Tipurile (formele) cercetarii stiintifice

Tipurile (formele) cercetarii stiintifice

Procesul cunoasterii stiintifice, atat cat a putut fi prezentat intr-un paragraf precedent, ne-a aratat ca actul de creatie si cercetarea stiintifica sunt nediferentiate, aparand ca activitate omogena, specifica persoanelor abilitate prin datele native de creativitate stiintifica (har stiintific), ca si prin datele instruirii stiintifice, ale profesionalismului. Si, intr-adevar, ea poate sa fie definita omogen in felul urmator: cercetarea stiintifica - un concept care are circulatie astazi si sub denumirea de cercetare-dezvoltare (C-D) - este definita generic ca o activitate sistematica si creatoare, menita sa sporeasca volumul de cunostinte, inclusiv cunostinte despre om, cultura, si utilizarea acestor cunostinte pentru noi aplicatii.

Cu toate acestea, cercetarea stiintifica (C-D), in teoria economica, dar si in practica in general, in intreaga lume, inclusiv in sfera institutiilor internationale de specialitate, este diferentiata si clasificata in trei mari categorii prezentate in continuare.

Cercetarea stiintifica fundamentala

Aceasta este o activitate teoretica sau experimentala fundamentala care are ca scop principal acumularea de noi cunostinte privind aspectele fundamentale ale fenomenelor si faptelor observabile, fara sa aiba in vedere o aplicatie deosebita sau specifica.

Ea este menita sa descifreze legile naturii, gandirii si societatii si sa asigure astfel noi deschideri care imping mai departe cunoasterea stiintifica, progresul tehnologic, progresul economic si progresul social.

In cadrul acestui prim tip, un loc aparte, special il ocupa cercetarea fundamentala experimentala, orientata catre aplicatii practice de viitor. Sub acest aspect ne marginim sa ilustram, ca exemplu de cercetare fundamentala in economie, studiul resurselor planetare, in prezent si in viitor (formare si utilizare), precum si solutiile de acoperire a resurselor odata cu protectia mediului, care polarizeaza puternic lumea stiintifica (in neomalthusieni convinsi, in pesimisti prudenti, in optimisti prudenti si in optimisti entuziasti).

Din ambele categorii de cercetare stiintifica fundamentala mentionam cateva domenii: crestere economica si modelare; destructoare, structurare si dezvoltare; structuri economico-sociale institutionale si decizionale si transformarea acestora; analiza proceselor economice, variante de politici economice si predictie in economiile aflate in tranzitie si in economii de piata; probleme financiare, fiscale si monetare; sectorul public si restructurarea acestuia; competitia, firma si managementul firmei; sistemul stiintei, tehnologiei si informatiei; relatia politica economie societate; relatii economice internationale si integrarea regionala; cercetari multidisciplinare, interdisciplinare si de epistemologie economica (Subprogramul "Stiinte economice', din Programul de Cercetare Stiintifica Fundamentala al Academiei Romane).

Cercetarea stiintifica aplicativa

Aceasta este o activitate de investigare originala in scopul acumularii de noi cunostinte, dar orientata, in principal, spre un scop sau un obiectiv practic specific.

Cercetarea aplicativa, potrivit acestei definitii, foloseste rezultatele celorlalte forme de cercetare stiintifica (fundamentala si de dezvoltare), inclusiv cunostintele empirice acumulate in practica, in vederea convertirii lor in tehnici si tehnologii concrete, in masini si utilaje, in produse noi, in masuri concrete de organizare, de conducere economica, in studierea pietei, in exporturi etc.

Cercetarea si dezvoltarea (dezvoltarea experimentala)

Constituie o activitate sistematica, in care se folosesc cunostintele existente acumulate de pe urma cercetarii si/sau a experientei practice, in vederea lansarii in fabricatie de noi materiale, produse si dispozitive, introducerii de noi procedee, sisteme si servicii sau imbunatatirii substantiale a celor deja existente.

Cercetarea si dezvoltarea (dezvoltarea experimentala) sunt, asadar, consacrate utilizarii rezultatelor cercetarii stiintifice fundamentale si ale cercetarii stiintifice aplicative pentru obtinerea unor solutii de principiu, pentru proiectare, executare si incercare de prototipuri experimentale si de produse, proiectare de echipamente si utilaje destinate unor noi procese tehnologice etc.

In cadrul acestei forme de cercetare-dezvoltare (dezvoltare experimentala) pot fi distinse doua momente caracteristice:

proiectarea mentala a activitatii economice, materiale, artistice, sociale etc.;

executia proiectelor pe cale manuala sau cu mijloace tehnice. Si astazi, dar mai ales la inceputul civilizatiei, aceste doua momente

de creatie se realizau impreuna de aceiasi indivizi. Ele s-au separat ca domenii distincte pe baza adancirii diviziunii sociale a muncii.

Existenta celor trei tipuri de cercetare stiintifica ridica permanent intrebarea: care din acestea trei este cea mai demna, cea mai nobila si cea mai utila? Unii, indirect, negand aceste categorii, apreciaza ca sunt greu de definit aceste trei tipuri care se resping reciproc, fie prin obiectul lor, fie prin rezultatele lor, fie prin utilizarea ce poate sa fie data din rezultatele lor. Trei argumente sunt invocate:

Un prim argument: se intampla frecvent ca un element de solutie materiala a unei probleme sa conduca la formularea de noi principii importante; dar se intampla si invers, ca satisfacerea curiozitatii de cunoastere stiintifica conduce la noi aplicatii practice foarte interesante;

Al doilea argument: cercetarea experimentala si cea aplicativa se alimenteaza si se intretin, reciproc si furnizeaza materiile prime si utilajele pe care, pana la urma, dezvoltarea tehnologica le utilizeaza si le perfectioneaza progresiv pana o aduce in stadiul utilizarii generale;

Al treilea argument: separarea celor trei tipuri de cercetare stiintifica este difuza. Se are in vedere ca cercetarea determina nevoile, indica solutiile si furnizeaza mijloacele de a concretiza aceste solutii. in aceste conditii, orice tentativa de a diferentia cercetarea stiintifica devine un demers nou pentru cercetator, in special pentru ca si intr-un tip si in altul de cercetare el a recurs la aceeasi metoda stiintifica si la efectuarea alegerii intre aceleasi serii de reguli de procedura. Cu toate acestea, distinctia dintre cercetarea stiintifica fundamentala, aplicativa si de dezvoltare tehnologica ramane utila, in special din perspectiva managementului cercetarii stiintifice, intrucat o astfel de diferentiere furnizeaza o estimare a termenului necesar pentru ca rezultatele cercetarii stiintifice sa ajunga la stadiul de progres tehnic, iar politica de finantare sa se subordoneze, in mod adecvat, fara simplificari sau prejudecati frecvent intalnite in practica noastra romaneasca din ultimii douazeci de ani, si inainte si dupa decembrie