UNIUNEA EUROPEANA

UNIUNEA EUROPEANA

Introducere

Integrarea economica interstatala a debutat in perioada postbelica, cuprinzand tari din toate colturile lumii, atat dezvoltate, cat si in dezvoltare.

De la o zona la alta a economiei mondiale exista deosebiri in ceea ce priveste momentul declansarii procesului de integrare, ritmul evolutiei sale, formele concrete de manifestare si, mai ales performantele realizate. Fara indoiala, cea mai reusita si cunoscuta forma de integrare interstatala o constituie Uniunea Europeana.

Acest capitol trateaza evolutia constructiei europene si implicatiile aderarii pentru Romania.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestui capitol veti aprofunda:

            - obiectivele U.E.;

            - etapele evolutiei U.E.;

            - cunoasterea institutiilor U.E.;

            - caracteristicile pietei unice;

            - analiza avantajelor si dezavantajelor aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

Cuvinte cheie

Principalele cuvinte cheie ale acestui capitol sunt: integrare, aderare, institutii comunitare europene, politici comunitare, criterii de convergenta, piata unica, euro, acquis communautaire.

6.1. Ce este U.E. ?

U.E. este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951 cu sase state europene si anume: Belgia, Germania, Italia, Luxemburg, Franta si Olanda. Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic, politic, cultural, social cat si in domeniul drepturilor omului si al relatiile externe ale celor 15 state membre actuale.

Dupa cele patru valuri de aderare, (1973 Danemarca, Irlanda si Marea Britanie, 1981 Grecia, 1986 Spania si Portugalia, 1995 Austria, Finlanda si Suedia). U.E. are in prezent 15 state membre si se pregateste pentru a cincia extindere, catre Europa centrala si de Est, Malta, Cipru si Turcia.

Obiectivele U.E.

U.E. are misiunea de a organiza relatiile intre statele membre si intre popoarele lor intr-o maniera coerenta si pe baza solidaritatii dintre ele. Principalele obiective ale U.E. sunt:

.sa promoveze progresul economic si social (piata unica a fost stabilita in 1993, moneda unica a fost lansata in 1999);

.sa afirme identitatea U.E. pe scena internationala (prin ajutorul umanitar catre tarile ce nu sunt membre, politica externa si de securitate comuna, actiunea in crizele

internationale, de asemenea prin pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

.sa introduca cetatenia europeana - care nu va inlocui cetatenia nationala ci o va completa si va conferi un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni;

.sa extinda zona libertatii, securitatii si justitiei - legat de operatiunile de pe piata interna si mai ales de libertatea de miscare a persoanelor;

.sa pastreze si sa intareasca legislatia U.E. existenta - integrarea legislatiei adoptata de institutiile europene, conform cu tratatele fundamentale;

.o uniune mai stransa cu toate popoarele europene in cadrul careia deciziile trebuie sa reflecte pe cat posibil interesele tuturor cetatenilor U.E;

.ajutorul acordat pe termen lung de catre U.E. tarilor in dezvoltare este acela de a sprijini dezvoltarea rurala de a-i determina pe toti locuitorii statelor sa nu paraseasca meleagurile natale si sa gestioneze mai eficient resursele naturale locale30.

Evolutia U.E.

Scopul crearii U.E a fost construirea unei piete comune si armonizarea politicilor economice intre statele membre, pentru a se asigura o dezvoltare economica echilibrata, o stabilitate continua si armonioasa, o crestere a standardelor de viata si relatii stranse in cadrul tarilor membre.

Scopul final al crearii U.E. - piata interna complet libera pentru circulatia marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului.

Evolutia constructiei comunitare europene, incepand cu Declaratia Schuman si pana in prezent este marcata de urmatoarele momente de mare importanta, momente ce caracterizeaza binomul aprofundare - extindere al acestei constructii31:

.1950, mai - Robert Schuman ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO);

.1951, 18 aprilie - este semnat Tratatul de la Paris, pentru constituirea C.E.C.O., de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda si intra in vigoare pe 25 iulie 1952;

.1953, 10 februarie - devine functionala Piata Comuna a carbunelui si otelului. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative pentru materiile prime mentionate;

.1954, 30 august - proiectul de Tratat pentru crearea unei Comunitati Publice europene esueaza, o data cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954 a Tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii;

.1957, 27 martie - sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (E.U.R.A.T.O.M.) si Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.)de catre cele sase tari, tratatele de infiintare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma si intra in vigoare pe 1 ianuarie 1958;

.1967, 1 iulie - intra in vigoare Tratatul de fuziune - Tratat de constituire unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene, luand fiinta Comunitatea Europeana;

.1973, 1 ianuarie - la Comunitatea Europeana adera Danemarca, Irlanda si Marea Britanie

.1981, 1 ianuarie - adera Grecia;

³⁰ Viorica Raducanu (coordonator), Macroeconomie, Mondoeconomie, Editura Bibliotheca, 2002

³¹ Nastase Adrian, Organizarea internationala, Universitatea "Valahia" Targoviste, septembrie 2001

.1986, 1 ianuarie - adera Spania si Portugalia

.1987, 1 ianuarie - intra in vigoare Actul European (A.U.E.) care adauga o dimensiune politica procesului de cooperare Comunitara;

.1989 - inlaturarea regimurilor totalitare din Europa Centrala si de Est si lansarea programului PHARE;

.1991 - semneaza Acordul European Polonia si Ungaria;

.1993, februarie - acordul de Asociere al Romaniei la U.E. si intra in vigoare la 1 februarie 1996 avand ca obiectiv fundamental pregatirea integrarii Romaniei la U.E.;

.1993, 1 noiembrie - intra in vigoare tratatul de la Maastricht prin care Comunitatea Europeana devine Uniunea europeana;

.1994 - Consiliul European de la Essen adopta strategia de preaderare;

.1995, 1 ianuarie - adera Austria, Finlanda si Suedia; Estonia, Letonia, Lituania inainteaza cererile de aderare la U.E.;

.1996 - Cehia inainteaza cererea de aderare la U.E. si se semneaza Acordul European cu Slovenia;

.1997, 16 iulie - este adoptata Agenda 2002 pentru o Europa mai puternica si mai extinsa care trateaza reforma institutionala a U.E. prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la U.E. ale celor zece tari central si est europene;

.1998, 31 martie - incep negocierile cu celelalte state candidate anterior mentionate;

.1998, iunie - raportul LEHNE privea regimul vizelor pentru Romania si Bulgaria, elaborat la cererea Parlamentului European si a fost aprobat in 10 februarie 1999;

.1998, 4 noiembrie - apar primele rapoarte anuale referitoare la stadiul de indeplinire a criteriilor de aderare la U.E.;

.1999, 1 ianuarie - are loc lansarea monedei unice europene, de catre cele 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);

.1999, martie - incep negocierile cu celelalte state candidate anterior mentionate;

.1999, decembrie - Consiliul European de la Helsenki reafirma caracterul inclusiv al procesului de extindere si decide deschiderea negocierilor de aderare cu inca sase tari candidate : Romania, Bulgaria, Lituania, Letonia, Malta si Slovacia: se acorda Turciei statutul de tara candidata la U.E.;

.2000, 14 februarie - are loc la Bruxelles lansarea oficiala a negocierilor de aderare a Romaniei, Slovaciei, Estoniei, Lituaniei, Maltei si Bulgarirei;

.2000, 7-11 decembrie - Consiliul European de la Nissa se pronunta in favoarea accelerarii negocierilor de aderare cu statele candidate si apreciaza pozitiv efortul acestora de a indeplini conditiile pentru adoptarea si aplicarea "aquis"-ului comunitar. Conferinta Interguvernamentala s-a incheiat cu un acord politic privind un nou tratat, Tratatul de la Nissa.

.2001,26 februarie - tratatul de la Nissa a fost semnat de catre inaltii reprezentanti ai statelor membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale;

.2001, 7 martie - este lansat procesul de reflectie asupra viitorului Europei, proces in care sunt implicate si stele candidate;

.2001, 15-16 iunie - la reuniunea de varf a Consiliului European de la Gteborg a fost stabilita o data tinta a finalizarii negocierilor cu statele candidate cele mai avansate; a fost afirmat obiectivul participarii acestora la alegerile pentru Parlamentul European din 2004 si a fost stabilita identificarea sustinerii Romaniei si Bulgariei, pentru a recupera decalajul fata de restul statelor membre.

Tratatul de la Paris din 1951 a intemeiat Comunitatea europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) iar Tratatul de la Roma din 1957 Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a energiei Atomice (C.E.E.A.) constituind impreuna Comunitatile Europene. Tratatul de la Roma a fost modificat in 1986 prin semnarea Acordului Unic European, si in 1991 prin semnarea Tratatului asupra Uniunii adoptat la Maastricht.

Potrivit tratatului de la Roma (1957) si a dispozitiilor adoptate ulterior de catre institutiile sale, Uniunea Europeana urma sa se realizeze treptat, pe etape, mai intai sub forma unei uniuni vamale si apoi a unei uniuni economice si monetare, implicand in prima etapa, asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar in a doua etapa libera circulatie a capitalurilor, serviciilor, fortei de munca si adoptarea monedei unice in interiorul comunitatii. Intr-o etapa viitoare se prevede si realizarea uniunii politice a tarilor membre.

In conceptia tratatului de la Roma, Uniunea Economica si Monetara implica pe langa unificarea politicilor economice generale si sociale ale tarilor membre si punerea in circulatie a unei monede unice. Prevederile referitoare la Uniunea Economica si Monetara aveau un caracter general, sarcina concretizarii lor revenind organelor comunitare create ulterior. Se apreciaza ca Uniunea Vamala este o realizare prea fragila, singura nefiind in masura sa sustina edificarea pietei unice si a altor obiective cuprinse in tratat, fapt ce impune ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara.

Reuniunea la nivel inalt a U.E. din 10 septembrie 1991, care a avut loc la Maastricht (Olanda) a decis cea mai importanta reforma din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, sefii de stat si de guvern ai tarilor membre ale U.E. au cazut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la U.E. si Monetara si introducerea monedei unice EURO.

Referitor la importanta Tratatului de la Maastricht, Jacques Delores ( presedintele Comisii Europene) aprecia: "Paralelismul indispensabil intre economic, social si monetar, legatura irevocabila in ultima faza intre monede, gestiunea comuna a anumitor politici si abandonarea suveranitatii ce decurge din acestea - Toate acestea vor fi realizate prin U.E.M. - ambitie economica profund politica si totodata embrionul clar al unei veritabile comunitati de destin"32.

Institutiile comunitatii implicate in conducerea U.E.

Institutiile comunitatii sunt: Consiliul de Ministri U.E., Parlamentul European, Consiliul European, Curtea Europeana de Justitie, Curtea Europeana de Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regional, Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii, Avocatul Poporului, Conferinta Interguvernamentala, Delegatia Comisiei Europene, Curtea de Audit.

Comisia Europeana care reprezinta "interesul general" este independenta de statele membre ale Uniunii si constituie mecanismul cel mai dinamic si singurul care are drept de initiativa legislativa (cu rare exceptii initiativa legislativa poate fi luata si in cadrul P.E.S.C.33 si J.A.I.34)". Acest fapt ii confera un loc aparte in constructia comunitara, constituind, de fapt, esenta administratiei Uniunii Europene si barometrul fidel a tuturor incercarilor de reforma institutionala.

Rolul Comisiei este acela de a veghea la respectarea prevederilor tratatelor, de a initia o propunere pentru legislatia Uniunii si de a asigura aplicare legislatiei adoptate.

Incepand din 1995 mandatul Comisiei este de cinci ani si coincide cu cel al Parlamentului. Prin efectivul sau de 16 mii salariati, Comisia Europeana este cea mai numeroasa institutie a U.E.

Consiliul U.E. reprezinta interesele statelor membre la nivel U.E. si dispune de principalele atribute ale puterii legislative si de anumite componente executive. Totodata este institutia care stabileste obiectivele generale ale U.E. si trateaza liniile directoare prin atingerea acestora. Exista cate un Consiliu alcatuit din ministri de resort din fiecare stat membru in functie de domeniul vizat: afaceri externe, agricultura, finante, educatie, afaceri sociale, transporturi.

Consiliul U.E. este cunoscut sub numele de Consiliul de Ministri. In cadrul Consiliului se intalnesc ministri din fiecare stat membru pentru a lua decizii in numeroase domenii din politica; este alcatuit din 15 sefi de stat sau de guvern; se intruneste de doua ori pe an pentru a stabili obiectivele si prioritatile. Presedentia este asigurata pe rand de fiecare stat membru timp de sase luni.

Parlamentul European este organul legislativ al U.E ales prin vot universal direct, incepand cu anul 1979. Componentele acestuia au fost initial limitate de Tratatele constitutive in favoarea Consiliului si Comisiei. In timp, puterea Parlamentului European s-a extins gradual fara a atinge insa o pozitie asemanatoare parlamentelor nationale. Aceasta institutie se constituie in protectorul intereselor cetatenilor statelor membre U.E. Principala sa componenta ramane insa. In domeniul bugetului U.E.

Membrii Parlamentului European sunt alesi in mod universal, direct si secret din cinci in cinci ani, de catre toti cetatenii cu drept de vot ai tarilor comunitare. Prin aderarea in anul 1995 a Austriei, Finlandei si Suediei numarul membrilor Parlamentului European s-a ridicat la 625.

Parlamentul European se intruneste in sesiuni plenare lunare pe o perioada de o saptamana, la Strasbourg, unde se afla sediul sau. El se intruneste si in sesiuni mai scurte la Bruxelles unde se afla sediile permanente ale consiliilor si birourilor deputatilor.

Consiliul European este cel mai inalt organ decizional al U.E. actionand prin reuniuni semestriale ale sefilor de state sau de guverne ai statelor membre. Consiliul European, singura institutie a U.E. care nu a fost creata prin tratatele constitutive a luat nastere prin hotararea sefilor de state si guverne de a se intalni in mod regulat impreuna cu ministrii lor de externe si cu presedintele si cu vicepresedintele Comisiei Europene si a fost institutionalizat prin Actul Unic European (Roma 1987).

Statutul Consiliului a fost definit prin Tratatul de la Maastricht in urmatorii termeni: "Consiliul European va oferi Uniunii dinamismul necesar dezvoltarii sale si va stabili liniile politice generale ale acestuia.35"Consiliul functioneaza sub presedintie, prin rotatie, pe o perioada de sase luni, a sefului de stat sau de guvern ce reprezinta fiecare stat membru. Dispune de un Secretariat General cu sediul la Bruxelles, care pregateste si aplica deciziile.

Curtea Europeana de Justitie este garantul aplicarii dreptului comunitar, solutionand disputele dintre statele membre , dintre comisie si statele membre, dintre

institutiile U.E., dintre persoane fizice si juridice si Uniune. Prin dispozitiile Tratatului de la Maastricht, Curtea beneficiaza de puterea de a sanctiona statele membre care nu-i aplica dispozitiile sau nu implementeaza normele dreptului comunitar.

Curtea este constituita din 15 judecatori asistati de 9 avocati generali. Din 1989 a fost creat si Tratatul de Prima Instanta, format din 15 judecatori. Membrii acestor instante cu sediul la Luxemburg sunt numiti pentru o perioada de sase ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului, de comun acord cu guvernele tarilor membre.

Rolul Curtii Europene de Justitie este foarte important deoarece articolele, tratatele si legislatia care decurg din ele sunt parte a legislatiei nationale, a statelor membre. Interpretarea lor unitara si neechivoca a permis constituirea dreptului european favorizand procesul integrarii europene.

6. 2. Piata unica - caracteristici, cerinte

"Piata unica" a constituit prevederea esentiala inscrisa in toate intelegerile, conventiile sau tratatele incheiate, care urma sa fie realizata treptat si in forme extrem de diferite. Importanta si scopul crearii pietei unice sunt relevate de multe organizatii economice internationale care folosesc in denumirea lor oficiala notiunea de "Piata comuna".

Piata interna unica a evoluat lent. Sub impulsul dat de actul unic (numit si Carta Alba), adoptat in 1987 in scopul de a pregati terenul pentru unificarea europeana, "piata comuna" a putut deveni efectiva doar la 1 ianuarie 1993.

Principalele avantaje si ratiuni economice care justifica existenta unei piete unice pentru mai multe tari pot fi grupate astfel:

            1. Permite o productivitate suplimentara a muncii sociale si cresterea nivelului general de viata deoarece, fiind suprimate obstacolele in calea schimbarilor, piata unica are o sfera mai mare de activitate a interesului economic de a produce mai ieftin si mai bun;

            2. Concurenta este mai intensa, consumatorii beneficiaza de preturi mai scazute si de o mare varietate de bunuri, pe piata unica producatorii sunt constransi sa produca mai ieftin si de calitate;

            3. Permite o productie de serie mai mare, ceea ce duce la scaderea costurilor de productie si la cresterea profiturilor;

            4. Poate contribui la optimizarea investitiilor de capital in echipamente de productie moderne care sa contribuie la optimizarea capacitatilor de productie;

            5. Permite folosirea mai rationala si eficienta a fortei de munca, migrare libera de capital fiind insotita de migrarea fortei de munca36.

Avantajele pietei unice sunt evidente pentru toate tarile integrate si

sunt privite din diferite unghiuri de vedere. Totusi, piata unica are si anumite limite determinate de:

            􀂃 posibilitatea ca piata nationala a unor tari sa asigure statului anumite privilegii pentru a se impune pe piata mondiala;

            􀂃 legislatia sociala si fiscala, reglementarile juridice nu sufera nici un fel de fractionari in cazul mentinerii pietei nationale;

"Cartea Alba" reprezinta un document al Comisiei Europene, prezentat Consiliului European in 1985, cu privire la incheierea procesului de realizare a pietei comune, nu trebuie confundata cu "Cartea Alba" adoptata de Consiliul de la Essen in 1994 privind acquis-ul comunitar.

            􀂃 frontierele economice nationale determina un control care poate sa duca, in final, la economii de energie si de bani;

            􀂃 neimpunerea ingradirii externe face ca normele nationale de comportament economic sa poata fi mai usor multiplicate si impuse;

            􀂃 pot fi evitate unele divergente in politica economica, pentru ca masurile nu depind deloc de alti parteneri statali37.

Ratiunea economica a pietei unice este de fapt deschiderea mai larga a

concurentei si liberalizarii pietei monetare care sa duca la scaderea costurilor si, in final, a preturilor.

Realizarea pietei unice a avut in vedere doua principii:

            a) integrarea nu trebuie sa fie gandita in termenii absolvirii frontierelor nationale, ci in cei ai largirii "comunitatii de interese";

            b) integrarea nu poate fi gandita pana la capat in termenii regionalismului deoarece, pentru a ajunge la rationalitate economica trebuie sa se faca apel la puterea de organizare nationala.

Problema fundamentala a pietei unice este de a stabili care functii ale

vietii economice internationale trebuie sa fie centralizate si care sa fie lasate in competenta tarilor, intreprinderilor si chiar indivizilor.

Argumentand o astfel de distinctie, J. Tinbergen (membrul al Clubului de la Roma) considera ca exista patru categorii de politici economice:

            a) politici cooperatoare, care se refera la instrumentele de actiune economica utilizate de o tara ce pot avea efecte pozitive si asupra altor tari (de exemplu, politica de combatere a inflatiei);

            b) politici antagoniste, atunci cand folosite de o tara "A" pot sa aiba efecte opuse atat in economia tarii respective, cat si in alte economi nationale;

            c) politici neutre, care nu au efecte notabile in afara tarii care le pune in aplicare;

            d) politici mixte, cum ar fi de exemplu, cresterea cheltuielilor publice intr-o tara poate avea efecte mixte in cazul cand acestea sunt in situatia de inflatie.

Tarile membre au considerat ca trebuie sa continue procesul integrarii

prin instituirea deplina a celor patru libertati fundamentale: a marfurilor, a capitalurilor, a serviciilor si a persoanelor. Ele dau continut unei alte forme de integrare, etapa a integrarii totale, numita piata comuna.

Libera circulatie a marfurilor reprezinta fundamentul integrarii economice. Conditii specifice au determinat inregistrarea unor progrese rapide, taxele vamale fiind eliminate pana la 1 iulie 1968, fata de 1 ianuarie 1970, cat prevedea tratatul. Anii care au urmat au fost, insa, caracterizati de o relansare a practicilor protectioniste, acceptate prin unele dispozitii ale tratatului. Ele au fost generate de dificultati structurale inregistrate indeosebi in industriile traditionale ale tarilor membre, incetinirea cresterii economice, intensificarea concurentei internationale.

"Cartea Alba" distingea in 1985, pentru tarile europene, patru tipuri principale de obstacole in realizarea pietei unificate: preferinte nationale in cadrul pietei publice, frontiere fizice, frontiere tehnice si frontiere fiscale38.

In consecinta eforturile europenilor s-au concentrat asupra instituirii unei circulatii libere a marfurilor prin eliminarea obstacolelor existente si armonizarea legislatiilor nationale.

Concomitent, s-au avut in vedere si libertatea de miscare a persoanelor. Impreuna cu alte masuri de armonizare sociala, libera circulatie a persoanelor asigura coeziunea sociala necesara existentei unui spatiu unitar, integrat si solidar.

Libertatea de miscare a lucratorilor se detaseaza ca importanta datorita implicatiilor asupra ocuparii fortei de munca, remunerarii conditiilor de munca si drepturilor cuvenite. Tratatul de la Roma prevedea prin articolul 48 principiul liberei circulatii a muncitorilor "sub rezerva limitelor justificate prin ratiuni de ordin politic, securitate si sanatate publica" si neaplicand ocupatiile din administratia publica. In 1968 era deja eliminata orice restrictie privind sejurul muncitorilor si familiilor acestora. Actul unic, acordul de la Schengen si Tratatul de la Maastricht marcheaza momente decisive in realizare a ceea ce in vest - europenii numesc "Europa cetatenilor". Dar, ca urmare a disparitiilor nationale inca existente, se impune unirea eforturilor de apropiere a legislatiilor si intarirea competentelor comunitare in scopul constituirii unui veritabil spatiu intern fara frontiere.

Libera circulatie a serviciilor are doua componente: libertatea de stabilire si libertatea de prestare. Realizarea ei presupune folosirea intr-o masura importanta a principiului recunoasterii mutuale si cel al amortizarii minimale. Libertatea de stabilire presupune dreptul unei intreprinderi dintr-un stat membru de a implanta o filiala sau orice alt tip de unitate in orice alta tara partenera. Orice discriminare pe criteriu de nationalitate este interzisa. Libertatea de prestare reprezinta dreptul de a presta servicii, oriunde in comunitate si indiferent de nationalitate. Dificultatile inregistrate in acest domeniu tin de progresele insuficiente in recunoasterea mutuala a diplomelor si absenta unui drept european al societatilor.

Libera miscare a capitalurilor presupune libertatea de prestatie a serviciilor in domeniul financiar si libera circulatie a capitalurilor. Ea este consecinta fireasca a miscarii libere a marfurilor, serviciilor si persoanelor; completeaza si sprijina integritatea comerciala. Avantajele asteptate in urma acestui proces sunt: scaderea costurilor intermediare; diversificarea ofertei; o mai buna organizare si implicit posibilitati ridicate de a face fata concurentei pe piata financiara internationala; cresterea posibilitatilor de finantare datorita mai bunei mobilizari a economiilor europene39.

6. 3. Aderarea Romaniei la UE

1.Contextul istoric.

Romania are legaturi traditionale cu Uniunea Europeana, fiind prima si singura tara din Europa de Est care, inca din anii ′70 , a avut un cadru juridic bine definit in relatiile cu UE, iar in anul 1980 a procedat la recunoasterea de facto a acestei grupari economice prin semnarea acordului privind crearea Comisiei mixte Romania -CEE. Totodata, o serie de factori obiectivi fac din UE principalul partener comercial al Romaniei, respectiv: apropierea geografica, complementaritatea si potentialul economic, precum si evolutia in timp a cadrului juridic.

Contextul istoric in care se incadreaza demersurile Romaniei vizand integrarea in structurile comunitare se plaseaza sub semnul atat al schimbarilor profunde care au intervenit in societatea romaneasca dupa 1989, cum ar fi: construirea unei societati democratice si instaurarea unei economi de piata, cat si al "sfidarii" dihotomice la nivelul Uniunii Europene: necesitatea unor reforme interne structurale, dublata de inevitabila sa extindere asupra tarilor europene ce subscriu acelorasi valori democratice.

Logica constructiei europene se regaseste in deciziile politice si documentele programatice ulterioare semnarii Tratatului de la Amsterdam. Agenda 2000 a deschis procesul de reflectie asupra ajustarilor structurale impuse de noile realitati ale unei Uniuni din ce in ce mai integrata la nivel economic, politic si de securitate. Avizele Comisiei Europene asupra tarilor asociate din Europa centrala si de Est evidentiaza nivelul de pregatire al acestora in indeplinirea criteriilor de aderare . Concluziile Consiliului European de la Luxemburg au consfintit printr-un consens istoric al satelor membre UE, statutul de candidat pentru cele 10+1 state europene aflate in relatii de asociere cu Uniunea Europeana.

Prin incheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European), Romania s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene. Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la UE, adoptata la Snagov in iunie 1995, a jalonat etapele procedurale si actiunile ce urmau a fi intreprinse in procesul de apropiere de structurile comunitare, Constienta de deficientele si intarzierile semnalate in Avizul Comisiei Europene din iulie 1997, Romania a accelerat ritmul reformelor economice si institutionale. Parteneriatul de Aderare semnat de Romania constituie actualmente elementul cheie al strategiei consolidate de preaderare, enuntand principiile, obiectivele si prioritatile actionale si mobilizand intr-un cadru unic toate formele de asistenta comunitara. Aflata in faza de pregatire intensificata pentru aderare, Romania participa activ la procesul de examen analitic al "acquis communautaire", al carui obiectiv il constituie armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare.

Identificarea obiectivelor si prioritatilor actionale ale Romaniei trebuie deci fundamentata pe evaluarea realista a gradului de implementare a acestor criterii, avand in vedere si concluziile Comisiei Europene continute in Avizul din iulie 1997, reiterate in cadrul Parteneriatului de Aderare. Astfel, sintetic, se considera ca Romania este pe cale sa satisfaca in integralitatea lor criteriile politice, a facut progrese semnificative in crearea unei economii de piata viabile, desi aceasta reclama eforturi substantiale in continuare. Dificultati majore se intampina, de asemenea, in instaurarea unui veritabil climat concurential; totodata, nu au fost suprapuse sau preluate elementele esentiale ale acquis - ului comunitar, in special in domeniul Pietei Interne.

Principii si obiective

Uniunea Europeana constituie un cadru destinat sa faciliteze statelor membre realizarea obiectivelor de politica interna si externa, cu respectarea si aplicarea consecventa a unor principii fundamentale comune, pe care Romania si le asuma in totalitate:

            - principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si asigurarea protectiei drepturilor derivand din reglementarile comunitare;

            - principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului- norma juridica avand valoarea universala;

            - principiul statului -social;

            - principiul pluralismului cultural;

            - principiul subsidiaritatii.

O abordare programatica a integrarii Romaniei in U.E. trebuie sa se structureze pornind de la premizele statuate la Consiliul European de la Copenhaga din 1993, drept criterii liminare pentru dobandirea calitatii de membru al UE:

            . stabilirea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata de minoritati si protectia acestora;

            . existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii;

            . capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al UE, inclusiv aderarea la telurile uniunii politice, economice si monetare.

Dobandirea statutului de membru al UE , intr-un orizont de timp cat mai apropiat, constituie prioritatea absoluta a politicii romanesti.

Aspiratia Romaniei de a se integra in Uniunea Europeana este expresia fireasca a identitatii de idealuri, valori si principii, a vocatiei sale de tara democrata, profund ancorata prin traditii, cultura si civilizatie, in spatiul unic european.

Obiectivele majore ale Romaniei in perspectiva aderarii in structurile comunitare vizeaza:

            . consolidarea sistemului politic al institutiilor democratice;

            . crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si beneficii cetatenilor ei;

            . eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;

            . intarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale Uniunii Europene si cu tarile candidate;

            . consolidarea statutului Romaniei pe scena europeana si internationala in termeni de stabilitatea si securitate.

Atingerea acestor obiective este un deziderat national, ele constituind o necesitate obiectiva si nu doar simple premize pentru integrarea in structurile europene.

3. PRIORITATI

            a) Realizarea proceselor de reforma, ajustarea structurala la cerintele Pietei Interne a Uniunii si la politicile comune ale UE, si anume:

      . atingerea si consolidarea stabilitatii macroeconomice in vederea crearii conditiilor pentru dezvoltarea economica durabila;

      . accelerarea ajustarii structurale a economiei pentru a recupera intarzierile in domeniul transformarilor economico-sociale;

      . aplicarea unei politici monetare ferme, neinflationiste si a unei politici fiscale capabile sa corecteze deficitul bugetar si sa impulsioneze activitatea economica, orientata in principal spre export;

      . dezvoltarea regionala si locala, cresterea solidaritatii si a coeziunii economico-sociale;

      . atenuarea consecintelor defavorabile in plan social a reformelor economice, cu precadere pentru categoriile vulnerabile;

      . relansarea dialogului social, la nivel central si local; stimularea consolidarii si dezvoltarii in continuarea a societatii civile;

      . armonizarea legislativa (preluarea si implementarea "acquis communautaire");

      . indeplinirea graduala a criteriilor de convergenta necesare pentru participarea subsecventa la Uniunea Economica si Monetara.

- Alinierea la principiile, normele si actiunile Politicii Externe de Securitate Comune

- Ajustarea institutionala si operationala si intarirea cooperarii cu statele membre si candidate in domeniul Justitie si Afaceri Interne;

- O reforma structurala si functionala a administratiei publice, in vederea cresterii supletei, eficientei si a coerentei actului administrativ, reducerii birocratiei, eliminarii disfunctionalitatilor si suprapunerilor de competente si sporirii gradului de compatibilitatea cu administratiile din tarile comunitare.

b) Dezvoltarea procesului de informare a opiniei publice romanesti asupra Uniunii Europene, a structurii si functionarii sale, asupra beneficiilor si costurilor integrarii europene a Romaniei, precum si asupra demersurilor si actiunilor autoritatilor romane in acest sens.

4. AVANTAJE SI DEZAVANATJE ALE INTEGRARII

Calitatea de membru al UE va avea un impact major asupra tuturor aspectelor vietii economice, politice si sociale. Implicatiile economice vor fi precumpanitoare, insa se vor inregistra mutatii radicale si in domeniile politic, de securitate, social si cultural.

Din perspectiva politicului, mecanismele de luare a deciziilor vor trebui reconfigurate, in sensul unui transfer de competente catre institutiile comunitare ; in acelasi timp insa, Romania va beneficia de posibilitatea de a participa, in cadrul Uniunii, la complexele procese decizionale colective, putand astfel sa-si promoveze si sa-si protejeze bine interesele.

Asadar, principalele beneficii oferite de aderarea la UE ar fi:

            􀂾 un climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltarea durabila;

            􀂾 o predictibilitate si o stabilitate crescute ale mediului economic;

            􀂾 cresterea competitivitatii pe piata interna , ceea ce va conduce la motivarea si stimularea agentilor economici autohtoni in sensul sporirii productivitatii si a eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor moderne si diminuarea costurilor de productie;

            􀂾 dezvoltarea comertului, un stimul important pentru economia nationala si piata fortei de munca;

            􀂾 accesul sporit la pietele de capital si investitii europene, la noile echipamente si sisteme informationale, la "know-how"-ul managerial si tehnicile organizationale din tarile dezvoltate;

            􀂾 prezenta agentilor economici romani pe o piata unica de mari dimensiuni si cu o portanta deosebita;

            􀂾 oportunitati deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si Monetare;

            􀂾 intarirea securitatii nationale prin integrarea in mecanismele PESC;

            􀂾 oportunitatea de a participa plenar la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei;

            􀂾 cresterea prestigiului si consolidarea statutului Romaniei in relatiile cu alti actori statali ;

            􀂾 dobandirea de catre cetatenii romani a drepturilor decurgand din acordarea "cetateniei europene" ;

            􀂾 perspective de perfectionare profesionala si acces pe piata europeana a muncii pentru cetatenii romani.

La aceste avantaje directe se adauga, ca un corolar, si costul in termeni de "lost opportunities" pe care l-ar genera neaderarea Romaniei la Uniunea Europeana:

                  ⇒ izolarea si indepartarea de la procesele de luarea a deciziilor , de la mecanismele PESC, implicand dificultati si cheltuieli sporite pentru impunerea autonoma pe scena politica si economica;

                  ⇒ izolarea economica a Romaniei, in conditiile in care UE detine in prezent circa 60% din comertul exterior romanesc;

                  ⇒ restrangerea posibilitatilor de acces a produselor romanesti pe piata comunitara;

                  ⇒ cresterea vulnerabilitatii produselor romanesti in fata masurilor de aparare comerciala si a obstacolelor tehnice practicate de UE fata de tarile terte;

                  ⇒ cresterea decalajului economic dintre Romania si tarile din zona care vor adera la UE, datorita in principal imposibilitatii de a beneficia de fondurile comunitare de dezvoltare;

                  ⇒ diminuarea sanselor de aliniere in perspectiva la "acquis"-ul comunitar, avand in vedere ca integrarea intercomunitara evolueaza in permanenta;

                  ⇒ dificultati in obtinerea consensului la nivelul UE pentru aderarea altor tari candidate, in conditiile cresterii numarului de state membre ale UE;

                  ⇒ scaderea posibilitatilor Romaniei de a dezvolta o agricultura competitiva ca urmare a neintegrarii la timp in mecanismele Politicii Agricole Comune.

In ceea ce priveste costurile ce trebuie suportate pentru aducerea economiei si a societatii romanesti la standardele europene, trebuie remarcat ca aceste sacrificii si eforturi sunt inerente in etapa de tranzitie actuala, ele nefiind determinate arbitrar de exigentele UE, ci constituind pretul reformei indispensabile pentru relansarea Romaniei.

Teme de reflectie

            1. Integrarea europeana interstatala in Europa - success sau esec?

            2. De ce electoratul anumitor state member UE a respins Tratatul de Instituire a unei Constitutii pentru Europa?

            3. Care este rolul politicii monetare in ansamblul procesului integrarii europene?

            4. Perspectivele euro ca moneda internationala.

            5. Sansele uniunii politice.

Intrebari de autoevaluare

            1. Ce reprezinta UE?

            2. Care sunt obiectivele UE?

            3. Care au fost etapele constructiei UE?

            4. Care sunt s ice rol au institutiile UE?

            5. Care sunt caracteristicile si cerintele pietei unice?

            6. Care sunt principiile si obiectivele asumate de Romania in vedera aderarii la UE?

            7. Identificati avantajele si dezavantajele integrarii Romaniei in UE.