TEORII POSTKEYNESISTE CU PRIVIRE LA CONSUM SI ECONOMISIRE

TEORII POSTKEYNESISTE CU PRIVIRE LA CONSUM SI ECONOMISIRE

Teoria ciclului de viata asupra consumului si a economisirii a fost dezvoltata de economistul Franco MODIGLIANI*.

MODIGLIANI dezvolta teoria lui BRUNDBERG si, totodata, se deosebeste de KEYNES prin aceea ca porneste de la ipoteza ca - in dorinta de a-si folosi cat mai eficient resursele, oamenii isi planifica economiile si consumul pe termen lung. Functia de consum nu mai are forma C = R_c Y cum o formulase KEYNES, ci:

C = a WR + c' YL

in care:

a = inclinatia marginala spre consum fata de bogatia reala;

WR = bogatia reala;

c' = inclinatia marginala spre consum fata de modificarea venitului din munca;

YL = venitul din munca.

Prin teoria ciclului de viata MODIGLIANI isi propune sa raspunda la doua intrebari esentiale: a) care sunt posibilitatile totale de consum pe care le are un individ; b) cum isi poate distribui aceste posibilitati pe toata durata vietii.

Rezulta ca la calcularea inclinatiei marginale spre consum conteaza nu numai venitul din munca si cheltuielile de consum, ci si pozitia fiecarei persoane in ciclul sau de viata; cu cat va fi mai lunga partea activa de viata si mai scurta cea pasiva, cu atat va spori venitul si consumul, iar constrangerea de a face economii se va reduce.

Teoria venitului permanent elaborata de Milton FRIEDMAN** sustine ca functia consumului este data de relatia: C = R_c YP; deci consumul este direct proportional cu venitul permanent. Daca venitul permanent creste cu 10%, atunci si consumul creste cu 10%. Se apreciaza, ca si in teoria ciclului de viata, ca - pe termen lung - raportul dintre consum si venit este stabil. Milton FRIEDMAN estimeaza venitul permanent ca o medie ponderata a veniturilor realizate in mai multe perioade anterioare, precum si in cea curenta. De asemenea, el apreciaza ca inclinatia marginala spre consum din venitul curent este mai mare decat inclinatia medie spre consum pe termen lung.

Aceasta scurta prezentare a teoriilor postkeynesiste cu privire la consum si economisire arata ca relatiile dintre aceste componente sunt cu mult mai complexe si ele capata nuante diferite daca se iau in calcul si alti parametrii, cum ar fi distribuirea si folosirea venitului disponibil pe toata durata vietii.