CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
RENTA
Renta reprezinta venitul ce revine propietarului oricarui factor de productie, a carui oferta este rigida sau foarte putin elastica pentru transferarea dreptului de folosinta sau de uzufruct al acestuia altei persoane.
Realizarea rentei presupune existenta simultana a trei conditii:
bunul respectiv sa fie limitat cantitativ;
bunul sa nu poata fi substituit cu un alt bun, cel putin o perioada de timp;
oferta din bunul respectiv sa fie inelastica in raport cu pretul.
Graficul alaturat ne sugereaza mecanismul de formare al rentei:
P1 C
E
PE
O
O oferta rigida Q1 QE
Dupa cum se observa din grafic la o cantitate oferita de factori de productie inelastica Q1 pretul de procurare P1< PE unde PE - pretul de echilibru . Suprafata hasurata reprezinta marimea rentei economice pe care o incaseaza proprietarul factorului de productie respectiv
1. Formele rentei.
Principala forma de renta este renta funciara care se formeaza in agricultura. Aceasta poate aparea sub trei forme: renta absoluta, renta diferentiala si renta de monopol.
a) Renta absoluta
Se incaseaza de toti proprietarii pamanturilor arendate, pentru cedarea dreptului de folosinta si de uzufruct, indiferent de fertilitatea si pozitia terenului.
b) Renta diferentiala.
Se formeaza pe baza deosebirilor de fertilitate sau de pozitie fata de centrele de aprovizionare, desfacere si caile de comunicatie a terenurilor cultivate. Renta diferentiala este de doua tipuri:
Renta diferentiala I (renta de fertilitate)
Este renta care rezulta din diferenta de fertilitate fara ca pe terenurile respective sa se aplice investitii suplimentare. Modul de formare al rentei diferentiale I va fi prezentat in exemplul urmator:
Cu toate ca exista numeroase clase de fertilitate, literatura economica presupune ca terenurile atrase in cultura se impart in trei categorii: terenuri cu fertilitate superioara (I), terenuri cu fertilitate mijlocie (II) si terenuri cu fertilitate joasa (III).
Se considera ca toate cele trei suprafete de teren se cultiva, pentru ca numai astfel se acopera nevoia sociala de bunuri agricole. Pe fiecare din cele trei suprafete se aplica aceleasi doze de capital si de munca (ceea ce inseamna costuri totale egale). Productia va descreste pe masura ce se trece de la o parcela mai fertila la una mai putin fertila. Drept urmare, costurile unitare vor fi inegale.
Desi costurile unitare sunt diferite, produsele obtinute de pe toate terenurile se vand la un pret unic, cel mai mare pe unitatea de produs, rezultate din cultivarea terenurilor cu cea mai mica fertilitate. Numai respectand aceasta conditie, incaseaza profit mediu inclusiv arendasii care cultiva ultima categorie de terenuri.
Modelul formarii rentei diferentiale
Parcelele |
I |
II |
III |
Costuri totale | |||
Productia | |||
Pretul de vanzare |
| ||
Venituri totale | |||
Profit total, din care: | |||
- profit mediu | |||
- profit suplimentar |
Dupa vanzarea produselor, se obtin venituri inegale deoarece arendasii vand la acelasi pret cantitati diferite de bunuri. De aceea apare un profit suplimentar pentru cei care au lucrat terenuri cu fertilitate superioara si medie. Acesta va trece de la arendasi la proprietarii terenurilor si ia forma rentei diferentiale.
Proprietarii terenurilor cu fertilitate joasa vor incasa numai renta absoluta.
Renta diferentiala II este renta care apare in urma investitiilor suplimentare in mijloace de mecanizare, chimizare, hidroamelioratii, care maresc productia la hectar si reduc costurile medii. Aceste investitii sunt facute insa pe terenuri diferite si au randamente diferite determinand o neuniformitate a costurilor cu care se obtin produsele respective. Mecanismul ei de formare este determinat de caracterul intensiv al agriculturii si apare ca urmare a legii randamentelor neproportionale: investitiile succesive de factori de productie (munca si capital) determina cresterea productiei pana in punctul in care randamentele marginale se egalizeaza cu cele medii, dupa care acestea scad. Din acest motiv se impune atragerea de noi factori de productie cu noi performante.
c) Renta de monopol este supraprofitul realizat de posesorul unor suprafete de teren cu insusiri speciale care produc in cantitati reduse produse cu calitati deosebite. Ca marime, este diferenta dintre pretul de monopol si valoarea bunului agricol de calitate deosebita.
O alta forma de renta este renta miniera, care reprezinta suma de bani platita proprietarilor de mine, pentru dreptul de a exploata bogatiile acestora. La randul ei, renta miniera poate fi si ea absoluta, diferentiala si de monopol.
Renta in constructii se plateste de catre arendasi pentru dreptul de a construi. Si in acest caz exista renta absoluta, diferentiala si de monopol.
Renta consumatorului reprezinta diferenta de care beneficiaza acesta platind bunurile cumparate de el la un pret mai mic decat ar fi dispus sa plateasca.
Renta vanzatorului se realizeaza de catre acesta atunci cand reuseste sa vanda la un pret mai ridicat decat estimase anterior.
Renta de abilitate se obtine de catre acei intreprinzatori sau lucratori care, avand aptitudini si calitati profesionale exceptionale, realizeaza, prin spirit de prevedere si capacitati manageriale, un profit mai ridicat, sau, in cazul salariatilor, un venit mai mare decat ceilalti din aceiasi categorie.
Renta conjuncturala se realizeaza de catre intreprinzatorii care au posibilitatea sa vanda in momentul in care pretul creste datorita penuriei de oferta.
2. Pretul pamantului
Pamantul este un obiect al vanzarii - cumpararii, deci are un pret.
Preturile cresc pentru toate categoriile de teren, indiferent de destinatia lor si in toate tarile lumii.
In principiu, pretul pamantului depinde nemijlocit de doi factori: marimea rentei si rata dobanzii. Pretul pamantului este direct proportional cu marimea rentei si invers proportional cu rata dobanzii. El se caluleaza dupa formula:
Pp- pretul pamantului; R-renta; d-rata dobanzii
Formula de mai sus scoate in evidenta ideea, conform careia, cel care vinde un teren trebuie sa incaseze o suma de bani, care depusa la banca cu rata dobanzii in vigoare, sa atraga dupa sine incasarea unui venit anual egal cu renta.
Alti factori care determina marimea pretului pamantului sunt:
a) Cererea si oferta de terenuri agricole.
Deoarece limitarea naturala pamantului confera ofertei un caracter rigid, concurenta se deplaseaza spre terenul cererii agentilor economici cumparatori. Astfel, pretul pamantului evolueaza in raport cu miscarea cererii; creste daca cererea creste si scade odata cu reducerea cererii.
b) Cererea si oferta de produse agricole.
Marirea cererii pentru produsele agricole si scumpirea lor stimuleaza cererea de pamant si ridica pretul acestuia, intrucat oferta este inelastica. In realitate agentii economici prefera sa faca investitii in terenuri agricole atunci cand pretul acestuia este mai redus, fapt care se intampla atunci cand produsele agricole se ieftinesc.
c) Posibilitatea folosirii alternative a pamantului.
Suprafetele de tern sunt susceptibile pentru diferite utilizari (agricultura, silvicultura, constructii, etc.). Folosinta care asigura pretul cel mai ridicat influenteaza pretul terenurilor cu celelalte folosinte. Proprietarii funciari vor accepta sa nu modifice destinatia agrara a terenurilor pe care le detin, numai cu conditia realizarii unui venit comparabil cu cel obtinut in alternativa modificarii destinatiei acestuia.
d) Ameliorarea pozitiei terenurilor agricole.
Investitiile facute in terenurile agricole determina cresterea pretului pamantului.
Veniturile fundamentale in economia de piata: salariul, profitul, dobanda, renta sunt interdependente. In esenta ele sunt determinate de productia de bunuri si servicii, deci de evolutia economiei reale.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3222
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved