profitului, rationalizarea capitalului si planificarea si previzionarea financiara.

Modelul econometric pentru planificare si analiza financiara, combina tehnica ecuatiilor simultane cu analiza regresiei. metoda econometrica modeleaza firma in functie de o serie de ecuatii de regresie predictive si apoi, procedeaza la estimarea parametrilor modelului in mod simultan, luand astfel in considerare, interactiunea dintre diferite politici si decizii.

Tehnicile sau modelele econometrice, implica deci, stabilirea si masurarea practica a relatiilor functionale dintre variabile economice (spre exemplu, volumul vanzarilor) si una sau mai multe variabile explicative.

Din cauza impactului potential mare asupra procesului planificarii financiare si implicit asupra viitorului existential al firmei, modelul asumat de planificare trebuie ales cu grija, credibilitatea datelor de iesire, depinzand atat de prezumtiile fundamentale si teoria financiara specifica pe care modelul se bazeaza, cat si de usurinta utilizarii sale de catre planificatorul financiar. Punctul cheie la evaluarea oricarui model de planificare il constituie modul in care acesta este formulat si construit.

Pentru ca un model de planificare financiara sa fie util si eficient, trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici :

Presupunerile si rezultatele modelului trebuie sa fi credibile.

Modelul trebuie sa fie flexibil     astfel incat sa poata fi adaptat si extins pentru a satisface o mare varietate de circumstante .

Modelul sa poata fi imbunatatit pe baza practicii curente atat in sensul tehnic cat si al performantei .

Datele de intrare si cele de iesire din model, trebuie sa fie inteligibile pentru un utilizator fara cunostinte (informatii), suplimentare prea vaste .

Modelul trebuie sa tina cont de legatura (interactiunea) dintre deciziile privind investirea, finantarea dividendul si productia, precum si de efectul acestora asupra valorii de piata a firmei.

Modelul trebuie sa fie cat se poate de simplu pentru utilizator, pentru a opera fara interventii prea mari ale personalului nefinanciar, evitand pe cat posibil o formulare greoaie a datelor de intrare.