LIBERTATILE FUNDAMENTALE - Libera circulatie a marfurilor si serviciilor

LIBERTATILE FUNDAMENTALE

Prin Actul Unic European s-au statuat patru libertati fundamentale ale Pietei interne: libera circulatie a marfurilor; libera circulatie a serviciilor; libera circulatie a persoanelor si libera circulatie a capitalului.

1. Libera circulatie a marfurilor

Realizarea pietei unice a fost principalul obiectiv al Tratatului de la Roma. Acest obiectiv presupunea o mai mare liberalizare a schimburilor de bunuri si servicii. Perioada de tranzitie a fost fixata la 1 ianuarie 1970; dar, pana la acest moment nu s-a putut realiza decat eliminarea taxelor vamale (1 iulie 1968), libera circulatie a lucratorilor si armonizarea unor taxe dintre care si introducerea generala a TVA-ului in anul 1970.

La mijlocul anilor '80 nu se realizase o reducere a restrictiilor cantitative. Libertatea circulatiei bunurilor era afectata de practici anticoncurentiale ale autoritatilor nationale cum sunt: drepturi exclusive de productie sau de servicii, subventii.

Piata unica s-a realizat abia in 1992 ca urmare a celor stabilite prin Cartea Alba a Comisiei Europene din 1985 care a fost incorporata in tratate prin Actul Unic European (1986). Aceasta continea 300 masuri legislative, termenul limita de finalizare fiind la 31.12.1992, grupate pe trei obiective principale:

- eliminarea frontierelor politice;

- eliminarea frontierelor tehnice;

- eliminarea frontierelor datorate de sistemele de taxe.

In ce priveste libera circulatie a marfurilor, temeiul legal il constituie art. 7 din Tratatul de la Roma care defineste Piata Interna a Comunitatilor ca "o zona fara frontiere interne, in care este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului".

Libera circulatie a marfurilor se aplica tuturor produselor originare din Statele Membre si tuturor produselor din terte tari cu drept de libera circulatie in spatiul comunitar.

Standardizarea. Pentru produsele din Uniune au fost stabilite modele de standarde de calitate. Au fost reglementate conditiile introducerii pe piata si utilizarii produselor, obligatiile producatorului, reprezentantului autorizat sau importatorului, procedura de evaluare a conformitatii produselor, marcajul de conformitate al produsului. Standardele au ca scop protectia muncii, protectia sanatatii consumatorilor, protectia mediului, reducerea costurilor prin standardizare.

Achizitiile publice. Sunt reglementate prin Directivele Consiliului 93/96 CEE; 93/97 CEE si 92/50 CEE. Scopul este realizarea unui cadru liber, concurential si transparent in organizarea licitatiilor pentru achizitii publice.

2. Libera circulatie a serviciilor

Definitii. Libera circulatie a serviciilor este definita ca fiind dreptul de a oferi servicii pe teritoriul oricarui Stat Membru, plecand de la un sediu principal sau secundar aflat pe teritoriul Uniunii Europene.

Serviciile sunt definite ca ansamblul prestatiilor care nu cad sub incidenta reglementarilor privitoare la libera circulatie a marfurilor, capitalurilor sau persoanelor. Se spune ca aceasta libertate are un caracter "rezidual" sau "subsidiar". Jurisprudenta Curtii de Justitie a stabilit trei criterii de identificare:

1. Prestatorul serviciilor trebuie sa fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul decat cel al beneficiarului prestatiei, iar prestarea serviciului sa se faca cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii.

2. Prestatorul sa fi fost stabilit in spatiul Pietei unice a UE.

3. Prestatia sa fie remunerata.

Art. 50 din Tratatul de la Roma (CEE) prevede ca prestatorul de servicii poate exercita si numai temporar prestarea de servicii in alta tara. Daca si-ar stabili sediul pe teritoriul statului in cauza nu mai este vorba de libera circulatie a serviciilor, ci de libertatea de stabilire. Alegerea intre libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciului apartine prestatorului si poate fi determinata de posibilitatea pastrarii unui anume regim fiscal si/sau social, legea aplicabila contractelor, regulile de facturare.

Domeniile in care pot fi prestate serviciile sunt largi: publicitate, audiovizual, activitati financiare, bancare, asigurari, intermediere, transport, turism, consultanta, profesii liberale etc.

Libera circulatie a serviciilor poate fi activa, atunci cand furnizorul se deplaseaza pe teritoriul statului beneficiarului, si pasiva, cand beneficiarul se deplaseaza in statul membru unde este stabilit prestatorul.

Libera circulatie a serviciilor de tip activ se asigura prin:

1. Interdictia discriminarii fondata pe nationalitatea sau rezidenta prestatorului. Sunt interzise discriminarile directe, indirecte sau deghizate, precum si masurile prin care prestatorul este supus unor sarcini sau cotizatii la care acesta este deja supus in tara sa de origine.

2. Interdictia masurilor nationale restrictive aplicate in mod nediscriminatoriu. Este vorba de masuri nationale care reglementeaza accesul - exemplu: la unele profesii este conditionat de detinerea unor titluri, diplome, calificari - sau exercitarea - exemplu: controale administrative, contabilitate, declaratii administrative.

In anumite conditii sunt admise si masuri nationale restrictive care pot fi justificate prin ratiuni de ordin general. Aceste conditii sunt:

1. domeniul vizat sa nu fi fost armonizat;

2. masura sa urmareasca un interes general;

3. masura sa nu fie discriminatorie;

4. masura sa fie in mod obiectiv necesara;

5. masura sa fie proportionala cu scopul urmarit;

6. masura sa respecte principiul recunoasterii reciproce.

In cazul liberei circulatii a serviciilor pasiva, beneficiarul care se deplaseaza la prestator, renuntand astfel la protectia dreptului sau national, trebuie sa aiba acces la toate serviciile, fara sa fie supus unor restrictii pe criteriul nationalitatii sau rezidentei.

Beneficiarii liberii circulatii a serviciilor pot fi atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice.

Persoana fizica. Este avuta in vedere persoana fizica avand calitatea de "resortisant" (rezident) comunitar.

Persoana juridica. Neexistand un sistem general de recunoastere a persoanelor juridice, sunt aplicabile reglementarile nationale.

3. Libera circulatie a capitalurilor

"Circulatia capitalurilor" este diferita de "platile curente".

Circulatia capitalurilor nu beneficiaza de o definire printr-un act normativ comunitar, asa cum s-a facut la libera circulatie a serviciilor. Definirea s-a facut de Curtea de Justitie. Desemneaza operatiunile financiare care vizeaza in mod esential plasarea si investirea sumelor in cauza si nu plata pentru o anumita prestatie. Curtea de Justitie a mai statuat ca transferul fizic de bancnote nu poate fi considerat o deplasare de capital atunci cand el corespunde unei obligatii de plata decurgand dintr-o tranzactie.

Beneficiarii liberei circulatii a capitalurilor sunt cetatenii Statelor Membre, dar si cetatenii unor state terte care au resedinta pe teritoriul unui Stat Membru UE, in conformitate cu directiva de liberalizare din 1988 (Directiva nr. 361 din 24.06.1988).

Liberalizarea circulatiei capitalurilor in UE s-a facut treptat prin trei directive (din 18 decembrie 1962, JOCE, L49, 22 ianuarie 1963; 17 noiembrie 1986; nr. 86/566, JOCE, L332 din 26 noiembrie 1986 si nr. 88/361 din 24 iunie 1988, JOCE, L 178, 8 iulie 1988) si prin Tratatul de la Maastricht.

Prin liberalizarea circulatiei in UE s-a realizat o mai buna repartitie a capitalurilor si o crestere globala a eficacitatii acestora.

Un Stat Membru poate lua masuri restrictive privind libera circulatie a capitalurilor, pentru ratiuni de interes general proprii, dar nu pot fi aplicate numai de o maniera nediscriminatorie.

In scopul prevenirii spalarii banilor, au fost emise doua directive (nr. 301/1991 si 97/2001) prin care, printre alte masuri, a fost instituita obligatia bancilor de a verifica identitatea clientilor care efectueaza operatiuni cu sume ce depasesc anumite plafoane. La sume de peste 15.000 de euro, identificarea este obligatorie pentru orice operatiune bancara.

4. Libera circulatie a persoanelor

Primele prevederi privind libera circulatie a persoanelor apar in cadrul Tratatului de la Roma (1957) prin care s-a statuat "eliminarea intre statele membre a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului".

A fost prevazuta de Tratatul de la Roma. Consta in eliminarea discriminarilor dintre cetatenii oricarui Stat Membru si cetatenii celorlalte State Membre care stau si muncesc pe teritoriul sau. Aceste discriminari privesc conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie.

Libera circulatie a persoanelor constituie o parte a conceptului de piata interna. Conceptul a evoluat in timp. Primele prevederi considerau persoana doar ca agent economic (angajat sau furnizor de servicii). Ulterior, conceptul s-a extins si a cuprins notiunea de cetatean al Uniunii fara a mai fi legat de dimensiunea economica sau de diferente legate de nationalitate.

Cea mai importanta etapa in evolutie a constituit-o incheierea celor doua acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) si Conventia de implementare Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata in vigoare la 20 martie 1995).

Conventia Schengen avea ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele in paralel cu intarirea controalelor la frontierele externe. Stabileste o politica de vize comuna, posibilitatea procesarii cererilor de azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si schimb eficient de informatii.

La frontierele externe, cetatenii UE trebuie doar sa prezinte un document de identificare valid, iar cetatenii statelor terte ai caror cetateni au nevoie de viza la intrare, trebuie doar sa posede o viza unica valabila in intregul spatiu Schengen. Totusi, un Stat Membru are libertatea de a cere viza in cazul cetatenilor unor terte tari. Un astfel de exemplu il constituie Regatul Unit al Marii Britanii si, pana in urma cu putina vreme, Elvetia, state pentru care cetatenii romani au nevoie de viza.

Daca un Stat Membru ia decizia de indepartare a unui cetatean de pe teritoriul sau, decizia este aplicabila in intregul spatiu Schengen.

Cuvinte cheie: libera circulatie a marfurilor; standardizare; achizitii publice; serviciile; libera circulatia a serviciilor; libera circulatie activa; libera circulatie pasiva; libera circulatie a capitalurilor; spalarea banilor; libera circulatie a persoanelor; Acordul Schengen.

Intrebari:

Care sunt libertatile fundamentale ale Pietei unice?

2. Care sunt criteriile de identificare a prestarilor de servicii?

3. Prin ce se asigura libera circulatie a serviciilor?

4. In ce conditii sunt admisibile masurile nationale restrictive la libera circulatie a serviciilor?

5. Care sunt beneficiarii liberei circulatii a serviciilor?