DEZVOLTAREA DURABILA; ECHILIBRUL SI CALITATEA VIETII

DEZVOLTAREA DURABILA; ECHILIBRUL SI CALITATEA VIETII

Dezvoltarea durabila este un concept relativ nou care a aparut si s-a conturat treptat dupa al doilea razboi mondial. In anii '50 si '60 au aparut primele 'semne' ale acestui concept; iar in anii '70 a devenit limpede ca modelul traditional de crestere si de dezvoltare economica se confrunta cu mari probleme de natura ecologica si sociala, nationala si internationala. Dezbaterile ample care au avut loc si-au gasit o vie reflectare in Raportul Brundtland - 'Viitorul nostru comun', prezentat la Conferinta ONU de la Rio de Janeiro din 1992, unde se apreciaza ca: ' Dezvoltarea durabila este conceputa in viziunea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat'.

Discutiile purtate la Rio de Janeiro, precum si ulterior, in alte forumuri stiintifice nationale si internationale, au subliniat insa ca procesul cresterii si dezvoltarii durabile nu trebuie sa integreze numai considerente legate de apararea mediului inconjurator, ci si de multe alte aspecte de ordin social, justitial, democratic, cultural etc. valabile in prezent si in perspectiva. Conceptul de dezvoltare economica este cel mai cuprinzator concept formulat in acest domeniu, care reflecta ingrijorarile lumii in ansamblul ei, precum si oportunitatile rezolvarii marilor probleme contemporane*.

Dezvoltarea durabila reprezinta acel tip de evolutie economica, sociala si democratica, bazat pe asigurarea unui echilibru relativ si dinamic intre cresterea economica, dezvoltarea culturala, progresul tehnico-stiintific si protectia mediului inconjurator, de natura sa asigure cerintele dezvoltarii sociale, in prezent si in perspectiva.

Dezvoltarea durabila este asadar un concept integrator atotcuprinzator, centrat pe om si pe trebuintele lui, care urmareste sa valorifice intregul potential al fiintei umane si sa permita un grad superior de viata pe planeta noastra.

Interferenta dintre diferite sfere de activitati umane si factorii dezvoltarii durabile sunt sugestiv ilustrate in graficul ce urmeaza:

INTERFERENTA INTRE PREOCUPARILE DE ORDIN

ECONOMIC, ECOLOGIC SI SOCIAL IN DEZVOLTAREA DURABILA

Figura 14.3

Aceasta viziune sistemica a Institutului Bancii Mondiale surprinde aspectele fundamentale ale dezvoltarii durabile si evidentiaza ca acest concept nu mai poate fi privit (analizat) unilateral. In acest context, graficul de mai sus situeaza ecologia pe primul plan, fara sa fie neglijate multe alte aspecte si interdependentele, conexiunile cu acestea.

O problema globala a omenirii, in care se manifesta una dintre cele mai puternice agresiuni asupra vietii pe pamant este cea ecologica. Dezvoltarea industriala, benefica din multe puncte de vedere, a fost insotita de o deteriorare a mediului inconjurator. Una din cele mai interesante analize, sub acest aspect, este cea efectuata de Earth Policy Institute, concretizata in lucrarea 'ECO - ECONOMIE. Crearea unei economii pentru planeta noastra', autor fiind Lester R. BROWN2, directorul institutului mentionat mai sus.

Pe baza unui vast material documentar, sunt evidentiate, rand pe rand marile pericole cu care este confruntata omenirea, subliniindu-se ca viata pe pamant este in mare pericol.

a)   Un prim mare pericol il constituie incalzirea rezultata in urma cresterii concentratiei atmosferice de gaze care acumuleaza caldura, in special bioxidul de carbon (CO₂). Daca la inceputul revolutiei industriale emisiile de carbon rezultate prin arderea combustibililor fosili erau neglijabile, dupa 1950 ele au atins 1,6 miliarde de tone anual, iar in anul 2000 acestea au ajuns la 6,3 miliarde de tone; or, tocmai aceasta crestere de 4 ori, inregistrata dupa 1950, este germenele efectului de sera care incalzeste planeta. Graficul de mai jos este concludent in acest sens.

Emisia mondiala de carbon prin arderea combustibililor fosili, inregistrata in perioada 1900-2000

Figura 14.4

b)       Un alt mare pericol il constituie efectele dezastruoase pe care le poate avea cresterea temperaturii medii a planetei: valuri record de caldura, topirea ghetii, ridicarea nivelului marii si furtuni pustiitoare. Aceasta mare amenintare este surprinsa sintetic in graficul 5 (p. 31 din lucrarea mentionata).

Temperatura medie la suprafata planetei,

inregistrata in perioada 1866-2000

Figura 14.5

c)       Lipsa de apa este un alt mare pericol care va afecta agricultura si alimentatia, indeosebi in emisfera sudica a planetei. Deficitul de apa al planetei creste de la un an la altul, dar cel mai mare efect il va avea acolo unde acest fenomen se combina cu cresterea demografica puternica (de exemplu, China).

d)       Sunt amenintate cu disparitia numeroase specii de plante si animale.

e)       Cresterea demografica necontrolata va afecta intreaga viata economica si sociala.

Pentru toate aceste motive nu se mai poate vorbi de economie fara ecologie; eco-ecologia este raspunsul concret pentru ameliorarea problemei si, partial, pentru solutionarea ei. Solutia o constituie investitiile; Lester R. BROWN subliniaza ca: ' niciodata pana acum nu a mai fost o perioada atat de favorabila pentru investitii'. ' Nici un sector al economiei globale nu va mai ramane neatins de revolutia Ecologica. In aceasta noua economie, unele companii vor fi invingatoare, altele vor pierde. Companiile care vor anticipa eco-economia in formare isi vor planifica activitatea in cadrul ei, vor fi invingatoare. Companiile care se vor agata de trecut, risca sa ramana o parte a lui'.1

Eco-economia, ca aspect esential al dezvoltarii durabile presupune, de asemenea, iesirea din epoca risipei si intrarea in epoca folosirii rationale a resurselor. In prezent, se irosesc imense resurse pe intreaga planeta, iar gradul de reciclare este relativ restrans.

Alaturi de componenta naturala, una dintre cele mai importante trasaturi ale dezvoltarii durabile (sustainable development ) este cea social-umana. Pentru ca omenirea trece printr-o criza natural-umana. Dezvoltarea durabila nu se limiteaza la dezvoltarea ecologica echilibrata, deoarece ea se refera, pe termen lung, la calitatea vietii in ansamblul ei, adica nu numai a tarilor bogate - cum a fost privit acest concept inceput, ci si a tarilor sarace.

Potrivit unui Raport cu privire la dezvoltarea umana, pe anul 1995, elaborat sub egida Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), exista trei indicatori de baza care sintetizeaza componenta umana a dezvoltarii si anume:

Acesti indicatori, luati impreuna formeaza indicatorul agregat intitulat indicatorul dezvoltarii umane. Acest indicator poate lua valori intre 0,200 - 1,00, avand limite minime si maxime:

NUMARUL DE TARI DUPA INDICATORUL DEZVOLTARII UMANE

Tabelul 14.4

Sursa: Raport Mondial sur le Dveloppement Humain, 1999, p. 151-154

Se constata aproape o dublare a numarului de tari cu dezvoltare umana scazuta, precum si o reducere considerabila a limitei minime.

Componenta (dimensiunea) social-umana se afla intr-o stransa legatura cu componenta (dimensiunea) economica, precum si cu cea national-statala, regionala si mondiala. De aici decurge responsabilitatea adoptarii unor strategii de dezvoltare care sa cuprinda si sa armonizeze toate componentele (dimensiunile) dezvoltarii; numai atunci ea poate fi cu adevarat durabila, adica in interesul societatii in ansamblul ei.

Cu toate ca in ultima jumatate de secol au fost negociate de catre ONU 240 de tratate internationale, degradarea mediului ambiant continua. Nici componenta social-umana nu a facut progrese notabile, astfel ca, prin convocarea Conferintei Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992, au renascut sperantele punerii pe baze noi a problemelor complexe pe care le presupune dezvoltarea durabila. Declaratia de la Rio si programul de actiune adoptat intitulat Agenda 21, asumate la cel mai inalt nivel politic, permit o intelegere mai cuprinzatoare a dezvoltarii durabile si a masurilor necesare pentru realizarea ei.

In principiu, dezvoltarea durabila este definita pe baza urmatoarelor elemente esentiale:

Compatibilitatea permanenta a mediului creat de om cu mediul natural.

Egalitatea sanselor generatiilor care coexista si se succed in timp si spatiu.

Interpretarea prezentului prin prisma viitorului.

Introducerea compatibilitatii strategiilor nationale de dezvoltare, in plan geoeconomic si ecologic.

Mutarea centrului de greutate in asigurarea bunastarii generale, de la cantitatea si intensitatea cresterii economice, la calitatea acesteia.

Interdependenta capitalului ecologic (natural) cu capitalul creat de om si cu capitalul uman.

Trecerea la o noua strategie a dezvoltarii in care obiectivele dezvoltarii economice si sociale sa fie subordonate omului si societatii.

Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro din 1992 a deschis noi perspective de realizare a dezvoltarii durabile. Agenda 21, intrunind consensul a peste 180 de tari, a pus bazele unei viziuni integratoare cu privire la corelatia dintre mediul inconjurator - dezvoltare economica si viata oamenilor.

Pentru implementarea masurilor adoptate, inca din 1992 a luat fiinta Comisia ONU pentru Dezvoltare Durabila - ca organism interguvernamental - iar o serie de organizatii si agentii specializate (cum ar fi: FAO, UNEP, UNDP etc.) si-au asumat obligatia de a-si armoniza programele cu actiunile si masurile adoptate de marele forum de la Rio de Janeiro.

De asemenea, s-au constituit o serie de comisii la nivel regional. Astfel, la nivelul Uniunii Europene, s-a constituit la 7 decembrie 1993, Forumul Consultativ General pentru Mediu.

Pe plan national au luat fiinta, de asemenea, organisme specializate. De exemplu, in Romania, s-a constituit Consiliul National pentru Mediu si Dezvoltare Durabila.

Conceptul de dezvoltare durabila pune pentru prima oara problema unitatii valorilor fundamentale care definesc societatea in mersul ei ascendent, spre binele oamenilor. Abordarea corespunzatoare a acestui concept presupune o viziune sistemica asupra societatii si asupra factorilor care conditioneaza evolutia ei, precum si luarea in considerare a multitudinilor de corelatii dintre diferite domenii ale vietii sociale, intre care cele de ordin economic ocupa un loc central.

Pentru Romania, dezvoltarea durabila se impune in primul rand prin dimensiunea sa economica1; in acest sens, este obiectiv necesara crearea unei economii de piata functionale si competitive - care constituie, totodata, conditia de baza a integrarii tarii in Uniunea Europeana.

Dezvoltarea durabila presupune luarea in calcul si a altor aspecte economice, fiind vorba de o abordare strategica a problemei - pe termen mediu si lung pana la orizontul anilor 2020 - 2050. Dezvoltarea durabila impune o noua solutionare a prioritatilor sectoriale si a costurilor de productie, pe fondul cresterii productivitatii muncii sociale, a stabilitatii preturilor si a cresterii puterii de cumparare a populatiei, concomitent cu o organizare administrativ-teritoriala mai flexibila si permisiva. Cresterea economica sustinuta si tintirea inflatiei constituie o problema cardinala a evolutiei Romaniei. In acest sens, a fost calculat un scenariu dezirabil pentru perioada 2003 - 2010 (vezi pagina urmatoare).

Dimensiunea sociala a dezvoltarii durabile se refera la eradicarea saraciei si stavilirea degradarii calitatii serviciilor publice, realizarea unei compatibilitati intre eficienta economica, veniturile minime garantate si justitia sociala, schimbarea mentalitatii populatiei si, nu in ultimul rand, reducerea drastica (si daca se poate eliminarea) coruptiei. De asemenea, este necesara relaxarea fiscalitatii, restrangerea numarului excesiv de mare de taxe si impozite, precum si lichidarea conflictelor reale de interese si incompatibilitati.

Dimensiunea ecologica (de mediu) a dezvoltarii durabile impune masuri drastice, avand in vedere situatia grava in care se afla Romania din acest punct de vedere. De exemplu, la un dolar PIB, in Romania revin 2,4 kg emisii de dioxid de carbon (in anul 2001), fata de 0,4 kg in Olanda, 0,3 in Franta si 0,6 in SUA. Ca urmare, se apreciaza ca, preluarea acquis-ului comunitar de mediu, necesita alocarea a 20 mld. dolari pana in anul 2020.

Toate aceste aspecte ale dezvoltarii durabile a Romaniei trebuie sa se realizeze in conditiile trecerii la informatizarea societatii si pe fondul amplului proces de globalizare economica.

scenariul dezirabil

- estimari pentru anii 2003 - 2010

Tabelul 14.5