Tipurile si caracteristicile pietei de capital

Tipurile si caracteristicile pietei de capital

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite criterii si caractere, cum ar fi: nivelul de tranzactionare, tiaul de hartii de valoare trazactionate, procedurile de schimb utilizate, localizarea fizica a pietei.

a) Nivelul de tranzactionare. Conform acestui criteriu exista:

- piata primara este piata in cadrul careia emisiunile de titluri sunt tranzactionate pentru prima data; emitentii de titluri obtin fondurile necesare pentru dezvoltarea afacerilor lor;

- piata secundara este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titlurile ce sunt deja in circulatie. Este piata tranzactiilor repetate, in functie de cerera si oferta de capital exprimate. Aceasta piata face obiectul activitatilor bursiere si al mecanismelor acestora. Ea mai este denumita si piata bursiera;

- a treia piata este piata in cadrul careia are lor comercializarea titlurilor din afara bursei, printr-o retea specializata de societati de servicii de investitii financiare;

- a patra piata sau piata tranzactiilor directe este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in bloc printr-o retea de institutii financiare la are iau parte cei interesati.

Piata a treia si a patra sunt cele mai noi piete, dar cu dimensiuni deja notabile si care pot juca, in viitor, un rol de importanta crescanda in tranzactiile cu titluri.

b) Tipul de titluri. Conform acestui criteriu exista, in principal:

- piata de actiuni. Este piata de tranzactionare a acsiunilor comune si a celor preferentiale, precum si a altor tipuri de actiuni ce acorda drepturi reziduale asupra veniturilor emitentilor;

- piata obligatiunilor. Este piata de tranzactionare a oricarei creante ce presupune plati periodice ale cupoanelor si rambursarea fondului de imprumut la data scadenta;

- piata titlurilor de stat. Este piata titlurilor de valoare puse spre vanzare populatiei si persoanelor juridice de catre stat.

c) Proceduri de tranzactionare. Conform acestui criteriu exista:

- piata de licitatie. Este piata in cadrul careia tranzactionarea este controlata de o a treia parte (numita si agent de piata), in functie de suprapunerea preturilor ordinelor de cumparare sau de vanzare, in cazul anumitor titluri. Tranzactiile sunt efectuate la acele preturi pentru care exista si cerere si oferta. Piata este impersonala, in sensul ca identitatile celor ce vand sau cumpara sunt necunoscute.

- piata de negociere. Este piata in cadrul careia cei ce vand sau cumpara negociaza intre ei volumul si pretul titlurilor in mod direct sau printr-un agent: broker sau dealer. Daca o tranzactie este incheiata de catre dealer sau broker, identitatea unei parti ramane necunoscuta celeilalte. Acest tip de piata este util pentru titlurile inactive si pentru tranzactiile de valori foarte mari, care pot determina fluctuatii pe termen pe piata de licitatie, pana in momentul in care vor exista destule ordine in cealalta parte a pietei. Piata de negociere se mai numeste si piata inter-dealeri.

d) Locul tranzactionarii. Confomr acestui criteriu exista:

- piata organizata. Este piata cu reguli de tranzactionare stabilite, de regula, dupa principiile de lucru ale pietei de licitatie, la un sediu central cu localizare certa. Actiunile sunt tranzactionate in cadrul unui astfel de tip de piata.

- piata Over the Counter (OTC). Este piata constituita din birourile dealerilor, brokerilor si ale emitentilor de titluri secundare (banci comerciale, companii de asigurari). Pentru ca aceste tranzactii sa se desfasoare in multe locuri, ea este construita prin teleon, telex, computer. Aceste piete sunt, in principal, piete de negociere obligatiunile fiind obiectul principal al tranzactiilor.

e) Dinamica si riscul tranzactiilor. Conform acestui criteriu exista:

- piata la vedere. Este piata pe care titlurile sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata. Imediat este definit de catre piata si are forma variata, in functie de tipurile de titluri. Mai este folosita si denumirea de piata de numerar. Principala caracteristica a acestei piete este reglarea imediata a tranzactiilor. Tipurile de valori mobiliare cotate pe un astfel de tip de piata fac obiectul tranzactiilor de valoare redusa.

- piata anticipata (forward). Este principala piata ce permite cele mai diverse tranzactii cu titluri. Caracteristica ei majora este constituita de faptul ca operatiile de vinzare-cumparare sunt achitate o data pe lunp, in ziua de lichidare. Tranzactiile sunt efectuate pentru un anumit volum de titluri, numit cotatie.

- piata 'futures'. Este piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in vederea unor livrari si plati viioare. Instrumental commercial se numeste futures. titlurile comercializate ce sunt stipulate in contract pot fi deja in circulatie sau pot fi emise inainte de data scadenta mentionata in contract. Daca un contract futures este tranzactionat Over the Counter prin negociere, el se va numit contract anticipat.

- piata de optiune (options). Este piata in cadrul careia sunt tranzactionate titluri cu livrare ulterioara, conditionata de prevenirea riscului de investitie. instrumentul commercial se numeste contract de optiune.

f) Intensitatea zilnica a tranzactiilor. Conform acestui criteriu exista:

- piata permanenta. Este piata in cadrul careia, pentru un titlu, se inregistreaza o succesiune de cotatii bursiere in timpul unei sedinte (call-over). Principiul acestei piete este executarea comezilor in timp util si cotatia diferitelor cursuri pe durata intregii zile. De obicei, aceste piete publica zilnic 4 cursuri: pretul de deschidere, cel mai mare pret al zilei, cel mai scazut pret al zilei, pretul de inchidere.

- piata de apel. Este piata in cadrul careia cotatiile tranzactiilor se efectueaza prin stabilirea unui pret de echilibru la o ora de echilibru.

g) Dupa modul in care se procura si se tranzactioneaza banii. Conform acestui criteriu exista:

- pietele de datorie. Sunt piete caracterizate prin instrumente care, in general, raporteaza dobanda la perioade fixe, pentru imprumutri acodate pe perioade cuprinse intre 12 luni si 30 de ani. Din aceasta cauza, respectivele piete mai sunt cunoscute si sub denumirea de piete de venituri fixe (Fixed Income Markets). Aceste piete implica angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung;

- piete de titluri de valoare. Sunt piete care, de asemenea, presupun angajarea de imprumuturi pe termen mediu si lung, dar, in acest caz, imprumutatorului nu I se plateste dobanda. in schimb, firma care angajeaza imprumutul emie actiuni in favoarea investitorilor care devin, astfel, coproprietari ai respectivei societati- cu alte cuvinte devin detinatori de cote-parti din capitalul unei companii.

Principalele caracteristici ale pietelor de capital sunt:

- negociabilitatea: angajarea de imprumuturi banesti si investirea sunt realizate prin utilizarea de instrumente financiare care sunt negociabile. Aceasta inseamna ca titlul de proprietate poate fi transferat in orice moment;

- finantarea nebancara: emitentul de pe pietele de capital nu angajeaza imprumuturi banesti direct de la o banca comerciala, ci emite instrumente financiarae in scopul vanzarii lor catre investitori;

- termenul de scadenta: in general, termenul de scadenta-perioada pentru care se acorda sau se angajeaza imprumuturi banesti- este mai mare de un an;

- instrumente financiare: pe piata de capital, instrumentele de datorie, cum ar fi obligatiunile, sunt emise cu prezicerea termenului de scadenta, a dobanzii care trebuie platita si a termenului de plata. in cadrul pietelor de titluri de valoare, actiunile care se emit reprezinta parti din capitalul unei societati.