Subdezvoltarea si implicatiile sale

Subdezvoltarea si implicatiile sale

Definitia subdezvoltarii se bazeaza pe teoria generala a dezvoltarii. Conceptul de dezvoltare economica este multidimensional - el fiind privit ca fiind capacitatea unei economii nationale de a genera si sustine o crestere anuala a PIB-ului/locuitor sau in plan mai larg a PNB/locuitor.

Dar experienta multor popoare din lumea a III-a a demonstrat ca, chiar daca acestea au inregistrat o crestere a produsului intern pe locuitor, saracia si somajul s-au extins, iar neechitatea distribuirii veniturilor a atins forme alarmante.

Banca Mondiala arata ca dezvoltarea inseamna imbunatatirea calitatii vietii, iar in special in tarile sarace o calitate mai buna a vietiiinseamna mai mult decat venituri mai mari pe locuitor.

Aceasta imbunatatire a calitatii vietii presupune:

pe de o partesatisfacerea nevoilor materiale (alimente, locuinta, sanatate, protectie sociala);

pe de alta parte educatie si afirmarea personalitatii umane, precum si posibilitatea de a alege.

In conditiile in care unul dintre aceste elemente lipseste sau se caracterizeaza printr-o oferta slaba, atunci se poate vorbi de o subdezvoltare absoluta.

Pe 8 iulie 2003 a fost publicat indicele dezvoltarii umane (IDU - publicat de ONU) pe anul 2003, la calcularea sa tinandu-se seama de urmatorii parametrii:

longevitatea sau speranta de viata la nastere;

gradul de alfabetizare a populatiei;

nivelul (gradul) de frecventare a cursurilor primare, secundare si superioare de invatamant;

produsul intern brut pe cap de locuitor;

mortalitatea infantila;

dotarea cu echipamente electrocasnice si automobile;

accesul la informare (mass-media, telecomunicatii);

gradul de urbanizare;

egalitatea sexelor.

In categoria tarilor dezvoltate

I Norvegia (are cel mai ridicat PIB pe locuitor, aproximativ 45000 de dolari)

II Suedia

III Australia

VII SUA

VIII Canada

IX Japonia

X Elvetia

In categoria tarilor cu dezvoltare medie

loc 57 Bulgaria

loc 63 Rusia

loc 72 Romania (inainte era pe locul 56)

loc 73 Arabia Saudita

loc 74 Thailanda

loc 75 Ucraina, Peru, Liban, Albania, Turcia, China, Republica Moldova

In categoria tarilor subdezvoltate:

loc 125 Botswana

loc 174 Niger

ultima Sierra Leone

Topul puterilor mondiale (ca PIB):

Subdezvoltare - este reversul dezvoltarii. Ea reprezinta o situatie economica in care persista niveluri reduse ale standardului de viata, persista saracia absoluta, rate de crestere economica scazute, nivel redus al consumului, rate ridicate ale mortalitatii si ale natalitatii.

Trasaturi ale subdezvoltarii: saracie absoluta, dependenta fata de exterior, crestere economica slaba, rate ridicate ale mortalitatii si ale natalitatii.

Natiunile Unite au definti ca limita a saraciei absolute ca fiind nivelul veniturilor de 1 dolar pe zi, ajustat cu paritatea puterii de cumparare. Astazi aproximativ 1,3 miliarde de oamenii traiesc sub aceasta limita a saraciei.

PNUD identifica 9 probleme majore ale tarilor subdezvoltate:

speranta de viata - a crescut mult in ultimii 30 de ani ajungand la o medie de 63 de ani, iar in unele tari chiar la 70

sanatatea - doar 2/3 din populatia acestor tari are acces la serviciile de sanatate; 1,3 miliarede de oameni nu au acces la apa potabila, iar in Africa Subsahariana un adult din 40 este seropozitiv

hrana - in ultimii 30 de ani numarul tarilor in care s-a asigurat necesarul de hrana s-a dublat de la 25 la 50. Totusi 15% din populatia lumii nu are hrana suficienta, iar un copil din 3 sufera de malnutritie

educatia - gradul de alfabetizare a crescut la 65%, restul d populatiei adulte fiind analfabeta

venituri si saracie - 1,3 miliarde traiesc in saracie absoluta, definita prin venituri prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenta. In Africa aproape jumatate din populatie se afla sub pragul de saracie

copii - in ultimii 30 de ani, mortalitate infantila a fost redusa cu mai mult de 50%, dar cu toate acestea malnutritia si bolile in general ucid mai mult de 34.000 de copii in fiecare zi

femeile - doua treimi din totalul analfabetilor din tarile cele mai sarace ale lumii sunt femei. Femeile acced intr-un numar de doua ori mai mic decat barbatii in invatamantul superior

securitate - aproximativ 35 de milioane de oameni sunt refugiati

mediul - in ultimii 20 de ani ponderea familiilor rurale cu acces la apa potabila a crescut de la sub 10% la 60% - padurile tropicale sunt distruse in fiecare secunda cu o suprafata egala cu marimea unui teren de fotbal.

La intalnirea G8 (+ Rusia) din iulie 2000, identificand saracia drept una dintre cele mai grave probleme ale omenirii, a fost elaborat raportul privind saracia globala, care vizeaza ca pana in anul 2015 populatia ce traieste in saracie sa scada la cifra de 815 milioane. Dar se pare ca in anul 2008 numarul saracilor poate fi chiar mai mic, de aproximativ 700 de milioane. Aceasta cifra se poate atinge daca regiunile cele mai sarace ale lumii (Asia de Sud si Africa Subsahariana) vor inregistra progrese in plan economic si social.

Ceea ce nelinisteste Comunitatea Internationala este adancirea decalajelor dintre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare si implicit agravarea contradictiilor dintre cele doua categorii de state.

Subdezvoltarea unui numar mare de tari este, inainte de toate, efectul unui factor extern si anume regimul colonial. Fostele colonii au ramas dependente si dupa prabusirea colonialismului, mai ales prin schimbul inegal cu    tarile dezvoltate, rpin vanzarea de materii prime la preturi reduse, mici si cumpararea de produse manufacturate la preturi ridicate. In asemenea conditii economia naturala, de subzistenta, ramasa din timpul colonialismului s-a dezvoltat ca o economie dualosta, dezarticulata, incapabila sa realizeze o dezvoltare autentica si autointretinuta.

Subdezvoltarea este o criza de structura a economiei modiale si mentinuta la nivel mondial ea devine principalul obstacol in calea cresterii schimburilor economiei internationale.

Subdezvoltarea nu reprezinta un fenomen omogen, care sa se manifeste identic in toate partile lumii, de gradul de subdezvoltare este diferit de la o regiune la alta. Intr-o economie dualista gradul de subdezvoltare va fi determinat de importanta (?) relativa a sectorului ramas in urma in PIB.

O trasatura a economiei mondiale contemporane continua sa fie starea de dependenta a sudului subdezvoltat fata de nordul dezvoltat. Aceasta dependenta se manifesta mai ales in plan financiar, alimentar si desigur tehnologic. Dar si nordul in unele cazuri este dependent de sud. Aceasta dependenta se manifesta    in primul rand din punct de vedere al resurselor naturale (Elvetia, Japonia, Belgia nu au resurse de exemplu) dar si din punct de vedere al potentialului de desfacere, in sensul ca tarile subdezvolatete si cele in dezvolare, cu potentialul lor demografic urias (mai mult de 75% din populatia lumii se afla in tarile subdezvolatete si cele in dezvolare) constituie cea mai importanta rezerva de expansiune a pietei mondiale pe termen lung, cu atat mai mult cu catunele piete occidentale dau semne de saturatie.

Cauzele care influenteaza negativ functionarea pietelor produselor primare, care continua sa aiba ponderea cea mai ridicatatotalul exporturilor acestor tari (subdezvoltate si in dezvoltare) sunt:

pe de o parte obstacolele tarifare si netarifare ridicate practicate de tarile dezvolate,

pe de alta parte instabilitatea preturilor care este determinata de evolutia raportului dintre cerere si oferta.

Comertul de produse primare depinde in cea mai mare parte de tarile industrializate, importatoare a acestor produse si ca urmare lor le revine sarcina elaborarii unor programe adecvate care sa influenteze acest segment al pietei.

Cea care promoveaza o politica de accelerare a dezvoltarii economice a tarilor in dezvoltare, dar si a celor subdezvoltate, dar si o rezolvare a problemei produselor primare este UNCTAD (Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare).

UNCTAD a fost creata in 1964 in urma primei sesiuni a conferintei care a avut loc la Geneva si face parte din sistemul Natiunilor Unite, fiind specializata in probleme comertului si dezvoltarii pe plan mondial. Are 188 de tari membre la care se adauga si numeroase organisme interguvernamentale si ONG, care participa la lucrarile sale in calitate de observatori. Statele participante se impart in 4 grupuri in functie de criterii economice si geografice:

Grupul A: al tarilor in dezvoltare din Africa si Asia

Grupul B: al tarilor dezvoltate membre OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica)

Grupul C: al tarilor latino-americane

Grupul D: al fostelor tari socialiste, astazi cu economii in tranzitie.

CURS - 2

Principalele obiective ale UNCTAD:

restructurarea comertului international tinand cont de interesele tarilor in dezvoltare,

colaborarea cu organele competente ale ONU privind negocierea si adoptarea de instrumente juridice multilaterale in domeniul comertului international;

armonizarea politicilor economice ale guvernelor regionale in materie comert si dezvoltare;

favorizarea cooperarii internationale pe linia instaurarii unei relatii comerciale echiatabile intre nord si sud si intensificarea relatiilor sud-sud.

Hotararile luate in cadrul UNCTAD cu o majoritate de 2/3 din voturi se inscriu in rezolutii, dar nu au caracter obligatoriu, ci doar recomandare sau invitatie. Fiecare tara dispune de un vot, ceea ce inseamna ca tarile in dezvoltare, atunci cand se solidarizeaza, isi pot asigura majoritatea, impunand astfel hotararile dorite.

Rezulatele concrete in activitatea UNCTAD:

a.      in domeniul comertului cu produse de baza:

incheierea unor acorduri internationale asupra produselor de baza si crearea unor grupuri de studiu privind tarile producatoare si tarile consumatoare. Pentru stabilizarea preturilor la produsele de baza s-a propus aplicarea unui program integrat pentru produsele de baza. Stabilizarea se realizeaza prin mecanismul stocurilor regulatorii, finantate dintr-un fond comun care este conceput sa functioneze astfel incat sa mentina preturile in limitele unor marje de fluctuatie de plus minus 10%. Atunci cand oferta este mai mare decat cererea preturile risca sa scada cu mult mai mult de 10%, de aceea administratia stocurilor intervine pe piata prin cumparari pentru a echilibra cererea cu oferta. In caz contrar administratia stocurilor livreaza pe piata cantitati corespunzatoare pentru restabilirea echilibrului. In 1989 a fost crear de catre SUA fondul comun pentru produse de baza (cam 750 milioane de dolari9 destinat finantarii acordurilor pentru produsele de baza (p.b.)

b.     referitor la produsele manufacturate (p.m):

in 1966 a luat fiinta ONUDI (Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala) cu sediul la Viena, institutie a ONU

recunoasterea tratamentului preferential in favoarea tarilor in dezvoltare. Prima reusita in acest sens este adoptarea SGP (sistemul generalizat de preferinte) constand in concesii tarifare acordate tarilor in dezvoltare de catre tarile dezvoltate si care a inceput sa functioneze de 1971

stabilirea APD (Ajutor Public pentru Dezvoltare) la 0,7% din PIB-ul tarilor donatoare.