CRIZA NATURAL-UMANA A DEZVOLTARII ECONOMICE

CRIZA NATURAL-UMANA A DEZVOLTARII

Disparitia padurilor si amenintarea cu disparitia a numeroase specii de plante si animale, subtierea stratului protector de ozon, poluarea larg raspandita, bolile si saracia, sunt pericole grave care planeaza asupra omenirii in intregul ei.

Inrautatirea conditiilor de viata pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni a condus la instalarea unei crize umane.

Multe din aspectele esentiale ale crizei natural-umane a dezvoltarii sunt dezbatute si analizate in lucrari stiintifice, in Rapoarte catre omenire ale Clubului de la Roma, ale altor organisme internationale.

Dezacordul dintre nevoile prezente si viitoare ale oamenilor si mediul natural produce o criza a dezvoltarii si compatibilitatii dintre rezultatele acesteia si exigentele natural-umane pe care le presupune evolutia fireasca a vietii oamenilor intr-un mediu ecologic.

Criza natural umana a dezvoltarii pe planeta Pam`nt poate fi interpretata ca un proces complex, profund de accentuare, la scara globala, a incompatibilitatii mediului creat de om cu exigentele mediului natural, a profitului in sens monetar,

cu cel social-uman,ce pune in pericol echilibrele compatibilitatii dinamice dintre

eficienta in sens strict economic si justitia sociala si egalitatea sanselor generatiilor

care coexista si se succed la viata, in mediul natural uman care ne este dat. ¹⁾

Ceea ce se constata in prezent este accentuarea crizei natural umane a dezvoltarii bazate pe economia in scop de profit banesc.

Constienti de consecintele grave, poate ireversibile ale crizei natural-umane a dezvoltarii societatile moderne incep sa realizeze incetul cu incetul ca sunt pe cale nu numai de a-si distruge mediul inconjurator, dar chiar de a-si submina propriul viitor.In consecinta guvernul,agentii pentru dezvoltare cetateni din toata lumea au inceput sa incerce schimbarea semnificativa a sensului acestor tendinte amenintatoare

Dupa unele estimari(L.Brown-1989),daca omenirea nu adopta masuri hotar`toare in domeniul combaterii poluarii in urmatorii zece ani se va ajunge la situatia ca toate fondurile pentru investitii sa fie destinate masurilor antipoluante.

Se va cere o noua paradigma.Amenintarile globale care apasa astazi asupra mediului ne amintesc faptul ca bunastarea sociala se reduce la o simpla acumulare de bunuri si servicii. Trebuie sa se realizeze o revolutie o reg`ndire pentru a gasi mijloacele de a intelege sistemul complex al relatiilor dintre om si natura in cadrul ecosistemului natural.Notiunile de crestere, dezvoltare, trebuie supuse revizuirii.³⁾

Potrivit specialistilor, criza natural umana a dezvoltarii care a cuprins in prezent toate statele lumii aduce in dezbatere politica in fata parlamentelor si guvernelor lumii, a organismelor internationale si mondiale un adevar crud, acela

de a fi in pericol intreaga umanitate daca actualul model de dezvoltare cunoscut de statele dezvoltate se va continua multa vreme.Acest crud adevar, sustinut cu argumente ale realitatilor economice si sociale din toate statele lumii ale mediului natural in care traim, reprezinta un impuls ce trebuie sa dinamizeze actiunea umana, la nivel de individ, de microgrup si de centre nationale, internationale si mondiale de decizie, a carui reusita trebuie sa invinga teama de necunoscut ce ne poate bloca actiunea creatoare in numele vietii generatiilor care se succed natural dupa o lege la fel de normala ca si legea gravitatiei.¹⁾

Astfel, daca p`na in prezent dezvoltarea a fost subordonata profitului banesc, criza natural umana a unui asemenea tip de progres economic pune in evidenta faptul ca ea trebuie reg`ndita, in sensul de a fi centrata pe oameni asfel inc`t acestia impreuna cu colectivitatile in care traiesc sa poata controla si utiliza eficient propriile resurse, in beneficiul lor prezent si viitor.

MODIFICAREA IMPORTANTEI SI LOCULUI FACTORILOR

DE PRODUCTIE IN PROCESUL DE CRESTERE

SI DEZVOLTARE ECONOMICA

Stiinta economica considera ca initial au fost doi factori de productie: natura si munca, acestia fiind denumiti factori primari (originali). Ca urmare a evolutiei istorice, mai t`rziu, a aparut un nou factor de productie si anume capitalul, considerat factor derivat.

In prezent, stiinta economica considera ca factorii de productie au evoluat dupa regulile multiplicarii si diversificarii, sub impulsul exigentelor pe care le dezvolta raritatea si rationalitatea. Ca urmare a transformarilor radicale, revolutionare care s-au produs in stiinta si tehnica, tot mai multi economisti sunt de parere ca in activitatea economica a aparut o categorie noua, moderna de factori de productie si anume neofactorii, din care fac parte: abilitatea intreprinzatorului, tehnologia, informatia, managementul si marketingul, etc.

Av`nd izvorul in resursele naturale atrase in circuitul economic sau in bunurile obtinute in activitatea economica, factorii de productie cunosc o serie de restrictii cantitative, structurale si calitative care, pentru a putea fi depasite trebuie insotite de un progres continuu a lor.

Ameliorarea factorilor de productie este un proces normal de depasire a limitelor factorilor prin procesul limitat care este impus de cresterea si diversificarea continua a nevoilor, tendinta de epuizare a unor resurse si de

scumpirea lor in timp, necesitatea asigurarii echilibrului ecologic pentru egalitatea

sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata,exigentele pe care le ridica nivelul de civilizatie in ceea ce priveste calitatea lucrului bine facut,etc.

Progresul stiintifico-tehnic creaza posibilitatea atragerii in circuitul economic a unor resurse neglijate anterior, creerii de noi materii prime si materiale, imbunatatirii modului de folosire, at`t din punct de vedere economic c`t si al mediului natural.

Dinamica naturii ca factor de productie este insotita si de risipa unor resurse, de actiuni cu caracter destructiv cum sunt : degradarea solului, poluarea apelor si atmosferei, taierea nerationala a padurilor, etc. Toate acestea au consecinte grave pe termen mijlociu si lung asupra climei, inaintarii desertului pe suprafete intinse ale globului pam`ntesc.

De aici rezulta ca omenirea trebuie sa treaca de la epoca actuala de dezvoltare la o etapa noua numita dezvoltare durabila, bazata pe compatibilitatea mediului natural cu mediul creat de om, pe egalitatea sanselor generatiilor viitoare.

Progresul factorului uman este at`t un efect al progresului general al societatii c`t si o conditie hotar`toare a acestuia.

Ca urmare a sporirii rodniciei in sectoarele producatoare de bunuri materiale, asistam in tarile dezvoltate, la cresterea numarului si ponderii populatiei ocupate in sfera serviciilor pentru productie si pentru consum.

Progresul factorilor de productie vizeaza dimensiunile cantitative structurale

si calitative ale fiecarui factor, dar si modul in care acestia se combina in cadrul

proceselor de productie, sub influenta directa a cuceririlor stiintei si tehnicii, a politicilor si strategiilor promovate pe plan national si international.

Revolutia in stiinta si tehnica schimba fundamental functiile productiei si genereaza o crestere fara precedent a interdependentelor in cadrul unor lanturi de activitati care contureaza aparitia unor complexe unitare de cercetare-productie si desfacere , unde se ingemaneaza functiile stiintelor cu cele ale productiei.

Sf`rsitul acestui secol ca si perioadele care urmeaza schimba radical caracterul muncii centrul de greutate se deplaseaza spre analiza si cercetare, previziune, prognoze, planificare si proiectare a unor procese care devin tot mai complexe si interdependente.

Aspectele calitative ale folosirii factorului uman devin in tarile dezvoltate, suportul noului tip de activitate economica ce va produce bunuri educational intensive ce vor incorpora cu deosebire o noua cultura educationala si un nou profesionalism.