Surplusul consumatorului - Preferintele consumatorului - Modelul hartii curbelor de indiferenta

Surplusul consumatorului - Preferintele consumatorului - Modelul hartii curbelor de indiferenta

În viata de zi cu zi ne place adesea sa ne ducem la piata si sa negociem pretul, încercând sa obtinem un pret mai mic, nu numai comparativ cu ceea ce ne cere ofertantul, dar chiar în raport cu suma pe care noi am alocat-o ca disponibila pentru acea cumparatura. Cu alte cuvinte, suntem chiar satisfacuti atunci când, la piata – cu sau fara negociere – pretul real practicat pentru un bun este mai mic decât suma pe care noi eram dispusi sa o platim. Una dintre implicatiile teoriei utilitatii marginale este aceea ca, de regula, atribuim lucrurilor pe care le cumparam o valoare totala mai mare decât valoarea pe care o platim propriu-zis pe piata, la un moment dat. Oamenii pot chiar câstiga daca se specializeaza în producerea acelor bunuri pentru care ei au un avantaj comparativ si daca intra apoi în relatii de schimb unii cu altii pentru a-si procura celelalte bunuri. Teoria utilitatii marginale ne ofera o cale de comensurare a câstigului potential obtinut prin schimb.

Surplusul consumatorului este dat de diferenta dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispusi sa platim pentru a-i procura – si pretul aferent acelui bun pe piata, la un moment dat.

1. Exemplu de determinare si de reprezentare grafica a surplusului consumatorului

Sa presupunem ca un student are un venit disponibil lunar de 30 u.m., pe care este dispus sa-l aloce pentru procurarea unui bun x. Pretul bunului este de 3 u.m. buc.

Din analiza curbei cererii pentru bunul x, se poate remarca faptul ca daca ar fi
sa-si procure bunul x doar o data pe luna, studentul ar fi dispus sa plateasca 7 u.m. buc. În schimb, daca ar trebui sa-l procure de doua ori pe luna, ar fi dispus sa plateasca doar 6 u.m./buc. si chiar 5 u.m./buc. daca s-ar pune problema ca bunul sa fie procurat de trei ori în acea luna. Pe piata bunul costa doar 3 u.m./buc. Deci, chiar daca aprecierea (valoarea) pe care studentul o da primei unitati este de 7 u.m./buc. el plateste concret doar 3 u.m./buc., ceea ce reprezinta cu 4 u.m./buc. mai putin decât era dispus sa plateasca. Pentru a doua unitate diferenta dintre cât este dispus sa plateasca studentul (6 u.m./buc) si cât plateste (3 u.m./buc.) este de 3 u.m./buc. Pentru a treia unitate, diferenta este, în mod corespunzator, de 2 u.m./buc. (5.3) si tot asa, pentru a patra, de 1 u.m./ buc. (4-3). Aceste diferente sunt practic un câstig (surplusul consumatorului).

Daca dorim sa vedem cât de mare este câstigul (surplusul) total, observam ca suma totala pe care studentul era dispus sa o plateasca pentru a-si procura 5 unitati din bunul x este de 25 u.m. (7+6+5+4+3). El plateste doar 15 u.m. (5 x 3 u.m./buc.). Ca atare, valoarea suplimentara pe care o câstiga este de 10 u.m. (25-15). Aceasta suma reprezinta valoarea surplusului consumatorului din exemplul nostru. Ilustrarea grafica a exemplului considerat se face în figura

Figura  Surplusul consumatorului

Interesant este ca aceste aspecte au fost sesizate înca de catre primii reprezentanti ai scolii clasice. Astfel, A. Marshall spunea: ,,Mai adesea, surplusul consumatorului se refera sa suprafata situata deasupra cererii individuale între doua preturi” El este o marime baneasca, cu toate ca la origine este reprezentat în termenii surplusului de utilitate.

Preferintele consumatorului

Oamenii au diferite sisteme valorice care le orienteaza în mod diferit predilectiile pentru anumite bunuri. Ca atare, preferintele var fi diferite atât de la individ la individ, cât si pentru unul si acelasi individ, în conditii spatio-temporale diferite. Practic, prefenintele se manifesta diferit în raport cu nivelul utilitatii totale. Satisfacerea diferitelor nevoi de bunuri pune, de cele mai multe ori, în evidenta caracterul cvasisaturabil si repetabil al nevoilor de consum. Cu toate acestea, exista unele elemente cvasicomune pentru un anumit grup social legat de maniera în care sunt structurate predilectiile pentru anumite bununi sau servicii.

Ele se afla în general, sub semnul emblematic al unor traditii, obiceiuri, cutume, care depind de specificitatea unui anumit areal geografic sau de factori de natura psiho-sociala comnplexa care interfereaza cu gradul de cultura si civilizatie al unui grup social.

Curba de indiferenta (numita si curba de insoutilitate) reflecta ansamblul combinatiilor de bunuri si servicii de la care consumatorul spera sa obtina acelasi nivel de satisfactie (utilitate totala scontata a se obtine este constanta.

Modelul hartii curbelor de indiferenta

Diversitatea nevoilor de consum pune astfel în evidenta marea diversitate a preferintelor oamenilor si implicit varietatea modelelor de consum. Pentru a asigura o sincronizare metodologica în analiza comportamentului consumatorului, în literatura de specialitate se utilizeaza modelul hartii curbelor de indiferenta, ca maniera de explicitare grafica cu mare putere de sugestie în descrierea preferintelor oamenilor. Astfel, de exemplu, foamea ca nevoie existentiala primara se manifesta client nu numai de la un individ la altul, dar si pentru unul si acelasi individ. Daca, la un moment dat, ne este foame si mâncam, sesizam instalarea satietatii (caracterul cvasisaturabil al nevoilor). Aceasta nu va însemna însa ca nu ne va mai fi foame niciodata (caracterul cvasirepetabil al nevoilor de consum). Pe de alta parte, se poate lesne observa, în viata de zi cu zi, ca si foamea se manifesta diferit în anumite conditii spatio-temporale. Caci într-un fel ne vom satisface foamea mâncând într-o pauza între doua cursuri sau seminarii, în altfel mâncând duminica acasa cu toata familia si în cu totul alt mod la o receptie sau la o masa festiva. Dar într-un fel se manânca la Polul Nord si în cu totul alt mod la Ecuator Într-un fel se serbeaza Pastele a catolici si ortodocsi si altfel la evrei si în alte religii (si de aici o mare diversitate culinara, cu prezenta unor elemente cvasicomune pentru anumite religii sau zone ale lumii). Si daca tot am mentionat foamea si predilectia pentru diferite modele de consum, în raport cu a paleta larga de factri de natura complexa, menita mentionat ca, de exemplu, în cazul preotilor budisti – care se multumesc cu putin orez, find mult mai mult interesati de timpul acordat meditatiei – resursele necesare pentru pregatirea mâncarii nici nu mai apar ca resurse rare. În acest mod, în cazul acestui model cultural, chiar perceptia legata de satisfacerera acestei nevoi elementare – hrana – este cu totul alta. De altfel, nevoia de hrana este, în exemplele date, de cu totul alt tip (serbarea Pastelui, de exemplu, nu se face neaparat pentru a se face foamea, iar bolul de orez al preotului budist ofera o cu totul alta imagine a nevoii de hrana).

Tipuri de preferinte

Preferintele se materializeaza diferit nu numai în raport cu subiectul actiunii umane – individul – ci si în raport cu obiectul acesteia: categoria de bunuri avute în vedere la un moment dat. În raport cu criteriul bunurilor consumate, cele mai importante preferinte sunt cele pentru bunurile: substituibile, complementare, ,,rele”, neutre (anexa 5.1).

Modelul general al hartilor de indiferenta convexe la origine

În general, daca un individ este interesat atât de dobândirea bunului x, cât si de cea a bunului y, atunci aceste prefeninte se ilustreaza grafic apelând la un set de curbe de indiferenta convexe la origine de tipul celui descris în figura 5.3.

Figura 3. Harta curbelor de indiferenta convexe la origine

Harta curbelor de indiferenta reuneste totalitatea curbelor de indiferenta care descriu preferintele unui consumator pentru anumite bunuri sau servicii.

Principalele proprietati care se pot pune în evidenta pe acest model general sunt urmatoarele:

Se pot descrie o infinitate de curbe de indiferenta, care sugereaza ca prefenintele unui individ sunt virtual nelimitate. Între acestea se poate însa stabili o anumita ierarhie în raport cu utilitatea totala. Astfel, daca consideram, de exemplu, combinatia A situata pe curba de indiferenta u₁, având un nivel de utilitate totala de U₁, atunci spunem ca aceasta combinatie se afla într-o relatie de indiferenta cu orice alta combinatie situata pe aceeasi curba de indiferenta u₁ (sa luam, de exemplu, combinatia B, al carei nivel de utilitate totala va fi tot U₁). Aplicând ad literam definitia curbei de indiferenta si utilizând notatiile internationale aferente, vom avea:

A~B daca U(A) = U(B) = U₁

În schimb, daca vom avea o combinatie C situata pe o alta curba de indiferenta u₂ având un nivel de utilitate totala superior (U₂> U₁), atunci vom spune ca, de exemplu, combinatia C este strict preferata combinatiei A si vom avea:

C>A daca U(C) > U(A), adica daca U₂> U₁.

Curbele de indiferenta nu se pot intensecta niciodata, pentru ca, de fapt, modelul este prin constructie elaborat astfel încât sa ilustreze diversele preferinte ale consumatorilor.

Panta curbei de indiferenta se numeste rata marginala de substitutie a bunurilor. Acest indicator se defineste ca o derivata de ordinul întâi, adica

Din punct de vedere economic, semnificatia notiunii de rata marginala de substitutie este de prag pâna la care se justifica sa se faca substitutia bununilor.

Rata marginala de substitutie este raportul invers al utilitatilor marginale ale celor doua bunuri, conform unei relatii de tipul:

unde UMX si, respectiv, UMY reprezinta utilitatile marginale ale bunurilor X, respectiv Y.

Consumatorii au deci prefeninte diferite care sunt ierarhizate în raport cu nivelul utilitatii totale.